Comentarii la I Regi – 2

Posted: 26/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 2 – Cântarea Anei. Răutatea servilor lui Eli. Sanuel la Şilo. Eli şi fiii săi.

 

            „Pentru Grigore cel Mare (In I Regum 1,86 – 2,27), cântarea Anei simbolizează cântarea Bisericii care a triumfat asupra Sinagogii. Laudele sunt aduse Mântuitorului, Verbum al tuturor începuturilor. Cei puternici care au slăbit şi cei sătui care au scăpătat (versetele 4-5) sunt iudeii care au avut Sfânta Scriptură, dar n-au văzut în ea semnele întrupării lui Hristos, în timp ce păgânii le-au văzut şi au crezut în Acesta, potolindu-şi foamea (flămânzii care au lăsat deoparte ogorul). Judecarea marginilor pământului (v. 10) este, de bună seamă, judecata de apoi, sfârşitul lumii, când toţi cei aleşi Îl vor putea contempla pe Fiul, puterea/cornul unsului lui Dumnezeu[1].

            „Ceea ce urmează, în versuri, este un imn de preamărire a Atotputernicului Dumnezeu”[2]:

 

1: Şi a zis:

                        „Inima mea s-a întărit întru Domnul,

                        întru Domnul, Dumnezeul meu, mi s-a înălţat fruntea;

                        gura larg mi s-a deschis împotriva vrăjmaşilor mei,

                        bucuratu-m-am întru mântuirea Ta.

            Inima mea s-a întărit întru Domnul: „Textul Masoretic are Inima mea tresaltă (de bucurie).Origen comentează versetul ebraic, tradus în latină prin exultavit cor meum in Domino (Omilii la Samuel 10)”[3].    „Firea femeiască este foarte schimbătoare[4]. De se va pleca la răutate, face mari rele, iar de se va apuca de fapta bună, mai degrabă îşi va da sufletul decât să nu o ducă până la capăt. Aşa şi aceasta[5], a biruit firea şi, prin stăruirea la rugăciune, a făcut să odrăslească fiu din pântece sterp”[6].

            SEP 2: s-a înălţat puterea mea întru Dumnezeul meu: „puterea: termenul grecesc este keras, corn (cornul semnifică puterea). Origen comentează chiar sensul material al termenului, trimiţând la crucea lui Iisus, care-i întăreşte pe sfinţi (Omilii la Samuel 10)”[7].

            Gura larg mi s-a deschis împotriva vrăjmaşilor mei: Adică „dobândesc forţa de a rosti cuvântul lui Dumnezeu şi iscusinţa Înţelepciunii, pentru a-i învinge pe eretici (Origen, Omilii la Samuel 10)”[8].   „Nu a zis: ascuţitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, căci nu se pregătise spre ocări şi batjocoriri, nici spre certuri şi prihănire, ci spre sfătuire şi învăţătură, spre îndreptare şi îndemnare. De aceea nu a zis ascuţitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor mei, ci lărgitu-s-a, adică [e] ca şi cum ar zice: Am dobândit răsuflarea, pot să grăiesc liber; am lepădat ruşinea şi pot să îndrăznesc”[9]. Din aceste cuvinte putem deduce, deşi Cartea Regilor nu o spune explicit, că Ana va fi răbdat multe batjocuri pentru sterpiciunea sa, probabil şi din partea Peninei, cum susţine în mod repetat Sfântul Ioan Gură de Aur (noi am omis, de regulă, acele locuri, ele reprezentând doar o presupunere, de vreme ce Scriptura, în varianta Septuagintei, nu o afirmă; adevărat, însă, că în căsătoriile poligame se manifestă, de regulă, rivalitatea între soţii, cum tot adevărat este că Textul Ebraic afirmă că Penina o batjocorea pe Ana).

            Bucuratu-m-am întru mântuirea Ta: „Nu de mântuire, ci de mântuirea Ta. Căci mă bucur şi mă veselesc nu pentru că m-am mântuit, ci pentru că prin Tine m-am mântuit. Aşa sunt sufletele sfinţilor. Se bucură mai mult de Dumnezeu, decât de darurile pe care El le-a dat. Căci nu-L iubesc pe El pentru daruri, ci prin acelea pe El”[10].

2:         Că nu este sfânt ca Domnul

            şi nu e drept ca Dumnezeul nostru;

            nimeni nu e sfânt în afară de Tine.

