Comentarii la I Regi – 16

Posted: 28/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 16 – David este uns în Betleem; apoi intră în slujba lui Saul.

 

1: Şi a zis Domnul către Samuel: „Până când vei plânge după Saul?  Oare nu Eu l-am lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi cornul cu untdelemn şi vino!; Eu te voi trimite la Iesei, în Betleem, căci dintre fiii săi mi-am ales un rege”.

„Un alt oraş vestit din Iudeea este Betleemul (Beit Lehem = Casa pâinii), care se află la o distanţă de aproximativ 7 km sud de Ierusalim şi la 750 metri altitudine deasupra nivelului mării. În vechime, se numea Efrata. Este oraşul natal al regelui David. Profetul Miheia îl desemnează şi ca loc al naşterii lui Mesia (5,1)”[1].  „Iesei, păstor în Betleem, era nepotul lui Booz şi al moabitencei Rut (Rut 4,21-22)”[2].

            Acest verset vorbeşte şi despre rugăciunile drepţilor, cu puterea şi limitele lor: „Să nu stăm, dar, cu gura căscată aşteptând ajutor de la alţii. Au, într-adevăr, foarte mare putere rugăciunile sfinţilor, dar atunci când şi noi ne căim şi ne îndreptăm. (…) Samuel n-a putut să-l scape pe Saul de mânia lui Dumnezeu, în schimb pe israeliţi de multe ori i-a mântuit”[3].    „Nu foloseşte rugăciunea dreptului celui care, având trebuinţă de ea, se desfată mai mult cu păcatele decât cu virtuţile. De pildă, marele Samuil plângea odinioară pe Saul care păcătuise, dar nu putea să-L facă pe Dumnezeu îndurător, neavând în ajutorul plânsului său îndreptarea cuvenită a păcătosului”[4].  „Mult timp a irosit fericitul Samuel rugându-se pentru Saul şi multe nopţi a petrecut priveghind pentru mântuirea celui ce păcătuise! Dar Dumnezeu n-a primit timpul; (că pocăinţa păcătosului nu însoţea rugăciunea profetului) şi i-a spus profetului Său: Până când vei plânge pentru Saul, că Eu l-am lepădat?  Cuvintele până când arată timpul şi stăruinţa celui ce se ruga. Dumnezeu însă n-a primit timpul rugăciunii profetului, că pocăinţa împăratului nu însoţea rugăciunea dreptului”[5].

2: Dar Samuel i-a zis: „Cum să mă duc? Că Saul va auzi şi mă va ucide!”  Iar Domnul i-a zis: „Ia cu tine o junincă din cireadă şi vei zice: Am venit să-I aduc Domnului o jertfă.

Samuel anticipează că Saul nu va renunţa cu uşurinţă la regat.

            3: Tu îl vei chema la jertfă pe Iesei, iar Eu îţi voi arăta ce trebuie să faci; tu îl vei unge pe acela pe care ţi-l voi spune Eu”.

            „Şi aşa, ascunzând regelui un lucru care l-ar fi dus la mânie, i l-a spus numai pe celălalt. Deci ascunde şi tu lucrul care supără. Şi cu vremea va trece”[6].

4: Şi a făcut Samuel tot ceea ce-i grăise Domnul. Şi a venit în Betleem, iar bătrânii cetăţii au ieşit să-l întâmpine şi au zis: „Paşnică-i venirea ta, văzătorule?”

Nu e doar o întrebare de protocol, ci tensiunile dintre Samuel şi rege erau cunoscute în popor.

5: Iar el a zis: „Paşnică! Am venit să-I jertfesc Domnului. Sfinţiţi-vă şi vă veseliţi astăzi împreună cu mine!”  Şi i-a sfinţit pe Iesei şi pe fiii săi şi i-a chemat la jertfă.

