Comentarii la I Regi – 20

Posted: 28/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 20 – David e prigonit, Ionatan îl ajută.

 

1: David a fugit din Naiotul Ramei şi s-a dus în faţa lui Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut? Şi care-i greşala mea? Şi cu ce-am păcătuit eu faţă de tatăl tău, de-mi caută viaţa?”

2: Iar Ionatan i-a zis: „Departe de tine aceasta!; nu vei muri. Iată, tatăl meu nu va face nici un lucru, mare sau mic, pe care să nu mi-l spună şi mie; de ce mi-ar ascunde tatăl meu lucrul acesta? Nu, nu-i aşa!”

Ionatan nu este un naiv; semn că Saul îşi masca cu grijă ostilitatea faţă de David.

3: Şi răspunzându-i David lui Ionatan, a zis: „Tatăl tău ştie negreşit că eu am aflat bunăvoinţă în ochii tăi şi de aceea a zis: – Pe asta să n-o ştie Ionatan, ca nu cumva să spună nu; dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău că, aşa cum am spus, între mine şi moarte nu mai e decât un pas”.

4: Atunci Ionatan i-a zis lui David: „Ce anume îţi doreşte sufletul? Şi ce voi putea face eu pentru tine?”

5: Şi a zis David către Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă, iar eu sub nici un cuvânt nu voi şedea cu regele la masă; tu lasă-mă să plec, iar eu mă voi ascunde în câmp până seara.

            Lună nouă: „Începutul fiecărei luni era sărbătorit prin ceremonii şi ritualuri religioase (vezi Numeri 10,10; 28,11)”[1].  Ştim că evreii aveau un calendar de tip lunar (păstrat până azi), iar lunile încep odată cu luna nouă. Cu timpul, această zi şi-a pierdut caracterul sărbătoresc.  Luna nouă: prima zi a lunii, după calendarul lunar respectat de Israel. Pentru această zi de sărbătoare erau prescrise jertfe (cf. Amos 8,5; Numeri 28,11-15), iar în perioada monarhiei se pare că regele avea îndatoriri speciale pentru această zi (cf. Iezechiel 45,17)”[2].

6: Şi dacă tatăl tău va întreba şi mă va căuta, tu să-i spui: – Încă devreme, David mi-a cerut îngăduinţa de a merge la Betleem, cetatea sa, căci acolo se aduce jertfa anuală pentru tot neamul său.

7: Şi dacă el va zice: – Bine!, atunci pace îi va fi servului tău; dar dacă-ţi va răspunde aspru, atunci să ştii că răul din el şi-a făcut plinul.

8: Tu însă fă milă cu robul tău; că tu l-ai adus pe robul tău să încheie cu tine un legământ al Domnului; şi dacă este-n robul tău vreo nedreptate, atunci ucide-mă tu; de ce dar să mă duci aşa la tatăl tău?”

„Legământul făcut înaintea Domnului trimite la o relatare existentă în varianta lungă, care nu ni s-a păstrat”[3].

9: Şi a zis Ionatan: „Departe de tine aceasta!; că dacă eu voi şti negreşit că răul din tatăl meu şi-a făcut plinul spre a veni asupră-ţi – chiar dacă nu şi împotriva cetăţilor tale -, atunci îţi voi spune”.

10: Şi a zis David către Ionatan: „Cine-mi va spune mie dacă tatăl tău îţi va răspunde aspru?”

11: Iar Ionatan a zis către David: „Du-te şi aşteaptă în câmp”. Şi s-au dus amândoi în câmp.

12: Acolo a zis Ionatan către David: „Domnul Dumnezeul lui Israel ştie că, după cum va fi împrejurarea, eu am să-l întreb de trei ori pe tatăl meu; şi de va fi de bine pentru David, eu nu voi trimite la tine în câmp.

13: Aşa să-i facă Dumnezeu lui Ionatan, şi încă pe deasupra, că aşa îţi voi da de veste dacă va fi ceva de rău; îţi voi aduce la cunoştinţă şi te voi lăsa să pleci; iar tu vei pleca în pace, iar Domnul să fie cu tine aşa cum a fost cu tatăl meu.

„În Septuaginta, Ionatan îi va aduce personal lui David informaţia doar dacă Saul are gând rău asupra lui. După Textul Masoretic (pasaj dificil), Ionatan îl va anunţa direct pe David, oricare ar fi fost dispoziţia lui Saul cu privire la el”[4].

