Comentarii la Iosua – 12

Posted: 23/01/2009 in Iosua
Etichete:, ,

CAPITOLUL 12 – Regii învinşi, la răsărit şi la apus de Iordan.

1: Aceştia sunt regii ţării, pe care fiii lui Israel i-au bătut şi ale căror pământuri le-au moştenit dincolo de Ior­dan, spre răsărit, de la valea Arnonului până la muntele Her­mon, şi tot ţinutul Arabei dinspre răsărit:

2: Sihon, regele Amo­re­ilor, care locuia în Heşbon şi domnea la Aroer, ce se afla pe povârnişul văii Ar­nonului, şi de la jumătatea Ga­la­a­dului până la [râul] Iaboc, hotarele fiilor lui Amon;

3: şi Araba până la marea Chinerot, spre răsărit, şi până la marea Ara­bei; Ma­rea Sărată spre răsărit, pe calea către Bet-Ieşimot, de la Teman, la poalele muntelui Fazga;

4: Og, regele Va­sa­nu­lui, ca­re locuia în Aştarot şi în Edreea, rămas cel din urmă dintre uriaşi

5: şi care domnea de la muntele Her­mon şi de la Salca şi peste tot ţinutul Vasanului spre hotarele Ghe­şurului şi Maa­cului, şi peste jumătate din Galaad, până la hotarele lui Si­hon, regele Heşbonului.

6: Pe aceştia i-au ucis Moise, sluga Dom­­nului, şi fiii lui Israel; iar Moise i-a dat ca moştenire lui Ruben şi lui Gad şi la jumătate din seminţia lui Manase.

Despre aceste cuceriri, săvârşite în vremea lui Moise, am vorbit în comentariile la Cărţile Numerii şi Deuteronom. Revenim, aici, cu scurte precizări. La ră­să­rit de Iordan, evre­ii au ocupat teritoriul cuprins între Arnon (= cel ce murmură; cel ce se mişcă repede) – râu care despărţea pe amo­riţii din nord de moabiţii din sud –, muntele Hermon (= munte sa­cru) şi pustiul Araba. Aici, evreii au învins pe Si­hon (= cel ce dezrădă­ci­nea­ză; distrugător), regele Amo­re­i­lor, care lo­cu­ia în Heş­bon (= calcul; socoteală) şi domnea la Aroer (= go­li­­ciune; tufiş de ienupăr) – cetate aflată pe ma­lul drept al Ar­no­nului. Regatul său cuprindea parte din Ga­laad (= aspru; zgrunţuros), regiune muntoasă la est de Ior­dan, mergând pâ­nă la Iaboc (= râul albastru), afluent al Ior­da­nu­lui, şi Araba, până la Marea Chinerot (= harpă; liră) – vechi nume al La­cu­lui Ga­lileii sau Ghenizaret; Marea Arabei şi Marea Sărată de­numesc Marea Moar­tă; Bet-Ieşimot (= casa pustiurilor) era o cetate pe ma­lul răsăritean al Iordanului, si­tu­ată în apro­piere de mun­tele Fazga sau Pisga (= înălţime) şi de Marea Moar­tă. Teman (= ţinut sudic) denumea un trib, des­­cendent din Esau, şi un teri­toriu, ocupat de acest trib, în regatul Edom.

Tot la răsărit de Iordan, evreii au biruit pe Og (= cel uriaş; cel cu gâtul lung), regele Vasanului (= ţară întinsă; pământ roditor); acesta locuia în Aştarot (= turmă de oi; zei), sediul cultului zeiţei Astarte, şi Edreea (= puternic; pu­tere), capitala Vasanului. Salca (= coşul vostru; drum) era o cetate din Vasan situată în apropiere de Edrei sau Edreea; Gheşur (= un pod) era un ţinut situat între Hermon şi Vasan; Maaca (= opresiune; asuprire), localitate siriană.

7: Şi aceştia sunt regii Amoreilor, pe care Iosua şi fiii lui Israel i-au ucis dincolo de Iordan, de la Baal-Gad, în valea Libanului, şi până la muntele Pele, cum te urci spre Seir; iar Iosua a dat [pământul] semin­ţiilor lui Israel, să-l moş­tenească după cum se cade:

8: la munte, la câmpie, în Ara­ba, în Asidot, în pustie, în Ne­gheb; pe Heteu şi pe Amoreu şi pe Canaanean şi pe Ferezeu şi pe Heveu şi pe Iebuseu;

