Comentarii la Iosua – 19

Posted: 23/01/2009 in Iosua
Etichete:, ,

CAPITOLUL 19 – Moştenirea seminţiilor lui Simeon, Zabulon, Isahar, Aşer, Neftali şi Dan. Partea lui Iosua.

1: Al doilea sorţ a căzut pentru fiii lui Simeon; partea lor de moştenire a fost între hotarele părţii fiilor lui Iuda.

„Teritoriul tribului lui Simeon nu va avea hotare pro­prii, ci făcea parte din lotul cel mare al tribului lui Iuda”[1]. 

Simeon (= ascultare) a moştenit un teritoriu situat apro­xi­mativ în centrul pământului lui Iuda. „Aşa s-au aruncat sorţii şi s-a împărţit moştenirea poporului lui Dumnezeu. Şi, astfel, loturile n-au fost atribuite la întâmplare, ci potrivit unui plan pe care Dumnezeu l-a statornicit de mai înainte. Cea din urmă e pomenită se­minţia lui Veniamin, care a primit tocmai lotul în care se cuprindea Ierusalimul. După el, în al doilea rând, şi-a primit lotul seminţia lui Simeon, apoi Isahar, pe ur­mă Zabulon, apoi Aşer, după aceea Nef­ta­lim şi la urmă Dan. Cele trei seminţii din urmă sunt cele care coboară din ţiitoarele lui Iacob”[2].

2: Moştenirea lor era: Beer-Şeba, Şeba şi Molada;

 Beer-Şeba (= fântâna jurământului; fântâna celor şap­te) era, cum am mai spus, numele fântânii să­pate de Avra­am, dar şi al oraşului ridicat în veci­nă­tate: „Vestigiile arheo­lo­gice obţinute în anii 1969 – 1970 pe locul fostei localităţi biblice Beer-Şeba confirmă exis­ten­ţa ei în perioada biblică. Din datele arheologice rezultă că ea a fost distrusă violent în anul 701 î. Hr., după care a urmat repopularea ei în perioada per­sană, aşa cum atestă cele 25 ostraca scrise în limba ara­mai­că”[3].  Mai sunt numite aici cetăţile Şeba (= jurământ) şi Molada (= naştere).

3: Haţar-Şual, Bala şi Aţem;

4: Eltolad, Betul şi Hor­ma;

5: Ţiclag, Bet-Marcabot şi Haţar-Susa;

6: Bet-Lebaot şi ţari­nile lor: treisprezece cetăţi, cu satele lor;

7: Ain, Rimon, Eter şi Aşan: patru cetăţi, cu satele lor;

8: şi toate satele ce se aflau împrejurul acestor cetăţi, până la Baalat-Beer-Ra­mat, mergând spre miazăzi. Aceasta este moştenirea semin­ţiei fiilor lui Simeon, după familiile lor.

9: Moştenirea fiilor lui Simeon [era parte] din partea fiilor lui Iuda, fiindcă partea fiilor lui Iuda era mai mare decât a lor; de aceea fiii lui Si­meon au primit parte din moşia lor.

Celelalte cetăţi ale lui Simeon:

Haţar-Şual (= satul şacalilor), cetate în extre­mi­tatea sudică a seminţiei lui Iuda;

Bala (= stăpână);

Aţem (= os; cetate tare);

Eltolad (= naştere de la Dumnezeu);

Betul (= locuinţa lui Dumnezeu);

Horma (= nimicire);

Ţiclag (= izvor);

Bet-Marcabot (= casa carelor de război);

Haţar-Susa (= satul cailor), sat;

Bet-Lebaot (= casa leilor);

Şaruhen (= locuinţa harului), sat;

Ain (= izvor; ochi);

Rimon (= rodie), cetate sudică);

Eter (= abundenţă), sat;

Aşan (= fum);

Baalat-Ber-Ramar (= proprietarul unei fântâni).

10: Al treilea sorţ i-a căzut lui Zabulon, du­pă fa­mi­liile lor; hotarul moştenirii lor mergea până la Sarid,

11: se ur­ca spre apus până la Maraala şi atingea Da­beşetul în valea de dinaintea Iocneamului;

12: de la Sa­rid se întorcea îna­poi, spre răsărit, până la hotarul ţinutului Chislot-Tabor, de unde trecea spre Dabrat şi se urca spre Iafia;

13: se îndrepta apoi la răsărit spre Ghet-Hefer, la Ita-Caţin şi mergea spre Rimon, Me­to­ra şi Nea

14: şi se întorcea de la miazănoapte spre Ha­na­ton şi ieşea la Iftah-El;

15: apoi la Catat, Nahalal, Şim­ron, Idala şi Betleem: douăsprezece cetăţi, cu satele lor.

