Comentarii la Deuteronom – 24

Posted: 19/01/2009 in Deuteronom
Etichete:, ,

CAPITOLUL 24 – Legiuiri casnice.

 

1: De-şi va lua cineva femeie şi va locui îm­preună cu dânsa şi de se va întâmpla ca ea să nu afle bu­nă­voinţă-n ochii lui pentru că el a aflat într-însa ceva ce nu-i place, să-i scrie carte de despărţire, să i-o dea în mână şi s-o scoată din casa lui.

E vorba aici despre legătura dintre soţi. Ceva ce nu-i place: „termen ambiguu în ebraică, tradus foarte diferit, de la ceva necurat (KJV) până la ceva scandalos (OSTY) şi tot atât de divers interpretat de şcolile rabinice, de la a nu-i plăcea bărbatului cum i s-a gătit mâncarea şi până la situaţia că o altă femeie îi place mai mult. Septuaginta foloseşte ashemon = rău conformat, diform (fizic); de neadmis, indecent, ruşinos (moral). Oricum, obiecţia soţului constituie motiv de divorţ. Iisus însă va stabili că singurul motiv de divorţ e adulterul (Matei 19, 3-9); legea lui Moise era doar un pogorământ faţă de slăbiciunea firii omeneşti”[1].  „Legea divorţului nu mai este formulată în altă parte din Pentateuh; o aluzie la această lege apare în întrebarea pe care fariseii i-o adresează lui Iisus (Matei 19, 7)”[2].

Ca o femeie alungată e şi persoana ori poporul care a călcat voia divină. „Într-adevăr, Dumnezeu a lepădat acest po­por (pe iudei – n. n.) şi i-a dat o carte de despărţenie, aşa cum se întâmplă în viaţa oamenilor care au fost căsătoriţi. Dacă o femeie nu mai era iubită de soţ, primea din partea băr­batului, potrivit legii lui Moise, o carte de despărţenie, şi fe­meia era repudiată, deci era slobozită din casa sa, întrucât nu se purtase bine, iar el putea să-şi ia alta. Tot aşa trebuie în­ţelese lucrurile şi cu poporul de aici, din Scriptură, care, din pricină că a primit carte de despărţenie, a ajuns cu totul părăsit”[3].  Mântuitorul aduce o corectură Legii mozaice, sta­bilind că singurul motiv de divorţ este adulterul (Matei 19,3-9); desigur, în plan religios, acesta e cu mult mai grav.

2: Iar dacă ea, ducându-se, se va mărita cu un alt băr­bat

3: şi dacă acest al doilea bărbat o va urî şi el, să-i scrie carte de despărţire şi să i-o dea în mână şi s-o scoată din ca­sa lui; sau dacă acest al doilea bărbat care şi-o luase de soţie va muri,

4: atunci bărbatul ei dintâi, cel ce-i dăduse dru­mul, nu va putea să se răzgândească şi să şi-o ia din nou de so­ţie du­pă ce ea s-a pângărit; că urâciune este aceasta îna­in­tea Dom­nului, Dumnezeului tău, şi să nu pângăreşti pă­mân­tul pe ca­re Domnul, Dumnezeul vostru, vi-l dă ca moştenire.

Acestea s-au spus cu referire la divorţ; Moise dăduse aceste legiuiri ca un pogorământ faţă de slăbiciunea firii o­me­neşti; de asemenea, şi Biserica recurge uneori la po­go­ră­minte, însă rămâne valabilă recomandarea (porunca, de fapt) lui Hristos, anume ca ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă (Matei 19, 6).

5: Dacă cineva şi-a luat femeie de curând, să nu ia­să la război, şi nici vreo sarcină să i se pună; ci timp de un an să fie [de toate] scutit în familia sa, ca să-şi bucure fe­meia pe care a luat-o.

