Comentarii la Iosua – 3

Posted: 20/01/2009 in Iosua
Etichete:, ,

CAPITOLUL  3 Trecerea Iordanului.

1: Şi sculându-se Iosua dis-de-dimineaţă, a ple­cat din Şitim. Şi au venit până la Iordan şi au po­posit acolo mai înainte de a trece.

„În multe privinţe, Iisus  al lui Navi a fost tipul lui Iisus Hristos. Când a început să conducă poporul, a început de la Iordan; de acolo a început şi Hristos să predice Evanghelia, după ce a fost botezat”[1].

2: Şi a fost că după trei zile au trecut scribii prin tabără

3: şi i-au poruncit poporului, zicând: „Când veţi vedea chivotul legământului Domnului, Dumne­ze­u­lui vostru, şi pe preoţii voştri şi pe leviţi purtându-l, să vă ridicaţi din lo­curile voastre şi să mergeţi după ei.

Pe preoţii voştri şi pe leviţi: „Textul Masoretic are pe preoţii leviţi. Diferenţierea preoţilor de leviţi în acest verset apare şi în Targum, şi în traducerea siriacă. Vulgata însă urmează Textul Masoretic, subliniind identitatea lor: et sacerdotes stirpis leviticae. Sintagma preoţii leviţi se găseşte începând cu Deuteronom 17, 9. Origen (Hom. Ios. IV, 1-3) separă şi el ordo sacerdotali set leviticus. La fel şi Flavius Iosephus (AI 5, 17), precizând ordinea în care aceştia au trecut Iordanul: Preoţii purtând chivotul, apoi leviţii purtând cortul. În Pentateuh, atribuţiile leviţilor sunt contradictorii (cf. de ex. Numeri 1, 50 şi Deuteronom 31, 25)”[2]. Aceste atribuţii se vor fi schimbat şi funcţie de contextul istoric, astfel că nu trebuie să vedem contradicţii pretutindeni.

4: Dar între voi şi el să fie o depărtare: voi să fiţi cam la două mii de coţi; să nu vă a­propiaţi de el, pentru ca să ştiţi calea pe care veţi merge, fiindcă voi niciodată n-aţi mai umblat pe calea aceasta”.

„Distanţă de aproximativ un kilometru. Prin le­gea lui Moise, oamenii din popor nu aveau voie să se apropie de lu­crurile sfinte; pe de altă parte, se cerea e­vi­tată îmbulzeala şi, deci, lipsa de perspectivă”[3]. Por­nind de la acest loc, iu­da­is­mul ulterior a stabilit calea şabatului sau calea sâmbetei, adi­că distanţa pe care o pu­teau parcurge iudeii în ziua sâmbetei; dar, despre aceasta, nu socotim a fi aici locul pen­tru a vorbi mai mult.

Textul scripturistic de mai sus arată că sunt dife­ri­te grade ale apropierii credincioşilor de Dum­ne­zeu: „Caută să înţelegi, în sfârşit, pentru ce se spune: Dar de­părtarea în­tre popor şi chivotul legământului să fie ca de două mii de coţi. Preoţii şi leviţii, dimpotrivă, stau foarte aproape, aşa de aproape că poartă pe umerii lor chivotul Domnului şi po­run­cile divine. Fericiţi sunt aceia care sunt vrednici să se a­pro­pie de Dum­ne­zeu. […] Fericiţi sunt aceia care sunt a­proa­­pe de tot (de Dumnezeu), atât de aproape încât apropierea fo­cului îi lu­minează fără să-i ardă. Şi Israel va fi mântuit, însă va fi mântuit de departe, el îşi urmează calea sa, însă nu cu pu­terile lui pro­prii, ci cu ajutorul şi sub purtarea de grijă a pre­oţilor”[4].

5: Iar Iosua i-a zis poporului: „Pentru mâine să fiţi cu­raţi, căci mâine va face Domnul minuni între voi”. 

6: Iar pre­o­ţi­lor le-a zis Iosua: „Ridicaţi chivotul legământului Domnului şi mergeţi înaintea poporului!”  Şi ridicând preoţii chivotul le­gă­mântului Domnului, mergeau înaintea poporului.