16: Aceasta este moştenirea seminţiei fiilor lui Zabu­lon, după familiile lor: cetăţile cu satele lor.

„Teritoriul lui Zabulon este cel mai greu de stabilit: hărţile care s-au propus nu concordă, mai ales în partea vestică, limitată sau nu de mare”[4].

„Nici aici, totalul de douăsprezece nu cores­pun­de e­nu­­­merării; asemenea, în Textul Masoretic”[5].  Lo­ca­lităţile moştenite de seminţia lui Zabulon (= lo­cu­inţă):

 

Sarid (= supravieţuitor), sat;

Maraala (= tremurând), sat la hotarul teri­to­riu­lui;

Dabeşet (= cocoaşa cămilei), cetate de hotar;

Pârâul Iocneam era hotar al teritoriului;

Iocneam (= proprietatea poporului), cetate;

Chislot-Tabor (= flancurile Taborului), localita­te în ime­diata apropiere a Muntelui Tabor;

Dabrat (= păşune);

Iafia (= Dumnezeu să-i facă să strălucească), ce­tate la hotar, la 2 km sud-vest de Nazaret;

Ghet-Hefer (= teascul fântânii), cetate la 5 km nord-est de Nazaret;

Ita-Caţin (= timpul judecăţii), localitate pe fron­tiera nordică;

Rimon (= rodie), cetate la frontieră;

Metora apare doar în Septuaginta;

Nea (= cutremurare), localitate la hotarul lui Za­bulon;

Hanaton (= îndreptăţit prin har), cetate la hotar;

Iftah-El (= Dumnezeu deschide), vale la hotarul dintre Zabulon şi Aşer;

Catat (= cea mică), cetate;

Nahalal (= păşune), sat;

Şimron (= străjer), cetate la hotar;

Idala (= în amintirea lui Dumnezeu), localitate la frontieră;

Betleem (= casa pâinii), oraş în teritoriul lui Zabulon, diferit de Betleemul lui Iuda.

17: Al patrulea sorţ i-a căzut lui Isahar.

18: În ho­ta­rul lui erau cuprinse: Izreel, Chesulot şi Şunem;

19: Hafaraim, Şion şi Anaharat;

20: Harabit, Chişion şi Ebeţ;

21: Remet, En-Ga­nim, En-Hada şi Bet-Paţeţ;

22: hotarul atin­gea Taborul, Şa­ha­ţima şi Bet-Şemeş, iar capătul lui era Iordanul.

23: Aceasta este moştenirea se­minţiei fiilor lui Isahar, după familiile lor: ce­tăţile cu satele lor.

„Textul Masoretic consemnează şi totalul: şai­spre­zece cetăţi”[6]. Cetăţile primite de seminţia lui Isa­har  (= Dumne­zeu va răsplăti) sunt:

 

Izreel (= Dumnezeu seamănă);

Chesulot (= grăsime);

Şunem (= cimitir);

Hafaraim (= două fântâni), cetate de hotar a lui Isahar;

Şion (= ruine);

Anaharat (= secetă; trecătoare), cetate la hotarul lui Isahar;

Harabit (= oraşul care creşte);

Chişion (= duritate), cetate de frontieră;

Ebeţ (= albeaţă; cositor);

Remet (= înălţime);

En-Ganim (= fântâna grădinilor);

En-Hada (= izvor puternic), sat la hotarul lui Isahar;

Bet-Paţeţ (= casa împrăştierii);

Tabor (= munte înalt), cetate;

Şahaţima (= înălţime), cetate de frontieră;

Bet-Şemeş (= casa soarelui).

Acesta era teritoriul lui Isahar.

24: Al cincilea sorţ i-a căzut lui Aşer, după fa­mi­liile lor.

25: Hotarul lor trecea prin Helcat, Hali, Be­ten şi Acşaf,

26: Alamalec, Amead şi Mişeal; hotarul lor atingea spre apus Carmelul şi Şihor-Libnat,

27: după care se întorcea dinspre soa­re-răsare către Bet-Dagon şi atingea hotarul lui Zabu­lon şi Iftah-El la miazănoapte şi intra în hotarul Asatei la Bet-Emec şi Neiel şi mer­gea la Cabul

28: şi mai departe la Ab­don, Rehob, Hamon şi Cana, până la marele Sidon;

29: ho­ta­rul se întorcea apoi îndărăt la Rama, la fântâna lui Mas­fasat şi la Tirieni, după care se încovoia spre Hosa, spre mare, Ma­haleb şi Aczib;

30: după aceea, Aco, Afec şi Rehob.

31: Aceasta este moş­tenirea seminţiei fiilor lui Aşer, după fa­miliile lor: ce­tă­ţile cu satele lor.