„Căci judecata Lui este neprihănită, iar hotărârea curată şi fără de greşeală. Ai văzut cugetare de suflet mulţumitor? Nu a zis întru sine: Ce lucru mare mi s-a făcut mie, mai mult decât la celelalte femei? (…) Lucru pe care îl fac mulţi dintre oameni, judecându-se în toate zilele cu Dumnezeu”[11].

3:         Nu vă lăudaţi şi nu grăiţi cu trufie;

            din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet,

            căci Domnul e Dumnezeul cunoaşterii,

            Dumnezeu Îşi pune la cale lucrările.

SEP 2: Nu vă făliţi şi nu vorbiţi cu îngâmfare,/ să nu iasă vorbe mari din gura voastră: „vorbe mari: pentru Origen, expresia nu are sensul de vorbe trufaşe, ci de vorbe înalte, cuvinte care se referă la realităţile de sus, divine (divinitate, putere divină, eternitate). Omul nu trebuie să se înalţe dincolo de micimea condiţiei lui terestre (Omilii la Samuel 12)”[12].

4:         Arcul celor tari a slăbit,

            cei slabi s-au încins cu putere.

Cei tari, sau puternici, sunt, „după Origen, puterile vrăjmaşe, demonii, slăbiţi prin venirea lui Iisus (Omilii la Samuel 16)”[13].

5:         Sătuii s-au văzut în lipsă,

flămânzii au moştenit pământul;

căci cea stearpă a născut şapte,

iar cea cu mulţi copii slăbeşte.

„Pentru tradiţia creştină, stearpa care naşte este Biserica; cea fertilă care se stârpeşte este Sinagoga (Origen, Omilii la Samuel 1,18)”[14].  Iar „numărul şapte indică peste tot înţelesul desăvârşirii, cum se zice, de pildă: Stearpa a născut şapte, adică foarte mulţi şi câţi trebuiau spre îndestulare”[15]. „Căci după ce Dumnezeu a luat copilul, i-a dat ei în loc alt fiu; şi nu numai unul, nici doi, nici trei sau patru, ci mult mai mulţi, căci cea stearpă a născut şapte, zice Scriptura[16]; şi dobânda a covârşit preţul. Căci în acest fel este negustoria ce se face cu Dumnezeu, nu dă numai o mică dobândă a celor dăruite Lui, ci multă şi înmulţită”[17].

6:         Domnul ucide şi tot El învie,

            aruncă-n iad şi tot El ridică.

„Cine tace întru cunoştinţă (Sirah 32,8), acela a omorât pe omul simţirii şi a făcut viu pe omul minţii”[18].

7:         De la Domnul e sărăcia şi tot de la El e bogăţia,

            El umileşte şi tot El înalţă,

8:         pe sărman îl ridică din ţărână,

            pe cel sărac îl trage din gunoi

            ca să-l aşeze cu mai-marii poporului

            şi tronul slavei să i-l dea moştenire.

9:         Celui ce se roagă, El îi dă rugăciunea

şi binecuvintează anii celui drept,

că nu din propria-i putere birui-va omul.

„Va da şi Domnul Însuşi celor ce se roagă chipul cum trebuie să se roage, după spusa: Cel ce dă rugăciune celui ce se roagă. Drept aceea, cel ce stăruie în rugăciune se cade să ceară şi să ştie să se nevoiască în această luptă cu multă sârguinţă şi cu toată puterea pentru un lucru aşa de mare. Căci marile biruinţe au nevoie de multe osteneli, pentru că răutatea întinde curse mai ales acestora, născocind de pretutindeni şi umblând împrejur şi căutând să pună piedici sârguinţei”[19].  „Dă-mi, Doamne, să mă sfinţesc prin laudele Tale şi să mă curăţesc prin aducerea-aminte de Tine. Înnoieşte-mi viaţa prin schimbarea gândirii şi prin gânduri folositoare pe care harul Tău le stârneşte în mine. Călăuzeşte-mi gândirea când meditează la Tine şi fă-mă să uit purtarea şchioapă prin înnoirea gândirii pe care o stârneşti în mine. Pune în mişcare în mine cereri de folos, potrivind dorinţa mea cu dorinţa Ta, căci Tu dai rugăciune celor ce se roagă. Întipăreşte în mine o singură dorinţă, care să privească neîncetat spre Tine, şi o gândire care să nu slăbească nicicând în nădejdea ei în Tine din pricina morţilor neîncetate suferite pentru Tine[20]. Dă-mi, Doamne, să mă rog înaintea Ta nu cu cuvinte nesimţitoare rostite din vârful buzelor, ci să stau prăvălit la pământ în smerenia ascunsă a inimii şi căinţa gândirii”[21].

