Comentarii la III Regi – 8

Posted: 31/01/2009 in III Regi
Etichete:, ,

CAP. 8 – Sfinţirea templului lui Solomon: Strămutarea chivotului legământului; cuvântarea lui Solomon către popor; rugăciunea lui Solomon; binecuvântarea; jertfele de sfinţire.

 

1: Şi a fost că dacă Solomon a isprăvit de zidit casa Domnului şi propria sa casă, după douăzeci de ani, atunci regele Solomon i-a adunat în Sion pe toţi bătrânii lui Israel ca să strămute chivotul legământului Domnului, care se afla în cetatea lui David, adică în Sion,

Propria sa casă: „este vorba de palatul regal, un complex de clădiri, cuprinzând: 1. casa din stejar de Liban (7, 2), numită şi casa pădurii Libanului; 2. sala coloanelor; 3. sala tronului; 4. reşedinţa propriu-zisă a lui Solomon şi a fiicei lui Faraon”[1].

2: în luna lui Etanim, la sărbătoarea care este în luna a şaptea.

Etanim (= ploi permanente) – a şaptea lună a calendarului evreiesc: „(septembrie-octombrie), luna apelor care curg necontenit, adică luna în care se mai găseşte apă în văi, la sfârşitul verii secetoase”[2].  Alt nume pentru Etanim este Tişri, „a şaptea lună a calendarului religios evreiesc (şi) prima lună a anului civil ebraic. Tişri numără 30 de zile şi coincide în mod normal cu septembrie-octombrie. Balanţa, semnul zodiacal al lui Tişri, a fost asociată de către rabini cu dreptatea divină, care evaluează acţiunile oamenilor, întrucât Anul Nou (Roş Haşana), prima zi din Tişri, este, potrivit tradiţiei, o zi de judecată pentru întreaga lume. Tişri nu este menţionat în Biblie, deşi se fac numeroase referiri la luna a şaptea, numită şi Etanim[3].

3: Şi au venit toţi bătrânii lui Israel,

4: iar preoţii au ridicat chivotul şi cortul mărturiei şi toate obiectele sfinte ce se aflau în cortul mărturiei.

5: Iar regele şi întregul Israel mergeau înaintea chivotului aducând nenumărate jertfe de oi şi de boi.

6: Iar preoţii au adus chivotul la locul lui, în altarul templului, adică în sfânta-sfintelor, sub aripile heruvimilor

7: (că aripile heruvimilor erau deschise deasupra locului unde se afla chivotul, aşa că heruvimii acopereau de deasupra chivotul şi pârghiile lui cele sfinte).

8: Sfintele pârghii însă întreceau în lungime [chivotul], aşa încât ele se vedeau din naos, adică din faţa altarului, dar de afară nu se vedeau; aşa au rămas ele acolo până-n ziua de azi.

            Naos: „literal: sfânta, adică partea de mijloc a templului, numită astfel în funcţie de sfânta-sfintelor, adică altarul, spaţiul prin excelenţă sfânt”[4].

9: În chivot nu se afla nimic altceva decât cele două table de piatră – adică tablele legii – pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel la ieşirea lor din ţara Egiptului.

Horeb (= secetă; pustie), alt nume pentru Sinai, chiar dacă această identificare are şi contestatari.

10: Şi a fost că după ce preoţii au ieşit din naos, norul a umplut casa Domnului.

11: Şi nu puteau preoţii să stea la slujbă în faţa norului, fiindcă slava Domnului umpluse templul.

Norul (substantiv articulat): e vorba de acelaşi nor care-i călăuzise pe fiii lui Israel în pustie şi care se aşeza, în anumite momente, pe cortul lui Moise; simbol şi semn văzut al prezenţei Domnului”[5].  În faţa norului: „grecescul prosopon înseamnă faţă, dar şi prezenţă[6].

