Comentarii la I Regi – 19

Posted: 28/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 19 – Marea prietenie dintre Ionatan şi David. David e ameninţat de Saul, dar Micol îl scapă. David în refugiu la Samuel.

 

1: Saul i-a spus fiului său Ionatan, precum şi tuturor slujitorilor săi, să-l ucidă pe David. Ionatan însă, fiul lui Saul, ţinea foarte mult la David.

2: Şi Ionatan i-a spus lui David, zicând: „Saul, tatăl meu, caută să te omoare. Aşadar, păzeşte-te; mâine-dimineaţă ascunde-te şi rămâi ascuns.

3: Iar eu voi ieşi şi voi sta aproape de tatăl meu în câmpul unde vei fi tu şi-i voi vorbi tatălui meu despre tine; atunci voi vedea care-i va fi răspunsul şi-ţi voi da de ştire”.

4: Ionatan l-a vorbit de bine pe David în faţa lui Saul, părintele său, şi i-a zis: „Să nu păcătuiască regele împotriva servului tău David, fiindcă nici el nu a păcătuit împotriva ta, iar faptele lui sunt foarte bune.

5: Punându-şi viaţa în primejdie, el l-a ucis pe Filistean, iar Domnul a făcut mare biruinţă; şi tot Israelul a văzut şi s-a bucurat. Atunci, de ce să păcătuieşti tu împotriva unui sânge nevinovat, să-l ucizi pe David fără nici o pricină?”

6: Iar Saul a ascultat de cuvântul lui Ionatan; şi s-a jurat Saul, zicând: „Viu este Domnul!; el nu va muri!”

7: Atunci Ionatan l-a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea. Şi l-a adus Ionatan pe David la Saul; şi era pe lângă el ca şi mai înainte.

Saul a fost permanent oscilant faţă de David, însă, de regulă, va vedea în acesta o ameninţare la tron.

8: Şi a fost din nou război împotriva lui Saul. Iar David s-a purtat ca un viteaz şi s-a luptat cu Filistenii şi i-a lovit cu mare măcel, iar aceia au fugit din faţa lui.

9: Şi un duh rău de la Dumnezeu era asupra lui Saul; el se odihnea în casă, avându-şi suliţa în mână, iar David, cu mâinile pe strune, cânta la harpă.

            „Sub starea de spirit maladivă, Saul revenea la mai vechea sa obsesie de a-l ucide pe David cu suliţa; de fapt, e reacţia oricărui demonizat în faţa exorcismului”[1]. Desigur, Saul nu era tocmai ceea ce s-ar numi un demonizat, şi nici cântecul lui David nu echivala cu exorcizarea (deşi Psalmii săi au şi această putere, dar aici nu credem să fi fost vorba despre cântarea de psalmi); oricum, o apropiere între exorcisme şi starea lui Saul se poate face, cu anumite rezerve.  „David cânta nu numai spre a-l alina pe rege, ci şi pentru propria sa plăcere, deprinsă încă din vremea când păzea oile (vezi Psalmi 151). Acest tânăr (al cărui nume e menţionat de aproape opt sute de ori în Vechiul Testament şi de circa şaizeci de ori în Noul Testament) va deveni nu numai cel mai mare rege al Evreilor, ci şi marele poet care ne-a lăsat Cartea Psalmilor”[2].

10: Şi Saul căuta să-l lovească pe David cu suliţa, dar David s-a ferit repede din faţa lui Saul, aşa că suliţa s-a înfipt în perete. Iar David a fugit şi a scăpat.

11: Şi a fost că-n noaptea aceea a trimis Saul nişte soli la casa lui David ca să-l pândească, cu scopul de a-l ucide dimineaţa. Iar Micol, femeia lui David, i-a spus, zicând: „Dacă-n noaptea asta nu-ţi vei scăpa viaţa, mâine vei fi ucis”.

12: Aşa că Micol l-a lăsat în jos pe fereastră, iar el a plecat şi a fugit şi a scăpat.

            „Acest episod îi va inspira lui David Psalmul 58”[3].

13: Iar Micol a luat o păpuşă mare şi a pus-o în pat şi i-a aşezat pe cap o pernă din păr de capră şi a învelit-o cu un ţol.

