Comentarii la I Regi – 23

Posted: 28/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 23 – David în pribegie la Cheila, în pustia lui Iuda, în pustia Zifeilor şi a Maoniţilor.

 

1: Şi i s-a spus lui David: „Iată, Filistenii bat război în Cheila şi pradă şi calcă ariile de secerat”.

Cheila (= adunare; cetate): cetate din câmpia lui Iuda.

2: Atunci David L-a întrebat pe Domnul, zicând: „Să mă duc oare să-i bat pe Filisteni?”  Iar Domnul i-a zis: „Du-te!; îi vei bate pe Filisteni şi vei mântui Cheila”.

3: Iar oamenii lui David au zis către el: „Iată, noi fiind aici, în Iudeea, ne temem; cum va fi oare dacă vom merge la Cheila? să stăm agăţaţi de prăzile Filistenilor?”

4: Atunci David L-a întrebat încă o dată pe Domnul, iar Domnul i-a răspuns, zicând: „Ridică-te şi du-te la Cheila, căci Eu îi dau pe Filisteni în mâinile tale”.

5: Atunci David s-a dus la Cheila împreună cu oamenii care erau cu el şi s-au bătut cu Filistenii şi i-au pus pe fugă; şi le-au luat vitele şi i-au lovit cu mare măcel şi astfel i-a izbăvit David pe cei ce locuiau în Cheila.

6: Şi a fost că după ce Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David, s-a coborât şi el cu David la Cheila, avându-şi efodul în mână.

7: Şi i s-a spus lui Saul că David venise la Cheila.  Iar Saul a zis:    „Dumnezeu mi

l-a vândut mie, căci el s-a închis pe sine intrând într-o cetate cu porţi şi zăvoare”.

8: Şi Saul i-a poruncit întregului popor să se coboare cu război la Cheila, să-i împresoare pe David şi pe oamenii lui.

9: Iar David, cunoscând că Saul nu va înceta să-i facă rău, a zis către preotul Abiatar: „Adu efodul Domnului!”

10: Şi a zis David: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul tău a auzit fără putinţă de tăgadă că Saul caută să vină împotriva Cheilei ca să nimicească cetatea pe seama mea.

11: Fi-va oare (locul) închis? Sau va veni Saul acum, aşa cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, spune-i robului Tău!”  Iar Domnul a zis: „Va fi închis”.

12: Şi a zis David: „Oare mă vor da cei din Cheila – pe mine şi pe oamenii mei – în mâinile lui Saul?”  Iar Domnul a zis: „Te vor da”.

            „Întrebările erau puse în aşa fel încât răspunsul, prin mijlocirea celor doi sorţi (Urim şi Tumim) din efod să fie da sau nu. Acest verset (21) este preluat din Codex Alexandrinus”[1]. O obligaţie a arhiereului era aceea „de a consulta voia lui Dumnezeu în momente deosebite, de cumpănă, ale comunităţii lui Israel. Se arată clar că mai mulţi arhierei au procedat în conformitate cu această obligaţie. Astfel, despre arhiereul Finees, fiul lui Eleazar şi nepotul lui Aaron, se zice că a stat înaintea chivotului legământului ca să-L consulte pe Iahve (Judecători 20,27 ş. u.). Ahia din Şilo, îmbrăcat cu efodul, a consultat pe Iahve în cauza regelui Saul (14,3-18 ş. u.). Acelaşi lucru l-a făcut Abimelec pentru David (22,10). Prin efodul, pe care Abiatar, scăpat din mâinile lui Saul, l-a luat cu sine, a consultat David voinţa lui Dumnezeu”[2].  De remarcat şi că locuitorii din Cheila sunt gata să-l predea pe David lui Saul, deşi David i-a scăpat de Filisteni.

13: Atunci David şi oamenii ce se aflau cu el – ca la vreo patru sute – s-au ridicat şi mergeau oriîncotro puteau merge. Şi i s-a spus lui Saul că David ieşise din Cheila şi s-a oprit de la a mai veni.

„Când David a fost silit să facă faţă unei atât de mari armate a lui Saul numai cu patru sute de oameni (22,2), tremura mai mult decât înainte de plecare. Gândeşte-te ce se petrecea în sufletul lui David! Nu avea nici cetate de apărare, nici fortăreaţă, nici aliaţi, nici hrană! Era silit să lupte cu un om care le avea pe toate acestea. În afară de pustie şi de peşterile de acolo, nu putea găsi nici un loc de scăpare. Abia intrase în cetatea numită Cheila, că a şi trebuit să plece îndată de acolo, deoarece un preot i-a spus că, dacă rămâne acolo, Dumnezeu nu-l va izbăvi din mâinile lui Saul. Iar preotul acesta era cel care a fugit din mâinile lui Saul şi a vestit regelui David tragedia întâmplată în Nobe (22,19-21) (…). Prin faptul că preotul acesta stătea necontenit lângă el, nu făcea altceva decât să-i amintească de nenorocirea aceea. Uitându-se la el, îşi amintea totdeauna de pieirea preoţilor; iar amintindu-şi de această pieire şi făcându-se pe sine răspunzător de un măcel atât de mare, ducea o viaţă mai ticăloasă decât a unui osândit. Chiar dacă nu l-ar fi supărat nimic altceva, gândul că el era ucigaşul atâtor preoţi era destul de puternic încât să-i rănească şi să-i slăbănogească sufletul. Gândul acesta îl chinuia şi-i rodea sufletul noaptea şi ziua mai mult decât un vierme. Peste această rană deschisă a venit încă un alt şir de răni”[3].