            Templul prefigurează Biserica, „sub care înţelegem trupul Lui (al lui Hristos – Coloseni 1,24), întrucât şi pe noi ne numeşte apostolul Pavel mădulare ale trupului Lui (Efeseni 5,30). Unii se vor feri, poate, să creadă că toate elementele unui templu s-ar putea raporta la trup, indiferent în ce fel văd ei acest lucru, de aceea voi căuta soluţia cea mai simplă zicând că templul e numit şi într-un fel şi într-altul trup[7], pentru că după cum templul se umpluse de mărirea lui Dumnezeu care sălăşluia în el, tot aşa Cel mai întâi născut decât toată făptura (Coloseni 1,15) fiind chipul şi mărirea lui Dumnezeu [aproximează textul de la Evrei 1,3:(Fiul) fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei lui Dumnezeu], trupul, adică Biserica, primeşte pe bună dreptate numele de templu al lui Dumnezeu, pentru că întruchipează în sine chipul dumnezeirii”[8].

12: Atunci a zis Solomon:

„Domnul a zis că vrea să locuiască-n întuneric;

13:       eu Ţi-am zidit un templu spre locuinţă,

un loc unde să locuieşti în veci”.

„Versetele 12 şi 13 lipsesc din versiunile clasice ale Septuagintei şi sunt preluate aici din codici secundari, ca şi din Textul Masoretic. Ideea se regăseşte în v. 53”[9].

14: Regele şi-a întors faţa şi a binecuvântat întregul Israel (şi toată obştea lui Israel era de faţă);

15: şi a zis: „Binecuvântat fie astăzi Domnul, Dumnezeul lui Israel, Cel ce cu gura Sa a grăit despre David, părintele meu, şi anume despre ceea ce a plinit în mâinile Sale, zicând:

16: «Din ziua în care l-am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, în nici una din seminţiile lui Israel nu am ales o cetate unde să fie zidită casa în care să se afle numele Meu; ci am ales Ierusalimul, pentru ca acolo să fie numele Meu, şi l-am ales pe David, pentru ca el să fie peste poporul Meu Israel».

            „Insistenţa cu care nu Domnul, ci numele Domnului este arătat ca fiind locatarul templului arată, pe de o parte, grija de a evita orice posibilă reprezentare antropomorfă sau limitare a lui Dumnezeu şi, pe de alta, gândul teologic că Numele face parte din Fiinţă (o teologie foarte bogată atât în Noul Testament cât şi la Sfinţii Părinţi ai Bisericii)”[10].

17: Iar David, părintele meu, îşi pusese la inimă să zidească el casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.

18: Dar Domnul a zis către David, părintele meu: «De vreme ce ţi-ai pus la inimă să zideşti casă numelui Meu, bine ai făcut că ţi-ai pus-o la inimă;

19: cu toate acestea, nu tu vei zidi casa, ci fiul tău care a ieşit din coapsele tale, el îi va zidi numelui Meu casă».

20: Iar Domnul Şi-a plinit cuvântul pe care l-a grăit; şi-n locul lui David, părintele meu, m-am ridicat eu şi am şezut pe tronul lui Israel, aşa cum Domnul a grăit, şi am zidit casă numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel.

21: Şi am aşezat acolo un loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, acela pe care Domnul l-a făcut cu părinţii noştri la vremea când i-a scos din ţara Egiptului”.

22: Şi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa a toată obştea lui Israel, şi şi-a întins mâinile spre cer

23: şi a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea Ţie, nici sus în cer, nici jos pe pământ; Tu eşti Cel ce păzeşti legământul şi-i faci milă robului Tău care umblă înaintea Ta cu toată inima sa;

„Înainte de exil (587 î. Hr.) regii nu erau numai şefi militari şi politici, ci puteau, ocazional, să exercite o funcţie sacerdotală ca adevăraţi reprezentanţi ai lui Dumnezeu înaintea poporului şi mijlocitori la Dumnezeu pentru popor. Mai târziu s-a precizat separarea dintre regalitate şi sacerdoţiu (Iezechiel 45-46; Zaharia 4)”[11].

