Comentarii la Deuteronom – 26

Posted: 19/01/2009 in Deuteronom
Etichete:, ,

CAPITOLUL 26 – Pârga roadelor.

 

1: După ce vei intra în ţara pe care Dom­nul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire, când tu o vei stăpâni şi vei locui într-însa,

2: să iei din pârga roadelor pă­mântului tău pe care ţi-l dă ţie Domnul, Dumnezeul tău, şi s-o pui într-un paner şi să mergi la locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege spre a I se chema numele.

3: Vei mer­­ge la preotul care va fi în zilele acelea şi-i vei spune:

As­­tăzi mărturisesc înaintea Domnului, Dumnezeului meu, că am intrat în ţara pe care Domnul li S-a jurat părinţilor noş­tri că ne-o va da nouă.

4: Preotul va lua panerul din mâi­nile ta­­le şi-l va pune înaintea jertfelnicului Domnului, Dum­ne­zeului tău,

5: iar tu, cuvântând, vei zice în faţa Domnului, Dum­­nezeului tău:

Tatăl meu a părăsit Siria, s-a coborât în Egipt cu puţini oameni şi a pribegit acolo; şi acolo a devenit neam mare, puternic şi numeros.

„Ebr. : Tatăl meu era un arameu pribeag. Referire la Iacob, părintele celor douăsprezece seminţii, ai cărui stră­moşi erau Aramei din Mesopotamia (vezi Facerea 25, 20; 28, 5). KJV traduce: Tatăl meu era un Sirian gata să piară, preluând adverbul ebraic nu numai în sensul de pri­beag, rătăcitor, nomad, ci şi în acela de om pierdut, dez­nă­dăj­duit, răzleţit de ai săi. Oricum, e vorba de diferenţa dintre pri­bea­gul şi oropsitul (în Egipt) de odinioară şi pro­prie­tarul fun­ciar de acum”[1].  Capitolul 26 se referă la da­ru­rile din pârga roadelor, însă ritualul aducerii acestora e unit cu rememo­ra­rea evenimentelor din trecutul poporului israelit.

6: Dar Egiptenii ne-au chinuit şi ne-au umilit şi au pus asupră-ne grele poveri.

7: Şi am strigat către Domnul, Dumnezeul părinţilor noştri; iar Domnul ne-a auzit striga­rea şi ne-a văzut umilinţa şi osteneala şi necazul.

8: Şi ne-a scos Domnul din Egipt, El Însuşi cu puterea Lui cea mare, cu mână tare şi cu braţ înalt, cu vedenii mari, cu semne şi minuni;

9: şi ne-a adus în locul acesta şi ne-a dat pământul acesta, ţara-n care curge miere şi lapte.

10: Acum, iată, am a­dus pârga roadelor pământului pe care Tu, Doamne, mi l-ai dat, ale pământului din care curge miere şi lapte… 

Şi o vei lăsa acolo, înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Fragmentul 5-10a: „Aceste versete formează o mărturisire de credinţă care se citeşte la celebrarea cinei pascale (seder Haggadah şel Pessah). Mişna precizează că textul trebuie neapărat recitat în ebraică. Philon prevede cazul în care cel care aduce ofranda nu cunoaşte textul pe dinafară şi îl ascultă pe preot recitând această cântare măreaţă şi minunată (Spec. II, 216)”[2].

11: Şi să te ve­seleşti de toate bunătăţile pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi le-a dat, ţie şi casei tale: tu şi levitul şi străinul care este cu tine.

12: Când vei fi isprăvit de dat toate zeciuielile din roa­dele pământului tău, în cel de al treilea an, a doua zeciuială o vei da levitului şi străinului şi orfanului şi văduvei, şi vor mânca ei în cetăţile tale şi se vor sătura.

13: Şi să grăieşti în faţa Domnului, Dumnezeului tău: Pe cele afierosite le-am lu­at din casa mea şi le-am dat levitului şi străinului şi or­fanului şi văduvei, după toate poruncile Tale pe care Tu mi le-ai poruncit; porunca Ta n-am călcat-o şi nici n-am dat-o uitării.

Pe cele afierosite: „literal: Pe cele sfinte. Odată închinate Domnului, darurile capătă dimensiunea sacralităţii, devin sfinte şi-I aparţin lui Dumnezeu”[3].

14: Din ele-n întristare n-am mâncat, din ele-ntru ne­curăţie n-am cheltuit, din ele celui mort eu nu i-am dat; de glasul Domnului, Dumnezeului meu, am ascultat, după cum Tu mi-ai poruncit am făcut.

„Zeciuiala sfântă, având o destinaţie precisă, nu poate fi folosită în alte scopuri şi cu alte prilejuri, ceea ce ar duce la profanarea ei: este interzisă folosirea ei ca ofrandă sau ca donaţie în caz de deces. Sensul celei de a doua afirmaţii este obscur în originale, putând fi tradusă şi prin formularea: n-am folosit-o pentru vreun lucru necurat[4]. Celui mort eu nu i-am dat: „Comentatorii precizează că referirea la morţi este o aluzie la obiceiul – foarte răspândit în Egipt – de a aşeza hrană lângă morminte sau la practica sacrificiilor propiţiatorii”[5].