9: pe re­gele Ieriho­nu­lui

şi pe regele Aiului, care este aproape de Be­tel,

10: pe regele Ierusalimului

şi pe regele Hebronului,

11: pe regele Iarmutului

şi pe regele Lachişului,

12: pe regele Eglonului

şi pe regele Ghezerului,

13: pe regele Debirului

şi pe regele Ghede­ru­lui,

14: pe regele Hormei

şi pe regele Aradului,

15: pe regele Libnei

şi pe regele Adulamului,

16: pe regele Ma­che­dei

şi pe regele Be­te­lului,

17: pe regele Tapuahului

şi pe re­gele Heferului,

18: pe regele Afecului

şi pe al Şaronului,

19: pe regele Haţorului,

20: pe regele Şimron-Meronului,

pe rege­le Madonului,

pe regele Acşafului,

21: pe regele Chede­şu­lui,

pe regele Taanacului,

22: pe regele Meghid­donului,

pe regele Iocneamului de lângă Carmel,

23: pe regele Dorului de lângă Nafat-Dor,

pe regele Goimilor din Ghilgal,

24: pe regele Tirţei.

De toţi, treizeci şi unu de regi.

Dăm mai jos lista cetăţilor ai căror regi au fost biruiţi de către israeliţi:

Ierihon (= cetatea finicilor; oraşul parfumurilor);

Ai (= ruină);

Ierusalim (= fundamentul păcii; posesiunea păcii; ce­ta­tea păcii);

Hebron (= comuniune; tovărăşie; ligă);

Iarmut (= înălţime), cetate din câmpie;

Lachiş (= colină; încăpăţânare);

Eglon (= juninci; cerc), cetate din Ţara de Jos;

Ghezer (= pantă repede), cetate canaanită în apropiere de Lachiş;

Debir (= în spate; vorbire; păşune), cetate din ţinutul muntos al lui Iuda;

Gheder (= perete), cetate din extremitatea de miazăzi a lui Iuda;

Horma (= nimicire), numită înainte de distru­ge­rea ei completă Ţefat; era situată în partea sudică a Pa­lestinei, că­tre hotarul cu Edomul;

Arad (= măgar sălbatic), oraş situat la marginea pus­tiei lui Iuda;

Libna (= albeaţă), cetate din câmpie;

Adulam (= loc împrejmuit), cetate situată între Iarmut şi Soco;

Macheda (= ţinutul păstorilor), cetate canaanită din pustie;

Betel (= casa lui Dumnezeu), oraş la vest de Ai şi la sud de Silo;

Tapuah (= măr; gutuie; caisă), cetate din câmpia lui Iuda;

Hefer (= fântână; izvor), cetate pe malul apu­sean al Iordanului;

Afeca (= loc tare; fortificaţie), cetate din regiu­nea mun­toasă a lui Iuda;

Şaron (= crăpături în pământ) sau Laşaron, lo­ca­li­tate neidentificată; Biblia Hebraica o numeşte La­şa­ron; Septua­ginta are vasilea Afek tis Saron (regele Afe­cului care ţine de Saron); Vulgata socoteşte Sa­ro­nul drept o cetate aparte;

Haţor (= târg; castel îngrădit),capitala regatului canaa­nit ce se întindea în nordul Palestinei;

Şimron-Meron (= straja amărăciunii; paza înăl­ţi­mii), cetate canaanită situată în apropierea Betleemului Galileii;

Madon (= ceartă), cetate din nordul Canaanului;

Acşaf (= fascinaţie), cetatea canaanită apar­ţi­nând ulterior teritoriului lui Aşer;

Chedeş (= sfinţit), ar putea fi un alt nume pentru Cadeş-Barnea;

Taanac (= loc nisipos), cetate la marginea câm­piei Izreelului;

Meghiddo (= amplasamentul trupelor), cetate în câmpia Ezdrelonului, de mare importanţă strategică;

Iocneam (= ridicarea poporului), cetate aparţi­nând ulte­rior teritoriului lui Efraim, situată pe Carmel (= grădină mare) sau în apropierea acestuia;

Dor (= locuinţă), cetate situată pe ţărmul Medi­te­ranei, lângă Nafat-Dor (= înălţimile Dorului);

Goim (= neamuri), cetate de lângă Ghilgal;

Tirţa (= graţie; farmec), cetate canaanită deve­nită celebră datorită frumuseţii sale.

Aceştia sunt regii biruiţi de Iosua (sau, mai exact, ce­tă­­ţile stăpânite de aceia). Fără a fi curăţit cu to­tul pământul de popoarele canaanite, luptele prelun­gin­du-se şi în epocile viitoare, ţara putea fi acum îm­păr­ţită triburilor israelite. Des­pre împărţirea pămân­tului vorbeşte următoarea secţiune a Cărţii Iosua.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s