Comentarii la II Regi – 8

Posted: 29/01/2009 in II Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 8 – Biruitor în războaie, David pune rânduială în regat.

 

1: Şi a fost că după aceasta i-a lovit David pe Filisteni şi i-a înfrânt. Şi a luat David tribut din mâinile Filistenilor.

            Tribut: „Textul Ebraic are aici două cuvinte (Meteg-Haama) pe care nici un traducător nu le poate desluşi. Septuaginta foloseşte aici un derivat al verbului aforizo, care ar însemna tribut, dar cu un înţeles mai special: tributul pe care învingătorul îl pune deoparte, el fiind afierosit (destinat) Domnului”[1].

2: Apoi i-a bătut David pe Moabiţi: şi, culcându-i la pământ, i-a măsurat cu funia: două funii spre ucidere şi două funii spre cruţare. Moabiţii i-au devenit robi lui David, plătindu-i bir.

Moabiţii sunt urmaşii lui Moab (= fiul tatălui meu), fiul lui Lot şi al celei mai mari dintre fiicele sale (Facerea 19, 37).  Reamintim că David se înrudea, prin Rut, cu Moabiţii.  Funia a fost socotită un instrument de măsurare a pământului. (…) Cel mai adesea, comentatorii s-au mulţumit să vadă aici o aluzie la un fel de decimare practicată de israeliţi asupra vrăjmaşilor lor învinşi: prinşii erau legaţi în pachete şi ucişi sau cruţaţi. ¨ Două funii pentru viaţă[2]: Textul Masoretic are o funie plină pentru viaţă, deci, după acest text, David a ucis două treimi. ¨ Dări[3]: cuvântul ebraic  tradus aici prin xenia nu indică decât extrem de rar tributul, dar se regăseşte cu acest sens în Judecători 3, 15 şi Osea 10,6”[4].

3: După aceea l-a bătut David pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei, la vremea când acesta mergea să-şi întindă puterea până la râul Eufrat;

„Numele (Hadad-Ezer) are ca prim element Hadad, zeul furtunilor, care este divinitatea principală a arameilor. După părerea lui Raşi şi Qimhi el ar putea fi şi subiectul verbului ebraic tradus prin epistise din sintagma epistise tin hira, să pună mâna (să-şi întindă puterea)”[5]. Hadad-Ezer (= Hadad este ajutor) era fiul lui Rehob (= lărgime), regele din Ţoba (= depresiune) – principat în Munţii Antiliban. Hadad (= tăios; feroce) era, cum s-a zis, principala divinitate arameană.

4: şi a luat David o mie din carele lui de luptă şi şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi; şi a sfărâmat David toate carele de luptă, păstrând din ele o sută de care.

            Textul Ebraic: „a tăiat vinele cailor (aşa cum făcuse Iosua Navi – 11, 6, 9)”[6].  „Carele de război au început să fie folosite de evrei abia pe timpul lui Solomon (III Regi 10, 26-29)”[7].

5: Siria Damascului a venit în ajutorul lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, dar David a ucis douăzeci şi două de mii de Sirieni.

Siria (= înălţime); Damasc (= sac plin de sânge).

6: Şi a pus David oşti de pază în Siria, aproape de Damasc, iar Sirienii au devenit robii şi birnicii lui David. Domnul îl păzea pe David oriîncotro acesta mergea.

Urmare a acestei lupte, autoritatea regatului Israel s-a extins şi peste Siria, situaţie păstrată şi în vremea regelui Solomon.

7: Atunci a luat David lănţugurile de aur care erau pe trupurile slujitorilor lui Hadad-Ezer, regele Ţobei, şi le-a dus la Ierusalim; pe acestea avea să le ia Şişac, regele Egiptului, când a năvălit asupra Ierusalimului în zilele lui Roboam, fiul lui Solomon.

Şişac (= marmură albă; dar de prisos), faraon al Egiptului între 945-924 î. Hr., a invadat regatul lui Iuda în zilele lui Roboam (= întins şi liber e poporul), fiul lui Solomon. E aici o anticipare a celor ce se vor istorisi în cartea III Regi. Totodată, un indiciu asupra datei scrierii cărţii.

8: Iar din Tebah şi din cetăţile de seamă ale lui Hadad-Ezer a luat regele David foarte multă aramă; din aceasta avea să facă Solomon baia de aramă şi stâlpii şi spălătoarele şi toate vasele.

            „E vorba de zestrea viitorului templu”[8]. Tebah (= masacru) apare în unele versiuni drept Betah (= încredere); primul nume pare a fi cel corect.

9: Auzind Tou, regele Hamatului, că David a bătut toată oştirea lui Hadad-Ezer,

„Hamatul este un regat arameean, aflat la nord-est de Palestina (cf. I Paralipomene 18, 10)”[9].  Tou (= greşeală) era rege, probabil de origine hittită, în Hamat (= fortăreaţă).

10: l-a trimis pe Hadoram, fiul său, la regele David să-l întrebe de sănătate şi să-l laude pentru aceea că-l lovise şi-l învinsese pe Hadad-Ezer; în mâinile lui erau vase de argint şi vase de aur şi vase de aramă.

