Comentarii la Judecători – 8

Posted: 24/01/2009 in Judecătorii
Etichete:, ,

CAPITOLUL 8 – Biruinţa lui Ghedeon asupra Madianiţilor.

 

1: Iar bărbaţii din Efraim au zis către Ghedeon: „Ce ne-ai făcut tu nouă, că nu ne-ai chemat când ai mers să te războieşti cu Madianiţii?…”.  Şi s-au certat straşnic cu el.

2: Iar Ghedeon le-a zis: „Ce-am făcut eu acum faţă de voi? Oare nu-i mai bună toată roada din via lui Efraim decât un ciorchine din via lui Abiezer?.

            „Efraimiţii nu fuseseră invitaţi să ia parte la campanie decât în ultimul moment (vezi 7,  24-25), dar lor le revenea meritul de a-i fi prins pe Oreb şi Zeeb, o captură mai importantă decât toate isprăvile celorlalte triburi. Ciorchinele e struguraşul stafidit care a rămas pe viţă în urma culesului viei (cuvânt folosit şi în Miheia 7, 1)”[1]. Continuă răspunsul lui Ghedeon:

3: În mâna voastră i-a dat Domnul pe Oreb şi Zeeb, căpeteniile Madianiţilor; ce-am putut face eu faţă de ce-aţi făcut voi?  Şi dacă el le-a grăit cuvântul acesta, li s-a potolit mânia îndreptată asupră-i.

Nu e foarte clar ce s-a petrecut între Ghedeon şi Efraim, dar insolenţa Efraimiţilor se va vădi, în împrejurări oarecum asemănătoare, şi în capitolul 12, nici acolo nefiind limpede pricina nemulţumirii lor. Impresia e că, în acea perioadă tulbure, tribul Efraim a căutat să obţină, cu prilejul diferitelor lupte, un ascendent asupra celorlalte seminţii.  „Cei din seminţia lui Efraim erau foarte geloşi pe izbânzile obţinute de Ghedeon şi s-au hotărât să se răfuiască cu el, invocând faptul că îi atacase pe duşmani fără să le comunice nimic. Fiind un bărbat chibzuit şi plin de virtuţi, Ghedeon le-a răspuns că n-a pornit împotriva vrăjmaşilor de capul lui, ci la porunca Domnului, aşa că poate să-i socotească şi pe ei părtaşi la victorie, alături de cei care au luptat pentru înfăptuirea ei. Prin aceste vorbe le-a potolit mânia, făcând evreilor un serviciu mai mare decât cel adus de strălucitele izbânzi asupra duşmanului. În felul acesta, el i-a ferit pe evrei de primejdia unei învrăjbiri între cetăţeni. Pentru trufia ei, seminţia avea să-şi primească pedeapsa cuvenită, după cum vom arăta la momentul potrivit”[2].

4: Şi Ghedeon a venit la Iordan şi l-a trecut, el şi cei trei sute de bărbaţi care erau cu el, flămânzi, dar tot urmărind.

5: Şi a zis către oamenii din Sucot: „Daţi pâine pentru hrana acestui popor care este cu mine, că e flămând; iar eu de-ndată alerg în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, regii Madianului”. 

6: Dar mai-marii Sucotului au zis: „Sunt oare acum mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să-i dăm oastei tale pâine?…”. 

7: Iar Ghedeon a zis: „Prin urmare, când Domnul îi va da în mâna mea pe Zebah şi pe Ţalmuna, atunci şi eu vă voi scărpina trupurile cu spinii pustiului şi cu ciulini”. 

8: Şi de acolo s-a suit la Penuel, şi tot aşa le-a grăit celor de acolo; iar oamenii din Penuel i-au răspuns aşa cum îi răspunseseră cei din Sucot.

9: Şi a zis Ghedeon către oamenii din Penuel: „Când mă voi întoarce cu pace, atunci voi dărâma turnul acesta!”

Sucot (= colibe): localitate pe malul vestic al Iordanului; Penuel (= faţa lui Dumnezeu) e numele unei cetăţi situate pe locul viziunii lui Iacov, când acesta s-a luptat cu îngerul (Facerea 32, 24-30). Nu neapărat zgârcenia a oprit pe locuitorii acestor cetăţi de a sprijini oastea lui Ghedeon, ci dorinţa de a afla sfârşitul confruntării, câtă vreme Zebah (= jertfă) şi Ţalmuna (= umbră) se puteau încă regrupa şi întoarce soarta disputei. Mizând pe înfrângerea lui Ghedeon, însoţit de o oaste puţin numeroasă, aproape o ceată, locuitorii celor două cetăţi nu doreau să fie socotiţi ulterior drept cei care au sprijinit un răzvrătit.

10: Iar Zebah şi Ţalmuna se aflau în Carcor; şi oastea lor era cu ei, ca la vreo cincisprezece mii, toţi cei care mai rămăseseră din toată oştirea răsăritului; iar cei ce căzuseră au fost o sută douăzeci de mii de bărbaţi purtători de sabie.

