Comentarii la II Regi – 15

Posted: 29/01/2009 in II Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 15 – Răscoala lui Abesalom. Fuga lui David. David şi Huşai.

 

1: Şi a fost că, după aceasta, Abesalom şi-a pregătit care şi călăreţi şi cincizeci de oameni care-i mergeau înainte.

„Alergătorii dinaintea carului regal fac parte din personalul palatului: I Regi 8, 11; III Regi 1, 5. Ei sunt un fel de gardă regală, destinată să-l cinstească pe cel ce urcă în car”[1]. Altfel zis, Abesalom dă primele semne că revendică tronul pentru el.

2: Abesalom se scula dis-de-dimineaţă şi stătea la marginea drumului de la poartă. Şi când venea cineva la rege să se judece pentru vreo pricină, Abesalom striga spre el, zicându-i: „Din care cetate eşti tu?”  Iar omul îi răspundea: „Robul tău este din cutare trib al lui Israel”.

„Judecata este una dintre funcţiile regale (I Regi 8, 6; III Regi 3, 9; IV Regi 15, 5 etc.)”[2].

3: Iar Abesalom îi zicea: „Iată, pricina ta este bună şi dreaptă, dar la rege tu nu ai pe nimeni care să te asculte”.

4: Şi mai zicea Abesalom: „O, dacă m-ar pune cineva pe mine judecător în ţara asta, atunci orice om care ar avea o neînţelegere sau o pricină ar veni la mine, iar eu i-aş face dreptate”.

5: Şi dacă se apropia cineva să i se plece înainte, el îşi întindea mâna şi-l îmbrăţişa şi-l săruta.

6: Aşa făcea Abesalom cu fiecare israelit care venea la rege pentru judecată şi aşa a intrat Abesalom la inima Israeliţilor.

7: Şi a fost că după patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom către tatăl său: „Mă duc la Hebron ca să plinesc o făgăduinţă pe care i-am făcut-o Domnului.

            „Hebron era oraşul natal al lui Abesalom (3, 2-3)”[3].  „Cei patruzeci de ani din Textul Masoretic corespund duratei domniei lui David (II Regi 5, 4). Septuaginta recensio Luciani, versiunea siriacă şi Iosif Flaviu au patru ani, lecţiune preferată de comentatori, care socotesc aceşti patru ani fie de la întoarcerea lui Abesalom din Gheşur, fie de la împăcarea cu tatăl său. ¨ Împlinirea unui jurământ este pretextul care ascunde o ceremonie de înscăunare, ca, mai târziu, petrecerea organizată de Adonia (III Regi 1, 9). Alegerea Hebronului se datorează probabil prestigiului conferit de cele două consacrări ale lui David (2, 4; 5, 3) şi poate şi intenţiei de a-şi atrage de partea sa tribul lui Iuda”[4].

8: Fiindcă eu, robul tău, la vremea când trăiam la Gheşur, în Siria, am făcut această făgăduinţă: Dacă într-adevăr Domnul mă va întoarce în Ierusalim, atunci Îl voi sluji pe Domnul”.

9: Iar regele i-a zis: „Mergi în pace!”  Iar el s-a ridicat şi s-a dus la Hebron.

10: Atunci Abesalom şi-a trimis oameni de încredere la toate triburile lui Israel, zicând: „Când veţi auzi sunet de corn, atunci să ziceţi: Abesalom a devenit rege în Hebron”.

„Sunetul cornului însoţeşte înscăunarea regelui (ca în III Regi 1, 34.39 pentru Solomon – formula de aici este aceeaşi prin care se proclamă împărăţia lui Dumnezeu în Psalmi 47, 9; Isaia 24, 23; 52, 7), dar este şi semnalul revoltei (ca în I Regi 13, 3)”[5].

11: Cu Abesalom se aflau două sute de bărbaţi din Ierusalim, anume aleşi; dar ei, în simplitatea lor, mergeau şi nu ştiau nimic.

12: Şi-n timp ce aducea jertfele, Abesalom a trimis şi l-a chemat pe Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David, din cetatea lui, adică din Ghilo; şi s-a făcut o puternică punere la cale: de partea lui Abesalom curgea popor din ce în ce mai numeros.

„Numele lui Ahitofel (fratele meu e nebunie) este, probabil, o deformare voluntară a unui nume teofor, cu scopul de a-l batjocori pe sfetnicul trădător al lui David”[6].