14: Iar David a locuit în Mesara, în pustie, prin trecători înguste; şi a locuit în pustia din muntele Zif, în ţinut uscat. Iar Saul îl căuta în fiecare zi, dar Domnul nu l-a dat în mâinile lui.

Zif (= topitorie): loc în ţinutul muntos al lui Iuda, la marginea pustiei şi în apropierea unei întinse păduri. Mesara apare doar în Septuaginta.

15: David văzuse că Saul a ieşit să-l caute. Pe atunci David se afla în muntele cel sec, în Noul Zif.

16: Iar Ionatan, fiul lui Saul, s-a ridicat şi a mers la David în Noul şi l-a întărit întru Domnul.

17: Şi i-a zis: „Nu te teme, căci mâna lui Saul, tatăl meu, nu te va găsi; şi tu vei fi rege peste Israel, iar eu îţi voi fi ţie al doilea; Saul, tatăl meu, o ştie.”

Ionatan era gata de a-i sluji lui David, renunţând la tronul ce i-ar fi revenit, dinastic. Nu avea, însă, să se întâmple astfel, ca Ionatan să fie alături de David.

18: Şi au făcut amândoi legământ în faţa Domnului; David a rămas în Noul, iar Ionatan s-a întors la casa sa.

Noul apare doar în Septuaginta; textul ebraic spune că David a rămas în pădure.

19: Apoi Zifiţii din ţinutul nisipos s-au urcat la Saul pe deal şi au zis: „Iată, nu cumva e David cel ce s-a ascuns la noi în Mesara, în strâmtorile din Noul, în pustiul din muntele Hachila, care se află la dreapta Ieşimonului?

            Biblia 1982: Iată David stă ascuns la noi prin locuri nestrăbătute, în pădure, pe muntele Hachila…  „Într-adevăr, cei care trăiesc[4] după legea lui Dumnezeu sunt cei care intră pe calea cea strâmtă. Această cale ne-o arată Noul Testament şi prin ea putem urca până pe vârful cel mai înalt al muntelui”[5]. Hachila (= cel ce aşteaptă pe Iahve; întuneric): deal din pustia Zif. Mesara şi Noul apar doar în Septuaginta.  „Mulţimea de precizări toponimice pare să redea mulţimea de locuri unde s-ar putea afla David”[6].

20: Şi acum, după cum a dorit inima regelui, să se coboare el la noi, că prins e în mâinile regelui”.

21: Iar Saul le-a zis: „Binecuvântaţi Îi sunteţi voi Domnului, că v-a păsat de mine!

22: Duceţi-vă şi pregătiţi-vă mai bine şi căutaţi şi vedeţi locul unde-i va fi piciorul, acolo unde-aţi zis, ca nu cumva să scape cu vicleşug.

            „Oameni ai locului, Zifiţii cunoşteau bine potecile şi ascunzătorile”[7].

23: Vedeţi şi aflaţi, iar eu voi fi cu voi; şi de va fi el în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda”.

            „Cei care pornesc cursele sunt (…) neamul Zifeilor cel plasat la strâmtorile înguste ale trecătorilor, care împiedică trecerea prin strâmtori a celor mai neajutoraţi dintre noi, silindu-se să ne întoarcă din nou la Saul şi lăsându-ne astfel întristaţi din pricina nesiguranţei mântuirii”[8].

24: Atunci Zifiţii s-au ridicat şi au mers înaintea lui Saul; iar David şi oamenii lui se aflau în pustia Maon, spre apus, în dreapta Ieşimonului.

Maon (= locuinţă): pustiu, dar şi cetate în ţinutul muntos al lui Iuda, la 13 km sud de Hebron; Ieşimon (= pustiu): deşert la nord de Maon. Aici e, de altfel, o geografie incertă, Scriptura căutând mai cu seamă să sublinieze situaţia grea a lui David.

25: Saul şi oamenii săi s-au dus să-l caute pe David. I s-a dat însă de ştire lui David, iar el s-a coborât la piatra din pustia Maonului. Iar Saul a auzit şi a alergat după David spre pustia Maonului.

26: Saul şi oamenii săi mergeau în partea de dincoace a muntelui, iar David şi oamenii lui se aflau în partea de dincolo; David se ascundea să scape de Saul, iar Saul şi oamenii lui îşi rânduiau tabără de împresurare asupra lui David şi oamenilor lui, ca să-i prindă.

27: Atunci a venit la Saul un vestitor, zicând: „Grăbeşte-te şi vino, căci Filistenii au năvălit în ţară!”

28: Iar Saul s-a întors din urmărirea lui David şi s-a dus să dea piept cu Filistenii; de aceea s-a numit acel loc Stânca Despărţirii.

            Stânca despărţirii: Sela-Hamahlecot. Se pare că numele stâncii provenea de la aspectul ei, fiind poate mai potrivit să se traducă prin Stânca Despărţită. Totodată, ea a fost şi locul în care Saul, silit de năvălirea Filistenilor, a abandonat urmărirea lui David, despărţindu-se, astfel, de el.


[1] BBVA, p. 337

[2] AB, p. 241

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, III, 7

[4] Asemenea lui David.

[5] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, XIII

[6] SEP 2, p. 336

[7] BBVA, p. 337

[8] Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, XIII

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s