11: Şi s-a suit Ghedeon pe calea celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah şi de Iogbeha; şi a lovit oştirea, dar oştirea nu avea grijă.

12: Zebah şi Ţalmuna au fugit, dar el s-a luat după ei şi i-a prins pe cei doi regi ai Madianului, adică pe Zebah şi pe Ţalmuna, şi a tulburat întreaga oştire.

Carcor (= şanţ): loc pe malul răsăritean al Iordanului; Nobah (= cel ce latră): localitate menţionată alături de Iogbeha; un drum ce ducea către triburile nomade trecea la est de Nobah; Iogbeha (= cea înălţată): cetate aparţinând lui Gad. Oştirea ce a mai rămas cu Zebah şi Ţalmuna nu se regrupase, fiind în continuare inaptă pentru luptă, cum se deduce din text.

13: Şi Ghedeon, fiul lui Ioaş, s-a întors din război pe urcuşul dinspre Heres.

14: Şi a prins o slugă dintre ale locuitorilor din Sucot şi a întrebat şi a scris numele mai-marilor şi pe ale bătrânilor lui: şaptezeci şi patru de bărbaţi.

            Mai-marii erau şefii executivi ai comunităţii; bătrânii alcătuiau sfatul înţelepţilor, având şi atribuţii administrative”[3]. Heres (= tăcut): numele unui pustiu din regiune.

15: Şi a mers Ghedeon la mai-marii Sucotului şi le-a zis: „Iată Zebah şi Ţalmuna, din pricina cărora m-aţi luat peste picior, zicând: Sunt oare acum mâinile lui Zebah şi Ţalmuna în mâna ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi flămânzi?…”. 

16: Şi i-a luat pe mai-marii şi pe bătrânii cetăţii şi i-a bătut cu spinii pustiului şi cu ciulini: cu ei i-a pedepsit pe bărbaţii cetăţii.

17: Şi turnul din Penuel l-a dărâmat, iar pe bărbaţii cetăţii i-a ucis.

Nu e atât cruzime şi spirit revanşard în aceste pedepse, cât sancţionarea celor ce se complăceau în indiferentism religios şi, cum am spune azi, naţional, pactizând cu asupritorii.

18: Şi a zis către Zebah şi Ţalmuna: „Ce fel de bărbaţi erau aceia pe care i-aţi omorât în Tabor?”  Iar ei au zis: „Cum arăţi tu, aşa arătau şi ei: asemănarea unui fiu de rege”. 

19: Şi a zis Ghedeon: „Aceia erau fraţii mei şi fiii maicii mele”.  Şi li s-a jurat: „Viu este Domnul!: dacă voi i-aţi fi lăsat cu viaţă, eu nu v-aş ucide”.

Ghedeon îşi întăreşte cuvintele cu jurământ: „Ca ultimă acţiune cu caracter religios, ţinând seama de partea formală în care se săvârşeşte, este jurământul. Ca act religios, jurământul implică invocarea numelui divin şi el este rostit în vederea stabilirii adevărului. Legea porunceşte prestarea lui în cazul când se producea înstrăinarea unui bun sau acesta era contestat”[4].  Despre uciderea fraţilor lui Ghedeon pe Tabor se vorbeşte doar aici. Va fi fost şi acesta un imbold pentru judecător de a porni la luptă.

20: Şi i-a zis lui Ieter, fiul său cel întâi-născut: „Scoală-te şi ucide-i!”  Dar fiul său nu şi-a scos sabia, fiindu-i teamă, deoarece era încă foarte tânăr.

21: Iar Zebah şi Ţalmuna i-au zis: „Scoală-te şi cazi asupra noastră, căci puterea ta este aceea a unui bărbat!”  Şi Ghedeon s-a sculat şi i-a ucis pe Zebah şi pe Ţalmuna şi a luat luniţele de la gâtul cămilelor lor.

            Ieter (= belşug) era fiul cel mai mare al lui Ghedeon (care a avut 72 de fii).  Luniţele: Ornamente circulare sau, mai probabil, în formă de semilună”[5].

22: Iar bărbaţii lui Israel au zis către Ghedeon: „Domneşte peste noi, tu şi fiul tău şi fiul fiului tău, căci tu ne-ai mântuit din mâna Madianiţilor!”

23: Dar Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni, şi nici fiul meu nu va domni între voi, ci Domnul va domni asupra voastră”.

„BJ fixează refuzul lui Ghedeon de a accepta tronul întregului Israel ca un început al unei atitudini antimonarhice”[6].

 „Înainte de Samuel, israeliţii au vrut să aleagă rege peste ei pe judecătorul Ghedeon sau pe fiul său, însă acesta refuză, recunoscând în faţa lor că adevăratul conducător al lor este Dumnezeu”[7].  Ghedeon refuză să fie numit rege, dar ideea nu a pierit, cum se va vedea ceva mai jos, din încercarea fiului său, Abimelec, de a fi rege (o numim încercare deoarece întreaga sa acţiune ne-a părut a fi, aproape de la început, un eşec).

