Comentarii la I Regi – 10

Posted: 26/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 10 – Saul este uns rege; apoi se întoarce acasă.         

 

1: Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:

„Ca uns al Domnului, Saul inaugurează monarhia de drept divin”[1].

2: După ce vei pleca astăzi de la mine vei afla doi oameni lângă mormântul Rahelei, în muntele lui Veniamin, sărind şi jucând. Ei îţi vor zice: „S-au găsit asinele pe care v-aţi dus să le căutaţi! Şi, iată, tatăl tău a uitat de asine şi duce grija voastră, zicând: Ce voi face eu pentru fiul meu?”

„Mormântul Rahelei (soţia lui Iacob-Israel) se afla în apropierea drumului spre Efrata (Betleem) (Facerea 35,19)”[2].

3: Şi dacă veţi pleca de acolo, veţi ajunge la stejarul Tabor şi veţi afla trei oameni urcându-se la Dumnezeu în Betel, unul ducând trei iezi, altul ducând trei coşuleţe cu pâine şi altul ducând un burduf cu vin.

Tabor s-ar traduce prin munte. Nu ştim, aici, despre ce loc e vorba. „Betel: străvechi loc de închinare al Israeliţilor, situat pe o înălţime (la 19 km nord de Ierusalim)”[3].

4: Ei te vor întâmpina cu pace şi-ţi vor da două bucăţi de pâine, iar tu le vei lua din mâinile lor.

După SEP 2, Saul va primi două părţi luate din pâini (dio aparhas arton): „În Iezechiel 45,13-16, aparhi desemnează cota pentru principe: deci cei trei oameni îi vor da lui Saul două părţi (probabil una pentru Saul şi una pentru argat) din cota datorată principelui, semn că Domnul l-a uns cârmuitor”[4].

5: După aceea vei ajunge la Ghibeea lui Dumnezeu, unde se află tabăra Filistenilor; acolo este Nasib Filisteanul. Şi va fi că atunci când veţi fi intrat în cetate veţi întâlni o ceată de profeţi coborându-se de pe deal, având înaintea lor lăute şi timpane şi fluiere şi cobze; iar ei, profetizând.

Ghibeea (= colină; deal) e numită şi Ghibeea lui Veniamin sau, ulterior, Ghibeea lui Saul.  Nasib Filisteanul apare doar în Septuaginta, rămânând neclar de ce e dat ca referinţă.

A profetiza (spre deosebire de a profeţi) nu era acţiunea propriu-zisă de a învăţa, a mustra sau a prevesti în numele Domnului, ci aceea de a rosti incantaţii sacre într-un fel de extaz religios, dus până la starea de transă, alimentat de acompaniamentul unor instrumente muzicale”[5].

6: Atunci Duhul Domnului va veni năprasnic peste tine şi vei profetiza împreună cu ei şi vei deveni alt om.

Alt om, „adică un profet inspirat de Dumnezeu. O astfel de schimbare radicală se va produce cu Sfinţii Apostoli la Cincizecime”[6].  Pentru va veni năprasnic, SEP 2 are va năvăli: „(gr. efalite, ebr. yeţalhah, se va năpusti, va năvăli): este vorba de luarea în stăpânire de către duhul Domnului. Acest fenomen apare în Judecători ca învestirea în misiune a eroului eliberator. Aici, este un efect al ungerii regale, chiar dacă sunt sugerate mai ales implicaţiile militare”[7].

            „Vezi cum Duhul preface în alt chip pe cei în care sălăşluieşte? Căci îi va strămuta uşor de la voinţa de-a cugeta cele de pe pământ spre privirea numai la cele din ceruri şi, de la frica nebărbătească, la înţelegerea plină de putere”[8].

7: Iar după ce se vor petrece cu tine semnele acestea, fă tot ce vei găsi cu cale, căci Dumnezeu va fi cu tine.

8: Dar să te cobori înaintea mea la Ghilgal; şi, iată, eu mă voi coborî la tine, ca să aducem arderi-de-tot şi jertfe de pace; şapte zile vei aştepta până eu voi veni la tine şi-ţi voi arăta ce trebuie să faci”.

9: Şi a fost că de îndată ce el şi-a întors grumajii să plece de la Samuel, Dumnezeu i-a întors o altă inimă; toate aceste semne s-au petrecut în ziua aceea.