24: Tu eşti Cel ce i-ai stat de pază robului Tău David, părintele meu, Tu eşti Cel ce cu gura Ta ai grăit şi cu mâinile Tale ai plinit ceea ce este astăzi.

25: Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, păzeşte-i robului Tău David, părintele meu, ceea ce i-ai grăit, zicând: «Înaintea Mea nu-ţi va lipsi niciodată un om care să şadă pe tronul lui Israel, dar numai dacă fiii lui Israel îşi vor păzi căile spre a umbla ei înaintea Mea aşa cum tu Mi-ai umblat înainte».

26: Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, adeverească-se cuvântul Tău către David, părintele meu!

27: Adevărat să fie oare că Dumnezeu va locui cu oamenii pe pământ? Că dacă cerul şi cerul-cerurilor nu Te încap, cum o va face casa aceasta pe care eu i-am zidit-o numelui Tău?

            Solomon, „după ce a zidit lui Dumnezeu casă minunată, căci a văzut mai dinainte pe Cel care avea să vină în ea[12], minunându-se, zice: Oare cu adevărat va locui Dumnezeu cu oamenii pe pământ?  – Da, îi răspunde David mai dinainte în psalmul care are supra-scrierea Către Solomon: Se va pogorî ca ploaia pe lână (Psalmi 71,6). Ploaie, din pricina originii Lui cereşti; iar pe lână, din pricina omenirii Sale”[13].

28: Aşadar, caută spre rugăciunea mea, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ca să auzi bucuria cu care robul Tău, întru plinirea dorului său, Ţi se roagă Ţie astăzi;

29: şi să fie ochi Tăi deschişi spre casa aceasta ziua şi noaptea, spre locul despre care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo», ca să auzi rugăciunea cu care robul Tău se roagă în locul acesta ziua şi noaptea;

30: şi să asculţi cererea robului Tău, ca şi pe a poporului Tău, Israel, oridecâteori se vor ruga în locul acesta; şi vei auzi în locul şederii Tale în cer, şi vei face şi milostiv vei fi.

„Templul, a cărui menire de fiecare zi era în principal sacrificială, era perceput ca singurul loc unde rugăciunea (atât la scară individuală cât şi la scară naţională) putea fi adresată Dumnezeului omniprezent, care sălăşluia într-un loc specific, fără a fi totuşi conţinut în el”[14].

31: Oridecâteori cineva îi va greşi aproapelui său şi-şi va lua asupră-şi blestem cu care el însuşi s-a blestemat pe sine şi va veni şi se va mărturisi înaintea jertfelnicului Tău, în casa aceasta,

32: Tu să-l asculţi din cer şi să plineşti; şi să-l judeci pe poporul Tău Israel: celui nelegiuit să-i plăteşti întorcându-i fapta asupra capului său, iar pe cel drept să-l îndreptăţeşti: să-i dai după dreptatea lui.

„Este vorba de un fel de judecată a lui Dumnezeu: cele două părţi pronunţau blesteme înaintea Domnului, unul împotriva celui care l-a vătămat, celălalt împotriva lui însuşi, ca apărare şi susţinere a nevinovăţiei. Solomon cere lui Dumnezeu, care este singurul cunoscător al adevărului, să-i facă vinovatului după jurământul lui şi blestemul să cadă asupra celui care jură strâmb”[15].

33: Dacă poporul Tău Israel va cădea în faţa vrăjmaşilor – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor întoarce şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor ruga şi vor mijloci în casa aceasta,

34: Tu să-i auzi din cer, şi milostiv să fii faţă de păcatele poporului Tău Israel şi să-i întorci în ţara pe care le-ai dat-o părinţilor lor.

