Comentarii la Iosua – 16

Posted: 23/01/2009 in Iosua
Etichete:, ,

CAPITOLUL  16 – Partea fiilor lui Efraim.

1: Apoi hotarul fiilor lui Iosif: De la Iordan, lângă Ie­r­ihon, dinspre răsărit, urcă de la Ierihon până-n ţinutul mun­tos, până-n pustiul ce se întinde de la Ierihon până la Be­tel,

2: iese din Betel spre Luz, trece hotarul Archienilor

3: şi se în­toarce spre apus la hotarele lui Iaflet până la hotarele Bet-Horonului de jos şi până la Ghezer şi se înfundă în ţărmul mării.

4: Iar Efraim şi Manase, fiii lui Iosif, şi-au luat partea de moştenire.

Vom urmări hotarele fiilor lui Efraim (= roditor, fe­cund) şi ai lui Manase (= Domnul m-a făcut să uit), aceştia doi fiind fiii lui Iosif (= adaos; Domnul să adauge):

Luz (= migdal), cetate numită ulterior Betel;

Archieni (= vâna mea), trib canaanit sau originar din Erec, învecinat cu Efraim;

Atarot (= coroane; diademe), localitate ce a mai fost amintită;

Iaflet (= Dumnezeu va izbăvi);

Bet-Horon (= casa făţărniciei); existau două localităţi cu acest nume, Bet-Horonul de Sus şi Bet-Horonul de Jos, distanţa între ele fiind de circa 3 km; aceste cetăţi despărţeau ţinutul lui Efraim de cel al lui Veniamin;

Ghezer (= pantă repede), despre care s-a mai vorbit.

5: Hotarele fiilor lui Efraim, după familiile lor, au fost acestea: Hotarul moştenirii lor era la ră­să­rit Atarot-Adar până la Bet-Horonul de sus şi Ghezer;

6: apoi trecea spre apus, pe la miazănoapte, la Micmetat, se întorcea spre răsărit la Taanat-Şilo şi trecea pe la răsărit de Ianoah;

7: de la Ianoah se cobora la Atarot şi la Naarata, atingând Ierihonul, şi ieşea la Iordan;

8: de la Ta­puah mergea hotarul spre apus, către pârâul Cana, şi se termina în ţărmul mării. Aceasta este moştenirea se­minţiei lui Efraim, după familiile lor.

9: Şi fiilor lui Efra­im li s-au mai dat cetăţi şi în partea fiilor lui Manase; acele cetăţi erau cu satele lor.

10: Dar Efraimiţii nu i-au nimicit pe Canaa­ne­e­nii care locuiau în Ghezer; şi au trăit Canaaneenii între Efraimiţi până-n ziua aceas­ta, când a venit Faraon, regele Egiptului, şi a luat cetatea şi a ars-o cu foc, iar pe Canaa­neeni şi pe Fe­rezei şi pe locuitorii Ghezerului i-a ucis. Iar Faraon i-a dat-o de zestre fiicei sale.

„Această ultimă menţiune, proprie Septuagintei, se conjugă cu cea asemănătoare din III Regi 9, 16-17: Fiica lui Faraon devenise soţia regelui Solomon”[1].

Iată reperele de hotar şi cetăţile seminţiei fiilor lui Efraim:

Atarot-Adar (= coroanele Adarului), sat de la hotarul de miazăzi al teritoriului seminţiei lui Efraim;

Bet-Horon (= casa făţărniciei), e vorba despre Bet-Horonul de Sus;

Ghezer, amintit deja;

Micmetat (= ascunziş), cetate;

Taanat-Şilo (= acces către Şilo), cetate la hotarul din­tre Efraim şi Manase;

Ianoah (= linişte), cetate pomenită doar aici şi la IV Regi 15,29;

Atarot (= coroane), amintită deja;

Naarata (= femeie tânără; cascadă), cetate la răsărit de Betel;

Tapuah (= măr);

Cana (= ţinutul trandafirilor), cetate situată la circa 11 km de Tyr.

Finalul capitolului arată, ca şi în alte locuri, că stă­pâ­ni­rea asupra Canaanului încă nu era deplină. Sim­bolic, se ara­tă că avem de luptat împotriva puterilor vrăjmaşe în în­treaga noastră viaţă de aici.


[1] BBVA, p. 262

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s