10:        Domnul Îşi va slăbi vrăjmaşii,

            Sfânt este Domnul!

            Să nu se laude-nţeleptul cu-a sa înţelepciune,

            puternicul să nu se laude cu-a sa putere,

            să nu se laude bogatul cu bogăţia lui;

            cel ce se laudă, cu acestea să se laude:

            să-L priceapă şi să-L cunoască pe Domnul,

            să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.

            Domnul S-a suit în cer şi a tunat:

            El va judeca marginile pământului

şi putere le va da regilor noştri

şi va înălţa fruntea Unsului Său”.

            „Ultimele două stihuri prefigurează instituirea (prin Samuel) a monarhiei în Israel şi, în dimensiune profetică mesianică, venirea şi biruinţa lui Iisus Hristos (Uns e traducerea cuvântului Hristos)”[22]. Prin marginile pământului sunt închipuite toate popoarele pământului, asupra cărora va stăpâni Hristos.

11: Şi l-a lăsat acolo, înaintea Domnului; iar ei au plecat la Ramataim. Iar pruncul urma să-I slujească Domnului sub ochii preotului Eli.

12: Dar fiii preotului Eli erau copii răi, necunoscându-L pe Domnul.

13: Venitul preotului de la oricare poporan care aducea jertfă era acesta: Când fierbea carnea, feciorul preotului venea având în mână o furculiţă cu trei dinţi,

            Fecior nu înseamnă aici fiu, ci un tânăr în serviciul preotului; termen folosit în expresia: fecior de casă. Cu toate acestea, prin procedeul literar al introducerii progresive, autorul îi va identifica cu cei doi fii ai lui Eli”[23].

14: o vâra în căldarea cea mare – sau în tigaie, sau în oală – şi ce se prindea în furculiţă lua preotul pentru sine; aşa se făcea cu toţi Israeliţii care veneau să-I jertfească Domnului la Şilo.

15: Dar, înainte ca grăsimea să fi ars pentru bună-mireasmă, feciorul preotului venea şi-i zicea omului care adusese jertfa: „Dă carne de friptură pentru preot, căci eu nicicum nu voi primi de la tine carne fiartă din căldare!”

„Pentru Grigore cel Mare, carnea crudă pe care o cer fiii lui Eli înseamnă necredinţa în întruparea Mântuitorului, iar mâncarea de carne fiartă în apă înseamnă discutarea esenţei Mântuitorului, cum fac ereticii; cârligul cu trei dinţi simbolizează persecutarea Bisericii de către evrei (In I Regum 2,32,6)”[24].

16: Dar cel ce aducea jertfa zicea: „Lasă mai întâi să se ardă grăsimea, aşa cum e rânduiala, şi ia-ţi apoi din tot ceea ce-ţi pofteşte inima!”  El însă zicea: „Nu! Acum să dai!; căci dacă nu, voi lua eu cu de-a sila!”

            „E limpede că, prin abuz, feciorul le-o cerea pentru el”[25].  Acestea, însă, ar putea părea minore, mai cu seamă omului de azi; mai jos, în schimb, se vede că făceau şi lucruri mai grave (v. 22).

17: Aşa că mare era păcatul acestor feciori înaintea Domnului, căci dispreţuiau jertfa ce I se aducea Domnului.

Îndată, figura lui Samuel va fi pusă în contrast cu fiii lui Eli:

18: Samuel însă Îi slujea Domnului, el, un băieţel încins cu efod de in.

            „Efod (aici): o bucată de pânză cu care era încins mijlocul, până la genunchi; făcea parte din vestimentaţia preoţilor şi a leviţilor”[26].

19: Iar maică-sa îi făcea câte un veşmânt mic, pe care i-l aducea în fiecare an, când se suia împreună cu bărbatul ei să aducă jertfa anuală.

„Ana era o femeie din poporul iudeu; a născut un copil şi nu aştepta să mai nască altul[27]. Chiar pe acest singur copil abia îl dobândise, după multe lacrimi, căci era stearpă. Deşi vedea că potrivnica ei, Penina, a doua soţie a bărbatului ei, o ponegrea şi-şi bătea joc de ea că este stearpă[28], totuşi Ana nu s-a purtat aşa cum ne-am purta noi, dimpotrivă, când a avut acel singur copil, şi-a ţinut copilul lângă ea numai atât cât a trebuit să-l alăpteze. Când copilul n-a mai avut nevoie de această hrană, îndată l-a luat, l-a afierosit lui Dumnezeu, l-a sfătuit să nu mai calce pragul casei părinteşti, ci să locuiască necontenit în templul lui Dumnezeu. Iar dacă uneori dorea să-şi vadă, ca mamă, copilul, nu-şi chema copilul la ea, ci, împreună cu tatăl lui, se ducea la el, ţinându-se departe de el, căci era afierosit Domnului”[29].

