Comentarii la Judecători – 19

Posted: 24/01/2009 in Judecătorii
Etichete:, ,

CAPITOLUL 19 – Nelegiuirea din Ghibeea.

 

1: Şi a fost că-n zilele acelea, când nu era rege în Israel, un bărbat levit care locuia pe coasta muntelui lui Efraim şi-a luat o ţiitoare din Betleemul lui Iuda.

Când nu era rege în Israel: „Menţiune menită să arate cauza decăderii politice şi morale a lui Israel”[1].  O ţiitoare: „Literal: o femeie ţiitoare. În contextul vremii, cuvântul ţiitoare nu avea în el nimic infamant; aceasta era un fel de soţie suplimentară, cu un statut aparte. Avraam avusese mai multe ţiitoare (Facerea 25, 6), Ghedeon avusese şi el una (8, 31)”[2].  Din Betleemul lui Iuda, „altul decât Betleemul lui Zabulon (Iosua 19, 15) plecase şi levitul adăpostit de Mica (17, 7-8)”[3].  „Ultimele două capitole[4] ale căţii Judecătorilor formează o unitate narativă, creată pe schema crimă-pedeapsă-reparaţie. Din punct de vedere istoric, nimicirea tribului lui Beniamin de către celelalte triburi israelite s-ar fi înseriat mai logic după capitolul 2 […]; (Iosif Flaviu) (Antichităţi iudaice V, 136-174) a operat acest transfer, fără a-l justifica; Theodoret (al Cirului) (Quaestiones in Iudices 27) sugerează acelaşi lucru”[5].

2:  Dar ţiitoarea s-a mâniat pe el şi l-a părăsit, ducându-se la casa tatălui ei din Betleemul lui Iuda; şi a rămas acolo patru luni.

„Un levit cu puţină avere, dar cu suflet mare, locuia în părţile muntelui Efraim. Soarta a făcut să aibă în stăpânire o bucată de pământ primită ca moştenire. El şi-a luat o tovarăşă de viaţă din Bethleemul Iudeii şi, cum se întâmplă lucrurile la început, din pofta nemăsurată a inimii o dorea cu mare patimă pe tânăra soţie. Dar fiindcă ea nu-i răspundea la fel ardea şi mai mult s-o aibă, cuprins de marea flacără a dragostei, şi focul lui creştea peste măsură. Nevenind însă nimic şi din partea tinerei, fie din slăbiciunea dragostei, fie din pricina durerii că n-are de la ea răspuns pe măsura dorinţelor lui, îşi tot arăta nemulţumirea faţă de ea. De aici mereu certuri, până când femeia, socotindu-se jignită, i-a dat cheile şi s-a întors acasă la părinţi”[6].

3: Iar bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea să-i vorbească după inima ei, să se împace cu ea şi s-o aducă acasă. Şi, luând cu sine pe sluga lui şi doi asini, s-a dus la casa tatălui ei.

4: Şi dacă l-a zărit tatăl tinerei, i-a ieşit cu bucurie înainte. Şi socrul său, tatăl tinerei, l-a dus înăuntru; iar el a şezut cu dânsul trei zile şi a mâncat şi a băut şi a dormit acolo.

5: Şi a fost că în ziua a patra, trezindu-se dis-de-dimineaţă, s-a sculat să plece. Iar tatăl tinerei a zis către ginerele său: „Întăreşte-ţi inima cu o bucată de pâine, şi apoi plecaţi”. 

6: Şi au şezut amândoi şi au mâncat împreună şi au băut. Şi a zis tatăl tinerei către bărbat: „Mai rămâi, rogu-te, şi inima ta să se veselească!” 

7: Şi dacă omul s-a ridicat să plece, socrul său nu l-a lăsat. Şi din nou aşezându-se, a rămas acolo.

8: În cea de-a cincea zi, sculându-se el dis-de-dimineaţă ca să plece, tatăl tinerei i-a zis: „Întăreşte-ţi inima cu pâine şi pregăteşte-te de drum ca un ostaş până ce ziua se va pleca!”  Şi au mâncat amândoi şi au băut.

9: Şi omul s-a sculat să plece, el şi ţiitoarea lui şi sluga lui, dar socrul său, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua s-a plecat spre seară; mai rămâi aici, şi inima ta să se veselească; iar mâine de dimineaţă veţi porni pe calea voastră şi vei merge la locuinţa ta”. 

10: Dar omul n-a vrut să mai rămână, ci, ridicându-se, au pornit la drum. Şi au venit până aproape de Iebus – adică Ierusalim -, având cu el o pereche de asini înşeuaţi şi alături pe ţiitoarea lui.

11: Şi au ajuns la Iebus, când ziua era aplecată mult spre asfinţit. Iar tânărul a zis către stăpânul său: „Vino, te rog, să ne abatem în această cetate a Iebusiţilor şi să rămânem în ea peste noapte!”.