„Oare iubitorul de virtute legiuitor îl leagă de casă pe răz­boinic şi nu-l lasă să câştige renume, ci îl obligă să ră­mâ­nă biruit de recile legături cu femeia şi să socotească mai de folos iubirea de trup decât lucrurile cele mai de trebuinţă? […] Bărbatul care s-a atins de virtute, dar încă nu şi-a în­su­şit-o bine, e uşor de dus spre contrariul. […] Deci să ne fa­cem familiare virtuţile, silindu-ne să rodim cât mai mult în ele. Unul, de pildă, rodeşte înţelepciunea întru cunoştinţă, al­tul câştigă blândeţea şi nemânierea, sau vreun alt lucru din acestea, pe care îşi propune să-l dobândească. Dar oare va fi min­tea în stare să suporte probe şi ispite îndată ce a început să se deprindă în buna cuviinţă a acestora? Şi cel ce s-a că­să­torit de curând cu înţelepciunea, ajungând între cei ce co­rup cele drepte, nu se va corupe mai degrabă, în loc să bi­ru­iască şi să respingă vătămările acelora, dat fiind că încă nu e destul de fixat şi de statornicit în înţelepciune? […] Dar cel deprins în în­ţelepciune se va lupta cu înţelepţii şi se va opu­ne cu forţă vi­cleniilor acelora […]. Deci are dreptate legea când, zugră­vind cu fineţe prin chipul femeii virtutea, ca soţie a sfinţilor, […] nu îngăduie să fie împovărat cu osteneli şi cu prigoniri cel care e proaspăt sădit şi se află de curând în sâr­guinţa pentru bine, ci-l lasă să petreacă fără griji şi întru ale sale, ca încălzit de dezmierdările virtuţii să se lege bine de ea”[4].

6: Să nu iei drept zălog moara, nici măcar piatra ei de deasupra, că prin aceasta iei ca zălog însăşi viaţa.

Prin oprirea acestora se lua datornicului un obiect in­dispensabil pentru pregătirea hranei, deci asigurării vieţii. „Cele două părţi componente ale morii, inseparabile, reprezintă pentru Origen (PG 12, ad locum) Vechiul şi Noul Testament”[5].

7: De se va afla că cineva dintre fiii lui Israel l-a ră­pit pe vreunul din fraţii săi şi, supunându-l silniciei, l-a vân­dut, tâlharul acela să moară; şi să stârpeşti răul din mij­lo­cul vostru.

„Deci nu e îngăduit să se răpească neamul sfinţit în Hris­tos şi să fie dus într-o robie străină de cei ce obişnuiesc să facă aceasta. Căci precum cei ce, amăgind copiii, îi atrag din cetate şi din case şi, dezbrăcându-i de semnele libertăţii, le impun jugul robiei silnice, la fel se socotesc cei ce atrag prin amăgiri meşteşugite ale ideilor pe cei ce s-au hotărât să cu­gete cele drepte şi se nevoiesc în viaţa cuvenită celor li­beri, la părerile lor nebuneşti, suferă osânda tâlharilor de su­flete omeneşti; iar pedeapsa lor e moartea. […] Deci, pentru ca să nu fie răpiţi vreunii din Biserica lui Dumnezeu ca din­tr-un cămin părintesc şi să fie duşi în capiştile celor vicleni, vân­zându-li-se mintea prin perversitatea răutăţii, legea hotă­răşte pedeapsa cu moartea pentru cei ce îndrăznesc în chip cu totul necredincios să facă aceasta”[6]. Sunt vizaţi aici ere­ticii, dar se pot înţelege şi necredincioşii.

8: Asupra unei răni de lepră ia bine seama la ce faci, să păzeşti întocmai şi să plineşti totul după legea pe care v-o spun vouă preoţii, leviţii; aveţi grijă: precum v-am poruncit eu, aşa să faceţi!

9: Adu-ţi aminte ce i-a făcut Dom­nul, Dumnezeul tău, Mariamei când voi eraţi pe drum la ie­şi­rea din Egipt.

Despre rânduiala pentru lepră am vorbit în comen­ta­riul la Levitic. Episodul cu Mariam, sora lui Moise, e relatat în Numerii, cap. 12.