            A sfinţi (aici): a absolvi pe cineva de toate necurăţiile cu care s-a întinat în ultima vreme”[7].  Sfinţiţi-vă şi bucuraţi-vă cu mine astăzi!: Textul Masoretic are Veniţi cu mine la jertfă. În Septuaginta, Samuel le recomandă bătrânilor uluiţi să se bucure cu ocazia ungerii lui David[8]. Această bucurie este pandantul celei care însoţea ungerea lui Saul (11,15). Acelaşi verb (evfrenin) se regăseşte în relatarea ungerii lui Solomon (III Regi 1,40.45)”[9].

Iesei (= un om) este tatăl lui David. Deşi nu era lipsit de calităţi, a preferat să rămână un om simplu, ceea ce va face ulterior pe adversarii regelui David să-i reproşeze acestuia originea sa modestă, origine pe care, de altfel, David n-a ascuns-o vreodată.

6: Şi a fost că atunci când au intrat, el l-a văzut pe Eliab şi i-a zis: „Cu adevărat, unsul Domnului se află în faţa Lui”.

            Eliab (= Dumnezeu este tată) „era fiul cel mai mare al lui Iesei, a cărui falnică statură l-a impresionat pe Samuel, făcându-l să creadă că el va fi unsul Domnului”[10].

7: Dar Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te lua după chipul său şi nici după statura lui înaltă, deoarece Eu l-am lepădat; căci Dumnezeu nu vede aşa cum vede omul: omul se uită la faţă, dar Dumnezeu se uită în inimă”.

            „Şi Samuil n-a uns pe cel frumos la trup, ci pe cel frumos la suflet”[11].  „Pentru că altfel văd ochii oamenilor şi altfel vede ochiul lui Dumnezeu. (…) – Nu vă pocăiţi de formă, zice Dumnezeu, ci arătaţi roadele pocăinţei înaintea ochilor Mei, care cercetează cele ascunse!”[12].  Versetul nu vorbeşte despre pocăinţă, dar înţelesul este că Dumnezeu vede cele lăuntrice ale omului (calitate ce o dobândesc, într-o măsură, şi oamenii înduhovniciţi) şi nu poate fi înşelat de cele aparente (cum se întâmplă adeseori oamenilor).

8: Atunci Iesei l-a chemat pe Aminadab, iar acesta a trecut prin faţa lui Samuel; şi (Samuel) a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.

Aminadab (= ruda este darnică), al doilea fiu al lui Iesei.

9: Iesei l-a adus atunci pe Şama; iar (Samuel) a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.

Şama (= pustiire), un alt frate al lui David.

10: Şi i-a adus Iesei pe cei şapte fii ai săi să treacă prin faţa lui Samuel; şi a zis Samuel: „Nu dintre aceştia a ales Domnul”.

11: Şi a zis Samuel către Iesei: „Aceştia sunt oare toţi fiii?”  Iar Iesei a zis: „Mai este cel mai mic; acela paşte oile”. Şi a zis Samuel către Iesei: „Trimite şi adu-l!; că nu vom sta la masă până când el nu va veni aici”.

12: Şi a trimis şi l-a adus: era bălan, cu ochi frumoşi şi plăcut înaintea Domnului. Şi a zis Domnul către Samuel: „Scoală-te şi unge-l pe David, căci el este bun!”

