Comentarii la Deuteronom – 30

Posted: 19/01/2009 in Deuteronom
Etichete:, ,

CAPITOLUL 30 – Iertare celor ce se pocăiesc, osândă celor împietriţi.

 

1: Şi va fi că, după ce vor veni asupră-ţi toa­te cuvintele acestea – binecuvântarea şi blestemul – pe ca­re ţi le-am pus înainte şi pe care le vei cugeta cu inima ta prin toate neamurile de oriunde te va împrăştia Domnul, Dum­ne­zeul tău,

2: dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, şi da­că din toată inima ta şi din tot sufletul tău vei as­cul­ta gla­sul Său întru toate câte-ţi poruncesc eu ţie astăzi,

3: atunci Dom­nul îţi va vindeca păcatele şi te va milui şi iarăşi te va aduna de prin toate neamurile-n care Domnul, Dum­ne­zeul tău, te-a împrăştiat.

4: Dac-ai fi tu împrăştiat de la o mar­gine a cerului pân-la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va lua;

5: şi te va aduce Domnul, Dumnezeul tău, în ţara pe ca­re-au moştenit-o părinţii tăi; tu o vei moşteni, iar El îţi va da binele şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi.

Celor ce se căiesc, Dumnezeu este gata să le vină în aju­tor şi să-i readune din împrăştierea părerilor şi patimilor; îi va aduce iarăşi în ţara pe care-au moştenit-o părinţii, adică în Biserica lui Hristos.

6: Domnul va curăţi-mprejur inima ta şi inima ur­maşilor tăi, aşa ca tu să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.

7: A­tunci Domnul, Dumnezeul tău, va întoarce blestemele aces­tea asupra vrăjmaşilor tăi şi asupra celor ce te-au urât şi te-au prigonit.

8: Iar tu te vei întoarce şi vei asculta glasul Dom­nu­lui, Dumnezeului tău, şi vei plini poruncile Lui pe care ţi le poruncesc eu astăzi.

9: Domnul, Dumnezeul tău, îţi va purta de grijă întru tot lucrul mâinilor tale, întru roadele pân­te­ce­lui tău, întru prăsila vitelor tale şi-ntru roadele pământului tău; că Domnul, Dumnezeul tău, Se va întoarce şi El, ca să se bucure de tine şi să-ţi facă binele, aşa cum s-a bucurat de părinţii tăi,

10: dacă tu vei asculta de glasul Domnului, Dum­ne­zeului tău, şi vei păzi şi-I vei plini poruncile şi hotărârile şi rânduielile care sunt scrise în cartea acestei Legi şi dacă te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău.

Omul, prin întoarcere, răspunde chemării lui Dumne­zeu, dar, pentru a ajunge la iubirea de Dumnezeu, are tre­bu­in­ţă de intervenţia Aceluia; iubirea lui Dumnezeu e, astfel, tot un dar de sus. Versetele 1-10: „În ebraică, unitatea acestui pasaj este dată de ideea de întoarcere: întoarcere din robie, făgăduită de Dumnezeu, întoarcere la Dumnezeu (convertire) şi, prin urmare, întoarcerea lui Dumnezeu spre poporul Său”[1].

11: Căci porunca aceasta pe care ţi-o poruncesc eu astăzi nu este mai sus de tine, şi nici de tine departe.

„Cerinţele legământului nu depăşesc puterea de înţe­le­gere a oamenilor; ele nu sunt inaccesibile, ci au fost reve­la­te oamenilor prin Lege”[2].

12: Ea nu este în cer, ca să zici: – Cine dintre noi se va sui în cer şi ne-o va aduce, pentru ca noi s-o auzim şi s-o plinim?…;

13: şi nu este nici peste mare, ca să zici: – Cine din­tre noi va trece marea şi ne-o va aduce, pentru ca noi s-o au­zim şi s-o plinim?…

14: Ci cuvântul este foarte aproape de ti­ne; el e-n gura ta şi-n inima ta şi-n mâinile tale: numai să-l plineşti!

Secţiunea 11-14: „Pavel foloseşte parţial aceste versete afirmând că pentru creştini ele se referă la cuvântul credinţei, propovăduirea lui Hristos (Romani 10, 5-8). O expresie analogă este folosită de Iisus pentru a vorbi despre Împărăţie (Luca 17, 21):Împărăţia lui Dumnezeu este εντος υμων = înlăuntrul vostru/întru voi[3].