35: Dacă se va închide cerul şi nu va ploua – din pricină că ei au păcătuit faţă de Tine – şi dacă ei se vor ruga în locul acesta şi se vor mărturisi numelui Tău şi se vor întoarce de la păcatele lor atunci când Tu îi vei umili,

36: Tu să-i asculţi din cer  şi milostiv să fii faţă de păcatele robului Tău şi ale poporului Tău Israel şi să le arăţi calea cea bună pe care să umble şi să dai ploaie pe pământul Tău, cel pe care l-ai dat moştenire poporului Tău.

37: Dacă va fi foamete sau dacă va fi moarte – pe vânt arzător sau val de lăcuste -, de va fi tăciune sau dacă vrăjmaşii îi vor asupri în vreuna din cetăţile lor, atunci pentru orice întâmplare şi orice durere,

            Tăciune: boală molipsitoare, îndeosebi a cerealelor”[16].

38: pentru orice rugăciune sau cerere pe care fiece om o va face – după cum îşi cunoaşte fiecare rana inimii -, dacă-şi vor întinde mâinile spre locaşul acesta,

39: Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt – şi milostiv să fii şi să plineşti şi să-i dai omului după purtările lui, aşa cum îi vei cunoaşte inima – că doar Tu cunoşti inima tuturor fiilor oamenilor -,

            „Accent repetat pe ideea că locuinţa lui Dumnezeu e pretutindeni (în cerul ceresc), că prezenţa Lui în templu e reală, dar că templul nu e altceva decât spaţiul sacru unde omul poate comunica, prin rugăciune, cu Dumnezeu”[17].

40: ca să se teamă ei de Tine atât cât vor trăi în ţara pe care Tu le-ai da-o părinţilor noştri.

41: Cât despre străinul care nu face parte din acest popor al Tău, dar care, de dragul numelui Tău, va veni din vreo ţară de departe

42: – fiindcă a auzit de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea tare şi de braţul Tău cel înalt -, dacă el va veni şi se va ruga în locaşul acesta,

43: Tu să-l asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt – şi să-i faci pe potriva a tot ceea ce străinul acela va cere de la Tine, pentru ca toate popoarele să cunoască numele Tău şi să se teamă de Tine întocmai ca poporul Tău, Israel, şi să ştie că numele Tău a fost chemat asupra acestui templu pe care eu l-am zidit.

Loc ce vorbeşte despre universalitatea mântuirii, chiar dacă o face într-o modalitate specifică Vechiului Testament.

44: Dacă va fi ca poporul Tău să iasă la război împotriva vrăjmaşilor lui, pe drumul arătat de Tine, şi dacă el întru numele Domnului se va ruga cu ochii îndreptaţi spre această cetate pe care Tu ai ales-o şi spre această casă pe care eu i-am zidit-o numelui Tău,

45: Tu să-i asculţi din cer rugăciunea şi cererea şi să faci ceea ce este cu dreptate.

46: Dacă-Ţi vor greşi – că nu este om care să nu greşască -, iar Tu Te vei mânia pe ei şi-i vei da în faţa vrăjmaşilor lor, şi dacă cei ce robesc îi vor robi, ducându-i în vreo ţară de departe sau de aproape,

47: şi dacă ei, acolo, în ţara-n care vor fi robi, îşi vor întoarce inima, şi din pământul robiei Ţi se vor ruga, zicând: «Am păcătuit, fărădelege şi nedreptate am făcut!»,

48: şi dacă ei, cu toată inima şi cu tot sufletul lor, se vor întoarce spre Tine, acolo, în ţara vrăjmaşilor lor, unde Tu i-ai strămutat, şi dacă Ţi se vor ruga [avându-şi ochii îndreptaţi] spre ţara lor, aceea pe care Tu le-ai dat-o părinţilor lor, şi spre cetatea pe care Tu ai ales-o şi spre templul pe care eu i l-am zidit numelui Tău,

49: Tu să-i asculţi din cer – din locaşul Tău cel sfânt –, să le asculţi rugăciunea şi cererea

50: şi milostiv să fii faţă de nedreptăţile lor cu care ei Ţi-au greşit şi faţă de toate păcatele cu care ei Ţi-au greşit, şi să-i faci să afle îndurare la cei ce i-au robit – să le fie milă de ei;

51: că ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, ei, cei pe care Tu i-ai scos din ţara Egiptului şi din mijlocul cuptorului de fier.

