Comentarii la III Regi – 14

Posted: 01/02/2009 in III Regi
Etichete:, ,

CAP. 14 – Ahia profeţeşte asupra lui Ieroboam; domnia acestuia, păcatul şi moartea lui. Domnia lui Roboam.

 

1: În vremea aceea s-a îmbolnăvit Abia, fiul lui Ieroboam.

Abia (= Domnul este tată) era, se pare, singurul fiu al lui Ieroboam la acea oră.

2: Iar Ieroboam i-a zis femeii sale: „Scoală-te şi schimbă-te – ca să nu te cunoască nimeni că tu eşti femeia lui Ieroboam – şi du-te la Şilo; acolo se află profetul Ahia, cel care mi-a spus că voi domni peste acest popor.

3: Şi ia cu tine pentru omul lui Dumnezeu zece pâini şi turte pentru copiii lui şi struguri şi un urcior cu miere şi vei merge la el, iar el îţi va spune ce va fi cu pruncul”.

4: Aşa a făcut femeia lui Ieroboam şi s-a dus la Şilo şi a intrat în casa lui Ahia; dar Ahia nu era în stare să vadă, că i se împăienjeniseră ochii de bătrâneţe.

5: Şi a zis Domnul către Ahia: „Iată, femeia lui Ieroboam vine să te întrebe despre fiul ei, că e bolnav: aşa şi aşa îi vei spune”.

6: Şi-n tip ce ea intra făcându-se ca şi cum ar fi fost alta, Ahia a auzit zgomotul paşilor ei intrând pe uşă şi a zis: „Intră, tu, femeia lui Ieroboam!; de ce te faci ca şi cum ar fi alta? Şi eu sunt pentru tine un trimis aspru.

7: Mergi acasă şi spune-i lui Ieroboam: Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Eu te-am ridicat din mijlocul poporului şi te-am pus cârmuitor peste poporul Meu Israel

8: şi am rupt regatul tău de casa lui David şi ţi l-am dat ţie, dar tu n-ai fost ca robul Meu David – cel ce Mi-a păzit poruncile şi a umblat după Mine cu toată inima lui, ca să facă ceea ce e drept în ochii Mei -,

9: ci te-ai purtat mai rău decât toţi cei ce au fost înaintea ta şi ţi-ai făcut alţi dumnezei şi chipuri turnate ca să Mă întărâţi la mânie, iar pe Mine M-ai lepădat de la faţa ta,

10: de aceea, iată, Eu voi aduce necazuri asupra casei lui Ieroboam şi voi stârpi din casa lui pe toţi cei de parte bărbătească, rob sau liber în Israel, şi voi curăţa casa lui Ieroboam aşa cum se mătură gunoiul, până n-o să mai rămână nimic;

11: cel din Ieroboam care va muri în cetate, pe acela câinii îl vor mânca; iar cel ce va muri în câmp, pe acela îl vor mânca păsările cerului, căci Domnul a grăit».

12: Aşadar, ridică-te şi du-te la casa ta; când vei pune piciorul în cetate, atunci pruncul va muri;

13: şi-l va plânge întregul Israel şi-l vor îngropa; căci el singur dintre cei care sunt ai lui Ieroboam va fi pus în mormânt, fiindcă din casa lui Ieroboam doar în el s-a aflat cuvânt bun despre Domnul, Dumnezeul lui Israel.

14: Iar Domnul Îşi va ridica peste Israel un rege care va nimici casa lui Ieroboam în ziua aceea, începând de acum.

15: Fi-vor Israeliţii loviţi de Domnul aşa cum se clatină trestia în apă; El îi va stârpi de pe faţa acestui bun pământ pe care l-a dat părinţilor lor şi-i va împrăştia dincolo de Râu, pentru că şi-au făcut crânguri, mâniindu-L pe Domnul.

            Prin Râu se înţelege Eufratul şi, prin extensie, Mesopotamia. Crânguri „(sau desişuri): tufe păduroase care adăposteau ritualurile orgiastice păgâne”[1].

16: Domnul îl va da pe Israel pentru păcatele lui Ieroboam, cel ce însuşi a păcătuit făcându-l şi pe Israel să păcătuiască.

17: Şi s-a ridicat femeia lui Ieroboam şi s-a dus la Tirţa. Şi a fost că-n clipa când ea păşea peste pragul casei, pruncul a murit; şi l-au îngropat.

