Comentarii la Rut – 3

Posted: 24/01/2009 in Rut
Etichete:, ,

CAPITOLUL 3 – Făgăduinţă pentru căsătorie.

 

1: Şi locuia împreună cu soacra ei. Iar Noemina, soacra ei, i-a zis: „Fiica mea, oare nu-ţi voi căuta eu un loc de tihnă, ca să-ţi fie bine?

2: Acum, Booz, cu ale cărui tinere ai fost, nu ne este oare apropiat? Iată, în noaptea aceasta el are să vânture orzul pe arie.

„Vânturatul se făcea mai ales noaptea, când bătea vântul”[1].  „Rhabanus întrevede aici aria mistică pe care Se jertfeşte Mielul lui Dumnezeu. În literatura patristică, şi cu precădere liturgică, apare frecvent imaginea lui Hristos ca spicul care a adus mântuirea[2].

3: Dar tu spală-te, unge-te, pune-ţi straiele pe tine şi du-te pe arie; dar să nu i te descoperi omului până ce el va fi sfârşit de mâncat şi de băut.

„Ritualul cu care o mireasă se pregătea să-şi întâmpine mirele”[3].  „Rhabanus vede în acest ritual prefigurarea Botezului. Ungerea semnifică podoaba tuturor virtuţilor”[4].

În pregătirea acestei căsătorii e poate şi o presimţire a celor ce vor urma peste generaţii:  „Rut s-a aşezat lângă bărbatul ei pe arie din pricina Ta. Iubirea ei a fost îndrăzneaţă din pricina Ta, care înveţi îndrăzneala pe toţi cei ce se pocăiesc. Urechile ei au dispreţuit toate glasurile din pricina glasului Tău”[5]. 

4: Şi va fi că atunci când el se va culca, tu vei afla locul unde doarme; mergi acolo, dezveleşte-i picioarele, iar el îţi va spune ce să faci”.

„Scena pare frivolă doar pentru nefericita mentalitate modernă; în mentalitatea arhaică ea avea o dimensiune sacrală”[6].

5: Iar Rut i-a zis: „Voi face tot ce mi-ai spus”.

Glasul ucenicului care se supune, spre propriul folosul, bătrânului ce-l sfătuieşte (luând sfatul drept poruncă).

6: Şi s-a coborât la arie şi a făcut tot ceea ce îi poruncise soacra ei.

7: Iar Booz a mâncat şi a băut şi inima i s-a veselit; şi s-a dus de s-a culcat lângă un stog. Iar Rut s-a furişat până la el şi i-a ridicat poala aşternutului de pe picioare.

Inima i s-a veselit: „în sensul că se simţea bine, şi nimic mai mult”[7]. Poala aşternutului de pe picioare: adică poala mantiei cu care el se învelise; evreii purtau aşa numitul veşmânt de deasupra, de formă dreptunghiulară, ce folosea şi drept acoperământ pentru noapte.

Din nou, anticiparea celor ce se vor împlini peste veacuri: „Astăzi s-a culcat Rut cu Booz, fiindcă a văzut ascuns întru el leacul vieţii; astăzi s-a împlinit dorirea ei, căci din sămânţa ei a răsărit Cel ce dă viaţă tuturor” [8]. Vom vedea mai jos că e discutabil dacă Iisus a răsărit din sămânţa lui Rut.

8: Şi a fost că la miezul nopţii s-a speriat omul şi s-a tulburat: Iată, o femeie şedea culcată la picioarele lui!

9: Şi i-a zis: „Cine eşti?”  Ea a zis: „Eu sunt Rut, slujnica ta; întinde-ţi aripa peste slujnica ta, că-mi eşti rudă”.

Întinde-ţi aripa peste slujnica ta: „invocaţie rituală prin care Rut îi cerea lui Booz s-o ia de soţie în virtutea legii leviratului. Ritualul consta în aceea că bărbatul îşi întindea poala mantiei asupra femeii. Aici însă e folosit cuvântul aripă spre a-l lega de 2, 12: Bărbatul devine ocrotitorul femeii sale aşa cum Dumnezeu este, în general, ocrotitorul omului; căsnicia capătă astfel o conotaţie divină”[9].  „Rhabanus face referire aici la o Rut spirituală care doarme la picioarele lui Hristos, în aşteptarea Învierii Lui din morţi. Aluzie la figura Mariei Magdalena. Ca şi Rahab (din Iosua), ca şi soţia lui Osea, ca şi Maria Magdalena din Evanghelii, Rut este asimilată de Părinţi cu o casta meretrix, desfrânata castă, prefigurând Biserica provenită dintre păgâni”[10].

10: Iar Booz a zis : „Binecuvântata Domnului Dumnezeu să fii tu, fiica mea, de vreme ce fapta bună de pe urmă ţi-ai făcut-o mai bună decât cea dintâi; că nu te-ai dus după om tânăr, fie el sărac sau bogat.

11: Şi acum, fiica mea, nu-ţi fie teamă; orice-mi vei spune tu, aceea voi face; fiindcă tot neamul poporului meu ştie că eşti femeie vrednică.

12: Şi acum, eu îţi sunt, într-adevăr, rudenie: cu toate acestea, este o rudă mai aproape decât mine”.