10: Dacă l-ai îndatorat pe aproapele tău cu orice fel de datorie, în casa lui să nu intri ca să iei de la el zălog;

11: afară să stai, iar omul pe care l-ai îndatorat îţi va aduce el zălog, acolo, afară.

12: Iar dacă omul va fi sărac, să nu te culci a­vând zălogul lui asupră-ţi,

13: ci să-i întorci zălogul la asfin­ţi­tul soarelui, ca să doarmă el în haina sa şi să te bine­cu­vin­teze şi să-ţi fie ţie ca milostenie înaintea Domnului, Dum­ne­zeului tău.

Ca şi în alte locuri, Legea pune stavilă asprimii cre­di­to­rilor, propovăduind mai degrabă milostenia.

14: Să nu opreşti plata celui sărac şi nevoiaş din­tre fraţii tăi, nici pe aceea a străinului care trăieşte în ce­tăţile tale,

15: ci plata să i-o dai în aceeaşi zi, înainte de asfin­ţitul soarelui, de vreme ce el este sărac şi în ea îi e nă­dej­dea; ca nu cumva să strige el către Domnul împotriva ta şi să fie păcat întru tine.

Oprirea plăţii lucrătorilor e un păcat strigător la cer. „Ni­meni să nu-l înşele pe un lucrător la plata datorată. Fi­ind­că suntem şi noi lucrătorii Domnului Dumnezeului nostru şi de la El aşteptăm plata muncii noastre. Şi tu, orice lucru ai de făcut, dacă tăgăduieşti lucrătorului plata meritată, adică îl plăteşti prea puţin şi prea ieftin, vei fi refuzat când vei cere plata făgăduinţelor cereşti”[7].

16: Părinţii să nu fie daţi morţii pentru vina co­pii­lor, şi nici copiii să nu fie daţi morţii pentru vina părinţilor: fiecare să moară pentru păcatul său.

E clar afirmată responsabilitatea individuală, chiar da­că alte locuri (precum 21, 1-9) dau de înţeles că şi comu­ni­tatea e solidară în caz de vinovăţie.

17: Să nu suceşti dreptatea străinului, nici pe a orfanului şi nici pe a văduvei; haina văduvei să n-o iei ză­log;

18: adu-ţi aminte că rob ai fost în ţara Egiptului şi că Dom­nul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo; iată de ce-ţi po­run­cesc eu să faci lucrul acesta.

19: Când vei secera holda în ţa­ri­na ta şi vei uita vreun snop în ţarină, să nu te întorci să-l iei; el va fi al săracului şi al străinului şi al orfanului şi al vă­duvei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecu­vin­te­ze întru toate lucrurile mâinilor tale.

20: Când vei culege măs­li­nele, să nu te întorci să aduni pe cele ce ţi-au rămas în ur­mă; ele vor fi ale străinului şi ale orfanului şi ale văduvei.

21: Când îţi vei culege via, să nu culegi pe urmă şi ceea ce ţi-a scăpat; să-i fie străinului şi orfanului şi văduvei.

22: Adu-ţi a­min­te că rob ai fost în ţara Egiptului; iată de ce-ţi po­run­cesc eu să faci lucrul acesta.

Legea protejează pe toţi cei neajutoraţi, asuprirea a­ces­tora numărându-se între păcatele strigătoare la cer. Por­nind de la imaginea viei şi a măslinilor, o tâlcuire spune des­pre rugăciune: „Mintea nedesăvârşită nu e lăsată să intre în via plină de rod a rugăciunii, ci numai şi de abia la sunetele simple ale psalmilor, ca un sărac la frunze”[8]. O notă a tra­ducătorului arată că prin rugăciune se înţelege aici rugă­ciu­nea tăcută, de un singur gând; iar prin psalmi, rugăciunea ci­ti­tă sau cântată.


[1] BBVA, p. 228

[2] SEP 1, p. 589

[3] Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, IV, 2

[4] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în duh şi adevăr, V

[5] SEP 1, p. 589

[6] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în duh şi adevăr, VIII

[7] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XIX, 3

[8] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 172

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s