14: Şi dacă eu voi mai trăi, tu să faci milă cu mine; iar dacă, într-adevăr, voi muri,

            Dacă, într-adevăr, voi muri: „Ionatan e conştient de riscul pe care şi-l asumă (mai fusese o dată condamnat la moarte de către tatăl său!)”[5].

15: tu nicicând să nu-ţi iei înapoi mila de la casa mea, chiar şi atunci când Domnul îi va nimici pe vrăjmaşii lui David, unul câte unul, de pe faţa pământului;

16: fie numele lui Ionatan în casa lui David şi caute-i Domnul pe vrăjmaşii lui David!”

Ionatan anticipează căderea casei lui Saul.

17: Şi Ionatan i s-a mai jurat încă o dată lui David, de vreme ce el iubea sufletul celui ce-l iubea.

18: Şi a zis Ionatan: „Mâine este lună nouă, iar el va întreba de tine când va vedea că scaunul tău e gol.

19: Tu vei sta acolo trei zile, pândeşte un prilej şi vino la locul unde te poţi ascunde într-o zi de lucru; şi vei şedea acolo, lângă semn.

            „Aici textul grecesc e obscur, iar cel ebraic, pe care traducătorii îl declară grav deteriorat, nu le e nici lor de mare folos”[6].

20: Eu, trăgând la ţintă, voi repezi trei săgeţi.

SEP 2 are: Iar eu am să ţintesc cu săgeţi de trei ori înspre Amattari. Amattari transcrie ebraicul mattarah, care înseamnă cel mai adesea pază, închisoare (fiind tradus de Aquila şi Theodotion prin filaki), dar şi ţintă (de unde o altă traducere atribuită lui Aquila: skopos). Termenul apare în Iov 16,13 şi Plângeri 3,12, unde este tradus prin skopos. Se poate presupune că traducerea I Regi transformă termenul ce înseamnă ţintă în toponim pentru că, în secolul al II-lea î. Hr., când se face această traducere, evreii, doritori să-şi păstreze identitatea faţă de elenism, au evitat să-i atribuie lui Ionatan ca o ocupaţie obişnuită tirul cu arcul la ţintă, care era una din ocupaţiile efebilor greci”[7].

21: Şi, iată, eu voi trimite un băiat, zicând: – Du-te şi caută-mi săgeata! Dacă eu îi voi spune răspicat băiatului: – Săgeata-i dincoace de tine (adică dincoace de tine), ia-o!, adică vino, căci totul îţi e spre bine şi nicicum spre rău – viu este Domnul!

22: Dar dacă eu îi voi spune băiatului: – Săgeata-i dincolo de tine, adică mai încolo, atunci du-te, căci Domnul ţi-a dat drumul.

23: Cât despre cuvântul pe care noi doi l-am vorbit, iată că Domnul e martor între mine şi tine până-n veac”.

24: David se ascunde-n câmp, luna [nouă] vine, vine şi regele la masă să mănânce.

25: Şi s-a aşezat, ca de obicei, pe scaunul său – chiar pe scaunul său de la perete -, Ionatan i s-a aşezat în faţă, Abner a stat lângă Saul, iar scaunul lui David s-a văzut că era gol.

26: Şi-n ziua aceea Saul n-a zis nimic, gândindu-se: Pesemne că nu-i curat, fiindcă nu s-a curăţit pe sine.

            „Adică a neglijat să îndeplinească ritualul purificării de dinainte de jertfe (masa făcea parte din acest ritual)”[8].

27: Şi a fost că a doua zi – în cea de a doua zi a lunii – s-a văzut că locul lui David era tot gol. Atunci Saul a zis către Ionatan, fiul său: „De ce n-a venit fiul lui Iesei la masă nici ieri şi nici astăzi?”

28: Ionatan i-a răspuns lui Saul, zicând: „David mi-a cerut voie să se ducă până la Betleem, cetatea sa;

29: mi-a zis: – Lasă-mă să mă duc, căci avem o jertfă de familie în cetate şi am primit poruncă de la fraţii mei; şi acum, dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, mă voi duce şi mă voi vedea cu fraţii mei!…  De aceea n-a venit la masa regelui”.

