Comentarii la Iosua – 22

Posted: 23/01/2009 in Iosua
Etichete:, ,

CAPITOLUL  22 – Triburile lui Ruben, Gad şi jumătate din Manase se întorc dincolo de Iordan.

1: Atunci i-a chemat Iosua pe fiii lui Ruben şi pe fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase

2: şi le-a zis: „Voi aţi auzit tot ceea ce Moise, sluga Domnului, v-a poruncit, iar voi aţi ascultat cuvântul meu întru toate câte eu v-am poruncit.

3: În această vreme-ndelun­ga­tă nu i-aţi lăsat pe fraţii voştri, şi până-n ziua de astăzi aţi păzit porunca Domnului, Dumne­ze­ului vostru.

4: Iar acum, Domnul, Dumnezeul nostru, i-a odihnit pe fra­ţii voştri, aşa cum le-a spus; aşadar, întoarceţi-vă acum şi mergeţi la casele voastre şi-n ţara moştenirii voastre pe care Moise, sluga Domnului, v-a dat-o din­colo de Iordan.

5: Dar fiţi cu mare luare-aminte să faceţi poruncile şi legea pe care Moise, sluga Domnului, v-a poruncit să le faceţi: Să-L iu­biţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, şi să umblaţi în toate că­ile Lui, să-I păziţi po­runcile şi să vă lipiţi de El şi să-I slujiţi din tot cugetul vostru şi din toată inima voastră”.

Prezentată pe un ton neutru în Scriptură, dar nu fără a fi generat tensiuni, alegerea triburilor Ruben, Gad şi a jumătăţii lui Manase de a locui dincolo de Iordan e apreciată negativ de autorii patristici, ca un refuz de a in­tra în moştenirea făgă­du­in­ţelor dumne­ze­ieşti (deşi, cum s-a văzut din comentariile de până aici, există mul­ti­ple aspecte ale acestei situaţii): „Mare pie­di­că le este dra­gostea de lucrurile materiale celor ce se si­lesc spre vir­tute. Adeseori această dragoste aduce pier­zare şi su­­fle­tului şi trupului. […] Ce a făcut pe cele două jumătăţi de seminţii să rămână afară de pământul făgăduinţii? Oa­re nu mulţimea vitelor? […] Dacă, prin urmare, avu­ţiile aţâţă la piz­mă pe invidioşi, îm­po­triva celor ce le au, şi-i scoate pe cei îm­povăraţi cu ele de la lucrurile mai de preţ, dacă taie rudenia şi aduce duşmănia între prieteni, dacă nu are nimic laolaltă cu viaţa viitoare şi nu aduce nici un folos însemnat vieţii din trup, de ce să ne de­păr­tăm de la slujirea lui Dumnezeu, făcân­du-ne, întregi, slu­jitori deşertăciunii?”[1].

6: Şi Iosua i-a binecuvântat şi le-a dat drumul; iar ei s-au dus la casele lor.

„După aceea, Iisus adună pe fiii lui Ruben, pe fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase, care lup­taseră cu iz­bândă împotriva duşmanilor lui Israel, şi îi trimite în par­tea lor de moştenire, după ce îi răs­plă­teşte, precum este scris (în Scriptură). Iată, după pă­re­rea mea, în ce constă tai­na in­di­cată aici: după ce va intra tot numărul păgânilor (Ro­mani 11, 25), după ce vor fi primit de la Domnul Iisus îm­plinirea fă­gă­du­in­ţelor, aceia care au fost pregătiţi şi învăţaţi de Moi­se, care ne-au ajutat în decursul luptelor, cu plân­ge­rile şi ru­găciunile lor şi care, după cum zice Apostolul, încă n-au pri­mit ce le fusese făgăduit, căci ei aşteptau să se îm­pli­nească chemarea noastră, primesc, în sfârşit, de­săvârşirea rân­duită pentru ei (Evrei 11, 39-40). De la Iisus îşi primesc ei acum darurile cuvenite şi de acum trăiesc cu toţii în pace, căci a venit sfârşitul tuturor răz­boaielor şi al tuturor atacu­rilor”[2].