15: Caută deci din casa Ta cea sfântă, din cer, şi binecuvintează-l pe Israel, poporul Tău, şi pământul pe care l-ai dat lor, după cum Te-ai jurat părinţilor noştri că ne vei da o ţară în care curge lapte şi miere.

Invocarea binecuvântării divine încheia textul ce era rostit de către aducătorul ofrandei din pârga roadelor.

16: În ziua aceasta ţi-a poruncit Domnul, Dum­ne­zeul tău, să plineşti toate hotărârile acestea şi rân­du­ie­li­le; să le păziţi şi să le pliniţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.

17: Tu astăzi L-ai ales pe Dumnezeu să fie Dumnezeul tău; să umbli în căile Lui, să-I păzeşti hotărârile şi rânduielile, să asculţi de glasul Lui.

Tu astăzi L-ai ales pe Dumnezeu să fie Dumnezeul tău: „Ambiguitatea Textului Masoretic a provocat traduceri diferite: Tu azi ai întărit (confirmat) că Domnul e Dumnezeul tău (KJV); Tu azi ai mărturisit că Domnul e Dumnezeul tău (RSV); Tu ai obţinut azi de la Domnul această mărturisire, că El va fi Dumnezeul tău (BJ); Pe Domnul L-ai adus tu astăzi să declare că El devine Dumnezeul tău (TOB); Astăzi ai mărturisit tu Domnului că El va fi Dumnezeul tău (ed. Rom. 1936); Astăzi te-ai spovedit înaintea Domnului că El îţi va fi Dumnezeu (GALA). În formularea de faţă prevalează socotinţa că în nici o parte a Bibliei nu se spune că legământul dintre Iahve şi Israel ar constitui un contract între doi parteneri egali. Nici Septuaginta nu spune aceasta, dar folosirea verbului a alege pune un accent special pe faptul că, deşi Dumnezeu este iniţiatorul, Cel ce alege primul, totuşi El îi respectă omului libertatea de a opta între alegerea lui Dumnezeu şi propria sa alegere. E drama căderii omului şi, în continuare, drama lui Israel, dar şi maiestatea omului de a avea dumnezeiasca însuşire a libertăţii. Notăm şi faptul că verbul ereo, folosit foarte rar (de numai 9 ori) în Vechiul Testament, înseamnă în primul rând a prinde în mâini a apuca (ceva sau pe cineva), şi numai în al doilea rând a alege. De aici: a-L alege pe Dumnezeu înseamnă, de fapt, şansa de a-L avea în mână, de a-L păstra pentru tine. Este ceea ce exprimă […] Vasile Voiculescu în poezia Prizonierul: Oho, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi,/ Te ţin prizonier… […] O clipă inima mi se făcuse cer. Evident, e vorba de o experienţă mistică. În legătură cu aceasta însă vom reţine şi faptul că ereo e folosit aici în locul verbului eklego = a alege, dar înrudit cu acesta din urmă e substantivul ekloghesis = căutare. Aşadar, opţiunea omului pentru Dumnezeu este, în fapt, rezultatul (deseori subconştient) al unei căutări. A alege devine sincron cu a fi aflat, şi aşa se explică încrâncenarea mistică prin care omul Îl ţine pe Dumnezeu în mână[6].

18: Tot astăzi Domnul te-a ales pe tine să-I fii popor ales, aşa cum ţi-a spus, ca să pă­zeşti toate poruncile Lui;

Domnul te-a ales: „a doua folosire a verbului ereo, de unde se vede că Dumnezeu şi omul se aleg reciproc, un parteneriat pe care teologia creştină îl va defini drept synergie = conlucrarea dintre Dumnezeu şi om”[7].  „Philon, în Virt. 184-185, admiră relaţia, de alegere reciprocă, stabilită între Dumnezeu şi omul care se străduieşte să-L slujească”[8].

19: şi să fii tu mai presus decât toate neamurile, aşa cum te-a făcut El să fii: faimos şi mândru şi slăvit; ca să-I fii Domnului, Dumnezeului tău, popor sfânt, aşa cum a grăit El” .

„Fragmentul cuprins în versetele 16-19 constituie par­tea finală a reglementărilor şi a preceptelor expuse în ca­pi­to­le­le 12-26 sub forma Codului deuteronomic. Acesta este do­cu­mentul Legământului între Dumnezeu şi Israel, prezentat ca un contract între doi parteneri, în care sunt specificate obli­­gaţiile fiecăruia”[9].


[1] BBVA, p. 230

[2] SEP 1, p. 592

[3] BBVA, p. 230

[4] DEUT, p. 237

[5] SEP 1, p. 593

[6] BBVA, p. 231

[7] BBVA, p. 231

[8] SEP 1, p. 593

[9] DEUT, p. 237

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s