13: Atunci a venit un vestitor la David, zicând: „Inima oamenilor lui Israel s-a pornit spre Abesalom”.

14: Iar David le-a zis tuturor slujitorilor ce se aflau cu el în Ierusalim: „Sculaţi-vă, şi să fugim, căci nu vom scăpa de Abesalom! Grăbiţi-vă să plecăm, ca să nu se grăbească el şi să ne prindă şi să ne facă rău şi să lovească cetatea cu ascuţişul săbiei!”

15: Iar slujitorii regelui au zis către rege: „În tot ceea ce alege stăpânul nostru, iată, noi suntem servii tăi!”

16: Atunci regele şi toată casa lui au ieşit, mergând pe jos. Dar regele a lăsat zece din ţiitoarele lui să ţină casa.

17: Şi au plecat regele şi toţi slujitorii săi, mergând pe jos, şi s-au oprit departe de casă.

Departe de casă sau la o casă îndepărtată (SEP 2): „şi construcţia grecească, şi cea ebraică sugerează că ar fi vorba de ultima casă de la marginea oraşului”[7].

18: Şi toţi slujitorii săi i s-au alăturat; şi toţi Cheretienii şi toţi Peletienii şi toţi Gateenii, ca la şase sute de oameni, care veniseră pe jos din Gat, mergeau înaintea regelui.

„În exilul său la filistenii din Gat, David a fost însoţit de şase sute de oameni (cf. I Regi 30, 9). Aceşti mercenari fac parte din garda personală a lui David şi sunt comandaţi de Itai (v. 19)”[8].

19: Iar regele a zis către Itai din Gat: „De ce mergi şi tu cu noi? Întoarce-te şi rămâi cu regele, căci tu eşti străin, ca unul ce ai plecat din locul tău şi te-ai aşezat aici.

Itai (= cu Iahve) – unul dintre vitejii lui David.

            Întoarce-te şi rămâi cu regele: „= Cu noul rege, cu Abesalom. Aparent, David a cedat prea uşor, dar el are o bogată experienţă a ajutorului lui Dumnezeu”[9].

20: De vreme ce doar ieri ai venit, te voi face eu astăzi să mergi cu noi? Eu merg unde merg, dar tu întoarce-te, şi cu tine întoarce-i şi pe fraţii tăi, iar Domnul va face cu tine milă şi adevăr”.

21: Iar Itai i-a răspuns regelui, zicând: „Viu este Domnul, şi viu e stăpânul meu, regele: Oriunde va fi stăpânul meu, regele, fie în moarte, fie în viaţă, acolo va fi şi robul tău!”

22: Atunci regele a zis către Itai: „Vino şi mergi cu mine!”  Aşa că Itai Gateeanul a mers cu regele, precum şi toţi slujitorii şi toată mulţimea care era cu el.

23: Şi toată ţara plângea cu glas mare. Şi tot poporul se îndrepta spre pârâul Cedrilor; şi întregul popor, laolaltă cu regele, mergea pe calea ce duce în pustie.

Este „cea dintâi menţionare a pârâului Chedron, astăzi wady en-Nar, Valea Focului, care separă Ierusalimul de Muntele Măslinilor”[10].  „Pârâul Cedrilor (sau al Chedronului) se afla între cetatea Ierusalimului şi Muntele Măslinilor. Dincolo de el era grădina Ghetsimani, din care Iisus va fi arestat (Ioan 18, 1 şi urm.)”[11].

24: Şi, iată, era acolo şi Ţadoc, şi toţi leviţii împreună cu el, care duceau din Betar chivotul legământului Domnului; şi au oprit acolo chivotul legământului Domnului, iar Abiatar a stat în picioare până ce întregul popor a ieşit din cetate.

Betar (Vethar) apare doar în Septuaginta.

25: Iar regele a zis către Ţadoc: „Întoarce chivotul lui Dumnezeu în cetate; dacă eu voi afla bunăvoinţă în ochii Domnului, Domnul mă va întoarce şi mi-l va arăta, pe el şi frumuseţea lui;

26: dar dacă-mi va zice: – Nu te vreau!, iată, eu sunt aici, iar El va face cu mine aşa cum va crede de cuviinţă”.

27: Şi a mai zis regele către preotul Ţadoc: „Iată, întoarceţi-vă cu pace în cetate: tu şi Ahimaaţ, fiul tău, şi Ionatan, fiul lui Abiatar, amândoi fiii voştri.