Comentariul ce urmează va anticipa desfă­şu­ra­rea eve­ni­mentelor: „Iisus este, deci, Domnul şi Mân­tui­torul meu ca­re a preluat conducerea. Asemănaţi, da­că voiţi, faptele lui Moi­se cu principatul lui Iisus. Când Moise a scos poporul din ţara Egiptului, nu era nici o rânduială în mijlocul mul­ţi­mii, nici un ritual la preoţi. Ei au străbătut apa mării, o apă sărată care nu conţinea nimic dulce într-însa şi care alcătuia un perete la dreap­ta şi la stânga (Ieşirea 14, 22). Aceasta s-a petre­cut sub conducerea lui Moise. Când însă Domnul meu conduce oştirea, vedem întâmplările care au fost prevăzute. Preoţii păşeau înainte purtând pe umerii lor chivotul legă­mântului. În nici o parte însă nu le-a venit în cale marea, nici va­lurile care să-i împrăştie. Dar eu vin la Iordan, sub îndru­marea Domnului meu Iisus, şi nu vin cu dezordinea unui fugărit, sau în tulburare înspăimântată, ci vin acolo împre­u­nă cu preoţii, care poartă pe creştetul lor şi  pe umerii lor cor­tul mărturiei Domnului, unde sunt păstrate Legea lui Dum­nezeu şi tablele sfinte. Eu intru în Iordan nu cu o linişte pre­făcută, ci în sunet de trâmbiţă, care produce o vibraţie de aparenţă spirituală şi divină, ca să înaintez până la vestirea adusă de trâmbiţa cerească”[5].  Trecerea prin Ior­dan preîn­chi­puie Taina Botezului, iar trâmbiţele sunt simbol al celei de a doua veniri a Mântuitorului.

7: Şi a zis Domnul către Iosua: „În ziua aceasta voi începe a te înălţa pe tine în faţa tuturor fiilor lui Israel, ca să cunoască ei că aşa cum am fost cu Moise, tot astfel voi fi şi cu tine.

Voi începe să te înalţ dinaintea fiilor lui Israel: pentru Origen (Hom. Ios. IV, 2) şi Theodoret (Qu. Ios. 2) trecerea Iordanului de către Iisus Navi prefigurează botezul Domnului”[6].

8: Şi acum, porun­ceş­te-le preoţilor care poartă chi­votul legământului, zi­cân­du-le: De cum veţi intra pe o par­te a apei Ior­da­nu­lui, staţi în Iordan!” 

9: Şi a zis către fiii lui Israel: „Apro­piaţi-vă aici şi auziţi cuvântul Domnului, Dum­ne­zeului vostru!

10: Întru aceasta veţi cunoaşte că-ntru voi se află Dumnezeu-Cel-Viu şi că El va nimici de dinaintea noas­­tră pe Canaanean şi pe Heteu şi pe Ferezeu şi pe He­veu şi pe Amoreu şi pe Ghergheseu şi pe Iebuseu.

11: Iată, chi­votul legământului Domnului-a-tot-pământul va trece Ior­da­nul înaintea voastră.

12: Alegeţi dintre fiii lui Israel doispre­zece bărbaţi: câte unul din fiecare seminţie.

13: Şi va fi că de îndată ce picioarele preoţilor care poartă chivotul legă­mân­tului Domnului-a-tot-pă­mântul se vor opri în apa Iorda­nu­lui, apa Iordanului de sub ele se va duce la vale, iar apa care vine la vale se va opri.”