Prin i-a întors o altă inimă e tradus grecescul „efallome (folosit numai de trei ori în Vechiul Testament şi numai în I Regi): a sări pe; a se arunca peste; a se repezi. Unul din semnele Duhului Sfânt este acela de a veni năprasnic, pe neaşteptate”[9].

10: Şi de acolo a venit la Ghibeea; şi, iată, o ceată de profeţi în faţa lui; şi Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui, iar el a profetizat în mijlocul lor.

            „Prin actul ungerii se împărtăşea viitorului slujitor al Domnului duhul lui Iahve (ruach Iahve) pentru a putea conduce poporul cu dreptate şi a respecta poruncile divine. Despre regele Saul se spune că după ce a fost uns cu uleiul sfânt de profetul Samuel, s-a pogorât peste el duhul lui Iahve şi a început să profeţească. Acest dar va străluci îndeosebi peste David şi Solomon, care au fost inspiraţi scriind Psalmii, Proverbele, Cântarea Cântărilor şi Ecclesiastul”[10].

11: Şi toţi cei care-l ştiau mai dinainte au venit şi au văzut; şi, iată, el profetiza în mijlocul profeţilor. Iar poporul zicea, fiecare către cel de lângă el: „Ce i s-a întâmplat oare feciorului lui Chiş? Oare şi Saul este printre profeţi?”

12: Iar unul dintre ei, răspunzând, a zis: „Şi cine e taică-său?”  De aici vine proverbul: „E şi Saul printre profeţi?”

„Distanţa dintre el şi profeţi era măsurată cu distanţa dintre obârşia lui modestă şi ceea ce părea acum; (prin situaţii asemănătoare va trece şi Iisus)”[11].  „În schimb, pentru Grigore cel Mare, proverbul se poate aplica şi celor aleşi. El pune în legătură cele întâmplate lui Saul cu transformarea suferită de Pavel[12], care a început să propovăduiască Evanghelia după ce atacase cu înverşunare Biserica (In I Regum 4,199,1-3)”[13].

13: Şi a încetat să mai profetizeze şi a venit la deal.

14: Iar o rudă de a sa a zis către el şi către argatul său: „Pe unde-aţi umblat?”  Iar ei au zis: „Să căutăm asinele; şi, văzând că nu sunt, ne-am dus la Samuel”.

15: Şi a zis ruda către Saul: „Spune-mi, ce ţi-a spus Samuel?”

16: Iar Saul a zis către ruda sa: „Mi-a spus de-a dreptul că asinele s-au găsit”.  Dar despre vorba asupra regatului nu i-a spus nimic.

Saul pare a fi cunoscut bine firea omenească, încă din tinereţea sa modestă. Ungerea sa, odată dezvăluită, ar fi putut atrage ostilitatea celorlalţi, în primul rând pe aceea a apropiaţilor săi.

17: Samuel i-a poruncit întregului popor să se adune la Domnul, în Miţpa.

            „Spre nord de Ierusalim, pe teritoriul seminţiei lui Veniamin, se afla cetatea Miţpa (= santinelă), de pe care se putea privi la mare depărtare. Cetatea este cunoscută ca un important centru religios, în epoca judecătorilor. Saul a fost proclamat aici ca rege”[14].

18: Şi a grăit Samuel către fiii lui Israel: „Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Eu i-am scos din Egipt pe părinţii voştri, pe fiii lui Israel, şi v-am scăpat din mâna lui Faraon, regele Egiptului, şi din a tuturor regilor ce vă făceau necazuri.

„Textul e foarte apropiat de Judecători 6,8b–9a. Dar textul din Judecători nu menţionează nici regate, nici vreun rege al Egiptului. Creşte, aşadar, insistenţa asupra ideii de regalitate şi, în acelaşi timp, asupra inutilităţii cererii de a avea un rege: de ce e nevoie de un rege, dacă Domnul eliberează El Însuşi de sub regi şi împărăţii?”[15].

Până azi, la evrei, ieşirii minunate din Egipt i se acordă o mare importanţă, covârşind, se pare, toate celelalte momente glorioase ale istoriei lor.

19: Dar voi L-aţi lepădat astăzi pe Dumnezeu, Cel ce v-a mântuit din toate relele şi necazurile voastre, şi aţi zis: Nu, ci să pui peste noi rânduiala regatului! Acum, înfăţişaţi-vă înaintea Domnului după seminţiile voastre şi după familiile voastre!”

