Comentarii la Deuteronom – 14

Posted: 18/01/2009 in Deuteronom
Etichete:, ,

CAPITOLUL 14 – Jelanii oprite. Mâncăruri curate şi necurate.

1: Fii sunteţi ai Domnului, Dumnezeului vos­tru; să nu vă curăţiţi deasupra mortului, nici să vă radeţi între ochi.

„Întregul verset se referă la unele rituri funerare prac­ti­cate de neamurile Canaanului, rituri pe care Legea lui Dum­nezeu le interzice. În legătură cu primul (rit) versiunea ebraică denunţă practicarea unor incizii corporale, practică la care se face aluzie şi în Levitic 19,28. Septuaginta însă foloseşte ver­bul fivao (de altfel, singura dată în întreg Vechiul Testament) = a pu­ri­fi­ca, a deveni strălucitor (prin purificare), ceva asemănător cu expresia a străluci de curăţenie, ceea ce n-ar exclude ri­tu­a­lul unei purificări prin incizare”[1]. Cât priveşte raderea în­tre ochi, „poate fi vorba de raderea smocului de păr dintre sprân­cene. Traducătorii din ebraică, deşi pornesc de la textu­a­litatea expresiei între ochi, glosează pe ideea tunderii pă­ru­lui de pe frunte (cum am zice azi, tunderea bre­to­nu­lui), sau pe cea a raderii părului din porţiunea frontală a capului”[2].

2: Că popor sfânt îi eşti tu Domnului, Dumne­ze­u­lui tău, şi pe tine te-a osebit Domnul, Dumnezeul tău, să-I fii popor ales între toate neamurile câte se află pe faţa pă­mân­tului.

3: Nimic spurcat să nu mâncaţi.

Spurcat e mai puternic decât necurat şi are aici un con­ţinut religios-moral: ceea ce este urâciune în faţa Dom­nu­lui, termen care condamnă orice formă de idolatrie”[3].

4: Iată animalele pe care le puteţi mânca: viţelul din vaci,

5: mielul din oi şi iedul din capre; cerbul, gazela, an­tilopa, bivolul, ţapul sălbatic, bourul şi girafa.

Girafa: „literal: cămila-panteră. Acest fel de interdicţii alimentare, enumerate mai jos, sunt mai explicite în Levitic 11; unele sunt reluate aici, dar nu toate vietăţile pot fi identificate foarte precis”[4].

6: Orice animal care are copita despicată, cu copita adică despărţită-n două unghii, şi care face parte dintre rumegătoare, îl puteţi mân­ca.

„În tradiţia iudaică, şi apoi în cea creştină, verbul διχηλειν a fost interpretat alegoric: despicarea copitei a fost văzută ca un indiciu al capacităţii de discernământ”[5].

Puteau fi mâncate cornutele mari şi mici, atât cele domestice, cât şi cele sălbatice. „acestea, dat fiind că merg repede pe drum cu aceste două unghii, simbolizează pe cei ce merg corect pe calea Legii”[6]. Poate fi vorba şi despre o depăşire a egoismului: „piciorul e simbolul mersului prin fapte. Iar despicătura copitei e chipul clar a putinţei de-a merge, de-a păşi drept şi fără vină în amândouă direcţiile: spre noi şi spre alţii”[7]. „Cu copita despicată înseamnă că cel drept merge şi în lumea aceasta şi aşteaptă şi veacul cel sfânt”[8]. „Animalul cu copita despicată în două arată dreptatea; că dreptatea are talerele egale; acest animal apoi rumegă propria sa mâncare, mâncarea dreptăţii, adică Cuvântul; Cuvântul intră în noi din afară prin cateheză, aşa cum intră mâncarea; iar dinăuntru, ca din stomac, este trimis minţii spre a fi păstrat în memorie. Omul drept rumegă hrana cea spirituală când are în gura sa Cuvântul; dreptatea o desparte în două: sfinţeşte şi aici pe pământ pe omul drept, dar îl trimite şi în veacul ce va să fie”[9].

7: Dintre cele ce rumegă şi dintre cele cu copita despicată şi din cele cu unghiile despărţite să nu mâncaţi: cămila, ie­purele şi ariciul, cele ce rumegă fără să aibă copita des­pi­ca­tă; acestea pentru voi sunt necurate;

Cămila: este vorba despre dromader, cămila cu o cocoaşă, cămila cu două cocoaşe fiind foarte rară în Orientul Apropiat.