            Cuptorul de fier: metaforă pentru duritatea chinurilor suferite de Israeliţi în Egipt”[18].

52: Şi să fie ochii Tăi deschişi şi urechile Tale deschise spre rugăciunea robului Tău şi spre rugăciunea poporului Tău Israel, ca să-i asculţi în tot ceea ce ei Ţi se vor ruga.

53: Că Tu Ţi i-ai ales să-Ţi fie moştenire, pe ei, dintre toate neamurile pământului, aşa cum ai grăit prin mâna robului Tău Moise atunci când i-ai scos pe părinţii noştri din ţara Egiptului, Doamne, Doamne!”  Aşa a vorbit Solomon asupra templului, atunci când i-a isprăvit zidirea:

„Domnul a arătat soarele pe cer,

El a grăit, Cel ce locuieşte-n întuneric:

Tu zideşte-Mi Mie casă, ţie casă preafrumoasă,

ca să stai pe veşnică înnoire”;

iată, oare nu este scrisă aceasta în Cartea Cântării?

            Domnul a arătat soarele pe cer, El a grăit, Cel ce locuieşte-n întuneric: „Catafatismul şi apofatismul lui Dumnezeu, Care poate fi definit, în acelaşi timp, prin ceea ce este şi ceea ce nu este. Lumină şi Izvor al luminii, El locuieşte-n întuneric prin nepătrunsul Fiinţei Sale, care rămâne inaccesibilă; pe muntele Sinai, Moise a intrat în întunericul unde era Dumnezeu (Ieşirea 20, 21)”[19]. „Înnoire este aici superlativul a tot ceea ce este nou, atât ca esenţă, cât şi ca durată”[20]. 

Cartea Cântării: veche colecţie de imnuri dedicate războaielor pe care Israeliţii le-au purtat de-a lungul drumului lor între Egipt şi Canaan; azi, pierdută. Specialiştii o atestă ca fiind una şi aceeaşi operă cu Cartea Dreptului (sau Cartea lui Iaşar), citată la Iosua 10, 13 şi II Regi 1, 18. Se crede că citatul de faţă a fost nucleul original al rugăciunii lui Solomon; eliminat din Textul Masoretic, el îi este propriu Septuagintei”[21].

54: Şi a fost că după ce Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către Domnul, s-a ridicat de dinaintea jertfelnicului Domnului unde stătuse îngenuncheat cu braţele întinse spre cer,

55: şi a stat şi cu glas mare a binecuvântat întreaga obşte a lui Israel, zicând:

56: „Binecuvântat este astăzi Domnul, Cel ce i-a dat odihnă poporului Său, Israel, potrivit cu tot ceea ce El a grăit; din toate bunele cuvinte pe care El le-a grăit prin mâna robului Său Moise, nici un cuvânt nu a rămas neplinit.

Mâna (hiri Moisi) lui Moise grăieşte căci el a lăsat cuvintele sale în scris, alcătuind Pentateuhul.

57: Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi aşa cum a fost cu părinţii noştri: să nu ne părăsească, şi nici să se întoarcă dinspre noi,

58: ci inimile noastre să le plece spre Sine, pentru ca noi să umblăm în toate căile Lui şi să-I păzim toate poruncile şi toate rânduielile pe care le-a poruncit părinţilor noştri.

59: Iar cuvintele acestea cu care eu m-am rugat astăzi în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, ca să-i facă dreptate robului Său şi dreptate poporului Său Israel, fiecăruia la vremea lui;

60: pentru ca toate popoarele pământului să cunoască faptul că Domnul, Dumnezeul Acesta, El şi nu altul este Dumnezeu.