Hadoram „înseamnă Haddu s-a ridicat, Haddu fiind numele, cu terminaţie la nominativ, al zeului sirian Hadad”[10]. O altă propunere npentru Hadoram, cu sens apropiat: Domnul este înălţat.

11: Regele David le-a afierosit şi pe acestea Domnului, odată cu argintul şi aurul pe care le afierosise de prin toate cetăţile pe care le cucerise;

12: din Idumeea şi din Moab şi de la fiii lui Amon şi de la Filisteni şi de la Amaleciţi şi din prăzile lui Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Ţobei.

Idumeea e numele grecesc al Edomului, regat în sudul Palestinei.

13: Astfel şi-a făcut David un nume când s-a întors şi i-a bătut pe Idumei în Valea Sărată, ca la vreo optsprezece mii de oameni.

            „Valea Sărată: depresiune în vecinătatea Mării Moarte”[11].  În versetele anterioare, „adversarii sunt enumeraţi după punctele cardinale: filistenii reprezintă vestul, moabiţii, estul, arameii, nordul şi idumeii (edomiţii), sudul. Punctele cardinale simbolizează totalitatea”[12].

14: Şi a pus oştiri de pază în Idumeea – în toată Idumeea -; şi toţi Idumeii erau robii regelui. Iar Domnul îl păzea pe rege oriîncotro acesta mergea.

15: Şi a domnit David peste întregul Israel; David făcea judecată şi dreptate asupra întregului său popor.

„Capitolul 8 are două părţi, asemănându-se cu I Regi 14, 47-52: un rezumat al faptelor de arme ale lui David (1-15) şi un rezumat al stării curţii lui David (16-18). Tipul de enumerare din cea de-a doua parte se mai află şi în II Regi 3, 2-5; 5, 13-16; 23, 21-39; III Regi 4, 1”[13].

16: Mai-mare peste oaste era Ioab, fiul Ţeruiei, în timp ce Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar.

Iosafat (= Domnul a judecat), fiul lui Ahilud (= fratele fiului), era cronicar. Ioab este deja cunoscut.

17: Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, erau preoţi, iar Seraia era grămătic.

„Această genealogie a lui Ţadoc care îl leagă de familia sacerdotală de la Şilo e probabil artificială. S-a propus, prin analogie cu 20, 25, să se citească Ţadoc şi Abiatar, fiii lui Ahimelec, fiul lui Ahitub. Originile lui Ţadoc sunt neclare şi foarte discutate. La începutul domniei lui Solomon l-a înlocuit pe Abiatar, aşa încât fiii lui Ţadoc au ajuns să fie socotiţi singurii preoţi legitimi”[14].  Ţadoc (= drept), fiul lui Ahitub (= frate al bunăvoinţei), era, după I Paralipomene 24,3, descendent al lui Eleazar, fiul lui Aaron. Ahimelec (= fratele regelui), fiul lui Abiatar (= tatăl belşugului), era preot, alături de Ţadoc, iar Seraia (= ostaş al Domnului) era grămătic.  „Cronicarul putea fi şi grămătic, copist sau cel care ţinea evidenţele scriptice ale armatei”[15].

18: Benaia, fiul lui Iehoiada, era sfetnic, iar Cheretienii şi Peletienii şi fiii lui David erau mai-marii curţii.

Benaia ( = Domnul a clădit), fiul lui Iehoiada (= Domnul ştie), era sfetnic la curtea lui David.  Cheretienii şi Peletienii: mercenari cretani şi, respectiv, filisteni intraţi în garda personală a regelui. La 20, 23 se spune că Benaia era comandantul lor (în acord şi cu Textul Masoretic)”[16].  Mai-marii curţii: „Textul ebraic spune despre fiii lui David că erau preoţi, lucru surprinzător, deoarece sacerdoţiul era rezervat tribului leviţilor, iar David era din tribul lui Iuda. Septuaginta, Targumul şi comentariile rabinice, ca şi mulţi (autori) moderni, au ameliorat situaţia, făcând din fiii lui David dregători, sau considerând că nu erau cu adevărat preoţi, ci doar participau la funcţiile sacerdotale ale tatălui lor”[17].

            „Totdeauna apariţia (regelui) în mijlocul poporului se făcea în prezenţa unei suite din administraţia sa. El era însoţit de garda regală, alcătuită din cheretieni şi peletieni, sau din kari şi raţim (IV Regi 11, 4) proveniţi din mercenari (filisteni). Ostaşii (ghibborim) din garda regală aveau misiunea să păzească palatul cu haremul în care soţiile regelui se numeau regine (…). De asemenea, ei executau pedepsele cu moartea şi îndeplineau oficiul de soli ai regelui”[18].


[1] BBVA, p. 354

[2] Spre cruţare.

[3] Bir.

[4] SEP 2, p. 385

[5] SEP 2, p. 385

[6] BBVA, p. 354

[7] SEP 2, p. 385

[8] BBVA, p. 354

[9] SEP 2, p. 386

[10] SEP 2, p. 386

[11] BBVA, p. 354

[12] SEP 2, p. 386

[13] SEP 2, p. 387

[14] SEP 2, p. 387

[15] BBVA, p. 354

[16] BBVA, p. 354

[17] SEP 2, p. 387

[18] AB, p. 157

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s