7: Iar unei jumătăţi din seminţia lui Manase i-a dat Iosua o parte în ţinutul Vasanului, iar celeilalte jumătăţi i-a dat Iosua parte cu fraţii săi dincoace de Iordan, lângă mare; după aceea Iosua le-a dat drumul la casele lor şi i-a binecuvântat.

8: Iar ei s-au dus la ca­se­le lor cu avuţii multe şi cu foarte multe vite şi cu ar­gint şi cu aur şi cu aramă şi cu fier şi cu foarte multă îmbrăcăminte; prada pe care o luaseră de la duşmani au împărţit-o cu fraţii lor.

Metalele înşirate aici erau, desigur, pradă de război; reiese că, după cucerirea Ierihonului, nu s-a mai pretins afie­ro­sirea animalelor şi a obiectelor vrăj­ma­şilor, şi nici pre­da­rea (integrală) a metalelor la Cor­tul Sfânt.

9: Astfel că fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi ju­mă­tate din seminţia lui Manase s-au întors de la fiii lui Is­rael din Şilo, care se află în ţara Canaan, ca să meargă în Ga­la­ad, în ţinutul moştenirii lor, pe care-l dobândiseră, din po­run­ca Domnului, prin mâna lui Moi­se.

10: Şi au venit în Ga­la­a­dul Iordanului, care se află în ţara Canaan. Iar fiii lui Ru­ben şi fiii lui Gad şi ju­mă­tate din seminţia lui Manase au zi­dit acolo jert­felnic lângă Iordan, jertfelnic mare la vedere.

Prin mare la vedere se înţelege că jertfelnicul era vi­zibil celor de la apus de Iordan. Este un nou mo­ment ten­sionat între israeliţii despărţiţi de Iordan. S-a văzut în acest jertfelnic o încercare de separare reli­gi­oasă, adăugată celei teritoriale.

11: Şi auzind fiii lui Israel, au zis: „Iată, fiii lui Ru­ben şi fiii lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase au zi­dit jertfelnic la hotarele ţării Canaan, la Galaadul Ior­danului, faţă-n faţă cu fiii lui Israel”. 

12: Şi toţi fiii lui Israel s-au adunat în Şilo, să se ridice şi să se bată cu ei.

Fiii lui Israel (în context): majoritatea triburilor isra­e­liene ce se aşezaseră în dreapta Iordanului şi care monopo­li­zaseră dreptul de a avea un altar de închinare, cel din Şilo”[3].

13: Fiii lui Israel l-au trimis la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la fiii jumătăţii din seminţia lui Manase, în ţinutul Galaad, pe Finees, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot,

14: şi-mpreună cu el zece din­tre bărbaţii de frunte: un cap de familie din fiecare se­minţie a lui Israel (capii de familie sunt fruntaşii miilor lui Israel).

15: Aceştia s-au dus la fiii lui Ruben şi la fiii lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase, în ţinutul Galaad, şi le-au grăit:

16: „Aşa grăieşte toată obştea Dom­nu­lui: Ce înseamnă această nelegiuire pe care voi aţi fă­cut-o în faţa Dumnezeului lui Israel, să vă întoarceţi astăzi de la Domnul prin aceea că v-aţi zidit jertfelnic, aşa ca să staţi voi astăzi împotriva Domnului?

„Acuzaţie gravă, exprimată prin termenul apo­states:  răzvrătit, rebel, cel ce strică sau stă împotrivă (folosit şi în Numeri 14, 9)”[4].

17: Mic este oare pentru voi păcatul din Peor, că nici până-n ziua de azi nu ne-am curăţit de el, cu toate că a fost pedeapsă mare în obştea Domnului?

„Aluzie la istorisirea din Numerii 25: ajunşi în Moab, fiii lui Israel au căzut în idolatrie, adorându-l pe Baal-Peor, fapt pentru care au fost aspru pedepsiţi”[5].

18: Şi voi v-aţi răzvrătit astăzi împotriva Dom­nu­lui; şi va fi că dacă voi staţi astăzi împotriva Dom­nului, mâine fi-va urgia peste-ntregul Israel.