Sunt ultimele pregătiri înaintea trecerii Iorda­nu­lui. Lui Israel, sau minţii văzătoare de Dumnezeu, i se promite nimicirea dinaintea sa a popoarelor canaanite; prin acestea sunt închipuite duhurile vrăjmaşe, împo­triva cărora avem a ne lupta în războiul cel nevăzut. Deşi se cere şi efortul nos­tru, puterea lui Dumnezeu este aceea care le va birui. Re­luăm aici scurte date des­pre popoarele canaanite enumerate în text: Canaaneii (= zeloşi; negustori), populaţie hamitică, locuind pe coasta mării şi prin văi; Heteii sau Hitiţii (= uri­aşi; descurajaţi), popor hamitic care, la un moment dat, a în­temeiat un mare imperiu cuprinzând Asia Mică şi o parte din Orientul Mijlociu; Heveii (= cei vii; satul celor ce trăiesc în corturi), neam canaanit, împărţit în mai multe grupe; Fe­re­zeii (= locuitorii câmpiei; îm­prăştiaţi; călăreţi), se pare că erau o populaţie băşti­na­şă, instalată în Palestina înaintea ca­naaniţilor; Gher­gheseii (= cei ce locuiesc în mlaştini), po­pulaţie hamitică (Ghirgasiţi); Amoreii (= munteni), popu­laţie veche, prezentă în Palestina dinaintea canaaniţilor, lo­cu­ia te­ri­toriile muntoase; Iebuseii (= zdrobiţi), popor hami­tic, lo­cu­ind cetatea Iebus (vechiul nume al Ieru­salimului) şi împre­jurimile acesteia.

14: Şi poporul s-a ridicat din corturi ca să treacă Iordanul, iar preoţii au ridicat chivotul legă­mântului Dom­nului înaintea poporului.

15: Şi când preoţii care purtau chi­votul legământului Domnului au intrat în Iordan şi când pi­cioarele preoţilor care purtau chi­votul legământului Dom­nului se afundau într-o parte a apei Iordanului (Iordanul se umfla acum în toată mat­ca lui, ca în zilele secerişului de grâne),

16: atunci apele care veneau din sus s-au oprit; un cheag se oprise foarte departe, până spre ţinutul Chiriat-Iearim; iar cele din vale s-au scurs în marea Araba – Marea Sărată – până ce s-au dus de tot; iar poporul stătea faţă-n faţă cu Ierihonul;

Origen (Hom. Ios. IV, 1) comentează relatările asemănătoare din Ieşirea 15, 8 (trecerea Mării Roşii) şi Iisus Navi 3, 16, scoţând în evidenţă superioritatea trecerii Iordanului (apele nu se despică doar, ca la trecerea Mării Roşii, ci se unesc de-o singură parte, iar restul se scurge în mare). De asemenea, în IV, 2, alexandrinul interpretează spiritual despicarea apelor: şuvoiul care se varsă în Marea Sărată şi amară îi simbolizează pe creştinii care, deşi botezaţi, se întorc spre cele lumeşti; apele care se opresc ca un zid (fermitate, statornicie) îi simbolizează pe cei care se menţin în harul botezului primit de la Domnul. […] Origen (Hom. Ios. IV, 2) vede în abisurile Mării Sărate simbolul cupei sărate a lăcomiei din care beau cei ce au primit botezul, dar n-au ştiut să-l preţuiască”[7].

17: Iar preoţii care purtau chivotul legământului Domnului au stătut pe uscat în mijlocul Iordanului; şi toţi fiii lui Israel treceau pe uscat, până ce întregul popor, pân-la cel din urmă, a trecut Iordanul.

Toţi fiii lui Israel treceau pe uscat: „Pentru exegeza iudaică, doar fiii lui Israel au traversat pe uscat, în timp ce neamurile care îi însoţeau au trecut prin apă”[8].

„Locuitorii Ierihonului – inclusiv Rahab (vezi 2, 10) – aflaseră de minunata trecere a Israeliţilor prin Marea Roşie. Acum şi aici se petrece o minune ase­mă­nă­toare: ambele sunt făcute de unul şi acelaşi Dum­ne­zeu în favoarea unuia şi ace­luiaşi popor. Demo­bi­li­za­rea lăuntrică a adversarilor din faţă va spori”[9]. 

