Comentarii la I Regi – 12

Posted: 27/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 12 – Samuel încetează de a mai fi judecător.

 

1: Şi a zis Samuel către-ntregul Israel: „Iată, în tot ceea ce mi-aţi spus am ascultat de cuvântul vostru şi am aşezat peste voi un rege.

2: Şi acum, iată, regele este cel care merge în fruntea voastră; eu am îmbătrânit şi e vremea să mă odihnesc; şi, iată, fiii mei sunt printre voi. Iată, eu am umblat în fruntea voastră din tinereţile mele până-n ziua de azi.

            Iată, fiii mei sunt printre voi: „Ca un adevărat părinte, Samuel trece cu vederea ceea ce poporul îi spusese despre fiii săi (8,5)”[1].  Dar mai e şi un alt aspect: „o dată cu instaurarea regalităţii, fiii lui Samuel, nedoriţi în calitate de judecători (cf. 8, 3-5), au statut de simpli membri ai poporului”[2].

3: Iată-mă! Răspundeţi împotriva mea în faţa Domnului şi-n faţa unsului Său: Cui i-am luat eu boul?  sau cui i-am luat asinul?  sau pe cine l-am asuprit?  sau pe cine  l-am apăsat? sau de la cine am luat mită – fie şi numai o sandală? Fiţi martori împotriva mea, iar eu voi despăgubi!”

4: Dar ei i-au zis lui Samuel: „Nu ne-ai nedreptăţit, nici nu ne-ai asuprit, nici nu ne-ai apăsat şi nici că ai luat ceva din mâna cuiva!”

5: Iar Samuel a zis către popor: „Domnul este martor între voi şi martor este astăzi unsul Său că-n mâna mea n-aţi aflat nimic?”  Iar ei au zis: „Martor!”

6: Şi a zis Samuel către popor: „Martor este Domnul, Cel ce i-a rânduit pe Moise şi pe Aaron, Cel ce i-a scos din Egipt pe părinţii noştri!

7: Iar acum, mai staţi, şi vă voi spune toată dreptatea Domnului, pe care El a făcut-o întru voi şi-ntru părinţii voştri:

8: cum au intrat Iacob şi fiii săi în Egipt, cum i-a umilit Egiptul, cum au strigat părinţii voştri spre Domnul şi cum i-a trimis Domnul pe Moise şi pe Aaron şi i-a scos din Egipt pe părinţii voştri şi cum i-a aşezat în locul acesta.

Rememorare a celor scrise în cărţile Ieşirea, Numerii, Deuteronom şi Iosua.

9: Ei însă L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, iar El i-a dat în mâinile lui Sisera, căpetenia oştilor lui Iabin, regele Haţorului, şi în mâinile Filistenilor şi în mâinile regelui Moabului, care s-au războit cu ei.

            Cele amintite aici (şi mai jos) se găsesc în Cartea Judecători.

10: Şi ei au strigat spre Domnul şi au zis: „Păcătuit-am, că L-am părăsit pe Domnul şi le-am slujit baalilor şi tufişurilor! Acum însă scoate-ne din mâinile vrăjmaşilor noştri şi-Ţi vom sluji!”

11: Atunci Domnul le-a trimis pe Ierubaal şi pe Barac şi pe Ieftae şi pe Samuel şi v-a scos din mâinile duşmanilor voştri de primprejur şi aţi locuit fără teamă.

Sunt amintiţi câţiva dintre judecătorii care au izbăvit poporul Israel de asupririle străine; între aceştia e inclus şi Samuel însuşi.

12: Iar când aţi văzut că Nahaş, regele Amoniţilor, vine împotriva voastră, aţi zis: „Nu!, nimeni, ci un rege să domnească peste noi!,” – cu toate că Domnul, Dumnezeul nostru, El e rege peste noi.