20: Eli i-a binecuvântat pe Elcana, ca şi pe femeia sa, zicând: „Domnul să te răsplătească cu copii din această femeie, pentru darul pe care I l-ai făcut Domnului!”  Iar omul s-a dus la casa lui.

21: Şi Domnul a cercetat-o pe Ana; ea a zămislit şi a născut încă trei fii şi două fiice. Iar pruncul Samuel creştea în faţa Domnului.

„Pentru Grigore cel Mare, Samuel este numit băiat/copil[30] datorită smereniei sale, dar a crescut/s-a făcut mare – pentru că era mare în ochii Domnului (In I Regum 2,42,1-4)”[31].

22: Iar Eli, foarte bătrân, a auzit despre ceea ce fiii săi le făceau fiilor lui Israel şi cum se culcau ei cu femeile ce se adunau la uşa cortului mărturiei,

23: şi le-a zis: „De ce faceţi voi asemenea lucruri, pe care eu le aud din gura întregului popor al Domnului?

24: Nu, fiilor, căci vorbele pe care le aud despre voi nu sunt de bine; nu mai faceţi aşa, că nu e de bine ce aud; voi faceţi poporul să nu-I mai slujească Domnului.

            „Cu alte cuvinte, scârbit de purtarea preoţilor, poporul se va îndepărta de Dumnezeu şi va înceta să mai aducă jertfe”[32].

25: Dacă un om păcătuieşte faţă de alţi oameni, aceia I se vor ruga Domnului pentru el; dar dacă va păcătui împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el?”  Dar ei n-au ascultat de glasul părintelui lor, căci Domnul voia cu tot dinadinsul să-i dea pierzării.

„Prin urmare, păcatul acesta[33] nu se şterge uşor nici prin rugăciune. Prin rugăciune nu se şterge, dar se şterge prin iertarea păcatelor aproapelui”[34].  „Era un preot la iudei, om cumpătat şi îngăduitor, care se numea Eli. Acest Eli era tatăl a doi copii. Deşi vedea că fiii lui merg pe căi greşite, totuşi nu-i dojenea, nici nu-i împiedica. Mai bine spus, îi mustra, dar nu făcea asta cu toată tăria”[35].  Dar, cum vedem aici, le-a adresat cuvintele de mai sus: „Greutatea acestor cuvinte era mare şi ruşinea îndestulătoare ca să aducă la simţiri pe un om cu minte. Cuvintele tatălui au scos la iveală păcatul lor, au arătat cât este de înfricoşător şi le-a făcut cunoscut cât de greu de suferit şi cât de înspăimântătoare este pedeapsa ce-i ameninţă”[36].

26: Iar tinerelul Samuel sporea şi creştea, bineplăcut fiind el Domnului şi oamenilor.

„Samuel reprezintă figura noului preot, care se arată demn de veneraţia oamenilor şi în acelaşi timp este bun înaintea lui Dumnezeu pentru că-I oferă curăţenia gândurilor sale (Grigore cel Mare, In I Regum 2,51,1-3)”[37].

27: Un om al lui Dumnezeu a venit la Eli şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Eu pe deplin M-am descoperit celor din casa tatălui tău, când erau ei robii lui Faraon în ţara Egiptului.

            Un om al lui Dumnezeu: un inspirat, un anume trimis al Domnului; de altfel, omul acesta foloseşte limbajul profetic. O seamă de biblişti cred că acest episod reprezintă o inserţie târzie; oricum, el prezintă multe dificultăţi de traducere”[38].

28: Şi dintre toate casele lui Israel, Eu pe cei din casa tatălui tău i-am ales să-Mi fie preoţi, să se urce la altarul Meu şi să ardă tămâie şi să poarte efod. Şi casei tatălui tău i-am dat spre hrană o parte din tot ceea ce fiii lui Israel jertfesc prin foc.

29: Atunci, de ce ai cătat tu cu ochi neruşinaţi la jertfa Mea de tămâie şi la jertfa Mea de carne şi i-ai cinstit pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, aşa ca ei să se îngraşe din pârga fiecărei jertfe pe care Israel Mi-o aduce înainte?