Plăcut înaintea Domnului: sintagmă proprie Septuagintei; Samuel intuieşte şi frumuseţea lăuntrică a tânărului păstor (în concordanţă cu versetul 7)”[13]. David înseamnă cel preaiubit; Origen propune şi traducerea: cel îndemânatic la degete.  „În exegeza patristică şi tradiţia creştină, David este strămoşul lui Iisus Hristos. Iisus va fi numit fiu al lui David în Matei 1,1 şi 21,9, confirmând tradiţia iudaică după care Mesia se va naşte din casa lui David. Iisus este sfânta viţă de vie a lui David şi Dumnezeul lui David (Didahia 9,2; 10,6). David este Rege, Profet şi Păstor. Ca uns al lui Dumnezeu, rege al Israelului, el Îl anunţă pe Regele lumii, Iisus (Hipolit, David şi Goliat 16,2-5; Tertulian, Contra Marc. III,20,1-10; IV,36,8-14). Hristos este persecutat ca şi strămoşul Său după trup, David, dar aşa cum acesta a biruit leul şi ursul, la fel va birui şi El moartea, păcatul şi pe Satan (Augustin, Expositio psalmi 33,1,4; Hipolit, David… 11,1-4). Dar, înainte de a fi Rege, David este Păstor. Cele mai multe reprezentări iconografice ale sale în creştinismul antic sunt în ipostază de păstor, cântând din liră. El încarnează Păstorul ideal, după Hipolit (David… 5,1; 12,1-2): blând, smerit, răbdător, înţelept, generos şi credincios. Iisus, Bunul Păstor, Cel care se va ridica să-i păstorească pe sfinţi (Iezechiel 34,23) este prefigurat de David (Origen, Comentariu la Evanghelia după Ioan I,23,146; Augustin, Sermones 47,20; Sf. Maxim, Răspunsuri către Talasie 53)”[14].

            „David, luat în înţeles spiritual, este Domnul nostru Iisus Hristos. (…) Este tânărul îmbujorat, pentru patima morţii, împodobit cu ochi frumoşi, adică cu slava raţiunilor mai înalte ale providenţei şi Judecăţii (căci ochii Cuvântului sunt Judecata şi providenţa), prin care, chiar când pătimeşte pentru noi, supraveghează toate”[15].   „Bălai cu ochi frumoşi este, ca şi marele David, cel în care cunoştinţa luminoasă se însoţeşte cu strălucirea vieţii după Dumnezeu. Iar acestea sunt făptuirea şi contemplaţia. Cea dintâi străluceşte prin chipurile virtuţilor; a doua luminează prin cugetările dumnezeieşti”[16].

13: Atunci Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi; şi Duhul Domnului a venit năprasnic peste David, din ziua aceea şi de atunci înainte. Apoi Samuel s-a ridicat şi a plecat la Rama.

„Pentru expresia a venit năprasnic vezi (…) 10,6. Cât despre precizarea care urmează: Deşi Duhul este o prezenţă permanentă în unsul Său, manifestările Lui speciale îşi păstrează caracterul năprasnic, asemenea unor rafale de vânt”[17].  „Regele (melekh) era conducătorul văzut şi suprem al statului israelit, de aceea era respectat de popor ca unsul lui Dumnezeu peste care se pogoară duhul Domnului şi îi poartă de grijă”[18].

            „David, de la păstoritul oilor, a fost înălţat pe tron împărătesc. Păstoritul şi demnitatea împărătească sunt surori, cu singura deosebire că uneia îi este încredinţată conducerea animalelor, iar celeilalte, conducerea oamenilor. Astfel, păstoritul este temelia celei mai înalte ştiinţe: ştiinţa conducerii oamenilor. De aceea Domnul (Hristos[19]), unind în persoana Sa pe amândouă, este păstor şi împărat, păstorind pe cei mai simpli la minte şi având sub conducerea împărăţiei pe cei mai luminaţi la minte”[20].  „Când a fost uns David, Duhul S-a pogorât şi a umplut inima omului lui Dumnezeu de desfătare; mireasma inimii lui s-a asemănat miresmei untdelemnului său. Duhul S-a sălăşluit întru el şi a cântat în el. Ungerea voastră e însă şi mai mare[21]; căci Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt S-au pogorât să Se sălăşluiască întru voi”[22].  „Samuel l-a uns pe David ca el să fie împărat în popor; iar pe voi vă unge preotul ca să moşteniţi Împărăţia”[23].

14: Iar Duhul Domnului s-a îndepărtat de Saul; şi un duh rău de la Domnul îl înăbuşea.