Hotarul lui Aşer (= fericit), cu cetăţile sale:

 

Helcat (= un ogor), cetate de frontieră;

Hali (= podoabă), sat la frontieră;

Beten (= trupul mamei), sat;

Acşaf (= fascinaţie), cetate regală canaanită;

Alamelec (= stejarul regelui), sat;

Amead (= mărturia poporului), sat la hotarul lui Aşer;

Mişeal (= rugăciune; cine este ceea ce Dum­nezeu es­te?), sat;

Carmel (= grădină mare);

Şihor-Libnat (= cursul tulbure al Libnatului), mic râu în sud-vestul Palestinei;

Bet-Dagon (= casa peştelui), cetate la hotarul dintre Aşer şi Zabulon;

Iftah-El (= Dumnezeu deschide);

Bet-Emec (= casa din vale);

Neiel (= comoara lui Dumnezeu), sat;

Cabul (= ţinut de graniţă; neroditor);

Abdon (= supus);

Rehob (= loc larg), cetate la hotarul lui Aşer;

Hamon (= fierbinte), sat la hotarul teritoriului;

Cana (= ţinutul trandafirilor);

Sidon (= pescuit; vânătoare), veche cetate cana­a­nită pe ţărmul Mediteranei, situată la 35 km de Tyr;

Rama (= înălţime), cetate la frontieră;

Tir (= stâncă) sau Tyr, oraş fenician foarte vechi;

Hosa (= refugiu), sat la frontieră;

Aczib (= înşelător), cetate pe litoral;

Aco (= nisip arzător);

Afec (= forţă), cetate la 40 km sud de Tyr;

Rehob (= loc larg).

Acestea erau limitele teritoriului lui Aşer.

32: Al şaselea sorţ i-a căzut lui Neftali.

33: Ho­ta­rul lor mergea de la Helef şi de la pădurea Ţaa­na­nim către Adami-Necheb şi Iabneel până la Lacum şi se isprăvea în Ior­dan;

34: hotarul se întorcea apoi spre apus către Aznot-Ta­bor şi de acolo mergea spre Hu­coc şi se învecina la miazăzi cu ţi­nutul Zabulonului, spre apus cu ţinutul lui Aşer, iar spre soa­re-răsare cu Iordanul.

35: Cetăţi întărite erau Ţidim, Ţer, Hamat, Ra­cat şi Chineret;

36: Adama, Rama şi Haţor;

37: Che­deş, Edre­ea şi En-Haţor;

38: Ireon, Migdal-El, Horem, Bet-Anat şi Bet-Şemeş.

39: A­ceasta este moştenirea fiilor lui Neftali.

Teritoriul lui Neftali (= am luptat):

 

Helef (= schimbare), cetate de frontieră;

Ţaananim (= locurile pribegiei), cetate de fron­tieră;

Adami-Necheb (= pământ sec; trecătoarea Ada­mi), ce­tate de frontieră a lui Neftali;

Iabneel (= Dumnezeu poate să construiască);

Aznot-Tabor (= urechile Taborului), punct pe fron­ti­e­ră;

Hucoc (= groapă), cetate la hotar.

Cetăţile întărite din teritoriul lui Neftali:

Ţidim (= pantă);

Ţer (= pietricică);

Hamat (= fortăreaţă);

Racat (= ţărm);

Chineret (= harpă; liră);

Adama (= pământ);

Rama (= înălţime);

Haţor (= târg; un castel îngrădit): „Urme de ocu­paţie umană au fost înregistrate de arheologi în cele 21 niveluri, datând din sec. XXVI-II î. Hr., pe locul ve­chiu­lui oraş-stat canaanean Haţor. Din multele mărturii arheologice (din anii 1926, 1955-1958, 1968) s-a putut observa că localitatea a su­ferit mai multe distrugeri şi restaurări. Aici s-au scos la lu­mi­nă urmele unor loca­şuri de cult, cel de-al 4-lea fiind de for­mă dreptun­ghiu­lară şi orientat în direcţia nord-sud, era în­chinat zeului Hadad, reprezentat printr-un taur”[7].

Chedeş (= sfinţit; loc consacrat);

Edrea (= puternic);

En-Haţor (= fântâna satului);

Ireon (= locul groazei);

Migdal-El (= turnul lui Dumnezeu);

Horem (= fortăreaţă);

Bet-Anat (= casa ecoului);

Bet-Şemeş (= casa soarelui).

Acestea erau cetăţile întărite ale lui Neftali.

40: Al şaptelea sorţ i-a căzut lui Dan.