Loc mai dificil de înţeles pentru omul modern, în­cli­nat mai degrabă către individualism (de unde şi doctrinele pro­testante); dar în orice epocă sunt vizibile efectele faptelor unei persoane sau ale unui grup asu­pra unor comunităţi întregi.

19: Şi acum, dacă ţinutul moştenirii voastre vă este mic, treceţi în ţinutul moştenirii Domnului, un­de se află cortul Domnului, şi primiţi o moştenire prin­tre noi; şi nu staţi împotriva lui Dumnezeu, şi nici îm­po­triva noastră să nu staţi prin aceea că v-aţi zidit un jertfelnic în afară de jertfelnicul Domnului, Dumne­ze­u­lui nostru.

20: Oare Acan, fiul lui Zerah, n-a făcut el ne­le­giuire când a luat din cele afie­rosite şi a adus mânia peste-ntreaga obşte a lui Israel? Şi el era unul singur, dar nu singur a murit întru păcatul său!”

„Păcatul lui Acan, în 7, 1: nelegiuirea unui mem­bru al comunităţii atrage pedepsirea întregii comuni­tăţi”[6].

21: Atunci fiii lui Ruben şi fiii lui Gad şi ju­mă­tate din seminţia lui Manase au răspuns; şi au grăit că­tre frun­ta­şii miilor lui Israel, zicând:

22: „Dumnezeul Dum­nezeu este Dom­nul, şi Dumnezeul Dumnezeu ştie, şi însuşi Israel va cunoaş­te: dacă noi am făcut păcatul răzvrătirii în faţa Domnului, atunci El să nu ne cruţe astăzi!

23: Şi dacă noi am zidit jertfelnic pentru ca să stăm împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, sau pentru ca să aducem pe el arderi-de-tot sau pentru ca să adu­cem pe el jertfă de mântuire, Domnul să cerceteze!

24: Dar noi am făcut aceasta de teamă ca nu cumva fiii voştri să le spună mâine fiilor noştri: Ce aveţi voi de-a face cu Domnul, Dumnezeul lui Israel?;

25: că Domnul a aşezat hotar între noi şi voi, chiar Iordanul, iar voi nu aveţi parte cu Domnul… Şi astfel fiii voştri îi vor înstrăina pe fiii noştri, aşa ca ei să nu I se închine Domnului.

Dumnezeul Dumnezeu: superlativul absolut pen­tru Cel ce este Domnul. Textul Masoretic: Dumne­zeul dumne­ze­ilor[7].

26: De aceea am zis: Să facem aşa: să zidim jert­fel­nicul acesta, nu pentru a aduce jertfe de ardere şi nici pen­tru jertfe de rând,

27: ci pentru ca el să fie mărturie între noi şi voi şi între fiii noştri de după noi că putem să-I facem Dom­nului slujbă în faţa Lui prin jertfele noastre de ardere şi prin jertfele noastre de rând şi prin jertfele noastre de mântuire; şi astfel fiii voştri nu le vor zice mâine fiilor noştri: Voi nu aveţi parte cu Domnul!

28: Şi am zis: Dacă va fi vreodată ca ei să vorbească astfel către noi sau către urmaşii noştri de mâine, atunci aceş­tia vor zice: Iată asemănarea jertfelnicului Dom­nu­lui pe care părinţii noştri l-au făcut nu pentru jertfe de ardere şi nici pentru jertfele noastre de rând, ci pentru ca el să fie mărturie între voi şi noi şi între fiii noştri.

29: Departe de noi, aşadar, să ne abatem astăzi de la Dom­nul şi să stăm împotriva Domnului zidindu-ne jertfelnic pentru jertfe de ardere şi pentru jertfele de pace şi pen­tru jertfele de mântuire în afara jertfelnicului Dom­nu­lui, Dumnezeului nostru, care se află în faţa cortului Său!”

Jertfelnicul ridicat de cele două seminţii şi ju­mătate se dorea umbră şi chip al jertfelnicului celui adevărat; aceasta e, de fapt, cheia înţelegerii Vechiului Testament, umbră a Legii celei noi în care se plineşte.