Îl înăbuşea traduce pe „pnigo (folosit în Vechiul Testament numai aici şi în versetul următor): a sugruma, a strânge de gât, a înăbuşi, a sufoca. Verbul se raportează mai ales la plantele care se sufocă la umbra unui copac sau în vecinătatea unor plante mai mari şi mai viguroase. Venind asupra lui David, Duhul Domnului se retrăsese de la Saul; acesta, fără s-o ştie, se înăbuşea lângă statura interioară a celuilalt. În cazul de faţă, duhul rău nu este o entitate, ci o stare de spirit”[24].

„Când a fost uns Saul, pe cât de dulce era mireasma untdelemnului său, pe atât de împuţită era duhoarea inimii sale; iar Duhul s-a depărtat de la el şi a fugit. Ungerea voastră e însă şi mai mare[25], căci cugetul vostru e căţuia voastră; în templele voastre Duhul Se veseleşte, căci Îi sunteţi cămară de nuntă pururea!”[26].

            „Când cade cineva din Duhul pentru vreo răutate, harul rămâne neretras de la cei ce voiesc dacă, după ce au căzut, se pocăiesc. Dar nu mai e în Dumnezeu cel ce a căzut (de tot), pentru că s-a depărtat de la el Duhul cel Sfânt şi Mângâietor. În acela va fi cel căruia i s-a supus păcătuind, cum s-a întâmplat cu Saul. Căci S-a depărtat de la el Duhul lui Dumnezeu şi îl ţinea duhul cel rău”[27].

15: Atunci servii lui Saul i-au zis: „Iată, duh rău de la Domnul te înăbuşă.

16: Grăiască acum servii tăi înaintea ta şi să caute ei pentru stăpânul nostru un om iscusit în a cânta la harpă; şi când duhul cel rău va fi peste tine, el va cânta la harpă, iar tu te vei simţi bine şi te vei putea odihni”.

17: Şi a zis Saul către servii săi: „Căutaţi-mi acum un om iscusit în cântare şi aduceţi-l la mine!”

18: Şi, răspunzând unul din servii săi, a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Iesei Betleemitul, care ştie să cânte; e om cuminte, războinic şi înţelept în cuvânt; omul are chip încuviinţat, iar Domnul este cu el”.

„Portretul lui David este compus din şase elemente care, în Septuaginta, îşi corespund două câte două, în chiasm. Extremele aparţin sferei religioase şi de cult: David este înzestrat pentru cântarea liturgică (1) şi Dumnezeu este cu el (6); cele patru elemente mediane îi atribuie calităţi care sunt rareori reunite în aceeaşi persoană: este deştept (2), dar şi frumos (5), războinic (3), dar şi bun orator (4). Tradiţia îi atribuie lui David 73 de psalmi”[28].

19: Atunci Saul a trimis soli la Iesei, zicând: „Trimite-l la mine pe fiul tău David, cel de la turma ta!”

20: Iar Iesei a luat o sarcină de pâine şi un burduf  cu vin şi un ied dintre capre şi i le-a trimis lui Saul prin mâna fiului său David.

            „Vizitarea persoanelor distinse era însoţită de aducerea darurilor (beraha), constând în vite, produse, obiecte metalice şi veşminte, obicei care datează din timpul regilor care, la început, nu aveau alte venituri”[29].

21: Iar David a intrat la Saul şi i s-a înfăţişat; iar acesta l-a plăcut foarte şi l-a făcut purtătorul său de arme.

22: Şi a trimis Saul la Iesei, zicând: „Lasă-l pe David să fie-n slujba mea, de vreme ce-n ochii mei a dobândit bunăvoinţă!”

23: Şi a fost că oridecâteori venea asupra lui Saul duhul cel rău, David lua harpa şi cânta cu ea; atunci Saul răsufla şi se simţea bine, iar duhul cel rău se îndepărta de la el.