24: Şi le-a zis Ghedeon: Vă voi cere ceva: Fiecare bărbat să-mi dea câte un cercel din prăzile lui”.  Aceasta, fiindcă ei, fiind ismaeliţi, aveau cercei de aur.

            „Termenul Ismaeliţi (urmaşii lui Ismael, fiul egiptencei Agar) e folosit pentru nomazi. Aceştia, asemenea ţiganilor corturari de astăzi, aveau cultul podoabelor de aur. Numărându-se printre învinşi, comorile lor deveniseră pradă de război (foarte bogată, după cum se va vedea)”[8].

25: Iar ei au zis: „Negreşit, vom da”.  Şi fiecare bărbat, întinzându-şi haina, a pus pe ea un cercel din prada sa.

26: Şi greutatea cerceilor de aur pe care el îi ceruse a fost de o mie şapte sute de sicli, în afară de luniţe şi de lănţuguri şi de straiele de porfiră pe care le purtau regii Madianului şi-n afară de lanţurile care erau la gâturile cămilelor.

27: Ghedeon şi-a făcut din ele un efod şi l-a pus în cetatea sa, Ofra, cu care tot poporul de după el s-a desfrânat şi care a devenit piatră de poticnire pentru Ghedeon şi casa lui.

            Aurul adunat cu acest prilej ajungea la aproximativ 28 de kilograme. Astfel că aici, prin efod, vom înţelege ca desemnând, cel mai probabil, un obiect de cult care, aşa cum arată textul biblic, a dus poporul la rătăcire. „Efodul era un veşmânt preoţesc instituit de Moise. Sensul de aici al cuvântului este incert. Se pare că e vorba de un idol cu înfăţişare de statuie sau de săculeţ sau altceva de acest fel, pe care urmaşii lui Ghedeon l-au adorat ca pe un zeu, săvârşind astfel desfrânare faţă de Dumnezeul lor”[9].  Ghedeon respinge sceptrul monarhic, dar îşi atribuie, în urma succeselor militare, funcţii sacerdotale, nu fără urmări nefaste pentru casa lui şi pentru Israel.

28: Aşa au fost Madianiţii umiliţi în faţa lui Israel, şi de atunci nu şi-au mai ridicat capul. Şi-n zilele lui Ghedeon a fost pace în ţară vreme de patruzeci de ani.

Din nou, numărul 40!

29: Şi s-a dus Ierubaal, fiul lui Ioaş, şi a locuit în casa lui.

30: A avut Ghedeon şaptezeci de fii născuţi din coapsa lui, fiindcă avea multe femei.

31: Iar ţiitoarea lui era în Sichem; şi i-a născut şi ea un fiu, căruia i-a pus numele Abimelec.

32: Ghedeon, fiul lui Ioaş, a murit în cetatea sa şi a fost îngropat în mormântul lui Ioaş, tatăl său, în Ofra lui Abiezer.

Abimelec (= tatăl regelui) e singurul, între fraţii săi, descendent din Sichemiţi, prin mamă. El va avea un rol central în perioada imediat următoare morţii lui Ghedeon. Cum se va deduce mai jos, Ghedeon a avut 72 de fii, aici fiind excluşi Abimelec şi Iotam.  „Ghedeon era dispus să renunţe la domnie, dar a fost silit s-o deţină vreme de patruzeci de ani. Ca Judecător, a împărţit dreptatea în pricinile care au ajuns la el şi toate sentinţele date de el au fost socotite fără cusur. După ce şi-a dat sfârşitul la bătrâneţi adânci, a fost înmormântat în patria lui, (Ofra)”[10].

33: Şi a fost că după ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s-au întors şi s-au desfrânat cu baalii şi şi-au făcut un legământ cu Baal-Berit, cum că el este dumnezeul lor.

34: Şi fiii lui Israel nu şi-au mai adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, cel ce i-a mântuit din mâna tuturor vrăjmaşilor lor de primprejur.

35: Şi nu s-au purtat cu milă faţă de casa lui Ierubaal – adică Ghedeon -, după tot binele pe care el i-l făcuse lui Israel.

A cincea apostazie, urmată, însă, nu de o invazie străină, ci de un război civil, e drept, limitat la un spaţiu restrâns.  Baal-Berit (= domnul unui legământ): denumire acordată, în epoca judecătorilor, localităţii Sichem de către adoratorii lui Baal, zeul Baal având un templu în Sichem. Cum va reieşi din capitolul următor, lipsa de milă faţă de casa lui Ghedeon a fost manifestată doar de către locuitorii Sichemului, poate şi profitând de indiferenţa celorlalţi.


[1] BBVA, p. 283

[2] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, V, 6, 6

[3] BBVA, p. 283

[4] AB, p. 294

[5] BBVA, p. 284

[6] IIR, p. 208

[7] AB, p. 154

[8] BBVA, p. 284

[9] BBVA, p. 284

[10] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, V, 6, 7

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s