Comentarii la Iosua – 7

Posted: 21/01/2009 in Iosua
Etichete:, ,

CAPITOLUL  7 – Greşala şi pedeapsa lui Acan.

1: Dar fiii lui Israel au făcut o mare nelegiuire prin aceea că au luat din cele afierosite; fiindcă Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminţia lui Iuda, a luat din cele date anatemei; şi cu urgie S-a mâniat Domnul pe fiii lui Israel.

Păcatul a fost săvârşit de Acan (= tulburare), fiul lui Carmi (= vier), fiul lui Zabdi (Dumnezeu a dat), fiul lui Zerah (= lumină scânteietoare), fiul lui Iuda; totuşi, mânia divină vizează întregul Israel. „Origen (Hom. Ios. VI, 7) comentează tema responsabilităţii colective, fundamentală şi pentru tradiţia iudaică”[1].

„Păcatul unuia singur s-a răs­frânt asupra tuturor. Acest păcat va fi pricina tainică a în­frân­gerii din istorisirea care urmează”[2].  „Acan a furat odi­ni­oa­ră un lucru dat bles­te­mului şi vina unui singur om a fost nenorocirea tutu­rora”[3]. „Dar aceasta a fost – zici – o ticălo­şie a mi­no­rităţii şi ceea ce nu se săvârşeşte de mai mulţi nu poate să-i păteze pe toţi. Am spus mai sus destul de des că în mijlocul poporului lui Dumnezeu crima unuia a fost ne­no­ro­cirea multora. Aşa s-a prăbuşit poporul din cau­za lui Acan […]. Biserica lui Dumnezeu este ca şi un ochi. Precum în ochi, dacă a intrat un gunoi oricât de mic, se întunecă toată ve­derea, tot aşa în corpul bi­se­ricesc, chiar dacă puţini fac lu­cruri josnice, acestea pă­tează aproape toată lumina strălucirii bisericeşti”[4]. „Din pricina câtorva inşi a venit nenorocirea pes­te un întreg popor, iar din pricina răutăţii unuia singur s-a vă­tămat tot poporul. Ahar [Acan] a furat cele sfinte şi toată armata a fost pedepsită”[5].  „Aşadar, Acan supără pe Dum­ne­zeu pentru că nu ia din vistieria lui Hristos, ci din Ierihon, adică din lume. Iar nenorocirile ce-au urmat de aici, din pri­ci­na mâniei dumnezeieşti, nu au căzut numai asupra celui osân­dit pentru acestea, ci asu­pra în­tregii adunări. Căci nemaifiind părtaş de aju­torul de sus, vechiul Israil, atât de greu de biruit, a fost slab şi fă­ră putere”[6]. Loc mai greu de înţeles pentru omul mo­dern, însă există o responsabilitate colectivă pentru tot ceea ce se întâmplă într-o comunitate. Mai jos, de altfel, se va arăta şi mijlocul de exorcizare a răului.

2: Iar Iosua a trimis din Ierihon câţiva bărbaţi la Ai, [cetate] ce se află aproape de Betel, zicându-le: Iscodiţi Aiul!  Şi s-au suit bărbaţii şi au iscodit Aiul!” Şi s-au suit bărbaţii şi au iscodit Aiul.

Cetatea Ai (= ruină) era situată la circa 2 km sud-est de Betel (= casa lui Dumnezeu) şi la circa 15 km nord de Ierusalim.

3: Şi s-au întors la Iosua şi i-au zis: „Să nu meargă în­­tregul popor, ci să meargă doar ca la două sau trei mii de băr­­baţi şi să ia cetatea prin împre­su­rare; nu duce acolo tot po­­porul, căci [duşmanii] sunt pu­ţini”. 

4: Şi s-au dus ca la trei mii de bărbaţi, dar ei au fugit de di­na­in­tea bărbaţilor din Ai.

5: Iar bărbaţii din Ai au ucis dintre ei până pe la vreo treizeci şi şase de bărbaţi şi i-au gonit de la poartă şi i-au nimicit pe râpa dealului; iar inima po­porului a slăbit şi s-a făcut ca apa.