„Cor­tul legământului era îndrumător al popo­rului lui Dumne­zeu. Preoţii şi leviţii se opriră, iar apele, ca impre­sio­na­te de respect în faţa slujitorilor lui Dumnezeu, s-au oprit din curgerea lor, s-au strâns grămadă şi au în­gă­duit trecerea poporului lui Dumnezeu fără teamă. Şi să nu te mi­nunezi, creştine, când ţi se istoriseşte ceea ce s-a întâmplat cu poporul cel vechi! Prin taina Bote­zu­lui şi tu ai trecut cursul de apă al Iordanului şi acum Cuvântul lui Dumnezeu îţi făgăduieşte bunuri multe şi mult mai înalte, ba îţi făgă­duieşte drum şi trecere chiar şi prin văzduh. Ascultă numai ce spune Pavel despre cei drepţi: Vom fi răpiţi în nori ca să în­tâmpinăm pe Hristos în văzduh, şi pururi vom fi cu Dom­nul (I Te­sa­lo­niceni 4, 17). Nu, creştinul nu are de ce să se tea­mă, ştiind că toată făptura e în slujba lui. Ascultă şi fă­gă­du­inţa, pe care Dumnezeu ne-o face prin profet: Şi dacă vei trece prin foc, tu nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui (Isaia 43, 2). Cel drept este în paza Domnului pretutindeni, iar făptura arată ascultarea (pe) care i-o datorează. Şi să nu-ţi în­chipui că pe tine, (cel) care as­culţi acum cum ţi se isto­riseşte ceea ce s-a întâmplat cu cei de demult, nu te inte­re­sează, pentru că toate acelea se împlinesc şi cu tine în chip du­hovnicesc. Căci, dacă vei părăsi întunericul idolatriei şi da­că râv­neşti să ajungi la cunoaşterea legii divine, atunci în­ce­pe ieşirea ta din Egipt. Când te-ai ataşat de mulţimea cate­humenilor Bisericii şi ai început să asculţi de rân­du­ielile Bi­sericii, ai străbătut şi tu Marea Roşie, iar în popasurile pus­ti­u­lui, în fiecare zi te-ai legat să îm­pli­neşti legea lui Dum­ne­zeu şi să contemplezi faţa lui Moise, pe care ţi-o descoperă slava Domnului. Dar când vei ajunge la izvorul duhovnicesc al Botezului şi când, în prezenţa tagmei preoţeşti şi levitice, vei fi ini­ţiat în aceste taine măreţe şi frumoase, pe care le cu­nosc numai cei care singuri au dreptul să le cunoască, atunci, trecând Iordanul, mulţumită tagmei preoţilor, vei intra şi tu în Ţara Făgăduinţei, în această ţară în care, după Moise, Iisus te ia în grijă şi devine îndrumătorul noului tău drum”[10].  În scrierile sale, Origen face deseori, ca şi aici, referire la in­sti­tuţia catehumenatului, sau la pe­ri­oa­da în care neofiţii din­tre pă­gâni erau instruiţi (ca­te­hi­zaţi) în învăţătura creştină, după care urma primirea Botezului. „Câtă măreţie în trecutul is­toric! Marea Ro­şie a fost trecută cu piciorul, ca pe uscat, ma­­na a fost trimisă din cer, izvoarele au ţâşnit în pustie, Le­gea a fost creată prin Moise, semne şi minuni nenumărate s-au să­vârşit în pustie, şi cu toate acestea nicăieri nu se spune că ar fi fost preamărit Iisus (Navi). În schimb, la trecerea Iorda­nu­lui, s-a auzit glasul Domnului când a preamărit pe Iisus, zi­când: În ziua aceasta voi începe a te preamări îna­in­tea ochilor poporului Meu. Nici îna­in­tea tainei Botezului Iisus nu este preamărit, dar din această clipă El începe a fi prea­mărit şi preamărit va fi în faţa poporului Său, căci toţi câţi în Iisus Hristos s-au botezat şi în moartea Lui s-au bo­te­zat (Romani 6, 3). Iar (dacă) moartea lui Hristos nu s-a prea­mărit decât prin preamărirea de pe cruce, atunci se cade ca Iisus să nu fie preamărit pentru fiecare credincios altfel de­cât în clipa tainei Botezului, după cum scris este: Dum­ne­zeu L-a prea­înălţat şi I-a dăruit Lui nume care este mai presus de orice nume. Ca întru numele lui Iisus tot ge­nunchiul să se ple­­ce, al celor cereşti, al celor pă­mân­teşti şi al celor de dede­subt (Filipeni 2, 9-10). […] Eu cred că nu este o taină faptul că Sfânta Scriptură ne spu­ne că o parte din apele Iordanului se scufundă în Ma­re şi se prăvălesc în valurile ei amare, câtă vreme cea­laltă îşi menţine dulceaţa. Aceasta nu este fără un temei duhovnicesc. Pentru că dacă cei botezaţi păs­trea­ză dul­ceaţa harului ceresc, pe care l-au primit, şi ni­meni nu se mai întoarce la amărăciunea păcatului, nu s-ar mai fi scris că o parte a râului s-ar fi vărsat în pră­pastia mării sărate. Şi de aceea, aceste vorbe mi se pa­re că indică o deosebire între bo­­tezaţi, deosebire pe ca­re, din păcate, adeseori avem pri­lejul să o constatăm. Sunt unii care primesc Sfântul Botez, dar se dedau iar la lucruri lumeşti, la atracţiile patimilor, şi beau din nou din cupa sărată a plăcerilor. Partea de apă care se varsă în mare şi se pierde în valurile sărate este chipul acelora care uită pe Dumnezeu. Iar partea de apă care stă în loc şi-şi păstrează dulceaţa este chipul acelora care fără a se clătina îşi menţin darul pe care l-au pri­mit de la Dum­ne­zeu”[11]. Am mai putea vedea în apele care se varsă în Marea Moartă şi păcatul de care ne cu­răţim prin Botez. În amonte, apele Iordanului s-au o­prit în dreptul ţinutului Chiriat-Iearim (= cetatea pă­du­ri­lor), la origine o cetate gabaonită, situată la vreo 15 km depărtare de Ierusalim, pe drumul care duce la Li­da. Reamintim aici că Iordan s-ar traduce prin „cel care curge la vale; cel care coboară; râul care coboară în a­dân­cime”, nume provenind din marea diferenţă de ni­vel din­tre izvoare şi locul vărsării în Marea Moartă.

