Comentarii la II Regi – 16

Posted: 29/01/2009 in II Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 16 – David batjocorit de Şimei. Huşai şi Abesalom.

 

1: David trecuse puţin de vârful muntelui când, iată, Ţiba, sluga lui Mefiboşet, i-a ieşit în întâmpinare cu o pereche de asini încărcaţi cu două sute de pâini şi o sută de legături de stafide şi o sută de legături de smochine şi un burduf de vin.

2: Şi a zis regele către Ţiba: „Ce vrei tu să spui cu astea?”  Iar Ţiba a răspuns: „Asinii sunt pentru cei din casa regelui, ca să umble pe ei; pâinile şi poamele sunt pentru hrana oamenilor, iar vinul este pentru cei ce slăbesc în pustie, să bea”.

3: Atunci regele i-a zis: „Şi unde este fiul stăpânului tău?  Iar Ţiba a zis către rege: „Iată, el a rămas în Ierusalim; căci a zis: Casa lui Israel îmi va întoarce astăzi regatul tatălui meu”.

4: A zis regele către Ţiba: „Iată, toate bunurile lui Mefiboşet sunt ale tale”.  Iar Ţiba, închinându-i-se, i-a zis: „O, rege, stăpân al meu, să aflu milă în ochii tăi!”

Versetele de până aici „se leagă de cap. 9. Numai că Ţiba nu pare să vină din Transiordania, unde se află moşiile pe care trebuia să le administreze pentru Mefiboşet, fiul lui Ionatan, ci dinspre Ierusalim. Întâlnirea nu e întâmplătoare: ea presupune o alianţă, iar bucatele nu sunt un simplu ajutor, ci un omagiu adus regelui (cf. I Regi 16, 20). Mefiboşet speră ca, în cazul triumfului lui Abesalom, să recapete puterea regală asupra casei lui Israel[1].  Cum vom vedea, Ţiba spune acestea de la el, acuzându-l pe nedrept pe Mefiboşet. De remarcat însă că, în războiul civil disproporţionat ce se anunţa, Ţiba a mizat pe biruinţa lui David, căutând să obţină favorurile acestuia, deşi fugar, şi nu pe ale uzurpatorului Abesalom.

5: Iar când regele David a ajuns la Bahurim, iată că de acolo ieşea un om din familia casei lui Saul, al cărui nume era Şimei, fiul lui Ghera; ieşea şi blestema

            „Bahurim: cetate pe drumul dintre Ierusalim şi Ierihon, la nord-est de Muntele Măslinilor”[2].  Şimei (= Domnul a ascultat), fiul lui Ghera (= oaspete), era un veniamit, aparent ataşat lui Saul şi casei sale, dar, cum se va vedea mai jos, doar un om josnic, gata să blesteme pe cel căzut şi să se umilească înaintea celor puternici.

6: şi arunca cu pietre în David şi în toţi slujitorii regelui David; dar poporul întreg şi toţi voinicii se aflau de-a dreapta şi de-a stânga regelui.

7: Şi aşa grăia Şimei când îl blestema: „Pleacă, pleacă, tu, om al vărsărilor de sânge şi om nelegiuit!

8: Domnul a întors împotrivă-ţi tot sângele casei lui Saul, că te-ai făcut tu rege în locul lui; Domnul a dat regatul în mâna lui Abesalom, fiul tău; şi, iată, tu (ai rămas) în răutatea ta, că eşti omul vărsărilor de sânge!”

            „Cu multă îndrăznire a ocărât Şimei pe fericitul David şi l-a numit bărbatul sângiuirilor, dar îndrăznirea asta a lui Şimei n-aş putea-o numi îndrăznire, ci neînfrânare de limbă, obrăznicie de gând, lipsă de creştere, semeţie, orice, numai îndrăznire, nu”[3].

9: Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a zis: „De ce-l blesteamă acest câine mort pe stăpânul meu, regele? Mă duc chiar acum să-i iau capul!”

„Intervenţia lui Abişai aminteşte atitudinea aceluiaşi personaj în I Regi 26, 8-11”[4].

10: Iar regele a zis: „Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? Daţi-i pace, lăsaţi-l să blesteme; că dacă Domnul i-a spus lui să-l blesteme pe David, cine oare îi va spune: – De ce faci asta?”

Ce am eu cu voi…?, gr. ti emi ke imin, literal: Ce (este) mie şi vouă…? – semitism care arată că vorbitorul se distanţează de interlocutorul său”[5].

            „După răscoala lui Abesalom, deşi avea multe căi de fugă, totuşi (David) a preferat să fugă prin Muntele Măslinilor, ca şi cum ar fi invocat cu mintea sa pe Mântuitorul care avea să se înalţe la ceruri de acolo. Când Şimei îl blestema amar pe David, spune: Lăsaţi-l!, căci ştia că celui care iartă i se vor ierta păcatele”[6]. 