„Cei ce cuceriseră cetăţi şi înspăimântaseră ţări şi bi­ruiseră fără osteneală cele mai crude popoare, îi găsesc pe cei din Ai nebiruiţi şi abia au scăpat fugind, nu fără pierderi, ei, care la început nici n-au voit să se înarmeze toată mul­ţi­mea celor buni de luptă, declarând pe faţă că cetatea va fi uşor de biruit de către puţini”[7].

6: Iar Iosua şi-a sfâşiat hainele; şi a căzut Iosua cu faţa la pământ înaintea Domnului până seara, el şi bă­trâ­nii lui Israel, şi şi-au pus cenuşă pe cap.

7: Şi a zis Iosua: „Doam­ne, mă rog: De ce robul Tău a trecut po­porul acesta peste Ior­dan? Ca să-l dai pe mâna Amo­reilor, să ne nimi­cească? Mai bine am fi rămas şi ne-am fi aşezat dincolo de Iordan!

8: Şi ce voi grăi eu după ce Israel a dat dosul din faţa duşmanilor săi?

9: Că dacă vor auzi Canaaneenii şi toţi locui­torii ţării, ne vor împresura şi ne vor nimici de pe pământ; şi ce vei face Tu pentru numele Tău cel mare?”

10: Şi a zis Domnul către Iosua: „Ri­dică-te! de ce ai căzut cu faţa la pământ?

11: Po­porul a pă­că­tuit şi a călcat legământul pe care Eu l-am făcut cu ei; au furat din bunurile blestemate şi le-au dus în ascun­zişurile lor.

12: Şi fiii lui Israel nu vor fi în stare să stea în faţa vrăjmaşilor lor; ei vor da dosul de dinaintea duşmanilor lor, fiindcă ei s-au aşezat sub blestem; dacă nu veţi ridica din mijlocul vostru ceea ce e blestemat, Eu nu voi mai fi cu voi.

13: Scoală-te, sfin­ţeşte poporul şi spune-le: Sfinţiţi-vă pentru mâine!; acestea zi­ce Dom­nul, Dumnezeul lui Israel: Bles­te­mul este-ntru voi, Is­­ra­e­le; nu veţi fi în stare să staţi în faţa vrăjmaşilor voştri pâ­nă când veţi ridica din mijlocul vostru ceea ce e bles­temat.

14: Mâine dimineaţă să vă adunaţi toţi lao­laltă, din toate se­min­ţii­le; şi va fi că seminţia pe care Domnul o va arăta, voi o veţi a­du­ce pe familii, şi familia pe care Dom­nul o va arăta, voi o veţi aduce pe gospodării; şi gospo­dăria pe care Domnul o va arăta, voi o veţi aduce om cu om;

15: şi omul care va fi dat pe fa­ţă, acela va fi ars cu foc, el şi toate câte sunt ale lui, fiindcă el a călcat le­gământul Domnului şi a făcut nelegiuire întru Israel”.

În comentariul ce urmează, pentru Ai e folosită de­nu­mi­rea Ghe, iar pentru Acan, Ahar: „Iar plecând Iisus al lui Navi şi înconjurând cetatea Ierihonului şi ni­micind-o, a zis Dumnezeu: Şi o vei anatematiza pe ea şi toate ale ei (6, 17). Şi voind să lupte cu Ghe, Israil a fugit de la faţa lor, neputând să se lupte împotriva duş­ma­nilor, pentru anatema ce a furat-o (a zădărnicit-o)har. Şi căzând Iisus pe faţa sa, a plâns îna­in­tea lui Dum­nezeu, zicând: A întors Israil grumazul lui înain­tea duş­manilor şi eu ce voi face? Şi i-a spus lui Domnul: Fiind­că anatema este întru voi, Israil nu va putea să se împo­trivească duşmanilor lui. Şi nu va mai ieşi la lup­tă, până ce nu va pierde pe Ahar”[8].  Israel e şi tip al nevoitorului pentru do­bândirea bu­nătăţilor cereşti, iar episodul acesta e o dovadă că „e cu ne­putinţă mona­hului nevoitor să se împotrivească vrăjmaşilor de este stăpânit de vreo patimă, nici nu poate ajunge la măsurile desăvârşirii”[9]. „Oare n-a purtat tot Israilul chi­votul lui Dumnezeu, înconjurând zidurile Ierihonu­lui, timp de şapte zile, în care negreşit a fost şi sâm­băta? Prin ur­ma­re, […] a fost hotărâtă păzirea sâm­be­tei pentru a avea omul timp liber şi pentru Dumnezeu, ca să-i dea şi lui cea mai mică parte din timp, şi să se odihnească atât ro­bul cât şi vita. Păzirea sâm­be­tei a fost hotărâtă pentru cei care sunt încă copii şi care sunt robiţi stihiilor lumii (Galateni 4, 3), pentru cei trupeşti, care nu pot să înţe­leagă nimic mai presus de trup şi literă”[10].