20: Şi a adunat Samuel toate seminţiile lui Israel, iar sorţii au căzut pe seminţia lui Veniamin.

Deşi alegerea lui Saul fusese deja făcută, se recurge la aruncarea sorţilor pentru ca alegerea să fie legitimată înaintea poporului ca fiind de la Dumnezeu, iar nu o dorinţă proprie a lui Samuel. „Tot prin tragere la sorţi (adică prin voia lui Dumnezeu) făcuse Iosua Navi distribuirea Canaanului între triburile lui Israel”[16].

21: Apoi şi-a apropiat seminţia lui Veniamin pe familii; iar sorţii au căzut pe familia lui Matri; după aceea s-au adunat cei din familia lui Matri, bărbat cu bărbat, şi sorţii au căzut pe Saul, fiul lui Chiş. Şi l-a căutat, dar acesta nu era de găsit.

Matri (= ploios) e un personaj necunoscut, care apare pomenit doar acum; desigur, era întemeietorul unei familii de veniamiţi, căreia îi aparţinea Saul; după spusele lui Saul, această familie era neînsemnată în tribul Veniamin (9,21), astfel că nu miră că n-a fost amintită până acum.

22: Samuel L-a întrebat iarăşi pe Domnul: „Veni-va oare bărbatul acela aici?”  Iar Domnul a răspuns: „Iată-l ascuns printre boccele!”

Cum răspunsurile oracolului se dădeau prin da sau nu, aflarea lui Saul va fi fost mai îndelungată; autorul simplifică aici istoria, pentru a reda esenţialul. Despre aruncarea sorţilor se va vorbi şi în alte locuri, deşi nu cunoaştem exact modalitatea în care se proceda.

23: Atunci el a alergat şi l-a luat de acolo şi l-a aşezat în mijlocul poporului: de la umeri în sus era mai înalt decât oricare din popor.

24: Iar Samuel a zis către-ntregul popor: „L-aţi văzut pe acela pe care Domnul Şi l-a ales? Şi că-ntre voi toţi nu-i nimeni care să-i semene?”  Atunci întreg poporul şi-a dat seama pe cine are în faţă şi a zis: „Trăiască regele!”

„E de observat că în capitolele 8, 9 şi 10 Dumnezeu evită cuvântul rege (vasilevs – al cărui sens generic este acela de suveran), preferându-l pe domn (arhon), conducător, cârmuitor, căpetenie. Cuvântul rege e rostit numai de popor, în timp ce Dumnezeu îl pronunţă doar ca pe un citat din rostirea poporului”[17].

25: Samuel i-a spus întregului popor drepturile regelui şi le-a scris într-o carte pe care a pus-o apoi înaintea Domnului. Şi Samuel i-a dat drumul poporului şi s-a întors fiecare la casa lui.

26: Iar Saul s-a dus la casa lui, în Ghibeea; şi împreună cu Saul au mers şi vitejii a căror inimă o atinsese Dumnezeu.

„Aceşti războinici vor fi începutul unei armate regale”[18].

27: Dar unii oameni de nimic ziceau: „Acesta oare ne va mântui?”  Şi-l dispreţuiau şi nu i-au adus daruri. Dar el s-a făcut că nu aude.

„Aducerea de daruri era semn de supunere şi respect”[19].  Ultima propoziţie e preluată din Textul Masoretic.


[1] BBVA, p. 320

[2] BBVA, p. 320

[3] BBVA, p. 320

[4] SEP 2, p. 295

[5] BBVA, p. 320

[6] BBVA, p. 320

[7] SEP 2, p. 296

[8] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, X, 2

[9] BBVA, p. 320

[10] AB, p. 290

[11] BBVA, p. 320

[12] Care, până la convertire, s-a numit tot Saul.

[13] SEP 2, p. 297

[14] AB, p. 93

[15] SEP 2, p. 297

[16] BBVA, p. 320

[17] BBVA, p. 321

[18] BBVA, p. 321

[19] BBVA, p. 321

Anunțuri
Comentarii
  1. CELLA spune:

    LA MULŢI ANI !
    DOAMNE-AJUTĂ

  2. Vania spune:

    Mulţumim, Doamne-ajută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s