„Clement Alexandrinul interpretează alegoric cântarea lui David. Pentru el, David-Logosul divin îndepărtează demonii cu muzica adevărului, arătând că instrumentul cel mai armonios, cel mai bine acordat şi mai sfânt este omul creat după chipul lui Dumnezeu (Cuvânt de îndemn către Eleni I,53-4). Logosul cântă pentru Dumnezeu din instrumentul cu o mie de glasuri care este fiinţa umană: Clement Alexandrinul, Stromate VI,88,1-5; Sf. Grigorie de Nazianz, Orationes 5,30; 17,2; Sf. Ambrozie, Expositio psalmi 1,7; Ieronim, Epistulae 53,8. Altă interpretare: Logosul este plectron-ul care-i face pe profeţi să profetizeze (Hipolit, De Christo et Antichristo 2). Plecând de la acest pasaj din I Regi, tradiţia îl socoteşte pe David ca autor al Psalmilor”[30].

            „David împăratul, cântăreţul din chitară, (…) îndemna pe oameni spre adevăr şi-i depărta de idoli; departe de a lăuda prin cântece pe demoni, îi îndepărta pe demoni prin cântecul lui cel adevărat, aşa cum a vindecat, numai cu cântecul, pe Saul cel stăpânit de demoni”[31].  „Întreaga Scriptură este un singur instrument desăvârşit şi armonizat al lui Dumnezeu, care emite în diferite sunete o singură melodie, izbăvitoare pentru cei ce vor să o înveţe, melodie care împiedică şi opreşte toată lucrarea duhului celui viclean, aşa cum cântarea din harpă a lui David făcea să înceteze lucrarea duhului viclean care era în Saul şi îl îmblânzea”[32].  Cel ce se îndeletniceşte cu rugăciunea inimii, „prin chemarea continuă a Domnului Iisus care se loveşte de suflet ca de o chitară, pune pe fugă nebunia păcatului din sufletul său, aşa cum David alungă prin psalm demonul din Saul, şi ajunge la desfătarea şi seninătatea duhului”[33]. „Tot cel ce, asemenea fericitului David, paşte oile, adică puterea raţională a sufletului, şi ucide iuţimea şi pofta, ca acela leul şi ursul, folosindu-se de cuvântul învăţăturii într-o contemplaţie înaltă, îndulceşte pe ascultător şi domoleşte patimile răutăţii din el”[34].  „Precum fericitul David liniştea pe Saul cel chinuit de duhul rău, cântându-i din chitară, la fel tot cuvântul duhovnicesc, îndulcit prin vederile (contemplaţiile) cunoştinţei, odihneşte mintea muncită, slobozind-o de conştiinţa rea, care o chinuieşte”[35].


[1] AB, p. 92

[2] BBVA, p. 328

[3] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, V, 4

[4] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 57

[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII

[6] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 758

[7] BBVA, p. 328

[8] Implicând că secretul acestei ungeri n-a fost deplin.

[9] SEP 2, p. 315

[10] BBVA, p. 328

[11] Clement Alexandrinul, Pedagogul, III, 12, 2

[12] Sf. Ioan Gură de Aur, Omiliile despre pocăinţă, VII

[13] BBVA, p. 328

[14] SEP 2,  p. 316

[15] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 53

[16] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele teologice, 151

[17] BBVA, p. 328

[18] AB, p. 156

[19] Închipuit prin David.

[20] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XXIII, 3

[21] Taina Mirungerii, pe care o primesc cei botezaţi.

[22] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, III, 14

[23] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, V, 9

[24] BBVA, p. 329

[25] Taina Mirungerii covârşeşte ungerea dată regilor.

[26] Sf. Efrem Sirul, Imnele Arătării, III, 15

[27] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, III, 25

[28] SEP 2, p. 317

[29] AB, p. 135

[30] SEP 2, p. 317

[31] Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către Eleni, I, 5, 4

[32] Origen Filocalia, VI, 2

[33] Teolipt al Filadelfiei, Epistole, II, 45

[34] Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri, 38

[35] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele teologice, 150

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s