Comentarii la II Regi – 13

Posted: 29/01/2009 in II Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 13 – Amnon şi Tamara. Abesalom pune la cale uciderea lui Amnon.

 

1: Iar după aceasta s-a întâmplat că Abesalom, fiul lui David, avea o soră foarte frumoasă, al cărei nume era Tamara; iar Amnon, fiul lui David, o iubea.

            „Abesalom şi Tamara erau copiii lui David născuţi din Maaca, fiica lui Talmai, regele Gheşurului (3, 3); Amnon era născut din Ahinoam Izreeliteanca (fiind, de altfel, întâiul-născut al lui David). Aşadar, Tamara era sora vitregă a lui Amnon”[1].  „Amnon este cel mai mare dintre fiii lui David, născut la Hebron (3, 2), Abesalom este al treilea. Tamara şi Abesalom aveau aceeaşi mamă. Contrar codului deuteronomic (Deuteronom 27, 22), raporturile lui Amnon cu sora sa vitregă nu sunt considerate incestuoase (v. 13). Păcatul lui Amnon este socotit mai degrabă un viol”[2].  Tamara înseamnă palmier.

2: Şi într-atât s-a chinuit Amnon din pricina surorii sale Tamara, încât s-a îmbolnăvit; fiindcă ea era fecioară, iar lui Amnon i se părea greu să-i facă ceva.

3: Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David. Ionadab însă era un om foarte viclean.

Ionadab (= Domnul este darnic), fiul lui Şama (= pustiire), era un nepot de frate al lui David.

4: Acesta i-a zis: „Ce e cu tine, o, fiu al regelui, de slăbeşti aşa din zi în zi? Ia spune-mi!”  Iar Amnon i-a zis: „O iubesc pe Tamara, sora fratelui meu Abesalom”.

5: Atunci Ionadab i-a zis: „Întinde-te pe patul tău şi fă-te bolnav. Tatăl tău va veni să te vadă şi-i vei zice: – Să vină Tamara, sora mea, şi să mă hrănească cu bucăţele; să gătească bucate înaintea ochilor mei, aşa ca eu să văd şi să mănânc din mâinile ei”.

6: Iar Amnon, culcându-se s-a făcut bolnav. Şi a venit regele să-l vadă, iar el i-a zis regelui: „Să vină Tamara, sora mea, şi să facă-n văzul meu două turte şi să le mănânc din mâna ei”.

„Şi verbul, şi substantivul ebraic care denumesc mâncarea şi prepararea ei sunt construite pe rădăcina cuvântului lebh, lebhabh, inimă. Unii au presupus că este vorba de prăjituri în formă de inimă, ceea ce ar simboliza iubirea fratelui pentru sora sa. În greacă, acestea au fost redate prin kollirisato şi kolliridas, reluate în v. 8, traduceri aproximative, ca şi latinescul sorbitiunculae[3].

7: Atunci David a trimis acasă la Tamara, zicând: „Mergi în casa fratelui tău Amnon şi fă-i de mâncare!”

8: Şi a mers Tamara în casa lui Amnon, fratele ei; iar el era culcat. Ea a luat făină şi a frământat-o şi sub ochii lui a făcut turte şi le-a copt.

9: Apoi a luat tigaia şi i le-a pus înainte, dar el n-a vrut să mănânce. Şi a zis Amnon: „Scoateţi-i afară pe toţi de la mine!”  Şi i-au scos afară de la el până la cel din urmă om.

10: Iar el a zis către Tamara: „Adu-mi mâncarea în cămară şi voi mânca din mâna ta”.  Iar Tamara a luat turtele pe care le făcuse şi i le-a adus fratelui său Amnon în odaia cu aşternut.

11: Şi l-a îmbiat să mănânce, dar el a prins-o şi i-a zis: „Vino şi culcă-te cu mine, sora mea!”

12: Ea însă i-a zis: „Nu, fratele meu, nu mă umili, că aşa ceva nu se face în Israel; nu face această nebunie!

„În refuzul lui Tamar apar în Textul Masoretic termenii  nebhalah, prostie, nebunie, infamie, şi nebhalim, nebuni, infami (redaţi în greacă prin afrosini şi afron), termeni care trimit la un abuz de putere ce comportă în mare măsură necugetare. Vechiul drept îngăduia căsătoria între frate şi sora vitregă (cf. Facerea 20, 11-13). Aceste căsătorii au fost interzise însă în legislaţia posterioară: Levitic 18, 9; 20, 17; Deuteronom 27, 22”[4].

13: Iar eu, eu cum îmi voi purta ocara? Iar tu vei fi în Israel ca unul din cei fără de minte. Şi acum, vorbeşte-i tu regelui, căci el nu se va împotrivi să mă dea după tine”.