„Noutatea intervine brusc, ca şi cum ar vrea să provoace o răsturnare de situaţie. Ea este însă, cum se va vedea, mai mult decât un procedeu literar”[11].  „Theodoret (al Cirului) subliniază intenţia autorului de a focaliza acţiunea asupra evenimentului principal al restabilirii familiei Noeminei, eveniment pe care Rut şi-l asumă cu deplină conştiinţă şi înţelepciune: Căci de te-ai fi dus după cei tineri ca vârstă, nu te-ai fi dus socotind bogăţia sau sărăcia, ci numai desfătarea plăcerilor. Dar ai venit către un bărbat care îndeplineşte rolul de tată. Căci aceasta înseamnă faptul că a numit-o fiică. Şi a numit-o aşa de două ori[12].  Iar „Rhabanus vede aici înţelepciunea neamurilor odinioară păgâne, care au părăsit erorile idolatre”[13].

Cuvântul lui Booz continuă:

13: Rămâi aici peste noapte ; iar mâine fi-va că dacă el, fiind rudă mai apropiată, va vrea să te ia, bine! Dar dacă nu, o fac eu – viu e Domnul!; acum, dormi până dimineaţă!”

14: Iar ea a dormit la picioarele lui până dimineaţa. Şi s-a sculat devreme, la îngânatul zorilor, când încă nu se cunoaşte om cu om. Iar Booz i-a zis: „Să nu se ştie că o femeie a venit pe arie”.

Când încă nu se cunoaşte om cu om: „Textul Masoretic: …înainte de a se fi putut ei cunoaşte unul pe altul. Textul însă se referă la momentul plecării lui Rut; deşi întâlnirea lor fusese castă, ea nu trebuia să dea naştere la bănuieli (mai ales pentru ceea ce avea să se întâmple în ziua aceea)”[14].

„Theodoret (al Cirului) subliniază, de asemenea, virtutea lui Booz şi corectitudinea cu care îşi asumă această situaţie: Atât de mare a fost virtutea acestui bărbat încât, venind la el noaptea o fată tânără şi cuviincioasă, a păzit înfrânarea în această întâmplare potrivit Legii; şi nici nu s-a zorit spre o nuntă fără de lege, ci a vorbit despre căsătorie cu ruda ei cea mai apropiată[15]. Ca, refuzând această rudă căsătoria, să se poată uni cu (acea) femeie demnă de laudă[16].

15: Şi i-a zis: „Adu încoace şorţul pe care-l porţi!”  Ea l-a ţinut, iar el i-a măsurat şase măsuri de orz; şi i l-a pus pe grumaz, iar ea a venit apoi în cetate.

Gestul lui Booz depăşeşte generozitatea obişnuită.

16: Şi a intrat Rut la soacra ei, iar aceasta i-a zis: „Cum e, fiica mea?”  Iar ea i-a spus tot ceea ce omul făcuse pentru ea.

17: Şi i-a zis: „El mi-a dat aceste măsuri de orz; că mi-a zis: Să nu te duci la soacra ta cu mâna goală”. 

18: Iar ea i-a zis: „Mai şezi, fiica mea, până când vei şti cum se va sfârşi treaba; că omul nu va avea odihnă până ce treaba nu se va sfârşi astăzi”.

Încurajată la vederea măsurilor de orz, Noemi intuieşte că dorinţa ei se va împlini.

„După câteva zile, când orzul fusese treierat, Boaz a venit din nou şi s-a culcat pe arie. prinzând de veste, Naamis a fost de părere ca Rut să doarmă în preajma lui (căci s-a gândit că va fi în folosul lor dacă el va vorbi cu Rut) şi a trimis-o pe tânăra femeie să se culce la picioarele sale. Iar Rut, în grija ei deosebită de a nu-şi contrazice cu nici un prilej propria soacră, s-a dus la arie şi s-a furişat lângă Boaz, care nu i-a observat prezenţa, dormind adânc. Dar, pe la miezul nopţii, el s-a trezit şi, simţind că o femeie era culcată în preajma lui, a întrebat-o cine era. Rut şi-a rostit numele şi, spunându-i că venise să stea lângă stăpânul ei, Boaz a tăcut atunci. Dar, dis-de-dimineaţă, înainte ca slujitorii să se scoale pentru începerea lucrului, a trezit-o pe Rut şi i-a poruncit să ia orz cât putea să ducă, întorcându-se la soacra ei mai înainte ca cineva să afle că ea dormise acolo. Înţelepciunea le cerea să se ferească de clevetiri, mai ales că nu se întâmplase nimic necuviincios între ei. I-a zis apoi: – În toată această întâmplare, am luat următoarea hotărâre. Mai întâi trebuie să-l întreb pe cel ce-ţi este rudă mai apropiată dacă vrea să se însoare cu tine. Dacă se va învoi, te vei mărita cu el; dacă însă va refuza, tu vei fi soţia mea potrivit legii!”[17].


[1] BBVA, p. 304

[2] SEP 2, p. 238

[3] BBVA, p. 304

[4] SEP 2, p. 238

[5] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, IX, 4

[6] BBVA, p. 304

[7] BBVA, p. 304

[8] Sf. Efrem Sirul, Imnele Naşterii, I, 13

[9] BBVA, p. 304

[10] SEP 2, p. 238

[11] BBVA, p. 304

[12] SEP 2, pp. 238-239

[13] SEP 2, p. 239

[14] BBVA, p. 304

[15] Se anticipează evenimentele din cap. 4.

[16] SEP 2, p. 239

[17] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, V, 9, 3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s