61: Şi să fie inimile noastre desăvârşite spre Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi întru sfinţenie să umblăm în rânduielile Lui şi să-I păzim poruncile aşa cum facem azi!”

62: Atunci şi regele şi toţi fiii lui Israel au adus jertfe în faţa Domnului.

63: Regele Solomon a adus jertfele de pace pe care el I le-a jertfit Domnului: douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi; iar regele şi toţi fiii lui Israel au sfinţit casa Domnului.

Au sfinţit: „verbul kenizo indică acţiunea de a inaugura ceva nou ca act sacramental; aşa trebuie citit şi în textul de faţă”[22].

64: În ziua aceea regele a sfinţit mijlocul pridvorului ce se afla în faţa casei Domnului, fiindcă acolo a adus el ardere-de-tot şi jertfele şi grăsimile jertfelor de pace, deoarece jertfelnicul de aramă de dinaintea Domnului era prea mic spre a cuprinde arderea-de-tot şi prinosul şi jertfele de pace.

            Sfinţirea sanctuarului e prezentă şi în Biserică, însă mult superioară: „Templul, pe care l-a zidit Solomon, a fost sfinţit cu sângele necuvântătoarelor, a fost împodobit cu icoanele necuvântătoarelor, ale leilor, ale boilor, şi cu finici şi cu rodii. Acum, însă, Biserica se sfinţeşte prin sângele lui Hristos şi al sfinţilor Lui şi se împodobeşte cu icoana lui Hristos şi a sfinţilor Lui”[23].

65: Şi-n ziua aceea a prăznuit Solomon Sărbătoarea, şi cu el întregul Israel; adunare mare (de la intrarea Hamatului până la râul Egiptului) în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, în casa pe care el o zidise, mâncând şi bând şi veselindu-se în faţa Domnului, Dumnezeului nostru, timp de şapte zile.

            Sărbătoarea, adică „Sărbătoarea prin excelenţă, aceea a Corturilor”[24].  „Potrivit rânduielilor din Deuteronom 16, 15, Sărbătoarea Corturilor dura şapte zile; aceasta, în toată perioada preexilică. Masoreţii însă au adăugat încă şapte: … timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică paisprezece zile, ceea ce, de altfel, e în neconcordanţă cu începutul versetului următor. Ei au crezut că şapte zile a durat inaugurarea propriu-zisă a templului, căreia i-a urmat Sărbătoarea Corturilor, scăpându-le faptul că regele le-a concentrat pe amândouă în una singură”[25]. Hamat (= fortăreaţă) era un oraş pe Oronte, la Nord de Hermon; aici, drumul Hamatului reprezintă frontiera nordică a regatului Israel.

66: Iar în ziua a opta a dat drumul poporului; ei l-au binecuvântat pe rege, după care s-a dus fiecare la casa lui, toţi bucurându-se şi avându-şi inima plină de bunătăţile pe care Domnul le-a revărsat asupra robului Său David şi asupra poporului Său Israel.

Putem vedea în ziua a opta o anticipare a eshatonului.


[1] SEP 2, p. 477

[2] SEP 2, p. 477

[3] DEI, p. 815

[4] BBVA, p. 388

[5] BBVA, p. 388

[6] BBVA, p. 388

[7] Adică fie ne referim la trupul luat de Hristos din Fecioara, fie la Biserică, trupul mistic al Lui.

[8] Origen, Comentarul la Evanghelia după Ioan, XXXIX, 264

[9] BBVA, p. 388

[10] BBVA, p. 388

[11] SEP 2, p. 479

[12] Intrarea lui Hristos în Templu.

[13] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XII, 9

[14] DEI, p. 720

[15] SEP 2, pp. 479-480

[16] BBVA, p. 389

[17] BBVA, p. 389

[18] BBVA, p. 390

[19] BBVA, p. 390

[20] BBVA, p. 390

[21] BBVA, p. 390

[22] BBVA, p. 391

[23] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, II, 15

[24] BBVA, p. 391

[25] BBVA, p. 391

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s