11: Şi a zis David către Abişai şi către toţi slujitorii săi: „Iată, fiul meu, cel care a ieşit din coapsele mele, umblă după viaţa mea; cu atât mai mult, acum, acest fiu al lui Veniamin. Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a zis;

12: dacă Domnul îmi va vedea umilirea, îmi va răsplăti cu bine pentru blestemul lui de astăzi.

            „Dumnezeu i-a zis omului ucigaş să blesteme pe proorocul. Cum i-a zis Dumnezeu aceasta lui? Proorocul, având cunoştinţă şi ştiind că nimic nu aduce aşa de mult mila lui Dumnezeu peste un suflet ca încercările, şi mai ales cele venite şi îngrămădite în vreme de necaz şi de strâmtorări, a zis: Lăsaţi-l să blesteme pe David, că Domnul i-a zis lui. Pentru ce? Ca să vadă Dumnezeu smerenia mea şi să-mi întoarcă mie cele bune în locul blestemului lui. Vezi cum zicea aceasta proorocul întru cunoştinţă? De aceea se şi smerea faţă de cei ce voiau să-l apere pe cel blestemat, zicând: Ce este mie şi vouă, fiii lui Ţeruia? Lăsaţi-l să blesteme, că Domnul i-a spus lui.  Iar noi nu suportăm să spunem despre fratele nostru că Domnul i-a spus lui. Ci, de auzim un cuvânt, îndată pătimim cele ale câinelui. Căci de aruncă cineva împotriva lui o piatră, îndată lasă pe cel care a aruncat-o şi pleacă şi muşcă piatra. Aşa facem şi noi. Lăsăm pe Dumnezeu care îngăduie să fie aduse asupra noastră încercările spre curăţirea păcatelor noastre şi pornim împotriva fratelui, zicând: De ce mi-a spus aceasta? De ce mi-a făcut aceasta?  Şi putând să ne folosim mult din acestea, uneltim împotriva noastră cele ce ne păgubesc. Căci nu voim să ştim că toate se fac după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, spre folosul fiecăruia”[7].  „David a suportat cu blândeţe batjocura lui Şimei. N-a dat timp mâniei să iasă la iveală, ci şi-a îndreptat gândul către Dumnezeu (…). De aceea, când a auzit că-l face ucigaş şi nelegiuit, nu s-a mâniat pe el, ci s-a smerit pe sine însuşi, deoarece insulta îi era adresată pe merit”[8].  „Ce este mai minunat (este) că, rătăcind (David) şi sărăcind de toate, un oarecare Semei, om viclean şi spurcat, s-a ridicat asupra lui numindu-l ucigaş de oameni, păgân, şi spălându-l cu alte nenumărate ocări. Dar el nici aşa nu s-a tulburat. Dar poate va zice cineva: Ce lucru de mirare este acesta, că nu s-a răzbunat, fiindcă era slab şi fără de putere?  Mai întâi voi zice că nu m-aş fi mirat de el dacă, fiind împărat cu coroană pe cap şi şezând pe scaun, ar fi fost ocărât şi ar fi suferit, precum îl laud acum şi mă înspăimântez că a filozofat în vremea nevoii. Căci atunci mărimea stăpânirii şi prostimea ocărâtorului de multe ori îl îndupleca să treacă cu vederea ocara”[9].

13: David şi toţi oamenii lui mergeau pe cale, iar Şimei îi mergea alături pe coasta muntelui; mergea şi blestema şi arunca cu pietre în el şi-l împroşca cu ţărână.

14: Iar regele şi tot poporul ce se afla cu el au ajuns aproape de Iordan şi s-au odihnit acolo.