            „Legea lui Moise interzicea o astfel de legătură (Levitic 18, 9, 11; Deuteronom 27, 22). E de presupus că Tamara o sugerează spre a depăşi momentul critic şi a câştiga timp”[5].

14: Amnon însă n-a vrut să asculte de cuvântul ei, ci s-a năpustit asupră-i şi a umilit-o şi s-a culcat cu ea.

            „Cel care nu se îngâmfă şi nici nu se gândeşte la ceva din cele omeneşti, acela este şi zdrobit cu inima şi smerit cu duhul. Dar este smerit şi omul care umblă în păcat, pentru că mai ales păcatul smereşte mai mult decât toate. După cum şi spunem că s-a smerit aceea care a stricat şi a pierdut sfinţenia fecioriei, precum spune Scriptura că Amnon, tăbărând pe Tamara, a smerit-o. Aşadar, toţi câţi au pierdut vrednicia şi înălţimea sufletului, fiind aruncaţi la pământ de păcat, şi au ajuns oarecum una cu pământul, se înclină şi se târăsc ca şarpele de nu se mai pot ridica deloc, aceia se smeresc, dar nu cu duhul. Smerenia lor nu e de laudă”[6].Textul folosit de noi are, însă, expresia a umilit-o. Oricum, Tamara nu poate fi acuzată de păcat, în cazul de faţă.

            15: După aceea a urât-o Amnon cu ură foarte mare, că mai mare era ura cu care o ura decât iubirea cu care o iubise. Şi i-a zis Amnon: „Scoală-te şi pleacă!”

            „Studiile de psihologie abisală, precum şi literaturile lumii prezintă numeroase cazuri de acest fel, când limita dintre iubire şi ură e foarte subţire. Cu atât mai mult aici, unde instinctul brut se ciocneşte de conştiinţa faptului impur: iubirea se transformă în contrariul ei”[7].

16: Dar Tamara i-a zis: „Nu, frate; căci răul cel din urmă, acela de a mă alunga, e mai mare decât răul cel dintâi pe care l-ai făcut cu mine”.  Dar Amnon n-a vrut să asculte de vorba ei,

17: ci l-a chemat pe servul care era mai mare peste casa lui şi i-a zis: „Scoate-o afară şi încuie uşa după ea!”

18: Ea însă era îmbrăcată în haină pestriţă, căci aşa era îmbrăcămintea purtată de fiicele regelui care erau fecioare. Iar servul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19: Iar Tamara a luat cenuşă şi ş-a presărat-o pe cap şi şi-a rupt haina pestriţă cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga.

„Cenuşa presărată pe cap şi sfâşierea veşmintelor sunt semn de jale şi doliu (Iezechiel 27, 30). Punerea mâinilor pe cap semnifică ruşinea (Ieremia 2, 37)”[8].

20: Atunci Abesalom, fratele ei, a zis către ea: „Nu cumva Amnon, fratele tău, a umblat cu tine?… Acum însă taci, sora mea, căci el este fratele tău; nu-ţi frânge inima pentru fapta aceasta”.  Şi a şezut Tamara, părăsită, în casa lui Abesalom, fratele ei.

21: Dar regele David a auzit de toate acestea şi s-a aprins de mânie, dar n-a vrut să strice inima lui Amnon, fiul său, pe care-l iubea fiindcă era întâiul-său-născut.

22: Iar Abesalom nu i-a vorbit nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău, asupra faptului că o umilise pe Tamara, sora lui.

            A nu vorbi nici de rău, nici de bine înseamnă a nu vorbi deloc cu cineva (Facerea 24, 50; 31, 24.29)”[9].  Nu credem, însă, că Abesalom l-a evitat cu totul pe Amnon, căci ar fi fost greu ca mai târziu să-i poată câştiga, măcar în parte, încrederea.

23: Şi a fost că după doi ani de zile, la vremea când tundeau oile lui Abesalom în Baal-Haţor, care se află în Efraim, Abesalom i-a poftit pe toţi fiii regelui.

            „Tunsul oilor, ca orice recoltă, era prilej de serbare şi ospăţ”[10].  „Tunsul oilor este prilej de sărbătoare (cf. I Regi 25, 2.36). În varianta de la Qumran şi în Septuaginta, acest pasaj comportă asemănări cu episodul Nabal. Comparaţia dintre Abesalom şi Nabal pare să fi fost voită de autor, nefiind o laudă pentru cel dintâi”[11].  Baal-Haţor „este reflectat în toponimul modern Asur, aflat la aproximativ douăzeci de kilometri nord-nord-est de Ierusalim. Localitatea Efraim este aceeaşi cu Ofra lui Veniamin (I Regi 13, 17), aflată în apropiere de Baal-Haţor, astăzi et-Tayibeh[12].  Baal-Haţor (= satul Stăpânului) era un ţinut din apropierea lui Efraim.