            „Eli este învinuit de neglijenţă, de delăsare şi de prea multă îngăduinţă faţă de fiii săi”[39].  „Aşa cum arată 9,13, se rostea o binecuvântare înainte ca participanţii să se împărtăşească din jertfă: ordinea binecuvântării lor reflectă ordinea în care se mănâncă. Aşadar, e o aluzie la purtarea descrisă în 2, 15-16: unul din fiii lui Eli cere să fie servit înainte de arderea grăsimii, adică înainte să fie servit Domnul Însuşi”[40].

30: De aceea, aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Am zis: casa ta şi casa tatălui tău va rămâne pe veci în faţa Mea; dar acum zice Domnul: să nu mai fie aşa!; căci Eu îi voi cinsti numai pe cei ce Mă cinstesc, dar cel ce mă defaimă va fi dispreţuit.

            „Dacă preaslăvim în noi pe Dumnezeu, să aşteptăm ca şi noi să fim slăviţi de El. (…) Iar Dumnezeu Se slăveşte prin noi şi în noi când, curăţind pata păcatului, facem să strălucească viaţa noastră prin toată lucrarea cea bună. Numai astfel vieţuim spre slava Lui”[41].  „Când am împlinit deci lucrul dat nouă de Dumnezeu, urcând la îndrăzneala atotcuvenită celor ce-L iubesc pe El, cerem în schimb slava de la Dumnezeu, Cel ce a fost slăvit de noi”[42]. „Dumnezeu a zis: voi slăvi pe cei ce mă slăvesc. Dar aflăm pe unii dintre sfinţi vieţuind până la moarte în ocărâri şi în necazuri multe. Putem deci zice că Dumnezeu nu i-a slăvit? Dar i-a slăvit cu prisosinţă. Însă cei ce nu văd cu ochii inimii nu văd slava lor”[43].  Dar, „este o slavă ce vine de la Dumnezeu: Pe cei ce Mă slăvesc, zice, îi voi slăvi. Şi este o slavă ce urmează din pregătirea diavolească: Vai, zice, când vor vorbi oamenii bine de voi (Luca 6,26)”[44].   „Dacă noi îi dăm dreptatea noastră, vom obţine de la El dreptatea lui Dumnezeu. Dacă noi îi oferim curăţia noastră cea trupească, noi vom primi curăţia Duhului. Şi dacă îi oferim gândurile noastre, vom dobândi gândurile Lui”[45].

31: Iată, veni-vor zile când voi nimici sămânţa ta şi sămânţa casei tatălui tău;

32: şi niciodată nu vei mai avea om bătrân în casa Mea.

„Grigore cel Mare (In I Regum 2,61,4) înţelege din versetele 31-32 că nu va mai trebui să existe nimeni care să mai aducă jertfe după Legea cea veche”[46].

33: Dar nu pe toţi ai tăi îi voi îndepărta de la jertfelnicul Meu; va fi însă că ochii celui rămas vor seca şi sufletul i se va topi, şi tot cel ce va rămâne-n casa ta va cădea sub sabie de om.

34: Iar pentru ceea ce va veni asupra acestor doi fii ai tăi, Ofni şi Finees, iată, acesta-ţi va fi semnul: Amândoi vor muri în aceeaşi zi.

35: Iar Eu Îmi voi ridica un preot credincios,  care va face tot ce e în inima Mea şi-n sufletul Meu; şi-i voi zidi o casă credincioasă şi va umbla el pe-ntotdeauna înaintea Unsului Meu.

„Pentru Grigore cel Mare (In I Regum 2,69,1), casa de încredere este împărăţia veşnică, patria eternă (cf. Ioan 14, 2-3). Ca sens moral, această casă poate fi şi casa  preotului, adică poporul supus lui şi în mijlocul căruia trăieşte; preotul Îi este credincios Domnului, iar casa îi e de credinţă preotului (ibid. 2,103,1-2)”[47].

36: Şi va fi că tot cel ce va rămâne viu în casa ta va veni la el să i se supună pentru un bănuţ de argint şi pentru un dumicat de pâine, zicând: Aruncă-mă într-un locşor al preoţimii tale, ca să pot mânca o bucăţică de pâine!”

Cuvântul se va împlini în viitor, deşi urmaşii lui Eli au rămas preoţi încă multă vreme, până la sfârşitul domniei lui David.  „În interpretarea lui Grigore cel Mare, argintul este cuvântul Domnului (cf. Psalmi 11,6), iar pâinea – Mântuitorul care a zis: Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer (Ioan 6,51)”[48].

