Comentarii la II Regi – 14

Posted: 29/01/2009 in II Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 14 – Întoarcerea lui Abesalom.

 

1: Cunoscând Ioab, fiul Ţeruiei, că inima regelui s-a întors spre Abesalom,

2: a trimis Ioab la Tecoa şi a luat de acolo o femeie isteaţă şi i-a zis: „Plângi, îmbracă-te cu haine de jale şi nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care jeleşte de multe zile pentru un mort;

„Tecoa, ţinutul profetului Amos (Amos 1, 1), astăzi Tequa, la sud de Betleem, la marginea deşertului lui Iuda. Tecoa este, în acelaşi timp, ţinutul lui Ioab. ¨ Doliul interzicea ungerea cu untdelemn parfumat (12, 20)”[1].  Tecoa înseamnă trâmbiţă.

3: şi du-te la rege şi vorbeşte-i aşa:…”.  Şi Ioab i-a spus ce avea să zică.

4: Aşa că femeia din Tecoa a venit la rege şi a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat, zicând: „Ajutor, o, rege, ajutor!”

5: Iar regele i-a zis: „Ce e cu tine?”  Iar ea a zis: „Sunt femeie văduvă, căci mi-a murit bărbatul.

6: Roaba ta avea doi feciori, iar aceştia s-au sfădit în ţarină şi nu era cine să-i despartă, aşa că unul dintre ei l-a lovit pe celălalt, fratele lui, şi l-a omorât.

7: Şi, iată, toate rudele s-au ridicat împotriva roabei tale, zicând: – Dă-ni-l pe acela care şi-a ucis fratele şi-l vom ucide pentru viaţa fratelui său pe care l-a ucis, şi-l vom nimici chiar şi pe moştenitorul lui!… Şi astfel vor ei să stingă şi tăciunele care mi-a mai rămas, aşa încât bărbatului meu să nu-i rămână urmaş sau nume pe faţa pământului”.

„Familia cere răzbunarea sângelui (cf. 3, 30; Numeri 35, 19-21). Fiul rămas este moştenitorul care trebuie să ducă mai departe numele tatălui său. Dispariţia acestuia este comparabilă cu stingerea vetrei (21, 17)”[2].

8: Atunci regele i-a zis femeii: „Mergi sănătoasă la casa ta, iar eu voi da porunci pentru tine”.

9: Iar femeia din Tecoa a zis către rege: „O, rege, domnul meu, asupra mea să fie vina, şi asupra casei tatălui meu, iar regele şi tronul său să fie fără vină!”

„Bine instruită, femeia nu se mulţumeşte cu o rezoluţie formală, de rutină, ci-l atrage pe rege într-o angajare concretă, responsabilă”[3].  Pentru asupra mea să fie vina, SEP 2 are asupra mea să fie nelegiuirea, „expresie eliptică, probabil din limba vorbită. Se subînţelege: dacă acţiunea va fi socotită o greşeală, voi suporta eu consecinţele; cf. I Regi 25, 24 (Abigail), Facerea 27, 13 (Rebeca)”[4].

10: Regele i-a zis: „Cine este cel ce vorbeşte împotrivă-ţi? Adu-l la mine, şi nimeni nu se va mai atinge de el!”

Adică nimeni nu se va atinge de fiul ei.

11: Iar femeia a zis: „Aducă-şi dar aminte regele de Domnul, Dumnezeul său, atunci când rudele de sânge se vor aduna să strige, şi să nu-l lase pe fiul meu pradă pierzaniei”.  Şi a zis regele: „Viu este Domnul de va cădea pe pământ un fir din părul fiului tău!”

„Potrivit textului din Numeri 35, 19 sq., Dumnezeu este cel care porunceşte omorârea ucigaşului de către ruda cea mai apropiată a celui ucis. (…) ¨ Viu este Domnul!: formulă de jurământ. Se subînţelege: Pe cât este de adevărat că Dumnezeu este viu, pe atât e de adevărat că… (cf. 12, 5; I Regi 14, 45; III Regi 1, 52)”[5].