Tirţa (= graţie; farmec), cetate canaanită, a fost prima capitală a Regatului de nord.

18: Şi l-a plâns întregul Israel, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin mâna robului Său, profetul Ahia.

19: Iar celelalte fapte ale lui Ieroboam  – cum a purtat el războaie şi cum a domnit -, iată că acestea sunt scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel.

În Textul ebraic: Cartea Cronicilor regilor lui Israel.

20: Iar zilele în care a domnit Ieroboam au fost douăzeci şi doi de ani. Şi a adormit împreună cu părinţii săi; iar în locul lui a domnit Nadab, fiul său.

„Versetele 1-20 ale acestui capitol (care, cu unele variante şi amplificări, repetă istorisirea din 12,24) sunt preluate din Codex Alexandrinus”[2].  Versetele sunt prezente şi în Textul Masoretic şi în versiunea lui Origen, dar lipsesc în ediţia Rahlfs, care le pune în notă.

            „Ieroboam I, suveran al Regatului Israel (928 – 907 î. Hr.). Ieroboam, fiul lui Nebat din tribul Efraim, originar din oraşul Zeredah, este în timpul domniei lui Solomon înalt funcţionar, însărcinat cu supravegherea construcţiei fortificaţiilor Ierusalimului. Polarizând opoziţia unor largi cercuri nemulţumite de politica lui Solomon din ultimii ani ai domniei, Ieroboam conduce o revoltă armată împotriva acestuia, dar este înfrânt şi obligat să se refugieze în Egipt. La moartea lui Solomon, triburile nordice îl proclamă pe Ieroboam rege al Israelului, după ce Roboam le respinsese revendicările. Ieroboam are de înfruntat tentativele lui Roboam, fiul lui Solomon, rămas rege al Iudeei (928 – 911), şi ale succesorului acestuia Abia (911 – 908), de a restabili cu forţa armelor vechea unitate statală. Ieroboam caută o rapidă delimitare politică şi religioasă de Iudeea vecină; el stabileşte capitala în oraşul Sichem, pe care-l fortifică, şi proclamă noi centre de cult la Dan şi Betel. Expediţia de jaf întreprinsă de faraonul Şeşonk în Palestina afectează, după cucerirea şi jefuirea Ierusalimului – capitala Iudeei -, şi regiunile meridionale ale Israelului. Ieroboam are de înfruntat presiunile filistenilor şi ale Regatului arameic al Damascului, devenit principalul aliat al Iudeei. La moartea sa, tronul este ocupat de Nadab (907 – 906)”[3].  Nadab (= generos) a moştenit tronul lui Ieroboam, tatăl său.

21: Iar peste Iuda [în acest timp] domnea Roboam, fiul lui Solomon. Când a început să domnească, Roboam avea patruzeci şi unu de ani; şi a domnit şaptesprezece ani în Ierusalim, cetatea pe care, dintre toate seminţiile lui Israel, Şi-a ales-o Domnul să-Şi pună numele acolo. Pe mama lui o chema Naama Amonita.

Aici e numită mama lui Roboam, Naama (= prietenoasă), de origine amonită.

22: Roboam a făcut şi el fapte rele în faţa Domnului şi, prin păcatele săvârşite de el, L-a mâniat mai mult decât tot ceea ce făcuseră părinţii lui.

23: Ei [Iudeii] şi-au zidit înălţimi şi stâlpi şi crânguri pe fiece deal înalt şi sub fiece copac umbros.

24: Şi sodomie s-a făcut în ţară; au făcut toate urâciunile neamurilor pe care Domul le izgonise din faţa fiilor lui Israel.

Sodomie: „literal, eufemismul ascunsă vânzoleală. Textul Ebraic, ceva mai explicit, denunţă prostituţia sacră, de ambele sexe, practicată împotriva interdicţiei din Deuteronom 23, 19”[4].  SEP 2 traduce prin uneltire şi are o explicaţie diferită, ce consună, însă, cu Anania: „uneltire: sindesmos, literal legătură, un fel de societăţi oculte având drept scop practici orgiastice, idolatre, neîngăduite de Lege. Textul Masoretic are: ba au fost şi sodomiţi în ţară (wegham qadheş hayah[5] behaareţ). Religia canaanită, bazată pe ciclul anotimpurilor, comporta rituri de fertilitate. Prostituţia avea din acest punct de vedere un rol simbolic important; sanctuarele aveau ca personal hieroduli, prostituaţi de ambe sexe (inclusiv homosexuali, tradus cu sodomiţi) care erau la dispoziţia pelerinilor (cf. 15, 12; 22, 47 Textul Masoretic; Deuteronom 23, 18; IV Regi 23, 7). Această prostituţie sacră a fost o ameninţare constantă pentru integritatea şi puritatea credinţei lui Israel”[6].

