Comentarii la II Regi – 23

Posted: 29/01/2009 in II Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 23 – Testamentul lui David. Vitejii săi.

 

            „Aici nu e vorba de un testament propriu-zis, ci de unul duhovnicesc, care-l prezintă pe David în perpetua sa alianţă cu Dumnezeu, biruitor asupra duşmanilor şi întăritor al credinţei. Diferenţele, notabile, dintre Textul Septuagintei şi Textul Masoretic se datorează faptului că acesta din urmă – după cum declară traducătorii – e în mare măsură deteriorat”[1]. Testamentul lui David „reprezintă testamentul liric al lui David, analog celui rostit de Iacov în Facerea 49 (model literar al binecuvântării lui Moise din Deuteronom 33). Cum adevăratul testament al lui David se află în III Regi 2, 1-9, acesta este un poem oracular şi sapienţial”[2].

 

1: Iată ultimele cuvinte ale lui David:

           

            „Credincios este David, fiul lui Iesei,

            şi credincios e omul pe care Domnul l-a ridicat

            să fie unsul Dumnezeului lui Iacob;

            frumoşi sunt psalmii lui Israel.

2:         Duhul Domnului a grăit întru mine,

cuvântul Său a fost pe limba mea.

3:         Zice Dumnezeul lui Israel:

            Paznicul lui Israel mi-a vorbit,

            parabolă a grăit:

            Cum veţi întări printre oameni frica de Dumnezeu?

4:         În dimineaţă e lumina lui Dumnezeu,

dimineaţa să răsară soarele

prin a cărui lumină a trecut (Domnul)

şi ca din ploaie otava pe pământ.

            SEP 2 are: Şi întru Dumnezeu, în lumina dimineţii, să răsară soarele/ dimineaţa nu a răsărit din lumină/ precum din ploaie iarba din pământ: „Text la fel de controversat[3] şi cu traduceri variate. Textul Masoretic are ca lumina dimineţii la răsăritul soarelui, dimineaţă fără de nori, …la ploaie iarba iese din pământ. Diferenţe şi mai mari, din pricina dificultăţii textului, sunt şi în versetele următoare; ideea generală este însă aceeaşi: ocrotirea din partea lui Dumnezeu şi înfrângerea duşmanilor”[4].

5:         Căci casa mea nu-i astfel cu Cel-Tare;

            căci veşnic legământ făcut-a El cu mine,

            gata oricând,

            de pază-n toată vremea;

            că-ntreaga mântuire şi-ntreaga mea dorinţă:

            din cel nelegiuit să nu răsară floare.

6:         Aceştia toţi sunt ca un ghimpe scos:

            ei nu cu mâna vor fi luaţi

7:         şi om într-înşii nu se va trudi,

ci cu belşug de fier şi suliţe de lemn

şi-n foc vor arde-ntru ruşinea lor”.

            Aici se încheie cântarea lui David.

8a: Iată acum numele vitejilor lui David:

            „În lista care urmează nu e vorba de războinicii propriu-zişi, a căror vitejie era prezumată sau dovedită, ci de un corp de elită, capabil oricând de fapte măreţe”[5].

            8b: Ioşeb-Basşebet Taşchemonitul, căpetenia peste o treime; el şi-a scos sabia împotriva a opt sute de oameni deodată.

            Primul amintit între vitejii lui David este Ioşeb-Basşebet (= cel care ocupă un scaun într-un consiliu) din Taşchemon (= înţelepciune).

9: După el vine Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul din cei trei viteji ai lui David; când acesta i-a înfruntat pe Filisteni, ei s-au adunat pentru luptă, iar oamenii lui Israel s-au ridicat.

Al doilea între vitejii numiţi: Eleazar (= Dumnezeu vine în ajutor), fiul lui Dodo (= iubitor), fiul lui Ahohi (= spinul meu).

10: Acesta s-a ridicat atunci şi i-a lovit pe Filisteni până ce mâna i-a ostenit şi i s-a lipit de sabie; mare biruinţă a dat Domnul în ziua aceea, iar poporul s-a dus după el doar spre a-i aduna pe cei ucişi.

11: După el vine Şama, fiul lui Aghe, din Harar. Când Filistenii s-au adunat la Lehi, unde era o ţarină semănată cu linte, şi când poporul a fugit de Filisteni,

12: acesta a rămas neclintit în ţarină şi a scăpat-o bătându-i pe Filisteni. Atunci Domnul a dat biruinţă mare.

