Comentarii la Judecători – 5

Posted: 24/01/2009 in Judecătorii
Etichete:, ,

CAPITOLUL 5 – Cântarea Deborei şi a lui Barac.

 

            „Cântarea Deborei şi a lui Barac este unul dintre cele mai vechi imnuri din Biblie, un cânt al biruinţei, al unui război sacru. La baza ei stă probabil compoziţia unui muzicant. Debora apare la persoanele a II-a şi a III-a”[1].

 

1: În ziua aceea, Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:

„Acesta este unul din cele mai vechi texte poetice ale Vechiului Testament; a fost alcătuit la scurtă vreme după ce s-au petrecut evenimentele din capitolul precedent, lăudând triburile care au răspuns chemării Deborei şi mustrându-le pe cele care n-au răspuns. Din cauza vechimii, Textul Ebraic e în mare parte deteriorat şi ridică mari dificultăţi de traducere, dificultăţi resimţite ţi în Septuaginta. Versiunea de faţă reţine ceea ce e mai limpede în codicii Alexandrinus şi Vaticanus”[2].  „Pentru Origen, cântul Deborei simbolizează cântecul de biruinţă eshatologică al Bisericii lui Hristos (Omilii la Judecători VI, 1)”[3].

2: „Descoperire-n Israel

când tot poporu-n luptă se îndeamnă!

Pe Domnul binecuvântaţi-L!

            „Descoperirea constă în aceea că Însuşi Domnul, prin îngerul Său, participă la lupta voluntară a poporului”[4].  Versetul începe astfel în SEP 2 (A): Pentru căpeteniile care au luat puterea în Israel: „căpeteniile îi simbolizează pe îngerii care stau deasupra fiecărui credincios din Biserică de la începutul drumului spiritual până la desăvârşire (Omilii la Judecători VI, 1-2)”[5].

3: Auziţi, voi, regi, şi luaţi aminte, voi, satrapi:

Eu Domnului îi voi cânta,

cântări voi înălţa

Dumnezeului lui Israel.

E vorba de cântări acompaniate de instrumente muzicale.  Ascultaţi, regi: pentru Origen, Debora, simbolul Bisericii, se adresează credincioşilor-regi. Aceştia sunt de stirpe regească întrucât îl au ca model pe Regele Iisus”[6].

4: Doamne, când ai ieşit Tu din Seir

şi când treceai prin padina Edomului,

pământul se cutremura,

cerul se tulbura

şi norii picuri picurau, de ploaie;

            „Seir: masiv muntos la sud de Marea Moartă, populat de Edomiţii care se întindeau (potrivit unor texte egiptene) până în Sinai, fostul sălaş al Domnului. De acolo ieşise El în fruntea poporului Său (vezi Psalmi 67, 7). De obicei, arătările lui Dumnezeu sunt însoţite de mişcări cosmice extraordinare, precum cele ce urmează”[7].

5: munţii se clătinau de faţa lui Elohim, Domnul,

Sinaiul acesta de faţa Domnului, Dumnezeului lui Israel.

            „Elohim (Eloi): menţiune proprie Septuagintei (Codex Vaticanus). În limbajul şi teologia Vechiului Testament, folosirea acestui nume era menită să ateste faptul că Dumnezeu (Elohim), Creatorul lumii, este Domnul (Iahve) absolut al propriei Sale creaţii, precum şi Suveranul istoriei”[8].

6: În zilele lui Şamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei

pustii făcut-au căile,

iar ei umblau pe-alături,

pe strâmbe căi umblau.

            „Îndepărtarea de Dumnezeu provoacă pustiu şi sleire”[9].

7: În Israel slăbeau vitejii, se sleiau

pân-ce s-a ridicat Debora,

pân-ce s-a ridicat în Israel o mamă.

8: Ales-au dumnezei străini,

războiu-atunci bătea la porţi:

nici pavăză, nici suliţă, nimic

în cele patruzeci de mii

ale lui Israel!

9: În ce-i e rânduit lui Israel,

acolo-mi este inima.

Voi, cei din popor, voioşi de luptă,

pe Domnul binecuvântaţi-L!

