Comentarii la I Regi – 7

Posted: 26/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 7 – Samuel judecător; sub cârma lui, Israeliţii îi înfrâng pe Filisteni.

 

1: Iar oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au adus chivotul legământului Domnului; şi l-au aşezat în casa lui Aminadab, pe deal; iar pe Eleazar, fiul său, l-au sfinţit ca să păzească chivotul legământului Domnului.

            „Gestul denunţă tot un moment de criză: consacrarea e făcută de mireni, aşa cum Mica îl consacrase pe unul din fiii săi (Judecători 17,5)”[1].  Aminadab (= ruda este darnică) era tatăl lui Eleazar (= Dumnezeu vine în ajutor), dar mai multe nu ştim despre ei, în afară de cele relatate mai sus în Scriptură. Logica ar impune să credem că aceştia erau leviţi, de vreme ce Eleazar a fost sfinţit preot.

            „La aproximativ 15 km vest de Ierusalim, pe graniţa dintre Iuda şi Veniamin, se află localitatea Qiryat-Iearim, cunoscută prin faptul că timp de 20 de ani s-a aflat aici, în casa lui Aminadab, chivotul Legii, de unde a fost dus apoi, de către David, în Ierusalim”[2].

2: Şi a fost că, de la vremea când chivotul Domnului s-a aflat la Chiriat-Iearim, zilele s-au tot adăugat şi au trecut douăzeci de ani. Şi toată casa lui Israel s-a întors cu faţa spre Domnul.

3: Iar Samuel a grăit către toată casa lui Israel, zicând: „Dacă voi vă întoarceţi spre Domnul cu toată inima voastră, atunci lepădaţi din mijlocul vostru pe dumnezeii străini şi tufişurile, şi slujiţi-I numai Lui, iar El vă va scoate din mâna Filistenilor”.

            „Samuel apare după o perioadă lungă, de data aceasta matur şi autoritar”[3].  Tufişurile (sau crângurile) erau locurile ferite unde se petreceau riturile orgiastice ale Astartei; Textul Masoretic: astartele[4].

4: Atunci fiii lui Israel au lepădat baalii şi tufişurile Astartei şi I-au slujit numai Domnului.

Baal (= Domn; Stăpân) era zeul tunetului la canaaniţi; dar simplu numele baal, putea însemna stăpânul şi se aplica şi oamenilor; ştim că e vorba despre o zeitate când acestui nume i se mai adaugă un altul, precum: Baal-Ţefon, Baal-Berit, Baal-Zebul ş. a. Cuvântul baali, la plural, întotdeauna se referă la idoli.  Astarte (= cea care aduce lumină) era soţia zeului suprem El, zeiţă a mării sau a fecundităţii, căreia i se aducea un cult orgiastic; tufişurile erau locuri consacrate şi, fireşte, legate de cultul despre care am pomenit.

5: Iar Samuel a zis: „Adunaţi tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi!”

            „Miţpa din tribul lui Veniamin (alta decât Miţpa Galaadului) se afla la circa 13 km nord-vest de Ierusalim”[5]. Miţpa înseamnă turn de veghere.

6: Şi s-a adunat poporul la Miţpa; şi au scos apă şi au turnat-o pe pământ în faţa Domnului. Şi-n ziua aceea au ajunat şi au zis: „Am păcătuit în faţa Domnului!”  Samuel îi judeca pe fiii lui Israel în Miţpa.

            Turnarea apei pe pământ: „Unică menţiune în Vechiul Testament asupra acestui ritual; simbol al inimii smerite”[6].  „Pentru Grigore cel Mare, scoaterea şi vărsarea apei reprezintă lacrimile pocăinţei izvorâte din sufletul credinciosului (In I Regum 3,148,2)”[7].

7: Dar Filistenii au auzit că fiii lui Israel s-au adunat toţi la Miţpa. Atunci cârmuitorii Filistenilor s-au ridicat împotriva lui Israel; iar fiii lui Israel au auzit şi s-au speriat de Filisteni.

Motivul intervenţiei filistene e acela de a încerca să oprească din faşă orice încercare de unire politică între triburile lui Israel.