            „Nu numai în vreme de război e bună şi de neapărată trebuinţă înşelăciunea, ci şi în timp de pace. Nu numai în treburile publice, ci şi în casa fiecăruia, când e întrebuinţată cu gând bun de bărbat faţă de femeie, de femeie faţă de bărbat, de tată faţă de fiu, de prieten faţă de prieten şi chiar de copii faţă de tată. Fiica lui Saul n-a putut scăpa pe David, bărbatul ei, din mâinile lui Saul, altfel decât înşelându-şi tatăl (19,9-17). La rândul său, Ionatan, fratele ei, vrând să mântuie pe cel salvat de sora lui, pe David, ajuns iarăşi în primejdie de moarte, s-a folosit de aceleaşi arme ca şi femeia”[9].

30: Atunci Saul s-a aprins cu mare mânie asupra lui Ionatan şi i-a zis: „Tu, fecior de fată teleleică!, nu ştiu eu că te-ai făcut fârtate cu fiul lui Iesei, spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?

            Fecior de fată teleleică: „În sensul său primar, verbul avtomoleo se referă la dezertorul care şi-a trădat oastea şi umblă de colo-colo. Injurie obişnuită (din păcate) asupra mamei celui insultat, chiar când cel ce o face este sau a fost soţul ei”[10].

31: Că atâta vreme cât fiul lui Iesei va trăi pe pământ, regatul tău nu se va întemeia! Şi atunci, trimite chiar acum şi prinde-l pe tânărul acela, căci de-acum e fiul morţii!”

            „Intuiţia lui Saul e justă: nu Ionatan va fi urmaşul său la tron, ci David”[11]. Dar, după cum se va vedea, aceasta nu din pricina lui David, ci ca hotărâre a Proniei, pe care David, de altfel, o va deplânge (II Regi 1,11-27).

32: Dar Ionatan i-a răspuns lui Saul, tatăl său, zicând: „De ce să moară? ce-a făcut?”

33: Iar Saul şi-a ridicat suliţa asupra lui Ionatan, ca să-l omoare; atunci Ionatan a ştiut că răul din tatăl său şi-a făcut plinul, ca să-l ucidă pe David.

34: Şi Ionatan, aprins de mânie, a sărit de la masă; şi-n ziua aceea – a doua a lunii – n-a mâncat pâine, întristat fiind din pricina lui David, că se hotărâse tatăl său să-l omoare.

35: Şi dacă s-a făcut dimineaţă, a ieşit Ionatan la câmp – aşa cum prin jurământ îi făgăduise lui David -, având cu el un băiat.

36: Şi i-a zis băiatului: „Aleargă şi găseşte-mi săgeţile pe care le arunc!”  Băiatul a alergat, iar acesta a aruncat o săgeată, trimiţând-o dincolo de el.

37: Şi s-a dus băiatul până la locul unde Ionatan aruncase săgeata. Iar Ionatan a strigat după băiat, zicând: „Săgeata e mai încolo, dincolo de tine!”

38: Şi a strigat Ionatan după băiat, zicând: „Aleargă cât poţi şi nu te opri!”  Şi servul lui Ionatan a adunat săgeţile şi le-a adus la stăpânul său.

Vorbele par adresate băiatului, dar sunt pentru David; Ionatan îl îndeamnă să fugă.

39: Băiatul însă nu ştia nimic; doar Ionatan şi David ştiau lucrul acesta.

40: Ionatan i-a dat băiatului armele sale şi i-a zis: „Du-te, intră în cetate!”

41: Şi după ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat de la semn şi a căzut cu faţa la pământ şi i s-a închinat de trei ori şi s-au sărutat unul cu altul şi au plâns amândoi unul pentru altul, să le ţină vreme multă.

42: Şi a zis Ionatan: „Mergi în pace!; şi precum amândoi ne-am jurat în numele Domnului, zicând: – Domnul să fie martor între mine şi tine, între urmaşii mei şi urmaşii tăi până-n veac!”

Presimţirea lui David fiind adeverită şi de către Ionatan, David îşi va începe pribegia, ce va dura până la moartea lui Saul.


[1] BBVA, p. 333

[2] SEP 2, p. 328

[3] SEP 2, p. 328

[4] SEP 2, p. 329

[5] BBVA, p. 333

[6] BBVA, p. 334

[7] SEP 2, p. 329

[8] BBVA, p. 334

[9] Sf. Ioan Gură de Aur, Tratatul despre preoţie, I, 6

[10] BBVA, p. 334

[11] BBVA, p. 334

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s