30: Şi după ce Finees preotul şi mai marii obştii şi capii peste miile lui Israel care erau cu ei au auzit cuvintele grăite de fiii lui Ruben şi de fiii lui Gad şi de jumătate din seminţia lui Manase, le-a plăcut.

31: Atunci Finees, fiul lui Elea­zar preotul, a zis către fiii lui Ruben şi către fiii lui Gad şi către jumătate din se­minţia lui Manase: „Azi am cunoscut că Domnul e cu noi, de vreme ce voi n-aţi făcut această nele­giu­i­re în fa­ţa Domnului şi i-aţi cruţat pe fiii lui Israel de mâna Dom­nului”.

Finees va fi fost trimis în fruntea acestei misiuni toc­mai pentru râvna dovedită altădată în apărarea dreptei cre­din­ţe (vezi Numerii, cap. 25).

32: Aşa că Finees, fiul lui Eleazar preotul, şi dre­gă­torii s-au întors de la fiii lui Ruben şi de la fiii lui Gad şi de la jumătate din seminţia lui Manase din ţinutul Galaa­dului în ţara Canaanului, la fiii lui Is­rael, şi le-au spus cu­vintele.

33: Şi le-a plăcut aceasta fii­lor lui Israel. Iar ei au grăit către fiii lui Israel şi L-au binecuvântat pe Dumnezeul fiilor lui Israel şi le-au spus să nu se mai ridice cu război asupra lor spre a nimici ţinutul fiilor lui Ruben şi al fiilor lui Gad şi a jumătate din seminţia lui Manase; aşa că ei au locuit în el.

34: Iar Iosua a dat un nume jertfelnicului lui Ruben şi al lui Gad şi al jumătăţii din seminţia lui Manase; şi a zis: „Acesta-i în mijlocul lor o «Mărturie » că Domnul este Dumnezeul lor”.

„Numele propriu-zis a dispărut din Versiunea Ebrai­că; Textul Masoretic îl preia din Versiunea Si­riacă; se pre­su­pu­ne că el a fost Ed, adică Mărturie. În Septuaginta: Mar­ti­rion = Mărturie. În Facerea 31, 47-48 cuvântul Galaad este tradus prin Movila Marto­ru­lui. Pe de altă parte, Textul Ma­­­so­­retic pune denumirea nu pe seama lui Iosua, ci pe ace­ea a noilor ocupanţi ai Galaadului: Acesta este mărturie între noi că Domnul este Dumnezeul nostru[8]. 

„Dar să vedem ce lucruri tainice se ascund în dosul acestor întâmplări. Întâiul popor, cel al tăierii împrejur, este indicat prin Ruben, care a fost întâi născut, dar şi prin Gad, căci şi el e întâi năs­cut, însă din Zelfa (Zilpa), şi prin Manase, de asemenea întâi născut. Când zic întâi născut mă gân­desc la ordinea în timp. Acestea se spun pentru a se arăta că nimic nu ne desparte de drepţii de dinainte de Hristos, cunoscând prin aceasta că şi ei sunt fraţi cu noi, cu toate că au trăit înainte de venirea lui Hris­tos. Chiar dacă au avut un altar înainte de venirea Mân­tui­torului, totuşi ei ştiau şi simţeau că nu acela este ade­văratul altar, ci numai chipul şi asemănarea viitorului altar. Ştiau că pe acest altar, altarul poporului întâi năs­cut, nu se adu­ceau jertfe adevărate, care să şteargă pă­catele, căci nu­mai acolo unde se află Iisus se aduc la altar jertfe cereşti, jertfe adevărate. Nu există deci de­cât o turmă şi un păstor (Ioan 10, 16), alcătuire formată din drepţii de mai înainte şi din creştinii de acum”[9].


[1] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 13

[2] Origen, Omilii la Cartea Iosua, XXVI, 2

[3] BBVA, p. 267

[4] BBVA, p. 268

[5] BBVA, p. 268

[6] BBVA, p. 268

[7] BBVA, p. 268

[8] BBVA, p. 269

[9] Origen, Omilii la Cartea Iosua, XXVI, 3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s