În versetele 1-12 „este rezumată istoria trecută a Israelului, de la perioada din Egipt până la începutul epocii regalităţii. Naratorul vrea probabil să stabilească o dublă paralelă: (1) între instalarea lui Israel în locul acesta (v. 8) şi instaurarea regalităţii; (2) între Moise şi Aaron, care au prezidat prima etapă, şi Samuel, care a prezidat-o pe cea de-a doua. În cap. 8, venalitatea fiilor lui Samuel impunea cererea unui rege, aici o impune campania lui Nahaş, deoarece e nevoie de un comandant militar”[3].  „Accentul lui Samuel inculcă ideea că regalitatea nu este o iniţiativă a lui Dumnezeu, ci mai degrabă o concesie pe care Acesta a făcut-o de dragul poporului Său”[4].

13: Şi acum, iată-l pe regele pe care l-aţi ales! Iată, Domnul a aşezat un rege peste voi!

14: Dacă vă veţi teme de Domnul şi Lui Îi veţi sluji şi de glasul Lui veţi asculta şi dacă nu vă veţi împotrivi glasului Domnului şi dacă veţi umbla – şi voi, şi regele care domneşte peste voi – după Dumnezeul vostru, [va fi bine];

15: dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi dacă vă veţi împotrivi graiului Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră şi împotriva regelui vostru.

16: Şi acum, mai staţi şi vedeţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face în faţa ochilor voştri:

17: Oare nu acum e secerişul grâului? Eu Îl voi chema pe Domnul, iar El va trimite tunete şi ploaie; şi veţi cunoaşte şi veţi vedea că mare este răul pe care voi l-aţi făcut în faţa Domnului cerându-vă un rege”.

18: Atunci Samuel L-a chemat pe Domnul, iar Domnul a trimis în ziua aceea tunete şi ploaie. Şi foarte s-a temut poporul de Domnul şi de Samuel.

19: Şi întregul popor a zis către Samuel: „Roagă-te Domnului, Dumnezeului tău, pentru robii tăi, ca să nu murim; că la toate păcatele noastre am mai adăugat unul: acela de a cere pentru noi un rege”.

20: Iar Samuel a zis către popor: „Nu vă temeţi; voi aţi făcut, într-adevăr, răul acesta, dar să nu vă abateţi de la Domnul, ci Domnului să-I slujiţi cu toată inima voastră.

21: Să nu vă abateţi spre dumnezeii care nu sunt decât nimic şi care nu vă vor mântui, de vreme ce sunt nimic.

Ploaia  şi tunetele nu vin ca pedeapsă, ci drept avertisment, pentru popor şi rege, să  nu-L părăsească pe Dumnezeu pentru idolii străini.

22: Căci Domnul nu-Şi va lepăda poporul, de dragul numelui Său celui mare, fiindcă Domnului I-a plăcut să vă ia spre a-I fi Lui popor.

23: Departe fie de mine să păcătuiesc în faţa Domnului prin a înceta să mă rog Domnului pentru voi; ci Domnului Îi voi sluji, iar vouă vă voi arăta calea cea bună şi dreaptă.

Samuel nu a fost de acord cu dorinţa poporului de a pune peste el rege. „Cererea lor l-a descurajat atât de mult, încât a fost nevoie de foarte multă mângâiere. Ascultă ce-i spune Dumnezeu: Nu te-au dispreţuit pe tine, ci pe Mine! (8,7). Cu toate acestea, şi după această întâmplare le purta de grijă atât de mult, încât le-a spus: Să nu mi se întâmple să păcătuiesc de a înceta să mă rog pentru voi. Ce bucurie ar fi putut simţi Samuel când vedea că poporul lui prea iubit este nefericit, este biruit de războaie şi mânie pe Dumnezeu? Îi mai rămânea vreo clipă din viaţă în care să nu se întristeze şi să nu lăcrimeze?”[5].

24: Doar temeţi-vă de Domnul şi slujiţi-I întru adevăr şi cu toată inima voastră, fiindcă vedeţi ce lucruri mari a făcut El cu voi.

25: Dar dacă veţi face rău, atunci veţi pieri – şi voi, şi regele vostru”.

„Poporul şi regele său au răspundere solidară; nici una din părţi nu poate arunca vina pe cealaltă”[6].


[1] BBVA, p. 322

[2] SEP 2, p. 301

[3] SEP 2, pp. 300-301

[4] BBVA, p. 322

[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, III, 6

[6] BBVA, p. 323

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s