Al treilea războinic: Şama (= Dumnezeu a auzit), fiul lui Aghe (= fugar) din Harar (= munte), sat dintr-o regiune muntoasă.

Versetele 8-12 „îi prezintă pe cei Trei, un grup de războinici vestiţi, a căror glorie e pomenită în versetele 18-19 şi 22-23. Se aminteşte pentru fiecare câte o ispravă caracteristică. Din grupul celor trei fac parte Ievoste[6] (v. 8), Eleazar (v. 9) şi Şama (v. 11); Adinon asoneanul[7] este un adaos al Septuagintei. Printr-o simplă asociere de idei, acestor trei războinici celebri le este alăturat un grup de trei soldaţi anonimi, de isprava cărora este legat un cuvânt al lui David care a străbătut veacurile, însoţit de un gest simbolic (vv. 13-17). Tot de cei trei se leagă şi menţionarea a doi comandanţi ai lui David, cunoscuţi din alte pasaje, a căror carieră, oricât de strălucită, n-a atins vitejia acestora. Atât numele, cât şi unele amănunte ale isprăvilor lor de vitejie prezintă diferenţe faţă de Textul Masoretic şi între versiuni, textul fiind adesea dificil”[8].

13: Aceştia trei, din cei treizeci, s-au coborât şi au venit la David în peştera Adulam, când oastea Filistenilor tăbărâse în valea Refaim;

Adulam (= loc împrejmuit) – cetate sudică în teritoriul lui Iuda şi, se pare, peşteră cu acelaşi nume, probabil în apropierea cetăţii.

14: David se afla într-un loc întărit, iar o unitate a Filistenilor se afla în Betleem.

15: Şi David, aflându-se în lipsă, a zis: „Cine-mi va da apă din fântâna care este în Betleem, lână poartă?” (ceata Filistenilor aflându-se atunci în Betleem).

16: Iar cei trei viteji au străpuns tabăra Filistenilor şi au scos apă din fântâna ce se afla lângă poarta Betleemului şi au luat-o şi s-au întors la David, dar el n-a vrut s-o bea, ci I-a vărsat-o Domnului;

17: şi a zis: „Departe de mine, Doamne, de a face una ca aceasta; voi bea eu sângele oamenilor care s-au dus punându-şi viaţa în cumpănă?”  Şi n-a vrut s-o bea. Aceasta au făcut cei trei viteji.

18: Iar Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei, era întâiul între (alţi) trei; el a ridicat suliţa împotriva a trei sute, pe care i-a şi ucis; era renumit între cei trei;

19: între cei trei era cel mai lăudat, şi a devenit căpetenie, dar el nu i-a ajuns pe (primii) trei.

20: Benaia, fiul lui Iehoiada, era bărbat care făcuse fapte mari şi multe în Cabţeel; el i-a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul şi tot el s-a coborât într-o groapă şi a ucis un leu pe vreme de iarnă.

Cabţeel (= Dumnezeu va strânge iarăşi) – cetate la hotarul de miazăzi a lui Iuda; acolo, Benaia i-a ucis pe fiii lui Ariel (= leul lui Dumnezeu) moabitul, probabil vrăjmaşi de temut pentru israeliţi.

21: Tot el a ucis un egiptean, om chipeş, care avea în mână o suliţă cât o margine de scară; el însă s-a apropiat de el cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu propria lui suliţă.

22: Pe acestea le-a săvârşit Benaia, fiul lui Iehoiada, şi era renumit între cei trei viteji;

23: între cei trei era slăvit, dar la cei trei (dintâi) n-a ajuns; iar David l-a pus peste sfetnicii săi.

24: Iată numele celor viteji ai regelui David:

Asael, fratele lui Ioab, este unul din cei treizeci;

Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem;

25: Şama Haroditeanul;

Elica Haroditeanul;

26: Heleţ Paltianul;

Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa;

27: Abiezer din Anatot;

Mebunai din Huşa;

28: Ţalmon Ahohitul;

Maharai din Netofat;

29: Heleb, fiul lui Baana, din Netofat;

Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea lui Veniamin;

30: Benaia din Piraton;

Hidai din Nahali-Gaaş;

31: Abi-Baal din Araba;

Azmavet din Bahurim;

32: Eliahba din Şaalbom;

Ionatan, unul din fiii lui Iaşen;

33: Şama din Harar;

Ahiam, fiul lui Şarar, din Arar;

34: Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatean;

Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo;

35: Heţrai din Carmel;

Paarai din Arba;

36: Igal, fiul lui Natan, din Ţoba;

Bani din Gad;

37: Ţelec Amonitul;

            Naharai din Beerot, armaşul lui Ioab, fiul Ţeruiei;

38: Ira din Iatir; Gareb din Iatir;

39: Urie Heteul.