Prin iepure s-a tradus ebraicul arnebet, care desemna toate speciile acestei familii cunoscute în Orient. Simbolic, iepurele reprezintă desfrâul şi lipsa de măsură. Este oprit consumul iepurelui „ca să nu fi sodomit, nici să te amesteci cu unii ca aceştia; că iepurele îşi schimbă în fiecare an culcuşul, câţi ani trăieşte, atâtea culcuşuri are”[10].

8: şi porcul, pentru că, deşi are copita despicată şi despărţită-n două unghii, nu ru­megă; necurat e pentru voi. Din cărnurile acestora să nu mân­caţi, de stârvurile lor să nu vă atingeţi.

Ebraicul kaziir desemna o specie de porc semisălbatic. În general, orientalii evită porcul, acesta fiind în vechime principalul purtător al leprei. Porcul simbolizează ignoranţa, lăcomia, desfrâul şi egoismul. „Despre porc a vrut să spună aceasta: Să nu te lipeşti de astfel de oameni, care sunt asemenea porcilor! Cu alte cuvinte: oamenii, când trăiesc în belşug, uită de Domnul; dar când sunt în nevoi, îşi aduc aminte de Domnul; că şi porcul, când mănâncă, nu ştie de stăpânul său; dar când e flămând guiţă; iar dacă primeşte mâncare iarăşi tace”[11]. „Legea opreşte să se mănânce animalele care prin natura lor sunt grase, de pildă porcii, că de felul lor au multă carne grasă. O carne ca aceasta folosesc cei cărora le place să trăiască în desfătări. Se spune că un filosof, făcând etimologia cuvântului is (= porc; gr.), a arătat că acest cuvânt vine de la cuvântul this (= jertfă), pentru că porcul este un animal propriu pentru jertfă (thisis) şi pentru junghiere”[12]. În plus, „porcul este simbol al desfrânării, pentru că-i iubitor de plăceri, pofticios, murdar, are patimă necurată după mâncări şi împreunări, îi place să fie scărpinat şi să stea în mocirlă şi pune carne pe el pentru tăiere şi pieire”[13].

9: Din toate [vie­tă­ţile] care sunt în apă le puteţi mânca pe acelea care au aripi şi solzi; pe acestea le puteţi mânca,

10: dar pe nici una din cele ce nu au aripi şi solzi să n-o mâncaţi; acestea pentru voi sunt necurate.

Dintre vieţuitoarele acvatice, Legea îngăduie doar consumul peştilor. Sunt oprite moluştele, crustaceele, caracatiţa etc. „Să nu te asemenea, lipindu-te de nişte oameni ca aceştia, care până la sfârşit sunt nelegiuiţi şi osândiţi la moarte, după cum şi aceste vieţuitoare ale mării sunt singurele blestemate să înoate în adânc, că nu înoată ca celelalte, ci locuiesc pe pământul de jos din adânc”[14].

11: Orice pasăre curată o puteţi mânca.

12: Dar din­tre zburătoare să nu le mâncaţi pe acestea: vulturul, zgrip­ţorul şi vulturul-de-mare;

Prin vultur (ebr. neşer) se înţeleg toate speciile acestuia. Zgripţorul (ebr. peres) pare a desemna o specie de vultur ce se hrăneşte mai ales cu peşti, Gypaetus barbatus. Ar putea fi aceeaşi pasăre cu vulturul de mare (ebr. azuaiah).

13: şoimul şi eretele cu soiurile lor;

Şoimul (ebr. daah) este cunoscutul răpitor diurn, din familia falconidelor. Eretele (ebr. aiah) pare a fi o specie înrudită.

14: cor­bul cu soiurile lui;

Prin corb sunt înţeleşi toţi reprezentanţii acestei familii.

15: struţul, cucuveaua, precum şi pes­că­ru­şul cu soiurile lui,

Struţul (ebr. bat haiaanah = fiica strigătului) este interzis evreilor, deşi popoarele din zonă consumă carnea acestuia. Prin cucuvea e tradus ebraicul takmas, despre care nu se ştie cu exactitate ce specie denumeşte. Pescăruşul (ebr. şalaq) pare a fi, în fapt, cormoranul.