            Păpuşă mare: „Textual: kenotafion (cuvânt folosit numai aici şi în v. 16) = mormânt gol; figurat: imagine înşelătoare. Ebraică: terafim: idol casnic (de mici dimensiuni), ca aceia pe care Rahela îi luase din casa tatălui ei (vezi istoria în Facerea 31,19-35). În cazul de faţă însă pare a fi un obiect de statura unui om”[4].  Septuaginta are kenotafia, traducând ebraicul terafim. „Traducătorii BA[5], Bernard Grillet şi Michel Lestienne, presupun că traducătorul grec[6] al I Regi îşi reprezintă, sub numele la plural kenotafia, un sarcofag antropomorf gol, un tip de coşciug existent în Egipt în vremea Noului Imperiu şi foarte răspândit în epoca saită (…). Aceste sarcofage erau adesea aşezate unul într-altul – ca păpuşile ruseşti -, ceea ce ar explica pluralul grec. Oricum, tafos, tafi sunt adesea folosite la plural cu sens de singular”[7]. Iar „împletitura din păr de capră poate fi o perucă folosită pentru derutarea trimişilor lui Saul”[8].

14: Când Saul a trimis soli ca să-l ia pe David, ea le-a spus că e bolnav.

15: Dar el a trimis din nou la David, zicând: „Să mi-l aduceţi cu pat cu tot, ca să-l omor!”

16: Iar solii s-au dus; şi, iată, în pat o păpuşă mare, având pe cap o pernă din păr de capră…

17: Atunci a zis Saul către Micol: „De ce m-ai înşelat tu astfel şi l-ai lăsat pe duşmanul meu să plece şi el a scăpat?”  Iar Micol i-a zis lui Saul: „El mi-a zis: Lasă-mă să plec!; că dacă nu, te voi ucide”.

Versiunea aceasta fusese pregătită, desigur, pentru ca mânia lui Saul să nu se abată şi asupra fiicei sale, Micol.

18: Aşa că David a fugit şi a scăpat şi s-a dus la Samuel în Rama şi i-a spus tot ce-i făcuse Saul. Apoi Samuel şi David au plecat şi au locuit în Naiotul Ramei.

            „Naiot: localitate în apropiere de Rama. De altfel, acest episod e în discordanţă cu 15,35: Samuel nu l-a mai văzut pe Saul până-n ziua morţii sale. Critica textuală nu exclude ipoteza că versetele 18-24 sunt o inserţie târzie. Fiind vorba de un amănunt istoric (ca foarte multe altele), inadvertenţa nu anulează caracterul inspirat al Sfintei Scripturi”[9]. Naiot (= locuinţe; frumuseţi) era, de fapt, un cartier al (suburbie a) cetăţii Rama. Întâlnirea dintre Samuel şi Saul, relatată mai jos, nu ne pare a contrazice afirmaţia de la 15,35: chiar dacă ajung faţă în faţă, cei doi nu mai comunică acum, legătura dintre ei rămânând tăiată, astfel că nu s-ar putea spune în înţeles deplin că s-au văzut.

19: Şi i s-a spus lui Saul: „Iată, David se află în Naiotul Ramei”.

20: Atunci Saul a trimis soli ca să-l prindă pe David. Iar ei au văzut ceata profeţilor şi pe Samuel stând în fruntea lor. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste solii lui Saul, şi au profetizat şi ei.

            „Aici (ca şi la 10,5), verbul a profetiza are sensul larg de a rosti incantaţii într-un fel de stare de transă, întreţinută de acompaniamentul unor instrumente muzicale”[10].

21: Şi i s-a spus lui Saul; el a trimis alţi soli, dar şi aceştia au profetizat; şi a mai trimis un al treilea rând de soli, dar şi aceştia au profetizat.

22: Atunci Saul s-a aprins de mânie şi s-a dus el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul ariei din Soco; şi a întrebat, zicând: „Unde sunt Samuel şi David?”  Şi i-au spus: „Iată, în Naiotul Ramei.”

23: Şi de acolo s-a dus în Naiotul Ramei. Şi Duhul lui Dumnezeu a venit peste el şi a mers profetizând până ce a ajuns în Naiotul Ramei.

24: Şi şi-a dezbrăcat hainele şi a profetizat în faţa lor; şi a şezut, dezbrăcat, toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea au zis: „Oare şi Saul este printre profeţi?”

„Zicala din 10,12, dar cu o altă explicaţie”[11].


[1] BBVA, p. 332

[2] BBVA, p. 332

[3] BBVA, p. 332

[4] BBVA, p. 332

[5] La Bible d’Alexandrie, 1986-, Paris.

[6] Mai precis, traducătorul în greceşte, fiind de presupus că traducătorii Septuagintei au fost, cu toţii, evrei.

[7] SEP 2, pp. 326-327

[8] SEP 2, p. 327

[9] BBVA, p. 333

[10] BBVA, p. 333

[11] BBVA, p. 333

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s