16: Şi s-a sculat Iosua dis-de-dimineaţă şi a adus poporul după seminţiile lui, şi seminţia lui Iuda a fost dată pe faţă.

17: Şi ea a fost adusă pe familii, şi a fost arătată familia lui Zerah; şi a fost adus om cu om;

18: şi a fost arătat Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah.

„Din textul grec, ca şi din cel ebraic, nu rezultă în ce fel este arătat vinovatul. După Flavius Iosephus, marele preot Eleazar este cel care desemnează vinovatul, prin sorţi”[11].

19: Şi a zis Iosua către Acan: „Dă slavă astăzi Dom­nului, Dumnezeului lui Israel, şi măr­tu­ri­seşte-te şi spu­ne-mi mie ce ai făcut, şi nu-mi ascunde nimic!” 

20: Iar Acan i-a răspuns lui Iosua şi a zis: „Adevărat, eu am pă­cătuit în faţa Domnului, Dumnezeului lui Israel; aşa şi aşa am făcut:

21: În timpul prădării am văzut o mantie brodată şi două sute de drahme de argint şi o pană de aur în greutate de cincizeci de drahme şi, poftindu-le, le-am luat şi le-am ascuns în pământ, în cortul meu; şi ar­gin­tul este pus dedesubtul lor”.

Pană de aur: SEP 2 are: limbă de aur: „gr. γλωσσα χρυση: traducere literală din ebraică pentru lingou de aur. Flavius Iosephus (AI 5, 33) şi Theodoret (Qu. Ios. 10): masă de aur, iar Origen (Hom. Ios. VII, 7) comentează expresia literală şi episodul în sens alegorico-spiritual: ereticii fură limbile de aur ale Ierihonului (vorbele seducătoare ale lumii acesteia) pentru a introduce în Biserică principiile false ale filozofilor”[12].

Biblia 1982 şi reeditările sale au: haină fru­moa­să pes­triţă. „Înţelegi că şi cel ce-a furat spune că a vă­zut în pra­dă un lucru subţire pestriţ şi două sute de sicli şi o limbă de aur de cincizeci de sicli şi că s-a gândit la ele, adică a venit la poftirea neîngăduită a lor. Lucrul subţire socotesc unii că e o haină ostăşească, o hla­mi­dă pestriţ ţesută. Iar haina os­tă­şească e simbolul ti­ra­niei. Căci îi stă în fire neamului os­tăşesc să stă­pâ­nească cu plăcere. Iar argintul e chipul (tipul) stră­lu­cirii lumeşti. Şi limba, al înţelepciunii dulce grăitoare eli­neşti. Căci cu adevărat limba şi învăţătura înţe­lep­ţi­lor elini e ca de aur şi mult preţuită”[13].

22: Atunci Iosua a trimis vestitori, iar aceia au alergat la cort, în tabără; şi pe acestea le-au aflat ascunse în cortul lui, şi argintul sub ele.

23: Şi le-au scos din cort şi le-au adus la Iosua şi la bătrânii lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului.