„Calea adevărului ne va duce spre Dumnezeu cel cu ade­vărat existent. Şi pentru cunoaşterea şi înţelegerea neră­tă­cită a ei nu avem trebuinţă de altceva decât de noi înşine. Căci calea spre Dumnezeu nu e aşa de departe sau de străină de noi, precum nu e nici Dumnezeu, măcar că e mai presus de toate. Ci este în noi şi e cu putinţă să-i aflăm începutul de la noi înşine”[4]. „Nu-i greu să te apropii de credinţa cea adevărată, de adevăr, şi nici nu-i cu neputinţă de primit; este foarte aproape, locuieşte în noi, că, după cum spune acoperit preaînţeleptul Moise, adevărul locuieşte în cele trei părţi ale fiinţei noastre, în mâini, în gură şi în inimă. Cuvintele aces­tea sunt adevărat simbol, că prin trei acţiuni se realizează adevărul: prin voinţă, prin faptă şi prin cuvânt”[5].

15: Iată, eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moar­tea, binele şi răul.

„Două entităţi opuse una alteia; pune-le în talerele ba­lan­ţei tale de judecată, cântăreşte-le exact, ca să vezi ce-ţi es­te mai de folos: să alegi plăcerea cea trecătoare şi prin ea să primeşti moarte veşnică sau să alegi osteneala pentru vir­tu­te, ca virtutea să-ţi fie pricinuitoarea veşnicei desfă­tări!”[6].

16: Dacă vei asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului tău, pe care ţi le poruncesc eu astăzi: să-L iu­beşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în căile Lui, să-I păzeşti hotărârile şi rânduielile, veţi trăi şi vă veţi înmulţi şi Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în întreaga ţară-n care vei intra s-o moşteneşti.

18: Dar dacă inima ta se va schim­ba şi dacă tu nu vei asculta, ci, lăsându-te înşelat, te vei în­chi­na la alţi dumnezei şi le vei sluji,

19: îţi spun eu ţie astăzi: Veţi pieri de istov; zile multe nu veţi trăi în ţara pe care Dom­nul Dumnezeu ţi-o dă, spre care treceţi voi acum Ior­da­nul ca s-o moşteniţi. Cerul şi pământul le iau astăzi ca mar­tori împotriva voastră: v-am pus în faţă viaţa şi moarte, bi­ne­cuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi ur­maşii tăi!

„Dumnezeu a spus că le-a pus înainte ca, prin com­pa­ra­ţie, să aleagă, nu ca să le facă pe amândouă”[7]. Oamenii „au primit cunoştinţa şi mustrarea pedagogică: Cea dintâi, pen­tru că prin ea se dăruieşte oamenilor ştiinţa binelui şi a răului. Dat-am, zice, înaintea feţei tale viaţa şi moartea, pe una spre a o alege, pe alta spre a fi ocolită şi spre a nu cădea, din neştiinţă, în rău ca în bine. Aceasta s-a arătat că a făcut-o Moise, preînchipuind în el simbolurile adevărului”[8].

20: Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău, şi ascultă-I glasul şi lipeşte-te de El, că aceasta este viaţa ta şi-ndelun­ga­rea zilelor tale, de a locui pe pământul pentru care Dom­nul, Dumnezeul tău, li S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, să li-l dea”.

Versetele 15-20 „stau la originea temei celor două căi, foarte importantă în iudaismul elenistic şi la primii creştini (cf. mai ales Testamentul celor doisprezece patriarhi şi Didahia). La 30, 19 se accentuează libertatea omului de a alege între bine şi rău”[9].

Cea de-a treia cuvântare a lui Moise se încheie cu în­demnul de a dobândi iubirea de Dumnezeu şi alipirea de El, spre-ndelungarea zilelor sau, mai simplu, spre moştenirea zi­lei celei neînserate.


[1] SEP 1, pp. 601-602

[2] DEUT, p. 240

[3] SEP 1, pp. 602-603

[4] Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, XXX

[5] Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către Elini, 109, 2-3

[6] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, XIII, 4

[7] Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 48, 7

[8] Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 46

[9] SEP 1, p. 603

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s