16: bâtlanul, cocorul şi ibisul;

Bâtlanul sau huhurezul (Biblia 1982) traduce ebraicul kos, desemnând fie o specie de bufniţe, fie, mai probabil, pelicanul sau cormoranul. Cocorul (ebr. ianşuq) ar putea desemna lebăda, aici.

17: huhurezul, vultanul cu soiurile lui, pupăza, bufniţa,

Huhurezul redă ebraicul qaat, fiind vorba despre pelican. Vultanul traduce ebraicul rakhama (= cel tandru), desemnând o specie de vultur caracterizată prin afecţiunea arătată puilor. În finalul versetului apare din nou şalaq, echivalat de Biblia 1982 cu şoimul de mare. Pupăza e pasărea cunoscută şi de noi.

18: pelicanul, cormo­ra­nul cu soiurile lui, lebăda şi liliacul.

Pelicanul încearcă echivalarea ebraicului kasiidah, cuvânt ce s-ar traduce prin milostiva şi desemnând probabil barza, cunoscută pentru afecţiunea sa faţă de pui. Cormoranul apare unde textul ebraic are anafah, care ar însemna pasăre supărată; posibil să fie vorba despre papagal. Lebăda echivalează ebraicul dukifat, care ar corespunde pupezei. În sfârşit, liliacul (ebr. atalaf), deşi mamifer, e socotit până azi între păsări în Orientul Apropiat; el a devenit simbolul idolatriei.

Sunt, în general, oprite consumului păsările răpitoare. „Căci acestea zboară la înălţime şi se bucură de locurile înalte şi urăsc pe cele de jos. Iar aşa este cel fudul şi îngâmfat, care are în sine cugetul trufaş şi e obişnuit să dispreţuiască pe omul cuviincios şi modest şi nu-i place să consimtă cu cei smeriţi”[15]. „Să nu te lipeşti, nici să nu te asemenea cu astfel de oameni, care nu ştiu să-şi câştige hrana lor cu osteneală şi sudoare; ci, cu fărădelegea lor, răpesc averi străine; şi mergând, cu înfăţişare nevinovată, pândesc şi se uită de jur-împrejur pe cine să despoaie din pricina lăcomiei lor, ca şi păsările acestea, care nu-şi câştigă singure hrana, ci stau trândave şi caută cum să mănânce cărnuri străine; sunt o ciumă, prin răutatea lor”[16]. Critica nu e, desigur, la adresa păsărilor, ci a oamenilor ce se aseamănă păsărilor de pradă.

19: Toate insectele înari­pa­te sunt necurate pentru voi; să nu mâncaţi din ele.

Insectele erau oprite israeliţilor, o excepţie constituind lăcusta, din care orientalii mănâncă, până azi, patru soiuri, arbeh, solam, kargol şi kagab.

20: Orice zbu­rătoare curată o puteţi mânca.

21: Să nu mâncaţi nici o mor­tăciune; dă-o străinului ce se află în cetăţile tale, s-o mă­nânce el; sau dă-o celui de alt neam; că popor sfânt Îi eşti tu Domnului, Dumnezeului tău.

Miel să nu fierbi în lap­tele mamei sale.

Miel: „ca şi la Ieşirea 23, 19; 34, 26, Textul Masoretic preferă ied[17]. „Ultima recomandare este, probabil, o aluzie la un obicei al vechilor populaţii canaaneene, de care evreii trebuia să se distingă”[18]. Toate aceste prescripţii alimentare au fost prezentate şi la capitolul 11 al Cărţii Levitic, unde apăreau şi animale în plus oprite consumului. Deosebirea poate proveni de acolo că, îndepărtându-se de Egipt, anumite soiuri nu mai erau întâlnite de evrei în noua lor ţară (de exemplu, crocodilul, de care aici nu se mai face pomenire). Între animalele oprite intrau şi acelea divinizate în alte părţi, în special în Egipt, sau acelea socotite respingătoare.

22: Să pui de-o parte zeciuială din toată roada se­minţelor tale, roada ţarinei tale de la an la an,

23: şi s-o mă­nânci în faţa Domnului, Dumnezeului tău, în locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege pentru ca-n-trânsul să I se cheme numele; adu zeciuieli din grâul tău, din vinul tău, din untdelemnul tău, şi pe întâi-născuţii cirezilor tale şi ai turmelor tale, ca să înveţi a te teme de Domnul, Dumnezeul tău, în toate zilele.

