Comentarii la Deuteronom – 33

Posted: 19/01/2009 in Deuteronom
Etichete:, ,

CAPITOLUL 33 – Moise binecuvintează poporul şi prooroceşte.

 

1: Şi iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, i-a binecuvântat pe fiii lui Israel înainte ca el să fi murit.

„Această binecuvântare a lui Moise este oarecum ase­mă­nătoare cu aceea a lui Iacov (Facerea 49), şi totuşi dife­rită, în sensul că în destinele unor triburi au survenit schim­bări. Fiecare seminţie este numită, ca şi acolo, cu numele stră­moşului”[1].  Omul lui Dumnezeu: denumire pentru prooroci (I Regi 2, 27; 9, 6) sau pentru trimişii Domnului (Judecători 13, 6, 8)”[2].

2: Şi a zis:

„Din Sinai venit-a Domnul

şi din Seir ni S-a arătat;

din muntele Paran şi din Cadeş S-a sârguit

cu zeci de mii de îngeri:

de-a dreapta Sa,

împreună cu El.

„Ascetul încercat prin răbdarea necazurilor, curăţit prin disciplinarea şi strunirea trupului şi desăvârşit prin în­de­letnicirea cu vederile (contemplaţiile) înalte, se învred­ni­ceşte de mângâierea dumnezeiască. Căci venit-a Domnul, zi­ce Moise, din Sinai, adică din încercări, şi s-a arătat nouă din Seir, adică din osteneli trupeşti; şi s-a grăbit din muntele Faran, împreună cu zeci de mii de sfinţi, adică din muntele credinţei, cu zeci de mii de sfinte cunoştinţe”[3]. Pentru a fi mai limpezi acestea, reamintim traducerile numelor proprii de aici: Sinai (= munte colţuros; mărăcini); Seir (= păros; ispită); Paran (= frumuseţe; podoabă).

3: El Şi-a cruţat poporul:

toţi cei sfinţiţi, sub mâi­ni­le Tale,

sub Tine se află.

Din cuvintele Lui au primit Le­gea

Toţi cei sfinţiţi: „fiii lui Israel; totalitatea poporului ales”[4].

4: pe care ne-a poruncit-o nouă Moise,

moştenire adu­nă­rilor lui Iacob.

5: Rege va fi întru cel-iubit,

că s-au adunat mai-marii neamurilor

împreună cu seminţiile lui Israel.

Prin toţi cei sfinţiţi înţelegem pe fiii lui Israel sau, mai ales, pe fiii Bisericii, adevăratul Israel (= mintea văzătoare de Dumnezeu).

6: Să trăiască Ruben şi să nu moară;

şi Simeon să fie mult la număr!”

Iacov avusese cuvinte aspre, la timpul său, pentru Ru­ben şi Simeon (Facerea 49,3-7). Simeon e pomenit, în acel loc, îm­preună cu Levi, devenit, din vremea lui Moise, trib sa­cerdotal.

7: Şi iată pentru Iuda:

„Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda,

şi fă-l să vină la poporul său;

mâinile sale-l vor face osebit,

Tu îi vei fi ajutor împotriva vrăjmaşilor lui”.

Reamintim că din tribul Iuda avea să Se nască Hristos.

8: Iar lui Levi i-a zis:

„Lui Levi daţi-i Urimul său

şi Tu­mimul său, bărbatului celui cuvios

pe care [Domnul] l-a-ncercat la Masa

şi l-a certat la apa Meribei;

9: celui ce-i zice tatălui său şi mamei sale:

– Nu te-am văzut!…

şi pe fraţii săi nu i-a cunoscut

şi pe fiii săi nu i-a ştiut.

Că ei au păzit cu­vintele Tale

şi au ţinut legământul Tău;

„Nu ne porunceşte să-i urâm fără pricină – asta ar fi o mare nelegiuire! – ci: Când tatăl tău, mama ta, femeia ta, copiii tăi – spune Domnul – vor să-i iubeşti mai mult decât pe Mine, atunci, tocmai pentru aceasta, urăşte-i; că o dra­goste ca aceasta pierde şi pe cel iubit şi pe cel ce iubeşte”[5]. „Astfel Domnul ne învaţă în Evanghelia Sa să nu invocăm pe tatăl de pe pământ, pentru că avem un singur Tată, Care es­te în ceruri (Matei 23,9)”[6]. Continuă cuvântul pentru Levi:

10: îi vor arăta lui Iacob hotărârile Tale

şi Le­gea Ta lui Israel;

de teama mâniei Tale pune-vor de-a pu­ruri

tămâie pe jertfelnicul Tău.