10: Voi, cei ce-n amiază călăriţi pe cenuşiile asine,

voi, cei ce staţi pe tron de judecată

şi bateţi drumul laolaltă

cu cei ce judecă din mers, gândiţi-vă!

            „Origen interpretează spiritual versetul: animalul de înjugat[10] sau de sub jug este trupul, cu toate patimile sale carnale. Sufletul credincios încalecă pe el strunindu-i apucăturile animalice (Omilii la Judecători VI, 5)”[11].

11: Voioase sunete vor înălţa

cei din taraful veselelor hore;

acolo vor grăi de fapte drepte.

O, Doamne, fă să se-nmulţească

Dreptăţile în Israel!

Atunci poporul Domnului

s-a coborât acasă, în cetăţi.

12: Trezeşte-te, deşteaptă-te, Debora,

trezeşte-te, deşteaptă-te şi cântă!

Ridică-te, Barac,

şi fă-ţi-i robi pe cei ce te-au robit,

tu, fiu al lui Abinoam!

13: Atunci s-a preamărit puterea lui.

O, Doamne, umileşte-i pe cei mai tari ca mine!

 

„În cele ce urmează, campania militară a lui Barac e prezentată de un martor ocular, cu amănunte care lipsesc din capitolul 4, unde istorisirea e condensată pe esenţial”[12].

Biblia 1982 are, pentru versetul 13: Atunci poporul Domnului s-a trezit. Rămăşiţa lui s-a strâns cu cei viteji. „Dumnezeieştii ucenici, înainte de chemarea neamurilor, au făcut cunoscută această taină [a lui Hristos – n. n.] în toată Iudeea. Pentru că deşi n-au crezut toţi, au avut putinţa să primească toţi cuvântul despre Hristos. Dar s-a mântuit rămăşiţa, după Scripturi. Iar că Iudeii au precedat în credinţă celor din neamuri e vădit şi nu e necunoscut nici unuia din cei ce există”[13].  Revenind la textul Scripturii, prin cei viteji vom înţelege pe aceia ce-I urmează lui Hristos; cu aceia se va stânge rămăşiţa poporului Domnului, adică acea parte din Israel care se va adăuga mărturisitorilor dreptei credinţe. Dar despre acestea, mai limpede, ne pare potrivit a vorbi atunci când vom ajunge la alte părţi ale Scripturii.

14:  El, Efraim, i-a smuls din rădăcini în Amalec;

Veniamin, în spate, cu ai săi;

Machir s-a coborât cu mine

să-şi caute duşmanii;

din Zabulon s-au coborât

acei ce poartă pană pentru scris.

Amaleciţii erau o populaţie nomadă din deşertul Sinai, la graniţa sudică a Ţării Sfinte […]. Mai târziu, o parte din ei s-au infiltrat chiar în Ţara Sfântă, trăind în regiunea Efraim. Amaleciţii erau socotiţi duşmanii de moarte ai lui Israel (Numeri 24, 20: Psalmi 83, 8). Ei au fost exterminaţi în mare parte de către Saul şi David”[14].

15: Şi prinţi din Isahar

sunt cu Debora şi Barac,

aşa că pedestraşii lui Barac

trimişi au fost de către el în vale,

în partea de moşie a lui Ruben.

Grele-ncercări pentru o biată inimă!

„Nu toate triburile lui Israel au răspuns chemării lui Barac, ceea ce provoacă deziluzie, amărăciune”[15].

16: De ce şedeau ei oare între stâni?:

s-audă behăitul turmelor

pentru oştirile lui Ruben.

Grele-ncercări pentru o biată inimă!

17: Peste Iordan e Galaad,

acolo corturile şi le-a-ntins.

De ce rămâne Dan în luntri?

Aşer stă jos pe ţărmul mării,

În porturi corturi şi-a întins.

18: Şi Zabulon, popor care-şi aruncă viaţa către moarte,

şi Neftali pe dealul din câmpie.

19: Regi au venit la ei

şi s-au întins în rânduri de bătaie.