De toţi, treizeci şi şapte.

            Treizeci şi şapte: precizarea apare şi în Textul Masoretic, dar intră în contradicţie cu numărul anunţat la v. 24 (cei treizeci). Lista enumerată în versetele 24-39 cuprinde treizeci de nume sau treizeci şi două, dacă sunt enumeraţi şi Natan şi Ioab (din vv. 36-37), la care redactorul i-a adăugat probabil pe cei trei din vv. 8-12, precum şi pe Benaia şi Abişai (vv. 18-20)”[9].

            Reluăm, cu traducerea numelor, lista vitejilor lui David:

            Asael (= Dumnezeu a făcut), cel ucis de Abner, fiul lui Ner;

            Elhanan (= Dumnezeu a fost îndurător), fiul lui Dodo (= iubitor) din Betleem (= casa pâinii);

            Şama (= Dumnezeu a ascultat) din Harod (= spaimă);

            Elica (= Dumnezeu respinge) din Harod;

            Heleţ (= tărie) din Pelet (= eliberare);

            Ira (= păzitor), fiul lui Icheş (= fals) din Tecoa (= trâmbiţă), cetate din teritoriul lui Iuda;

            Abiezer (= tată al ajutorului) din Anatot (= înălţări);

            Mebunai (= clădit) din Huşa (= grabă), cetate a lui Iuda;

            Ţalmon (= întunecat) din Ahoah (= căldură);

            Maharai (= năvalnic) din Netofat (= picătură), cetate în Iuda, aproape de Betleem;

            Heleb (= abundenţă), fiul lui Baana (= fiul suferinţei) din Netofat;

            Itai (= cu mine este Iahve), fiul lui Ribai (= certăreţ) din Ghibeea;

            Benaia (= Domnul a clădit) din Piraton (= pisc), cetate din muntele amaleciţilor, în Efraim;

            Hidai (= cel puternic) din Nahali-Gaaş (= valea înduioşării);

            Abi-Albon[10] (= tatăl puterii) din Araba (= pustiu) – astfel era numită depresiunea Iordanului;

            Azmavet (= moartea este puternică) din Barhum[11] (= fiii şesului) – pare numele unui clan;

            Eliahba (= Dumnezeu ascunde) din Şaalbon (= locul şacalilor), probabil Şaalbin; în Septuaginta: Salavonitis;

            Ionatan (= Domnul a dat) din Bene-Iaşen (= fiii adormitului); Septuaginta are ii Iasan: fiii lui Iasan;

            Şama (= Dumnezeu a ascultat) din Harar (= munte);

            Ahiam (= fratele mamei), fiul lui Şarar (= solid) din Arar (= muntean);

            Elifelet (= Dumnezeu este izbăvirea), fiul lui Ahasbai (= frate care ocroteşte);

            Eliam (= Dumnezeul poporului), fiul lui Ahitofel (= sfătuitor) din Ghilo (= exil), sat din ţinutul muntos al lui Iuda;

            Heţrai (= curte) din Carmel (= grădină), cetate din ţinutul muntos al lui Iuda;

            Paarai (= strigător) din Arab (= ambuscadă) sau Arba, sat în ţinutul muntos al lui Iuda;

            Igal (=Dumnezeu răscumpără) sau Igheal, fiul lui Natan (= Dumnezeu a dat) din Ţoba (= depresiune; războinic; armă);

            Bani (= clădit) din Gad;

            Ţelec (= despicătură) Amonitul;

            Naharai (= cel ce sforăie) din Beerot (= fântâni) – cetate gabaonită -, armaşul lui Ioab;

            Ira (= păzitor; pradă) din Iatir (= belşug);

            Gareb (= izgonit) din Iatir;

            Urie (= lumina Domnului) Heteul.


[1] BBVA, p. 373

[2] SEP 2, p. 429

[3] Ca şi versetele anterioare şi, de fapt, ca textul întregului psalm, din pricina marilor diferenţe între versiuni.

[4] SEP 2, pp. 429-430

[5] BBVA, p. 373

[6] La Anania, Ioşeb-Basşebet.

[7] Pe care Anania renunţă de a-l mai reda.

[8] SEP 2, p. 430

[9] SEP 2, p. 432

[10] La Anania: Abi-Baal; în Septuaginta: Aviel.

[11] La Anania: Bahurim; în Septuaginta: Azmoth o Varsamitis.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s