11: Binecuvintează, Doamne, pu­te­rea lui

şi primeşte lucrurile mâinilor lui;

frânge şalele vrăjmaşilor săi

ce se ridică împotriva lui

şi pe ale celor ce-l urăsc: să nu se mai ridice!”

„Spre deosebire de binecuvântarea rostită de Iacov pentru Levi, care se referă la însuşirile de războinici ale a­cestui trib, Moise subliniază prerogativele de preoţi ale mem­brilor tribului lui Levi, în tripla ipostază de cercetători ai oracolului divin, de învăţători şi de slujitori la altar”[7].

12: Iar lui Veniamin i-a zis:

„Iubit de Domnul, fără de frică va locui:

Dumnezeu în toată ziua umbreşte dea­su­pră-i,

între umerii săi S-a odihnit”.

„Verbul skiázo = a umbri (figurativ: a ocroti) are în limbajul biblic şi o semnificaţie duhovnicească: prezenţa sau acţiunea prin care harul sau puterea lui Dumnezeu lucrează asupra oamenilor. Norul care umbrea deasupra cortului măr­tu­riei reprezenta una dintre lucrările Domnului asupra Isra­e­li­ţi­lor (Numeri 9, 18, 22; 10, 36). Aceeaşi lucrare se manifestă în Noul Testament: asupra Fecioarei Maria (Luca 1, 35), asu­pra Sfinţilor Apostoli pe muntele Tabor (Matei 17, 5; Marcu 9, 7), asupra suferinzilor prin Apostolul Petru (Fapte 5, 15)”[8]. „Umerii = metaforă pentru munţii sau colinele ce mărginesc o vale în care se afla un sanctuar al seminţiei lui Veniamin (după unii comentatori, chiar templul din Ieru­salim). Me­ta­fo­ra însă poate prefigura şi locul anatomic, pe corpul uman, unde se concentrează rugăciunea inimii: acela pe care se odihneşte şoldul lăutei, sub bărbie, sub ochii ple­caţi ai celui ce se roagă, aşa cum va sugera Evagrie Pon­ticul”[9]. Iacov îi prevesteşte lui Veniamin un viitor război­nic (Facerea 49, 27), mai apropiat de ceea ce s-a petrecut cu acest trib, a­proape ni­micit de israeliţi (Judecători, cap. 20).

13: Lui Iosif i-a zis:

„Din binecuvântarea Dom­nu­lui pământul lui,

din roadele cerului şi din rouă

şi din adân­curile izvoarelor de jos;

14: din roadele pe care soarele

şi luna le fac să odrăslească,

15: din ce-i mai bun al munţilor bătrâni,

din ce-i mai bun al dealurilor veşnice,

16: din roadele îm­bel­şu­ga­tului pământ.

[Darurile] plăcute Celui ce S-a arătat în rug

să vină peste capul lui Iosif,

pe creştetul celui mărit în­tre fraţi.

„Aluzie la Domnul Cel ce i S-a arătat lui Moise în rugul care ardea fără să se mistuie (Ieşirea 3, 2)”[10].

17: Cel întâi-născut al taurului, lui fie-i frumuseţea;

şi coarnele inorogului, coarnele lui

– cu ele va împunge nea­murile

pân-la marginea pământului.

Acestea sunt zecile de mii ale lui Efraim,

acestea sunt miile lui Manase”.

„Lui Iosif i se atribuie rangul deosebit de întâi născut (de­şi acela e Ruben – n. n.), comparabil cu un taur ce emană for­ţă şi vigoare. În Vechiul Testament coarnele sunt deseori un sim­bol al forţei. Efraim şi Manase formează împreună ca­sa lui Io­sif, care domină triburile din nordul şi din centrul Israelului”[11].   Inorogul: „este neclar motivul care a dus la traducerea prin inorog (μονόκερος) a cuvântului ce pare să indice pur şi simplu un bivol, numit în mod obişnuit în greacă bou sălbatic, şi care are două coarne. Alegerea poate fi explicată printr-o imposibilitate de identificare a animalului sau prin recurgerea la un termen care desemna o specie anume de bivol (poate în Egipt) sau prin dorinţa de a face aluzie la un animal fabulos. Denumirea apare în Septuaginta în pasaje poetice: poemul lui Balaam (Numerele 23, 22), în Psalmi (28, 6; 91, 10 etc.)”[12].

18: Iar lui Zabulon i-a zis:

„Veseleşte-te, Zabulon, în ieşirea ta,

şi tu, Isahar, în corturile tale!