41: Ho­ta­rul lor cuprindea: Ţora, Eştaol şi Ir-Şemeş;

42: Şaa­la­bim, Aialon şi Itla;

43: Elon, Timnata şi Ecron;

44: Elteche, Ghi­beton şi Baalat;

45: Iehud, Bene-Berac şi Gat-Rimon;

46: Me-Iarcon şi Haracon, la apusul cărora hotarul se învecina cu Ioppe.

47: Aceasta e moş­­tenirea seminţiei fiilor lui Dan, după familiile lor, aces­tea sunt cetăţile lor, cu satele lor. Dar fiii lui Dan nu i-au iz­go­nit pe Amo­reii care le făcuseră necazuri în munţi; iar Amo­reii nu le-au îngăduit să coboare la vale, ci le-au luat cu de-a sila hotarul porţiei lor.

„Iar despre ţinuturile lui Dan se ştie că sunt cele din urmă şi anume cele mai apropiate de graniţele ce­lor necre­dincioşi, după cum reiese din descrierile lă­sa­te de Isus Navi, şi după cum m-am convins că aproape de păgânism sunt toate plăsmuirile adepţilor lui Ader”[8]. 

Iată cetăţile lui Dan (= ju­­de­cător):

 

Ţora sau Ţorea (= viespe);

Eştaol (= dorinţă; defileu);

Ir-Şemeş (= oraşul soarelui);

Şaalabin (= vulpi), cetate amorită pe teritoriul lui Dan;

Aialon (= ţinut al cerbilor);

Itla (= loc înalt);

Elon (= cel nobil; stejar), numit şi Bet-Haran;

Timnata (= porţiune atribuită);

Ecron (= sterpiciune), cea mai nordică dintre ce­le cinci principale cetăţi feniciene;

Elteche (= teama de Dumnezeu);

Ghibeton (= movilă);

Baalat (= stăpână), sat;

Iehud (= laudă);

Bene-Berac (= fiii lui Berac);

Gat-Rimon (= teascul rodiilor);

Me-Iarcon (= ape galbene);

Haracon (= cea bine udată);

Iopi (= frumuseţe), veche cetate fortificată, port al Ie­rusalimului la Mediterana, situat la 55 km de­păr­tare de Ie­ru­salim;

Leşem (= fortăreaţă) s-a numit înainte Laiş (= leu); si­tu­ată în extremitatea nordică a teritoriului lui Dan;

Timnat-Serah (= porţiune suplimentară), sat pe coasta nordică a muntelui Gaaş.

Acestea erau hotarele şi cetăţile seminţiei lui Dan.

48: Atunci s-au dus fiii lui Dan şi au purtat răz­boi împotriva Leşemului şi l-au luat şi l-au lovit cu as­cuţişul săbiei; şi au locuit în el şi l-au numit „Le­şemul-lui-Dan”, după numele lui Dan, tatăl lor. Iar Amo­reii au locuit pe mai de­parte în Edom şi în Sa­lamin; dar mâna lui Efraim i-a stă­pânit şi au devenit supuşii săi.

Ca şi în cazul celorlalte triburi, luptele pentru stă­pâ­nirea Canaanului au continuat şi după împărţirea pă­mân­tului între ce­le douăsprezece seminţii ale lui Israel.

49: După ce au luat în stăpânire pământul, după hotarele lor, fiii lui Israel i-au dat între ei moştenire lui Iosua, fiul lui Navi,

50: aşa cum poruncise Dum­nezeu; şi i-au dat cetatea pe care o ceruse, Tim­nat-Serah, care se află în muntele lui Efraim; iar el a zidit cetatea şi a locuit în ea.

51: A­cestea sunt părţile pe care Eleazar preotul şi Iosua, fiul lui Navi, şi capii familiilor le-au împărţit, prin tragere la sorţi, fiilor lui Israel, în Şilo, înaintea feţei Domnului, la intrarea cor­­tului mărturiei; iar aceştia s-au dus să-şi ia în stă­pânire pământul.

„Textul Masoretic conchide astfel: Şi aşa s-a is­prăvit împărţirea pământului[9].  „De la Ghilgal, Cor­tul sfânt a fost mu­tat la Şilo, aşezare aflată la mică distanţă, în nord-estul Ghil­galului, din munţii Efraim. […] Aici, la Şilo, dinaintea Dom­­nului, s-a stabilit prin tragere la sorţi teritoriul ce reve­nea fiecărei seminţii, după ce Cortul mărturiei a fost instalat”[10].


[1] BBVA, p. 264

[2] Origen, Omilii la Cartea Iosua, XXIII, 1

[3] AB, pp. 14-15

[4] SEP 2, p. 79

[5] BBVA, p. 264

[6] BBVA, p. 264

[7] AB, p. 16

[8] Origen, Filocalia, XIII, 3

[9] BBVA, p. 265

[10] AB, p. 212

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s