În poporul Israel putem vedea şi o preînchipuire a Bisericii. „Eu nu cred că furtul unei cantităţi atât de mici de aur a constituit un păcat în stare să mur­dă­reas­că într-o mă­su­ră atât de covârşitoare Biserica Dom­nu­lui! Să vedem, însă, nu cumva înţelesul mai lăuntric al acestui furt scoate în evi­denţă răutatea şi gravitatea păcatului? Există o puternică a­trac­ţie în vorbele filo­so­filor şi a sectarilor şi o multă fru­mu­seţe în cuvântările lor. Ei bine, toţi aceştia sunt oameni din ce­tatea Ieri­ho­nu­lui, adică oameni ai acestui veac. Deci, dacă se gă­sesc la filosofi învăţături greşite, îmbrăcate însă în afir­maţii strălucitoare, acestea sunt un drug de aur. Ia sea­ma să nu te laşi ispitit de strălucirea operelor lor, nici să abu­zezi de fru­museţea limbajului lor poleit cu aur”[14].

24: Iar Iosua l-a luat pe Acan, fiul lui Ze­rah, şi ar­gintul şi mantia şi pana de aur şi pe fiii lui şi pe fiicele lui şi boii şi asinii şi oile lui şi cortul lui şi tot ceea ce avea cu el; şi tot poporul era cu el; şi i-a dus la Emec-Acor.

25: Şi i-a zis Iosua lui Acan: „De ce ne-ai ni­mi­cit tu pe noi? Nimicească-te pe tine Domnul astăzi!”  Şi-ntregul Israel l-a ucis cu pietre.

Acan a fost ucis împreună cu fiii şi fiicele sale, iar tex­tul ebraic adaugă: şi după ce i-au ucis cu pietre i-au ars cu foc. Pentru a îmblânzi oarecum pasajul pen­tru cititorul mo­dern, sugerăm a se vedea în fiii şi fii­ce­le lui Acan urmă­rile păcatului; astfel, păcatul trebuie dezrădăcinat împreună cu toate cele ce decurg din el. Înaintea lapidării, Iosua a ros­tit blestem asupra lui Acan, căci şi acela, prin fapta sa, atră­sese blestemul Domnului asupra poporului: „Opusul bi­ne­cuvântării era blestemul (cherem). Acesta era deosebit de înfri­co­şă­tor când îl rosteau părinţii asupra copiilor. O formă aspră de blestem este anatema prin care persoane, vietăţi sau obiecte erau distruse. În această accepţie, blestemul înseam­nă nu numai rostirea de cuvinte de pedeapsă împotriva unui răufăcător, ci şi distrugerea lucrurilor rele. De aceea cel ce se atingea de lucrurile anatematizate sau interzise din porun­ca lui Dumnezeu era pedepsit.”[15]. „Ca şi Moise, tot astfel şi Io­sua a fost ju­decătorul suprem. Se afirmă despre el că era plin de duhul înţelepciunii şi că toţi i se supuneau (Deu­te­ro­nom 34, 9). Într-adevăr, Iosua a acţionat ca un jude­că­tor în con­damnarea lui Acan, cel care reţinuse pentru sine o haină şi un drug de aur, din cele ce au fost ale lo­cuitorilor din Ie­rihon, exterminaţi de către evrei. De­si­gur, împrejurarea a fost excepţională, dar Iosua s-a comportat ca judecător şi în alte cazuri”[16].

„Pentru Maxim Mărturisitorul (Ambigua II, 17), lapidarea lui [Acan] într-o vale simbolizează uciderea gândului iubitor de materie în adâncul conştiinţei. O interpretare asemănătoare la Chiril al Alexandriei: omul duhovnicesc nu trebuie să mai dorească nimic din cele ale lumii (Închinare V)”[17].

26: Şi au îngrămădit deasupră-i un morman de pie­tre; Iar Domnul Şi-a potolit aprinderea mâniei Sale. De aceea l-a numit Emec-Acor până-n ziua de astăzi.