            „Dovedeşte că sunt trecătoare şi de o clipă cele ale lumii acesteia mereu schimbata stare a împăratului David, care, dispreţuit de tatăl său, a fost de preţ lui Dumnezeu. Mare în triumfuri, mic în simţăminte urâte, a fost chemat în slujbă regească şi ales la tron, dar în cele din urmă i s-a schimbat chipul şi faţa. A fost alungat din domnie şi, acuzat de paricid, îşi deplângea soarta şi fugea la străini, mai cunoscut prin tovărăşia moştenirii decât prin pierderea rangului. Lipsit de toate, frumoase sunt aceste cuvinte pe care le-a spus: Bine este mie că m-ai smerit. Dar aceste cuvinte pe care le-a spus: Bine este mie că m-ai smerit se pot potrivi mai întâi Aceluia Care, având chipul lui Dumnezeu, putea uşor să se înalţe până la cer, S-a coborât totuşi şi, primind chip de slugă, a luat asupra-Şi păcatele noastre (Filipeni 2, 6), Cel care, îngrijindu-Se de sfinţii Săi, nu Şi-a luat cinstirea ca pe un jaf, ci S-a supus celor deopotrivă cu El”[10].  Acestea sunt tot urmările uciderii lui Urie, care a atras necazurile unul după altul asupra casei lui David: „De aici, potrivit cuvântului lui Dumnezeu, îngrămădirea nenorocirilor fără număr. Tatăl cade în cursa întinsă de fiul său, este alungat din domnie şi, ca să nu fie ucis, pleacă în pribegie. Fiul – nu-ţi poţi da seama care-i este mai mare vina: imoralitatea, sau cruzimea -, fiindcă nu poate să-l ucidă pe tată, îl face de ruşine prin incest (v. 22), nelegiuire care a adus după sine altă nelegiuire, fiindcă prigonitorul tatălui său a comis în public crima, care chiar în secret săvârşită este abominabilă, desigur nu numai pentru ca tatăl în absenţă să fie compromis prin grozăvia faptei, dar şi ochii lumii întregi să fie întinaţi de publicitatea incestului. Iar dacă este vorba de chipul fugii, ce fel de chip este acela, când un rege cu un nume atât de respectat, mai strălucit decât al tuturor regilor, mai mare decât al lumii întregi, fuge de toţi ai săi doar cu câţiva slujitori, lipsit de orice suită, singur doar cu sine, pribegind cu teamă, cu ruşine, cu jale, mergând – zice Scriptura – cu capul acoperit şi cu picioarele goale (15, 30), o epavă faţă cu starea de mai înainte, exilat de bună voie, supravieţuindu-şi sieşi, mereu expus fie insultei slujitorilor săi, ceea ce este grav, fie milei lor, ceea ce este şi mai grav”[11].

15: Pe de altă parte, Abesalom şi toţi oamenii lui Israel au ajuns în Ierusalim; cu el se afla şi Ahitofel.

16: Şi a fost că atunci când Huşai Archianul, prietenul cel mai bun al lui Urie Heteul, a venit la Abesalom, a zis Huşai către Abesalom: „Trăiască regele!”

17: Iar Abesalom i-a zis lui Huşai: „Asta-ţi este mila faţă de prietenul tău? De ce nu te-ai dus după prietenul tău?”

18: Şi a zis Huşai către Abesalom: „Nu, ci după acela care a fost ales de Domnul şi de acest popor şi de întregul Israel; al lui voi fi, şi cu el voi rămâne.

„Versetul 18 este echivoc: Huşai se gândeşte de fapt la David, dar Abesalom poate să creadă că el este cel numit alesul Domnului[12].

19: Şi, la urma urmelor, pe cine voi sluji? Oare nu pe fiul său? Aşa cum am slujit în faţa tatălui tău, întocmai voi face şi-n faţa ta”.

20: Atunci a zis Abesalom către Ahitofel: „Sfătuiţi-vă între voi ce trebuie să fac”.

21: Iar Ahitofel a zis către Abesalom: „Intră la ţiitoarele tatălui tău, pe care el le-a lăsat să-i ţină casa; şi întregul Israel va auzi că tu l-ai ruşinat pe tatăl tău, iar mâinile tuturor celor ce sunt cu tine vor prinde putere”.

            „A lua în stăpânire haremul înaintaşului era semn de înstăpânire asupra regatului, ceea ce-i făcea pe supuşi să prindă curaj”[13].  „Apropierea concubinelor sau a soţiilor predecesorului reprezintă o prerogativă a noului rege (cf. II Regi 3, 7; 12, 18; III Regi 2, 22). Prin acest gest, Abesalom putea obţine un soi de legitimitate (…). Totuşi, gestul lui Abesalom, săvârşit public, este în contradicţie cu legea din Levitic 18, 8 şi similar celui al lui Ruben (Facerea 35, 22), aspru condamnat în Facerea 49, 4”[14].

22: Atunci Abesalom a întins un cort pe acoperiş; şi a intrat Abesalom la ţiitoarele tatălui său în văzul întregului Israel.

            „Cortul era spaţiul nupţial din tradiţia tuturor popoarelor semitice”[15].

23: Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care el le dădea atunci, în primele zile, erau ca şi cum cineva ar fi întrebat cuvântul lui Dumnezeu; aşa erau sfaturile lui Ahitofel, şi către David, şi către Abesalom.

Spre zădărnicirea acestor sfaturi ne amintim că l-a trimis David pe Huşai în Ierusalim.


[1] SEP 2, pp. 406-407

[2] BBVA, p. 363

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinţi, La fericitul Vavila, VII

[4] SEP 2, p. 407

[5] SEP 2, p. 407

[6] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, II, 12

[7] Ava Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, VII, 10

[8] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, X, 5

[9] Sf. Ioan Gură de Aur, Puţul, pp. 361-362

[10] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, II, 24-25

[11] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, II, 5

[12] SEP 2, p. 408

[13] BBVA, p. 364

[14] SEP 2, p. 408

[15] BBVA, p. 364

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s