8: Şi au zis fiii lui Israel către Samuel: „Nu înceta să strigi pentru noi către Domnul, Dumnezeul tău, ca să ne scape de mâna Filistenilor!”  Iar Samuel a zis: „Să nu-mi fie mie una ca aceasta, să mă îndepărtez eu de Domnul, Dumnezeul meu, şi să nu strig pentru voi rugându-mă!”

Cuvinte asemănătoare va grăi Samuel şi într-un alt context.

9: Samuel a luat atunci un miel de lapte şi, împreună cu tot poporul, l-a adus ardere-de-tot Domnului. Şi a strigat Samuel către Domnul pentru Israel, iar Domnul l-a ascultat.

10: Şi-n timp ce Samuel aducea arderea-de-tot, Filistenii s-au apropiat cu război împotriva lui Israel; dar Domnul a tunat în ziua aceea cu sunet mare asupra Filistenilor, iar aceia s-au destrămat şi s-au frânt în faţa lui Israel.

            „Samuel a jertfit un miel de lapte, prin care a biruit vitejii şi oştirea filistenilor”[8].

11: Atunci bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa şi s-au luat pe urma Filistenilor şi i-au bătut până-n vale de Bet-Car.

Bet-Car (= locul păşunii) se afla la vreo 8 km vest de Ierusalim.

12: Iar Samuel a luat o piatră şi a pus-o între Miţpa şi Şen; şi a numit-o Eben-Ezer, adică „Piatra-Celui-Ce-Ajută”, zicând: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul”.

Acum primeşte locul numele Eben-Ezer (= piatră de ajutor), după ce la 4,1 s-a anticipat aceasta. Eben-Ezer se afla între Miţpa şi Şen (= dinte).

13: Şi i-a umilit Domnul pe Filisteni, iar aceia n-au mai venit la hotarul lui Israel. Iar mâna Domnului a fost împotriva Filistenilor în toate zilele lui Samuel.

Victoriile împotriva filistenilor vor continua şi după instituirea regalităţii, până la moartea profetului Samuel.

14: Cetăţile pe care Filistenii le luaseră de la fiii lui Israel au fost date înapoi; i le-au înapoiat lui Israel, de la Ecron până la Gat, dar şi ţinuturile lor au fost luate de către Israel din mâna Filistenilor. Şi a fost pace între Israel şi Amorei.

            „Prin Amorei se înţeleg, aici, locuitorii Canaanului”[9].

15: Iar Samuel a fost judecător peste Israel în toate zilele vieţii sale.

Mai bine zis, sacerdot, căci el va înceta de a mai fi judecător (cap. 12), funcţia fiind preluată de către rege. Oricum, de-a lungul întregii sale vieţi, Samuel va avea autoritate în popor.

16: Şi-n fiecare an mergea, prin rotaţie, la Betel şi la Ghilgal şi la Miţpa şi-i făcea lui Israel judecată în toate aceste locuri sfinte.

            „Betel: loc sacru al patriarhilor; Ghilgal: prima tabără a lui Iosua Navi şi centrul operaţiunilor militare pentru cucerirea Canaanului; Miţpa: locul de popas al chivotului”[10]. Betel (= casa lui Dumnezeu): oraş la vest de Ai şi la sud de Şilo, aproape de Micmaş; Ghilgal (= prăbuşire): nu se ştie exact unde a fost; posibil să fie alt loc decât cel de la Iosua 4,19-24; Miţpa (= turn de veghere): cetate veniaminită, nu departe de Rama.

17: Şi iarăşi se întorcea la Rama, fiindcă acolo era casa lui şi de acolo îl judeca pe Israel; şi acolo I-a zidit jertfelnic Domnului.

Rama (= înălţime) era cetatea părinţilor lui Samuel şi localitatea natală, apoi şi cea de reşedinţă, a profetului. Spre a o deosebi de alte cetăţi cu acelaşi nume, i se spunea şi Ramataim-Ţofim; nu se ştie cu exactitate unde se situa.


[1] BBVA, p. 317

[2] AB, p. 93

[3] BBVA, p. 317

[4] BBVA, p. 317

[5] BBVA, p. 317

[6] BBVA, p. 317

[7] SEP 2, p. 288

[8] Sf. Efrem Sirul, Imne la Azime, V, 4

[9] BBVA, p. 317

[10] BBVA, p. 317

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s