Atunci încoronaţii Canaanului

s-au războit la Taanac,

pe apa Meghiddonului,

dar n-au luat nici o pradă de argint.

20: Stelele-n cer s-au rânduit de luptă

şi s-au bătut cu oastea lui Sisera.

„E vorba de un război sfânt, cu participare cosmică!”[16].

21: Pârâul Chişon i-a aruncat la mal,

 vechiul pârâu, pârâul lui Chişon…

Puternicul meu suflet îl va călca-n picioare!

22: Când unghiile cailor s-au rupt,

vitejii lor fugeau mâncând pământul

23: să blesteme cetatea lui Meroz.

O, blestemaţi-o!,

grăieşte înger de la Domnul,

cu greu blestem să-i blestemaţi

pe cei ce locuiesc într-însa,

că n-au venit în ajutorul Domnului,

pe Domnul să-L ajute-ntre viteji.

            „Meroz: cetate în tribul lui Neftali, ai cărei locuitori n-au sărit să-L sprijine pe Domnul în război”[17].

24: O, binecuvântată fie-ntre femei Iaela,

femeia lui Heber Cheneul!

O, binecuvântată fie ea

peste femeile din corturi!

25: Acela apă i-a cerut,

ea lapte dintr-un blid i-a dat

şi unt cu care prinţii se hrănesc.

26: Şi mâna stângă la ţăruş a-ntins-o

şi dreapta ei la maiul de bătut:

cu maiul pe Sisera la izbit

şi capul i l-a sfredelit

şi tâmplele cu-n singur cui i le-a străpuns.

27: El i s-a zvârcolit chiar la picioare,

chiar la picioare i-a murit:

cum a intrat, aşa s-a dus…

Fapta Iaelei e văzută într-o lumină cât se poate de pozitivă. Chiar dacă înţelegem motivaţia autorilor cântării, nu ne putem reprima rezervele, ca să le numim astfel…

28: Mama lui Sisera pe fereastră

se tot uita, şi iată c-a strigat:

De ce-ntârzie carul său să vină?

de ce în drum nu i se-arată carele?…

            „Schimbare de decor: palatul lui Sisera, unde mama, scuturată de nelinişti, şi-l imaginează, totuşi, victorios. Relatare din care nu lipseşte sadismul învingătorului care jubilează”[18].

29: Femeile-nţelepte-i răspundeau,

dar ea din nou se întreba în sine:

            Femeile-nţelepte: doamnele de onoare, a căror menire era să-şi încurajeze stăpâna…”[19].

30: Au nu cumva el stă şi-mparte prăzi?

El va fi darnic fiecărui om.

Haine pestriţe, prăzi pentru Sisera,

haine pestriţe, pradă de tot felul,

şi ţesături cu aur înflorite

sunt prăzi bogate pe grumazul său…

31: Doamne,

aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi!

Iar cei ce Te iubesc să fie

ca răsăritul soarelui puternic!

Aici se încheie cântarea Deborei şi a lui Barac. Finalul cuprinde un blestem pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu, ca şi o binecuvântare pentru dreptcredincioşi.

32: Şi patruzeci de ani a fost în ţară pace.

            Concluzie privind perioada în care judecători au fost Debora şi Barac. Din nou, ca şi în alte locuri, numărul anilor e, cel mai probabil, rotunjit de către autor, după obiceiul vechilor evrei. Aceste rotunjiri sunt un impediment în plus în faţa celor ce-ar dori să alcătuiască cronologii apropiate de realitate.


[1] IIR, p. 207

[2] BBVA, p. 278

[3] SEP 2, p. 137

[4] BBVA, p. 278

[5] SEP 2, p. 137

[6] SEP 2, p. 137

[7] BBVA, p. 278

[8] BBVA, p. 278

[9] BBVA, p. 278

[10] Asinul.

[11] SEP 2, p. 139

[12] BBVA, p. 279

[13] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, IV, 11

[14] AB, p. 114

[15] BBVA, p. 279

[16] BBVA, p. 279

[17] BBVA, p. 279

[18] BBVA, p. 280

[19] BBVA, p. 280

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s