25: Şi a fost că în cel de al cincilea an al domniei lui Roboam, Şişac, regele Egiptului, s-a ridicat împotriva Ierusalimului.

26: Şi a luat toate vistieriile casei Domnului şi vistieriile casei domneşti şi scuturile de aur pe care David le luase din mâna slujitorilor lui Hadad-Ezer, regele din Ţoba, şi le adusese în Ierusalim, şi scuturile de aur pe care le făcuse Solomon, pe toate le-a luat şi le-a dus în Egipt.

            „Această expediţie a lui Şişac[7] nu a dus la cucerirea Ierusalimului, dar Faraon l-a obligat pe Roboam să plătească un tribut uriaş”[8].  „Pentru Theodoret al Cyrului, din pricina idolatriei, Iuda a pierdut ajutorul divin, iar regele Egiptului a putut cuceri mai multe cetăţi, prădând chiar Templul din Ierusalim (Quaestiones 45 la I Regi)”[9].

27: Iar Roboam a făcut în locul lor scuturi de aramă şi cu ele i-a înzestrat pe căpitanii gărzii care păzeau poarta casei regelui;

28: când regele venea la templul Domnului, garda le purta înainte; apoi le punea în casa corpului de gardă.

29: Iar celelalte fapte ale lui Roboam, şi toate lucrurile pe care el le-a făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui [Iuda] ?[10]

30: Între Roboam şi Ieroboam a fost război în toată vremea.

31: Roboam a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David. Numele mamei sale era Naama Amonita. Iar în locul lui a domnit Abia, fiul său.

            „Roboam, suveran al Regatului Iudeei (928 – 911 î. Hr.). Fiu şi succesor al lui Solomon, Roboam respinge revendicările triburilor israelite septentrionale (nordice) de a reduce dările şi corvezile impuse de tatăl său. După acest răspuns, cele 10 triburi îl proclamă rege al Israelului pe Ieroboam I, fiul lui Nebat, Roboam rămânând conducător al Iudeei (partea sudică a Palestinei) cu reşedinţa în oraşul Ierusalim. Roboam, care nu recunoaşte scindarea regatului lui David şi Solomon, încearcă zadarnic să restaureze, prin forţa armelor, vechea unitate statală, lupte ce vor permite vecinilor aramei, amoniţi, moabiţi, edomiţi şi filisteni să se emancipeze de sub autoritatea israelită. Dinastia lui David şi Solomon se va menţine la conducerea Iudeei până la cucerirea statului în 585 î. Hr. de către Nabucodonosor II (605 – 562) şi transformarea lui într-o provincie a Regatului Noului Babilon. Faraonul Şeşonk întreprinde o campanie de jaf în sudul Palestinei, pustieşte Iudeea, cucereşte şi jefuieşte Ierusalimul şi Templul zidit de Solomon. Roboam este constrâns să accepte temporar plata unui tribut Egiptului. Îi succede la tron fiul său Abia (911 – 908)”[11].  Despre Abia (= Domnul este un tată) se va vorbi în capitolul următor.


[1] BBVA, p. 400

[2] BBVA, p. 400

[3] EA, p. 173

[4] BBVA, p. 401

[5] qadeş haia: prostituţie sacră.

[6] SEP 2, p. 500

[7] În Septuaginta: Susakim.

[8] SEP 2, p. 500

[9] SEP 2, p. 503. Deşi textul se referă la Iuda, el s-ar potrivi mai bine regatului Israel, în care idolatria începuse cu Ieroboam, regat care, la rândul său, a fost pustiit de armatele lui Şişac, până în regiunea cetăţii Meghido.

[10] Greşeală aici în BBVA, unde e trecut Israel, în loc de Iuda. Roboam a fost rege peste Iuda.

[11] EA, pp. 270-271

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s