„Iar descoperindu-se păcatul, Iosua a supus pe Acan pedepsei, ca pe unul ce nu şi-a făcut rău numai sieşi, ci a în­tins asupra întregii adunări pieirea, prin pof­ta sa neînfrânată. Şi poate aceasta este ceea ce ni s-a spus nouă atât de bine şi de înţelept prin glasul lui Pavel: Scoateţi pe cel rău dintre voi. Căci puţin aluat dospeşte toată frământătura (I Corinteni 5, 6)”[18].  „Nu socoti simple vorbe hotărârile lui Dumnezeu! Pentru ca Dumnezeu să vă încredinţeze că nu sunt simple vorbe, a adus pe unele din hotărârile Sale la împlinire chiar aici, pe pământ, cum a fost cazul cu Safira (Fapte 5, 7-10), cu (Acan), cu Aaron (Numeri 20, 24) şi cu mulţi alţii. A fă­cut aceasta ca să nu mai puneţi la îndoială cuvintele Lui; a făcut aceasta ca să încetaţi de a vă mai înşela pe voi înşivă că nu veţi fi pedepsiţi. A făcut aceasta ca să cunoaşteţi că bună­tatea lui Dum­nezeu stă în a da păcătoşilor răgaz de pocăinţă, şi nu în a nu pedepsi deloc pe cei ce stăruiesc în păcate”[19]. Desigur, creştinismul nu biruie prin forţă, iar mă­suri puni­ti­ve ca cea descrisă mai sus par, mai cu seamă în zilele noas­tre, aproape de neacceptat. Să nu uităm, însă, împrejurările speciale în care se afla poporul Israel, ca şi continua atracţie exercitată de apostazie şi idolatrie asupra sa. De altfel, şi is­to­ria popoarelor creş­ti­ne e plină de cru­zimi; oricum, Hristos propovăduieşte mai degrabă iertarea (deşi nici învăţătura Sa nu exclude pedeapsa!): „Acestea sunt izbânzile venirii lui Hris­tos! Acestea sunt semnele pu­terii Lui! Căci n-a mântuit ca prin Moise un popor din Egipt şi din robia lui Faraon, despărţind marea (Ieşirea 14, 16-31), ci mai mult, a izbăvit întreaga omenire de stricăciunea mor­ţii şi de sub robia cru­du­lui tiran, a păcatului. Nu duce cu forţa spre virtute, nici nu acoperă cu pământ (Numeri 16, 31-33), nici nu arde cu foc (Numeri 16, 35), şi nici nu po­run­ceşte să fie ucişi cu pietre cei păcătoşi, ci convinge, prin blândeţe şi îndelungă răbdare, ca oamenii să aleagă virtutea, să lupte prin necazuri pen­tru ea şi să se bucure de roadele ei”[20]. Locul în care a fost exe­cu­tat Acan s-a numit de atunci Emec-Acor (= valea tul­bu­ră­rii; valea nefericirii).


[1] SEP 2, p. 42

[2] BBVA, p. 251

[3] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, VI, 1, 2

[4] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, VII, 19, 81

[5] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, VIII, 4

[6] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[7] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[8] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXV, 13

[9] Isaia Pustnicul, Douăzeci şi nouă de cuvinte, XXV, 13

[10] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 23

[11] SEP 2, p. 44

[12] SEP 2, pp. 44-45

[13] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[14] Origen, Omilii la Cartea Iosua, VII, 7

[15] AB, p. 293

[16] AB, p. 184

[17] SEP 2, p. 45

[18] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[19] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, 24

[20] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 4

Anunțuri
Comentarii
  1. Airinei Liviu-Emilian spune:

    V-as ruga, parinte sa-mi spuneti cateva cuvinte despre acest Salvianus si lucrarea lui.

  2. Vania spune:

    Este în PSB, o lucrare mai mult filosofică decât teologică.

    Dar, perioada asta nu prea intru aici pe blog, tocmai s-au fraudat nişte alegeri…

  3. Vania spune:

    Am scris prostii mai sus, cu gândul la Boethius. Salvianus a scris în veacul al V-lea, şi în PSB 72 este un tratat solid al său despre guvernarea (pronia, judecata) lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s