Comentarii la Judecători – 17

Posted: 24/01/2009 in Judecătorii
Etichete:, ,

CAPITOLUL 17 – Mica face un idol.

 

„Ultimele capitole descriu mişcarea de colonizare a triburilor rătăcind în căutarea unui sălaş. După vechea rânduială, căpeteniile alese de triburi aveau dreptul de a servi la slujbe ca preoţi, şi chiar de a alege slujitorii altarului[1]. Într-o epocă plină de nelinişti, urmate de frământări războinice, într-o monarhie fără monarhi şi plină de confuzie, e normal ca şi viaţa cultuală să sufere”[2].

 

1: Era un om din muntele lui Efraim, care se numea Mica.

2: Şi a zis el către mama sa: „Cei o mie şi o sută de arginţi care ţi s-au luat şi din pricina cărora tu ai rostit un blestem – l-ai spus chiar în auzul meu -, iată, argintul e la mine: eu l-am luat”.  Iar mama sa a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu înaintea Domnului!” 

3: El i-a înapoiat mamei sale cei o mie şi o sută de arginţi, iar mama sa a zis: „Argintul l-am afierosit Domnului din partea mea pentru fiul meu, ca să fac din el un chip cioplit, un chip turnat; acum ţi-l dau ţie”.

„Tot acest episod (ca şi capitolul următor) ilustrează starea de confuzie care domnea atunci în Israel, de la debusolarea credinţei până la pervertirea moravurilor”[3]. Mica (= cine este ca Domnul?) e un personaj contradictoriu. Din cele câteva date pe care le avem despre el, pare a fi mânat de o evlavie sinceră, dar îşi asumă posturi sacerdotale cu o seninătate deconcertantă. În plus, se află în plină confuzie religioasă (căreia, în contextul epocii, îi putem găsi circumstanţe atenuante), alăturând cultul monoteist idolatriei.

4: Dar el i-a înapoiat argintul mamei sale. Iar mama sa a luat două sute de arginţi şi i-a dat argintarului; iar acela a făcut un chip cioplit, chip turnat; acesta se afla în casa lui Mica.

5:  Iar casa lui Mica era în ochii lui casa lui Dumnezeu; şi a făcut un efod şi un terafim şi şi-a pus mâna pe unul din fiii săi, iar acela i-a devenit preot.

            „Centrele cultice fiind foarte puţine în Israel (Şilo, Ghilgal, Betel, Miţpa), oamenii au început să creadă că fiecare îşi poate face un locaş de închinare pe cont propriu, cu obiecte, sacre şi cu o preoţie improvizată”[4].  Efod: un fel de buzunar din ţesătură în care erau ţinuţi, probabil, sorţii prin care se făcea consultarea zeilor”[5].  Terafimi: zei casnici, ocrotitori ai familiei, ale căror chipuri străjuiau vatra. Mici ca dimensiuni, ei puteau fi furaţi, ceea ce făcuse, cândva, Rahela (vezi Facerea 31, 19)”[6].  De la sine, Mica hirotoneşte preot, urmând ca apoi să vadă în acela un sacerdot real! Ulterior, venirea unui levit i s-a părut şi lui ca mai apropiată de realitate, dar şi pe acela îl va hirotoni.

6: În zilele acelea nu era rege în Israel; de aceea fiecare om făcea ceea ce i se părea lui că e drept.

„Punând anarhia pe seama lipsei de autoritate statală, autorul crede că numai instaurarea monarhiei ar putea soluţiona criza. Din păcate, istoria regilor lui Israel avea să-i dea dreptate doar parţial”[7].

7: Se afla pe atunci un tânăr în Betleemul seminţiei lui Iuda; era un levit şi locuia acolo.

8: Iar omul acela a plecat din Betleem, cetate a lui Iuda, să se aşeze unde va găsi un loc. Şi a venit până la muntele lui Efraim şi la casa lui Mica, adică la capătul drumului.

9: Iar Mica l-a întrebat: „De unde vii?”  El a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda şi merg să mă aşez oriunde voi găsi un loc”. 

10: Iar Mica i-a zis: „Şezi cu mine, şi să-mi fii părinte şi preot; şi-ţi voi da zece arginţi pe an şi un rând de haine şi cele pentru trai”. 

11: Şi levitul a mers şi a început să locuiască cu omul acela; şi tânărul i-a devenit ca unul din fiii săi.

12: Iar Mica şi-a pus mâna pe capul levitului, iar tânărul i s-a făcut preot; şi a rămas la casa lui Mica.

13: Şi a zis Mica: „Acum ştiu că Domnul îmi va face bine, fiindcă levitul mi-a devenit mie preot”.

„S-a afirmat că, în ciuda prescripţiei legale, după care numai cei din seminţia lui Levi şi, în chip expres, numai cei din familia lui Aaron aveau accesul la îndeplinirea misiunii preoţeşti, totuşi, în epoca Judecătorilor şi la începutul monarhiei, între preoţi s-au numărat şi dintre membrii celorlalte seminţii, ca şi ai celorlalte familii din seminţia lui Levi. Astfel, este amintit cazul lui Mica, din seminţia lui Efraim, care făcând un idol, a rânduit drept preot slujitor al idolului pe unul din fiii săi, deci pe un efraimit. Când s-a abătut apoi pe acolo un levit din Betleemul Iudeii, l-a angajat pe acela cu plată să fie preot al idolului din casa sa. Este vorba aici, în chip evident, de o abatere de la credinţa adevărată şi nu merită, ca atare, să luăm în seamă faptul relatat. Epoca judecătorilor este cunoscută ca o perioadă de delăsare şi încălcare a datinilor strămoşeşti”[8].  Socotim acestea drept cea mai potrivită concluzie la  capitolul de faţă, hăţişul în care ne-ar introduce fiind de nedezlegat după ce ne-am familiarizat, în volumele anterioare, cu preceptele mozaice. Mica rămâne, însă, un personaj pitoresc şi, încă o dată o spunem, poate cu bune intenţii, dar victimă a confuziei religioase ce domnea în epocă.


[1] Aceste rânduieli nu provin din legea mozaică, fiind fie degenerări, fie contaminări.

[2] IIR, p. 212

[3] BBVA, p. 294

[4] BBVA, p. 295

[5] BBVA, p. 295

[6] BBVA, p. 295

[7] BBVA, p. 295

[8] AB, p. 232

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s