24: Şi a venit Abesalom la rege şi i-a zis: „Iată, la robul tău este tunsul oilor; să meargă deci regele şi servii săi la robul tău”.

25: Dar regele i-a zis lui Abesalom: „Nu, fiul meu, nu vom merge noi toţi şi nu te vom împovăra”.  Iar Abesalom l-a rugat cu mare stăruinţă, însă el n-a vrut să se ducă, ci doar l-a binecuvântat.

26: Atunci Abesalom a zis către el: „Dacă nu, atunci să meargă cu noi Amnon, fratele meu”.  „De ce să meargă el cu tine?” i-a zis regele.

27: Dar dacă Abesalom a stăruit, el i-a învoit pe Amnon şi pe toţi fiii regelui.

28: Abesalom însă le-a poruncit slugilor sale, zicând: „Luaţi aminte la vremea când inima lui Amnon se va veseli de vin şi când eu vă voi spune: – Loviţi-l pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi; oare nu eu vă poruncesc? Îmbărbătaţi-vă şi fiţi viteji!”

29: Iar slugile lui Abesalom i-au făcut lui Amnon aşa cum le poruncise Abesalom. Atunci toţi fiii regelui s-au sculat de la masă şi, aruncându-se fiecare pe catârul său, au fugit.

            Abesalom, conform practicilor tribale obişnuite, se socoteşte dator s-o răzbune pe sora sa, uciderea sau violul cerând răzbunare din partea celei mai apropiate rude a victimei. „Ioab i-a luat viaţa lui Abner, ucigaşul fratelui său Asael (3, 27). Absalom l-a ucis pe fratele său vitreg, Amnon, pentru că o violase pe Tamar, sora lui Absalom. Încă şi astăzi, beduinii obişnuiesc să răzbune violul şi dezonorarea unei femei, însărcinând o rudă apropiată a victimei să-l răpună pe vinovat”[13].

30: Şi a fost că la vremea când ei erau încă pe drum, a venit veste la David cum că Abesalom îi omorâse pe toţi fiii regelui şi că nici unul n-a scăpat.

31: Atunci regele s-a ridicat şi şi-a sfâşiat hainele şi s-a aşternut pe pământ; şi slujitorii lui, care-i şedeau împrejur, şi ei şi-au sfâşiat hainele.

32: Dar Ionadab, fiul lui Şama, fratele lui David, a răspuns şi a zis: „Să nu gândească domnul meu, regele, că i-a ucis pe toţi tinerii, fiii regelui, fiindcă dintre ei doar Amnon a murit; căci Abesalom îşi pusese aceasta în gând încă din ziua-n care Amnon a umilit-o pe Tamara, sora lui.

33: Acum, aşadar, domnul meu, regele, să nu pună la inimă gândul că toţi fiii regelui ar fi murit, de vreme ce doar Amnon, el singur, e mort”.

34: Şi Abesalom a fugit. Aici însă omul de strajă şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, popor mult venea pe calea de pe coasta muntelui, în coborâş. Iar straja a venit şi i-a dat de veste regelui, zicând: „Am văzut oameni pe calea Bahurim, pe coasta muntelui”.

Bahurim (= oameni tineri) – localitate în apropiere de Muntele Măslinilor.

35: Atunci Ionadab a zis către rege: „Iată, fiii regelui sunt de faţă; cum a spus robul tău, aşa s-a petrecut”.

36: Şi a fost că de cum a sfârşit el vorbele acestea, iată, au sosit fiii regelui şi au ridicat glas şi au plâns. Şi însuşi regele şi toţi slujitorii lui au plâns cu plângere mare.

37: Iar Abesalom a fugit şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheşurului. Iar regele David l-a plâns fără-ncetare pe fiul său.

„Abesalom s-a refugiat la bunicul său dinspre mamă, mama lui fiind Maaca, fiica regelui din Gheşur (3, 3)”[14].

38: Aşa a fugit Abesalom şi s-a dus la Gheşur, unde a rămas vreme de trei ani.

39: Iar regele David a încetat să mai umble după Abesalom, căci se alinase de moartea lui Amnon.

„În Textul Masoretic, acest verset este ambiguu: unii îl interpretează: Şi regele David a încetat să mai fie aplecat spre Abesalom, căci era mâhnit pentru moartea lui Amnon şi, în mod coerent, la 14, 1, înţeleg că inima regelui era împotriva lui Abesalom”[15].


[1] BBVA, p. 358

[2] SEP 2, p. 396

[3] SEP 2, p. 397

[4] SEP 2, p. 397

[5] BBVA, p. 359

[6] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VIII, 12

[7] BBVA, p. 359

[8] SEP 2, p. 398

[9] SEP 2, p. 398

[10] BBVA, p. 359

[11] SEP 2, p. 398

[12] SEP 2, p. 398

[13] DEI, p. 706

[14] SEP 2, p. 399

[15] SEP 2, p. 399

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s