Ahimaaţ (= frate irascibil) era fiul lui Ţadoc, iar Ionatan (= darul lui Dumnezeu), fiul lui Abiatar.

28: Iată, eu voi rămâne în laturile pustiei până ce din partea voastră vor veni soli să-mi vestească”.

„David vorbeşte aici a doua oară cu Ţadoc. Prima din cele două adresări (vv. 25-26) reprezintă un dublet ce ar putea constitui intervenţia revizorului sadocid (acelaşi care a făcut ca, în v. 24, să fie menţionat în primul rând Ţadoc şi apoi Abiatar). Adresarea este când la singular (si, su), când la plural (idete, imon), ceea ce indică faptul că David se adresa iniţial ambilor preoţi, înainte de a i se da întâietate lui Ţadoc”[12].

29: Aşa că Ţadoc şi Abiatar au dus chivotul Domnului înapoi în Ierusalim, unde a şi rămas.

30: Iar David se urca pe suişul Muntelui Măslinilor; se urca plângând şi cu capul acoperit; şi mergea desculţ; şi tot poporul care se afla cu el, fiecare cu capul acoperit, mergea urcându-se şi plângând.

„Muntele Măslinilor se află la răsărit de Chedron, pe linia de despărţire a apelor, între bazinul Mării Moarte şi cel al Mediteranei (Zaharia 14, 4). Urcarea în ţinută de doliu, cu capul acoperit (Ieremia 14, 3-4; Estera 6, 12) şi cu picioarele goale (Isaia 20, 2-4), în mijlocul mulţimii, se aseamănă unui rit propiţiatoriu”[13].

31: Şi i s-a spus lui David: „Ahitofel este printre cei ce şi-au dat mâna cu Abesalom”.  Iar David a zis: „Doamne, Dumnezeul meu, risipeşte sfatul lui Ahitofel!”

Ahitofel (= fratele nebuniei) fusese sfetnic de încredere al lui David, gata acum să-l trădeze în favoarea lui Abesalom.

32: Şi dacă David a ajuns în vârf, acolo I s-a închinat lui Dumnezeu. Şi, iată, în faţa lui a ieşit Huşai Archianul, prietenul său cel mai bun, avându-şi haina sfâşiată şi cenuşă pe cap.

„Apariţia lui Huşai, care va fi un cal troian la curtea lui Abesalom, pare a fi răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunea regelui pribeag (…). Rolul lui Huşai e complementar rolului celor doi preoţi şi mult mai delicat. El necesita alierea explicită cu Abesalom. Huşai aparţine tribului archienilor, din împrejurimile Betelului”[14].  Huşai (= grăbit) se trăgea din tribul canaanit al lui Archi (= lung).

33: Şi i-a zis David: „Dacă vei merge cu mine, îmi vei fi povară;

34: dar de te vei întoarce în cetate şi-i vei zice lui Abesalom: – Fraţii tăi au trecut; după mine a trecut regele; şi acum, o, rege, eu sunt robul tău: îngăduie-mi să trăiesc! Atunci vei risipi uneltirea lui Ahitofel.

35: Şi, iată, acolo sunt cu tine preoţii Ţadoc şi Abiatar; şi va fi că fiece cuvânt pe care-l vei auzi în casa regelui îl vei spune preoţilor Ţadoc şi Abiatar.

36: Şi, iată, acolo sunt cu ei şi cei doi fii ai lor: Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, şi Ionatan, fiul lui Abiatar; prin ei îmi veţi trimite fiece cuvânt pe care-l vei auzi”.

37: Atunci Huşai, prietenul lui David, a intrat în cetate; tot atunci intra şi Abesalom în Ierusalim.

Iată că David, deşi a ales fuga dinaintea lui Abesalom, îşi lasă în preajma aceluia oameni de încredere, pregătindu-şi o eventuală revenire în Ierusalim.


[1] SEP 2, p. 403

[2] SEP 2, p. 403

[3] BBVA, p. 362

[4] SEP 2, p. 403

[5] SEP 2, p. 403

[6] SEP 2, p. 404

[7] SEP 2, p. 404

[8] SEP 2, p. 404

[9] BBVA, p. 362

[10] SEP 2, p. 404

[11] BBVA, p. 362

[12] SEP 2, p. 405

[13] SEP 2, p. 405

[14] SEP 2, p. 406

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s