12: Şi a zis femeia: „Atunci, grăiască roaba ta o vorbă către domnul meu, regele!”  El a zis: „Grăieşte!”

13: Atunci a zis femeia: „De ce ai cugetat tu aceasta împotriva poporului lui Dumnezeu? Cuvântul acesta, ieşit din gura regelui, e ca o greşeală făcută de el însuşi, aceea de a nu-l mai întoarce regele pe cel izgonit.

14: Căci noi cu moarte vom muri, şi vom fi ca apa ce se varsă pe pământ şi nu se mai adună la un loc; Dumnezeu însă nu vrea ca sufletul să se piardă, şi nu va socoti să-l alunge de la El pe cel izgonit.

15: Şi acum, am venit să grăiesc cuvântul acesta către rege, domnul meu, căci poporul mă va vedea, iar roaba ta va zice: Să-i vorbească cineva domnului meu, regele, că doar va plini regele rugămintea roabei sale

16: pe care regele o va asculta, s-o mântuiască pe roaba sa din mâna omului care caută să mă nimicească, pe mine şi pe fiul meu, din moştenirea lui Dumnezeu”.

Versetele 13-16 sunt „versete dificile: femeia vorbeşte voit pe ocolite, dar în fond vrea să spună că este în joc soarta poporului lui Dumnezeu, prin soarta lui Abesalom, considerat urmaşul lui David”[6].

17: Şi a zis femeia: „Acum, dacă cuvântul domnului meu, regele, e binevoitor…, bine; căci regele, domnul meu, e ca un înger al lui Dumnezeu, care aude şi binele, şi răul; şi Domnul, Dumnezeul tău, va fi cu tine”.

„Compararea regelui cu îngerul Domnului (cf. I Regi 29, 9) relevă faptul că acest discurs este impregnat de ideologie regală. Discursul femeii poate fi comparat cu discursul Abigailei din I Regi 25, 24-31, ambele fiind apologii ale clemenţei. De altfel, în Israelul antic, femeia era socotită deţinătoarea înţelepciunii, în virtutea rolului ei de educatoare”[7].  Care aude şi binele, şi răul: „regele e presupus a fi în stare să discearnă binele de rău. Acest lucru îl cere şi Solomon când cere înţelepciune (III Regi 3, 9)”[8].

18: Şi răspunzând regele, i-a zis femeii: „Să nu ascunzi de mine lucrul despre care te voi întreba”.  Iar femeia a zis: „Grăiască domnul meu, regele!”

19: Şi a zis regele: „Oare nu-i cu tine mâna lui Ioab în toate acestea?”  Iar femeia i-a zis regelui: „Pe viaţa sufletului tău, o, rege, doamne, că din tot ceea ce a grăit domnul meu, regele, eu nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga; da, robul tău Ioab, el mi-a dat poruncă şi el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale.

20: Robul tău Ioab a făcut învăluirea de cuvinte asupra acestui lucru; iar domnul meu, regele, este înţelept ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezeu în a cunoaşte toate cele de pe pământ”.

            „Aşa cum făcuse profetul Natan în cazul lui Urie, Ioab îi prezintă regelui o întâmplare inventată, o parabolă, spre a-i dezvălui, în final, adevărata intenţie”[9].

21: Atunci regele a zis către Ioab: „Iată, ţi-am făcut după cuvântul acesta: Du-te şi adu-l înapoi pe tânărul Abesalom”.

            „Scena se schimbă brusc, rolul femeii s-a încheiat cu succes”[10].

22: Iar Ioab, căzând cu faţa la pământ, s-a închinat şi l-a binecuvântat pe rege. Şi a zis Ioab: „Astăzi a cunoscut robul tău că am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, o, rege, doamne al meu; căci domnul meu, regele, a plinit cererea robului său”.

23: Apoi Ioab s-a ridicat, s-a dus la Gheşur şi l-a adus pe Abesalom la Ierusalim.