Reluăm problema versetelor 27-36: „Oracolul omului lui Dumnezeu. Cheia acestui oracol se află în III Regi 2, 27-35, unde se spune că Solomon a alungat pe preotul Abiatar şi  l-a pus ca mare preot pe Sadoc[49]. Textul Masoretic şi Septuaginta prezintă, totuşi, situaţia în mod diferit. Textul Masoretic prevesteşte un singur eveniment: urmaşii lui Eli vor ajunge să cerşească de la urmaşii lui Sadoc o slujbă inferioară pentru a avea ce mânca. Septuaginta prevesteşte două evenimente: mai întâi exterminarea fizică a urmaşilor lui Eli (de către Saul: I Regi 22, 6-23), din care va scăpa un singur individ, şi apoi înlocuirea acestuia prin Sadoc (de către Solomon). Pasajul prezintă asemănări de vocabular şi analogii de structură cu oracolul lui Samuel ce prevesteşte înlocuirea dinastiei lui Saul (13, 7b –15). Samuel are deci un rol în schimbarea ambelor dinastii – regală şi sacerdotală. De altfel, la (Iosif Flaviu), ca şi în Pseudo-Filon, oracolul omului lui Dumnezeu dispare, Domnul vestindu-i direct lui Samuel căderea casei lui Eli”[50].


[1] SEP 2, p. 268

[2] BBVA, p. 311

[3] SEP 2, p. 268. Desigur, Origen nu va fi citit în latină, ci e vorba aici despre o traducere în latină a scrierii lui Origen.

[4] Cele ce urmează nu confirmă această afirmaţie, arătând că sufletul femeii se fixează mai statornic în bine, dar şi în rău, funcţie de alegerea odată făcută.

[5] Ana.

[6] Sf. Ioan Gură de Aur, Puţul, p. 308

[7] SEP 2, p. 268

[8] SEP 2, p. 268

[9] Sf. Ioan Gură de Aur, Puţul, p. 375

[10] Sf. Ioan Gură de Aur, Puţul, p. 375

[11] Sf. Ioan Gură de Aur, Puţul, p. 377

[12] SEP 2, p. 268

[13] SEP 2, p. 269

[14] SEP 2, p.269

[15] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IX

[16] Ana nu a avut atâţia fii, aici fiind vorba de simbolistica lui şapte, însemnând plinătatea, desăvârşirea. Un alt aspect: Ana nu avea încă alţi copii, dar prevede venirea acestora.

[17] Sf. Ioan Gură de Aur, Puţul, p. 358

[18] Teolipt al Filadelfiei, Epistole, X, 5

[19] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre nevoinţă

[20] E vorba despre mortificările ascetice, vizând trupul, dar şi gândurile şi voinţa proprie.

[21] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, V, 8

[22] BBVA, p. 312

[23] BBVA, p. 312

[24] SEP 2, p. 271

[25] BBVA, p. 312

[26] BBVA, p. 312

[27] Dar, deşi nu se aştepta, i s-au mai dăruit copii, după ce l-a închinat pe Samuel Domnului. Pe de altă parte, cum deducem din rugăciunea Anei, aceasta a intuit dobândirea altor fii.

[28] Scriptura nu afirmă aşa ceva despre Penina; autorul exagerează, spre a evidenţia virtutea Anei. Sau, cum am mai spus-o, autorul urmează unui alt text al Scripturii, mai apropiat de versiunea ebraică.

[29] Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, Către tatăl credincios, 3

[30] Prunc.

[31] SEP 2, p. 272

[32] BBVA, p. 312

[33] Faţă de Dumnezeu.

[34] Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărăteşti, Omilia I la vânzarea lui Iuda,  I,1

[35] Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, Către tatăl credincios, 3

[36] Sf. Ioan Gură de Aur, Apologia vieţii monahale, Către tatăl credincios, 3

[37] SEP 2, p. 272

[38] BBVA, p. 312

[39] BBVA, p. 313

[40] SEP 2, pp. 273-274

[41] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IX

[42] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XI, 6

[43] Sf. Varsanufie, Scrisori duhovniceşti, 382

[44] Sf. Ioan Scărarul, Scara, XXI, 28

[45] Origen, Omilii la Cartea Numerii, XXIV, 2

[46] SEP 2, p. 274

[47] SEP 2, p. 274

[48] SEP 2, p. 274

[49] Ţadoc.

[50] SEP 2, pp. 272-273

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s