Trecerea Iordanului. Este o reluare a pasajului trecerii Mării Roşii, dar termenii folosiţi în Iisus Navi, respectiv în Ieşirea (atât cei geceşti, cât şi cei ebraici), diferă. Tradiţia ebraică subliniază legătura dintre Iisus navi cap. 3 şi Ieşirea cap. 14 şi 15; tradiţia creştină subliniază şi ea paralelismul celor două relatări. Origen (Hom. Ios. IV, 1) propune o lectură originală, făcând din aceste două traversări cele două etape ale itinerariului spiritual: trecerea Mării Roşii, simbol al catehumenatului, iar cea a Iordanului, simbol al botezului”[12].


[1] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, X, 11

[2] SEP 2, p. 29

[3] BBVA, p. 248

[4] Origen, Omilii la Cartea Iosua, IV, 3

[5] Origen, Omilii la Cartea Iosua, IV, 4

[6] SEP 2, p. 29

[7] SEP 2, pp. 30-31

[8] SEP 2, p. 31

[9] BBVA, p. 248

[10] Origen, Omilii la Cartea Iosua, IV, 1

[11] Origen, Omilii la Cartea Iosua, IV, 2

[12] SEP 2, p. 28

Anunțuri
Comentarii
  1. Airinei Liviu-Emilian spune:

    Binecuvantati parinte !

    Din descifrarea scrierii hittite, nu este nici umbra de indoiala ca acestia sunt un popor de origine indo-europeana, cu tot respectul. Insasi faptul ca etimologic sunt numiti uriasi, intareste aceasta descoperire. Cand sfintia voastra erati mai tanar nu existau aceste informatii.
    As dori sa-mi dati semnificatia abrevierilor de la note.

  2. Vania spune:

    Am zis, din memorie, ce înseamnă abrevierile, dar la cap. 1 este mai uşor de priceput şi mai corect expus. La orice carte, primul capitol cam este cheia abrevierilor.

    Când eram eu mai tânăr era literatură ştiinţifică despre hittiţi, însă n-a fost preocuparea mea predilectă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s