19: Neamuri vor surpa şi [numele Domnului] acolo-l veţi chema

şi veţi jertfi jertfele dreptăţii;

că vei suge bogăţia mării

şi mărfurile ce­lor ce locuiesc pe ţărmuri”.

„Triburile lui Zabulon şi Isahar erau vecine şi frec­ventau probabil acelaşi sanctuar de pe Muntele Tabor, aşezat la graniţa dintre ele. Prosperitatea lor se datorează, între al­tele, resurselor Mării Mediterane şi Mării Galileii”[13].

20: Lui Gad i-a zis:

„Binecuvântat este Cel ce lăr­geşte hotarele lui Gad;

ca un leu s-a odihnit,

sfărâmând bra­ţul şi capul.

21: El şi-a văzut pârga,

fiindcă acolo li s-a-m­păr­ţit mo­şie căpeteniilor

celor ce s-au adunat împreună cu mai-ma­rii po­poa­relor.

Dreptate a făcut Domnul,

şi judecata Sa cu Israel”.

„Gad a ocupat podişul mănos de la este de Iordan, aju­­tând celelalte triburi să cucerească ţinutul Canaanului. Moise a murit la est de Iordan, în teritoriile care aparţineau lui Gad. Versetul 20 elogiază succesele militare ale lui Gad, vezi Numeri 32”[14].

22: Iar lui Dan i-a zis:

„Dan, pui de leu

care se arun­că din Vasan”.

„Dan, care iniţial s-a stabilit la vest de Beniamin şi la nord de Iuda, a emigrat din acest teritoriu şi s-a aşezat în nordul Israelului, la poalele muntelui Hermon, la marginea Vasanului, vezi Iosua 19, 47; Judecători 18”[15].

23: Lui Neftali i-a zis:

„Neftali, saţul roadelor celor bineprimite,

sătul de binecuvântarea Domnului,

Marea şi Mia­zăziua va moşteni”.

„Neftali ocupa teritoriile muntoase de la nord-vest de Marea Galileii. Versetul se referă la expansiunea spre sud a acestui trib”[16].

„Neftali în tălmăcire înseamnă belşug, în­des­tulare. Acolo este, aşadar, belşugul, unde este saţiul. Acolo, însă, unde există foamea poftelor, dorinţa niciodată sătulă, acolo este sărăcie”[17].

24: Lui Aşer i-a zis:

„Binecuvântat fie Aşer între fii;

bineprimit va fi de fraţii săi,

piciorul său în untdelemn şi-l va întinge:

25: fier şi aramă-i vor fi încălţările;

tăria ta, cât zilele tale!

Despre Aşer a avut şi Iacov cuvinte ce-i prevesteau bel­şugul (Facerea 49, 20). Restul binecuvântării se referă la în­tregul Israel:

26: Nimeni nu-i ca Dumnezeul celui-iubit,

Cel ce merge pe ceruri ca să-ţi vină-n ajutor,

Cel ce-ntru tărie-i plin de strălucire.

Tărie: (aici ca la Facerea 1, 6): firmament; bolta cerului”[18].

27: Puterea lui Dumnezeu te va acoperi;

jos, sub tăria braţelor veşnice

îl va izgoni de la faţa ta pe vrăj­maş,

zicând: – Piei!…

28: Şi va locui Israel fără frică

singur pe moşia lui Iacob,

moşie cu grâu şi cu vin

şi cu cerul doldora de rouă.

29: Ferice de tine, Israele!

Care popor este asemenea ţie, mântuit de Domnul?:

cu pavăză te va ocroti Cel ce te aju­tă;

sabia ta, lauda ta!

Vrăjmaşii tăi te vor înşela,

dar tu vei călca peste grumajii lor!”

Încheiere plină de bune făgăduinţi pentru poporul sta­tornic în dreapta credinţă, cel mântuit de Domnul. Desigur, ne gândim la Israel cel adevărat, adică la alcătuitorii Bise­ricii lui Hristos.


[1] BBVA, p. 241

[2] BBVA, p. 241

[3] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre cunoştinţa de Dumne­zeu, 74

[4] BBVA, p. 241

[5] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, XXXV, 1

[6] Sf. Ciprian al Cartaginei, Despre rugăciunea domnească, VIII

[7] DEUT, p. 242

[8] BBVA, p. 241

[9] BBVA, p. 241

[10] BBVA, p. 241

[11] DEUT, p. 243

[12] SEP 1, p. 614

[13] DEUT, p. 243

[14] DEUT, p. 243

[15] DEUT, p. 243

[16] DEUT, p. 243

[17] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXXVIII, 10

[18] BBVA, p. 242

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s