Comentarii la Iosua – 20

Posted: 23/01/2009 in Iosua
Etichete:, ,

CAPITOLUL  20 – Cetăţile de scăpare.

Cap. 20-21: „Orânduirea străinilor, dreptul la azil ca şi mărunte dispoziţii guvernamentale încearcă să clarifice situaţia noilor colonişti (cf. Ieşirea 21, 13). De aceste frământări au profitat şase cetăţi care au înflorit vădit. Trebuie remarcat că una din principalele surse de venit a fost posibilitatea şi dreptul la păşunat”[1].

1: Şi i-a grăit Domnul lui Iosua, zicând:

2: „Vor­beşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: Rânduiţi cetă­ţile în care să scape fugarii, despre care Eu v-am grăit prin Moise;”

„E vorba de azilul oferit ucigaşilor fără voie, rân­du­ială stabilită prin legea dată lui Moise (Ieşirea 21, 13)”[2].

3: ca să poată scăpa acolo ucigaşul care fă­ră voia lui a luat viaţa cuiva, fără să fi avut înainte un astfel de gând. Şi vă vor fi ele cetăţi de scăpare, ca nu cumva uci­gaşul să fie omorât de rudele celui ucis mai înainte de a fi fost el adus în faţa adunării, pentru ju­de­cată.

4: Acela, după ce a fugit în una din aceste cetăţi, va sta la poarta cetăţii şi va spune ce are de spus în faţa bătrânilor acelei cetăţi, iar obştea îl va primi şi-i va da un loc, iar el va locui cu ei.

Poarta cetăţii: în cetatea antică, piaţa în care se ţi­neau adunările publice, în care se făceau tranzacţiile comer­ciale şi în care se judecau procesele”[3].

5: Iar dacă ruda celui ucis va alerga în cău­tarea lui, ei nu-l vor da pe ucigaş în mâinile ei, pentru că el din neştiinţă l-a lovit pe aproapele său, iar nu pentru că mai înainte l-ar fi urât.

6: Şi va locui el în ce­tatea aceea până când va sta la judecată în faţa adu­nării sau până când va muri arhiereul acelor zile; atunci ucigaşul se va întoarce şi se va duce în cetatea sa şi la casa lui, de unde fugise”.

„În fruntea preoţimii se afla arhiereul, numit preotul cel mare (hacohen hagadol), care func­ţi­o­na în oficiul său până la moarte. El avea un locţiitor, ce pur­ta de­nu­­­mirea de al doilea preot (II Regi 25, 18; Ieremia 52, 24)”[4].

7: Iar el [Iosua] a rânduit Chedeşul în Gali­le­ea, în muntele lui Neftali, şi Sichemul în muntele lui Efraim şi Chiriat-Arba – adică Hebronul – în muntele lui Iuda.

„În apropierea lacului Hule (Merom) se afla lo­ca­li­tatea Quedeş, oraş regal canaanean, care la împăr­ţi­rea teritoriului în­tre cele 12 seminţii ale lui Israel, în vremea lui Iosua, a căzut drept moştenire seminţiei lui Neftali. Din această loca­li­tate era originar judecătorul Barac (Judecători 4, 6). Despre ve­chi­mea ce­tăţii grăieşte fap­tul că a fost amintită în scrisorile de la Tel-El-Amarna. Se mai ştie c-a fost cucerită de fara­o­nul Tiglat-Phalasar al Egiptului”[5].

A rânduit: SEP 2 traduce cu a pus deoparte: „Tradiţia rabinică (TB Makkoth 10a) a comentat pe larg alegerea acestor cetăţi levitice de scăpare pentru ucigaşi: aceştia nu numai că-şi pot salva viaţa, ci pot să trăiască o viaţă adevărată, adică să studieze pe lângă maeştri. Philon vede în aceste şase cetăţi treptele accesului spre divinitate”[6].

Cetăţile de scăpare din Canaan:

Chedeş (= sfinţit; consacrat) în teritoriul lui Nef­tali, în Galileea (= cerc; regiune; ţinut);

Sichem (= umăr) în teritoriul lui Efraim, la ho­tarul cu Ma­nase;

Chiriat-Arba (= cetate împătrită) sau Hebron în ţinu­tul lui Iuda.

8: Iar dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului, spre răsărit, a rânduit: Beţerul, în şesul pustiului din seminţia lui Ruben; Ramot, în Galaad, în seminţia lui Gad, şi Golan, în Vasan, în seminţia lui Manase.

Cetăţile de scăpare de la răsărit de Iordan:

Beţer (= aur; argint; strălucire; mină) în ţinutul lui Ru­ben;

Ramot (= înălţimi) în teritoriul seminţiei lui Gad;

Golan (= bucurie; biruinţă), cetate din Vasan, în te­ritoriul jumătăţii lui Manase. „În estul lacului Ghe­ni­za­ret se afla cetatea Golan aparţinând tribului lui Ma­nase. De la a­ceastă cetate s-a numit întreaga regiune Gaulanitis sau po­dişul Golan de azi”[7].

9: Acestea sunt cetăţile rânduite pentru toţi fiii lui Israel şi pentru străinii ce locuiesc printre ei, pen­tru ca acolo să fugă cel ce fără voie a luat viaţa cuiva, ca nu cumva ruda celui ucis să-l omoare înainte de a fi stat el la judecată în faţa adunării.

Cetăţile enumerate în Scriptură sunt chipuri ale u­nor rea­lităţi din lumea nevăzută: „acolo [în ceruri – n. n.] sunt, cred, şi cetăţile a căror structură este schiţată aici şi care se nu­mesc: cetăţi de scăpare, care slujesc ca re­fugiu, dar nu pen­tru toţi ucigaşii, ci pentru cei care au ucis fără voie. Sunt poate unele păcate care ne fac uci­gaşi de oameni dacă să­vârşim fapta cu premeditare şi de bună voie şi sunt altele să­vâr­şite din ignoranţă, pen­tru care, la porunca lui Dumnezeu, ne este indicat şi pregătit un loc, cred, pentru a rămâne acolo un oare­care timp, noi, cei care n-am săvârşit decât păcate fără de voie, cu condiţia să nu fi săvârşit păcate cu con­cursul voinţei noastre. Pentru aceştia sunt rânduite ce­tăţi de scă­pare”[8].  Interesant de urmărit traducerile denumirilor cetă­ţi­lor de scăpare, toate având un ton op­timist, de natură să înal­ţe. La fel, să nu socotim a­ces­te cetăţi menite a sluji doar ce­lor ce au trecut prin ex­perienţe extreme, ci să ne socotim cu toţii ucigaşi (cu sau fără voie) ce avem trebuinţă de aceste cetăţi.


[1] IIR, p. 204

[2] BBVA, p. 265

[3] BBVA, p. 265

[4] AB, p. 239

[5] AB, p. 100

[6] SEP 2, p. 82

[7] AB, p. 101

[8] Origen, Omilii la Cartea Numerii, XXVIII, 2

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s