24: Dar dacă drumul va fi prea lung pentru tine şi dacă nu le vei putea duce pentru că locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, l-a ales spre a I se chema într-în­sul numele îţi e departe, atunci, pentru că Domnul, Dum­ne­zeul tău, te-a binecuvântat,

25: vinde-le pe argint, ia argintul în mâinile tale şi mergi la locul pe care Domnul, Dumnezeul tău, îl va alege,

26: şi cu argintul acela cumpără tot ce va pofti sufletul tău: şi din boi, şi din oi, şi din vin, şi din sicheră, şi din tot ce-ţi va pofti sufletul tău, şi mănâncă acolo, în faţa Domnului, Dumnezeului tău, şi te veseleşte, tu şi familia ta,

27: dar şi levitul care este-n cetăţile tale, pentru că el nu are par­te şi nici moştenire împreună cu tine.

„Centralizarea cultului are drept consecinţă renun­ţa­rea la una din ideile, până atunci fundamentale, ale aducerii jertfei: nu mai era obligatoriu ca produsele vegetale şi ani­ma­le consumate în cadrul unui ritual, înaintea lui Dum­ne­zeu, să provină din propria jertfă”[19]. În plus, se vorbeşte des­pre veniturile preoţilor şi leviţilor, care „constau nu nu­mai din primiţii şi primogenituri, ci mai ales din zeciuiala ca­re se percepea de două ori pe an aducând mari resurse de în­treţinere a slujitorilor la altar. Prima zeciuială consta din în­datorirea fiecărui israelit de a da leviţilor dijmă din roadele pă­mântului (cereale şi fructe) şi din animale. Cel ce voia să-şi răscumpere dijma trebuia să adauge la preţul ei a 5-a parte (Le­vitic 27, 30-32). Zeciuiala a doua revenea tot leviţilor, de­oa­rece la împărţirea Ţării Sfinte nu primiseră nici o parte de moştenire şi ea era de fapt dijma celor ce erau prea departe de locaşul sfânt şi nu puteau veni la el cu produsele agricole şi cu animalele. În acest caz Legea mozaică prevedea adu­ce­rea arginţilor necesari locaşului sfânt pentru a putea cum­pă­ra cu ei cele pentru pregătirea ospăţului sacrificial. La un in­terval de trei ani se adunau veniturile din zeciuielile primite în anul acela şi se pregătea un mare ospăţ sacrificial la care par­ticipau şi străinii, sclavii şi văduvele, pe lângă preoţi şi leviţi”[20].

28: După trei ani să scoţi toate zeciuielile roa­delor tale din anul acela şi să le pui în cetăţile tale;

29: atunci să vină levitul – căci el nu are parte şi moştenire împreună cu ti­ne – şi străinul şi orfanul şi văduva, cei ce se află în ce­tăţile ta­le, şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul, Dum­ne­zeul tău, să te binecuvinteze în tot lucrul pe care-l vei face.

„Zeciuiala din fiecare al treilea an trebuia folosită în sco­­pul ajutorării leviţilor, săracilor, văduvelor şi orfanilor”[21].


[1] BBVA, p. 218

[2] BBVA, p. 218

[3] BBVA, p. 218

[4] BBVA, p. 218

[5] SEP 1, p. 570

[6] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXXII, 4

[7] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în duh şi adevăr, V

[8] Barnaba, Epistola, X, 11

[9] Clement Alexandrinul, Pedagogul, III, 76, 1-2

[10] Barnaba, Epistola, X, 6

[11] Barnaba, Epistola, X, 3

[12] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 105, 1-2

[13] Clement Alexandrinul, Stromate, V, 51, 3

[14] Barnaba, Epistola, X, 5

[15] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în duh şi adevăr, V

[16] Barnaba, Epistola, X, 4

[17] BBVA, p. 218

[18] SEP 1, p. 571

[19] DEUT, p. 231

[20] AB, p. 289

[21] AB, p. 164

Anunțuri
Comentarii
  1. Zaharia Julieta spune:

    vreau sa stiu daca cormoranul se poate prepara si cum ptr ca nu gasesc nici o reteta cap-coada si nu stiu exact daca e comestibil.multumesc

  2. Vania spune:

    Eu îl ştiu necomestibil, dar presupun că în China nu s-ar da în lături…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s