„Ierusalimul se numea, de multă vreme, Ierusalim, dar autorul îl numeşte Iebus, adică oraş locuit de Iebusei (vezi Iosua 15, 8), pregătind astfel următoarele două versete”[7].

 „El, când a văzut că s-au scurs patru luni, învins de dragoste, s-a hotărât să se ducă la ea, gândindu-se că părinţii fetei îl vor ajuta să-i înmoaie inima. Când a ajuns acolo l-a întâmpinat de la poartă socrul, l-a poftit înăuntru, l-a împăcat cu fiica şi, ca să-i facă să plece veseli, i-a ţinut trei zile ca pentru repetarea nunţii. Şi, cum ginerele voia să plece, socrul i-a mai oprit o zi, făcându-i să zăbovească, fiindcă, zicea el, aşa cere omenia. Dar şi după aceasta la fel voia să adauge zilelor de mai înainte şi pe a cincea, cu toate că nu le mai găsea motiv de întârziere. Totuşi, fiindcă din dragoste părintească nu-i lipsea dorinţa de a mai ţine pe lângă el fiica, le-a amânat plecarea până după amiază, ca să pornească la drum după ce vor lua masa de prânz. Voia să-i mai ţină şi după prânz, sub motiv că de acum se apropie seara. Dar ginerele n-a mai putut fi înduplecat, cu toate rugăminţile socrului”[8].

12: Dar stăpânul său i-a zis: „Nu ne vom abate noi în cetate străină, în care nu se află nimeni din fiii lui Israel, ci vom merge până la Ghibeea”.

Ghibeea (= colină) era o cetate aparţinând tribului Veniamin, din apropierea Ramei. În vremea lui Iosua, devine cetate levitică (Iosua 21, 19). „Rezervarea acestor cetăţi leviţilor nu excludea posibilitatea ca şi membrii celorlalte seminţii să trăiască în ele, dar aceştia trebuiau să cumpere de la leviţi pământ spre a-şi putea construi acolo case. Aşa, în cetatea preoţească Ghibem, fiii lui Iamin (beniameniţi) formau o bună parte a locuitorilor. Nici leviţilor nu li se interzicea să locuiască în alte cetăţi, dacă interesele cereau lucrul acesta (17, 7)”[9].

13: Şi i-a zis tânărului: „Vino, şi să ne apropiem de unul din aceste locuri şi să poposim în Ghibeea sau în Rama”. 

14: Şi au trecut şi au mers; şi soarele le-a apus aproape de Ghibeea, care se află în ţinutul lui Veniamin.

15: Şi acolo s-au abătut din drum, ca să intre şi să poposească în Ghibeea. Şi au intrat şi au şezut în uliţa cetăţii, dar nu era nimeni care să-i îndrume spre o casă în care să rămână.

 „Dar stăpânului nu i-a plăcut această socoteală de a cere găzduire între oameni de neam străin, mai ales fiindcă Gaba şi Rama, cetăţi ale tribului lui Veniamin, nu erau departe. Astfel că n-a ţinut seamă de propunerea servitorului, ca şi cum sfatul trebuie cântărit după condiţia socială a celui ce-l rosteşte şi nu după valoarea lui, oricât de umil ar fi cel de la care porneşte. Soarele era în asfinţit şi abia au putut ajunge pe înserate în oraşul Gaba”[10].  

16: Iată însă că un om bătrân venea spre seară de la munca lui de pe câmp. Omul acesta era şi el din muntele lui Efraim şi locuia în Ghibeea; iar oamenii locului erau fii ai lui Veniamin.

17: Şi dacă el şi-a ridicat ochii, a văzut un călător în uliţa cetăţii. Şi i-a zis bătrânul: „Unde mergi şi de unde vii?” 

18: Acela i-a răspuns: „Suntem în trecere de la Betleemul lui Iuda până în laturile muntelui lui Efraim – că eu de acolo sunt; m-am dus până la Betleemul lui Iuda şi mă întorc la casa mea, dar aici nu e nimeni care să mă ducă spre o casă.

19: Pentru asinii noştri am paie şi hrană, am pâine şi vin pentru mine şi pentru slujnica mea şi pentru tânărul ce se află cu robii tăi; nu avem lipsă de nimic”.

 „Cuvântul lui Dumnezeu le este celor a căror grijă se învârteşte mai mult în jurul virtuţilor trupeşti paie şi fân, nutrind partea pătimitoare (pasională) a sufletului lor spre lucrarea virtuţilor. Dar celor ce s-au ridicat prin contemplaţie adevărată la înţelegerea celor duhovniceşti le este pâine care le nutreşte partea mintală a sufletului spre desăvârşirea după chipul lui Dumnezeu”[11].  Textul vorbeşte aici şi despre vin (de văzut şi Facerea 24, 23-25).

20: Şi a zis bătrânul: „Pace ţie!; lipsurile tale le iau eu asupră-mi, dar nu cumva să rămâi în uliţă”.