24: Şi a zis regele: „Să se întoarcă la casa lui, dar faţa mea să n-o vadă!”  Şi s-a întors Abesalom la casa lui, dar faţa regelui n-a văzut-o.

25: În tot Israelul nu se afla bărbat mai frumos decât Abesalom: din tălpile picioarelor şi până-n creştetul capului nu avea nici o meteahnă.

26: Când îşi tundea capul (şi-l tundea la începutul fiecărui an, că-i era greu cu el), părul tuns cântărea două sute de sicli (pe potriva siclului regesc).

            Înseamnă că părul lui Abesalom, tuns o dată pe an, cântărea peste trei kilograme.  „Părul lui Abesalom va rămâne celebru, el fiind cel care se pare că i-a cauzat moartea (18, 9)”[11].

27: Lui Abesalom i s-au născut trei fii şi o fiică, numele celei din urmă era Tamara; aceasta era femeie foarte frumoasă şi a devenit soţia lui Roboam, fiul lui Solomon; iar ea l-a născut pe Abia.

„Cum în 18, 18 Abesalom declară că nu are fii, trebuie presupus că aceştia nu au supravieţuit. Cât despre fiica sa, Tamara (numită ca şi mătuşa ei), recesiunea lucianică o numeşte Maaca, la fel ca pe bunica ei dinspre tată, lucru sprijinit de III Regi 15, 2”[12].  Tamara (= palmier) avea să devină soţia lui Roboam (= întins şi liber e poporul), fiul moştenitor al tronului lui Solomon, căruia i-l va naşte pe Abia (= Domnul este un tată).

28: Şi a rămas Abesalom în Ierusalim doi ani de zile, dar faţa regelui n-a văzut-o.

29: Atunci l-a chemat Abesalom pe Ioab ca să-l trimită la rege, dar acela n-a vrut să vină la el; şi a trimis la el a doua oară, dar n-a vrut să vină.

30: Şi a zis Abesalom către slugile sale: „Iată, în câmp, partea de ţarină a lui Ioab, pe care el are orz, vecină cu a mea; duceţi-vă şi daţi-i foc”.  Aşa că slugile lui Abesalom i-au ars cu foc holda.

31: Atunci robii lui Ioab s-au dus la el cu hainele sfâşiate şi au zis: „Slugile lui Abesalom ţi-au ars holda”.  Atunci Ioab s-a ridicat şi a venit acasă la Abesalom şi i-a zis: „De ce mi-au ars slugile tale holda?”

32: Iar Abesalom a zis către Ioab: „Iată, am trimis la tine, zicând: – Vino aici şi eu te voi trimite la rege! Căci îmi ziceam: De ce am venit eu din Gheşur? Că-mi era bine acolo! Acum, însă, iată că faţa regelui n-am văzut-o. Dacă se află-n mine nedreptate, ucide-mă!”

33: Ioab a intrat atunci la rege şi i-a spus, iar acela l-a chemat pe Abesalom. Şi a intrat la rege şi i s-a închinat şi a căzut cu faţa la pământ în faţa regelui. Iar regele l-a sărutat pe Abesalom.

Versetele 28-33: „Aceste versete par să aparţină unei alte tradiţii cu altă optică asupra lui Abesalom. Aici, fiul lui David apare arogant, perfid, violent. Şi Ioab apare în altă lumină: nu mai este cel care intervine din proprie iniţiativă pentru împăcarea lui David cu fiul său; o face doar constrâns de violenţele lui Abesalom”[13].


[1] SEP 2, p. 400

[2] SEP 2, p. 400

[3] BBVA, p. 360

[4] SEP 2, p. 400

[5] SEP 2, p. 400

[6] SEP 2, p. 401

[7] SEP 2, p. 401

[8] SEP 2, p. 401

[9] BBVA, p. 361

[10] BBVA, p. 361

[11] SEP 2, p. 402

[12] SEP 2, p. 402

[13] SEP 2, p. 402

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s