„De aici, istorisirea e un ecou al episodului din Facerea 19, 2-11, întâmplare care a dus la nimicirea Sodomei şi Gomorei”[12].

Cuvintele pace ţie  erau forma obişnuită de salut:  „Salutul (berakha) evreilor exprimă, pe lângă înţelesul său propriu, şi o binecuvântare; de aceea verbul din care derivă înseamnă, pe lângă a saluta, şi o binecuvântare. Cel mai obişnuit salut păstrat până azi este pace ţie (şalom lekha), ori pace (IV Regi 4, 23). Alte formule de salut invocă numele lui Dumnezeu: Dumnezeu să fie cu tine (Iahve Immekha – Jud. 6, 17), Dumnezeu să aibă milă de tine (Elohim yechon Rha – Facerea 43, 29) etc. Ca formulă de salut la despărţire se folosea tot cuvântul pace: mergi în pace (lekh leşalom)”[13].

21: Şi i-a adus în casa lui şi a făcut loc pentru asini; şi le-a spălat picioarele şi au mâncat şi au băut.

Era o obligaţie a gazdei, în vechiul Orient, să se îngrijească de a oferi oaspeţilor vase şi apă pentru spălarea picioarelor. Uneori, dorind să arate prin aceasta o preţuire deosebită, însăşi gazda spăla picioarele invitaţilor.

22: Şi dacă şi-au desfătat inima, iată că bărbaţii cetăţii, fii ai nelegiuiţilor, au înconjurat casa şi au bătut la uşă şi au zis către bătrân, stăpânul casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaştem!”.

A cunoaşte are aici sensul biblic: a avea relaţii intime. Aşadar, e vorba, ca şi în Sodoma, de homosexuali”[14].

23: Atunci a ieşit la ei stăpânul casei şi le-a zis: „Nu, fraţilor, nu faceţi rău, de vreme ce acest om a intrat în casa mea; să nu faceţi nebunia aceasta!

24: Iată, eu am o fată fecioară, iar el are o ţiitoare; le voi scoate afară, umiliţi-le şi faceţi cu ele după cum vă taie pofta; dar cu acest bărbat să nu faceţi o astfel de faptă nebunească!” 

25: Oamenii însă n-au vrut să-l asculte; atunci bărbatul a luat-o pe ţiitoarea lui şi a scos-o afară; iar aceia au cunoscut-o şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea, până dimineaţa, şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă.

26: Iar spre ziuă a venit femeia şi s-a prăbuşit la uşa casei omului unde era bărbatul ei, până s-a luminat.

27: Şi dacă s-a luminat de ziuă, bărbatul ei a deschis uşa casei şi a ieşit ca să plece-n drumul său; iată însă că femeia lui, ţiitoarea, zăcea prăbuşită la uşa casei, cu mâinile pe prag.

28: Iar el i-a zis: „Scoală-te, să mergem!”  Dar ea nu i-a răspuns: murise. Iar el a luat-o şi a pus-o pe asin şi, ridicându-se, s-a dus la casa lui.

29: Şi dacă a intrat în casă, a luat sabia şi, apucându-şi ţiitoarea, a tăiat-o în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în toate hotarele lui Israel.

30: Şi a fost că tot cel ce vedea acestea zicea: „Aşa ceva nu s-a petrecut şi nici nu s-a văzut din ziua în care fiii lui Israel au ieşit din ţara Egiptului şi până-n ziua de azi! Luaţi seama şi rostiţi-vă!”.

Prin gestul său spectaculos, levitul obţine ceea ce a scontat: supunerea faptei celor din Ghibeea judecăţii întregului Israel.


[1] BBVA, p. 296

[2] BBVA, p. 296

[3] BBVA, p. 296

[4] De fapt, ultimele trei: 19-21.

[5] SEP 2, p. 206

[6] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, VI, 3

[7] BBVA, p. 297

[8] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, VI,4

[9] AB, p. 239

[10] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, VI, 5

[11] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele gnostice, 167

[12] BBVA, p. 297

[13] AB, p. 135

[14] BBVA, p. 297

Anunțuri
Comentarii
  1. carmen luminita spune:

    nu am inteles daca omul a fost judecat de Dumnezeu pentru purtarea lui abjecta. Si nu neaparat ca a scos-o pe femeie la moarte, ci pentru ca a vrut sa plece singur ( dacă s-a luminat de ziuă, bărbatul ei a deschis uşa casei şi a ieşit ca să plece-n drumul său).
    Ar fi fost bine sa comentati acest aspect pe care nu il inteleg de fiecare data: poate fi exonerat de orice vina acel individ?

  2. Vania spune:

    O vină va fi avut, dar relatarea e sintetică, nu putem ştii lămurit cum au decurs lucrurile. E cam cum ar fi astăzi o bătaie pe stadion: greu să mai zici ulterior cine, ce şi cum. Te rezumi să-i amendezi pe cei căzuţi, pe care i-ai putut culege la sfârşit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s