Comentarii la Deuteronom – 11

Posted: 18/01/2009 in Deuteronom
Etichete:, ,

CAPITOLUL 11 – Îndemnuri la paza poruncilor Domnului.

1: Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi-n toate zilele să păzeşti ceea ce ţi-a spus El să pă­zeşti, hotărârile Lui şi judecăţile Lui.

2: Voi cunoaşteţi astăzi (căci nu e vorba de copiii voştri, care nu cunosc pentru că n-au văzut), voi cunoaşteţi certarea Domnului, Dumnezeului tău, slava Lui, mâna cea tare şi braţul cel înalt,

3: precum şi semnele Lui şi minunile pe care le-a făcut în mijlocul Egip­tului împotriva lui Faraon, regele Egiptului, şi asupra ţării lui întregi,

4: ce a făcut El cu oastea Egiptenilor, cu carele lor şi călărimea lor, cum a învăluit peste ei apele Mării Roşii atunci când alergau în urmărirea voastră, şi cum i-a nimicit Domnul Dumnezeu până-n ziua de astăzi;

5: ce a făcut El pen­tru voi în pustie până la sosirea voastră în locul acesta;

6: ce a făcut El cu Datan şi Abiron, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, când pământul şi-a deschis gura şi i-a-nghiţit în mijlocul a tot Israelul, pe ei, familiile lor, corturile lor şi toată fiinţa ce se ţinea de ei,

7: căci ochii voştri sunt cei ce au văzut toate lucrurile Domnului cele mari pe care El le-a făcut astăzi în­tru voi.

8: Să păziţi toate poruncile Lui pe care vi le poruncesc eu astăzi, ca să fiţi vii şi să vă înmulţiţi şi să intraţi şi să moşteniţi pământul spre care veţi trece Iordanul, acolo!, să‑l moşteniţi,

9: ca să dăinuiţi îndelung în ţara pe care Domnul li S-a jurat părinţilor voştri să le-o dea, lor şi urmaşilor lor de după ei, ţara-n care curge lapte şi miere.

Acolo! pare a indica gestul prin care Moise arată Ţa­ra Făgăduinţei, în care el, totuşi, nu va ajunge. Amănunt spe­­­cific Septuagintei[1].

10: Căci pământul la care mergi tu ca să-l stă­pâ­neşti nu este ca pământul Egiptului din care aţi ieşit, acolo unde, după ce semănai sămânţa, îl adăpai cu picioarele, ca pe o grădină de legume;

„Aluzie la tehnica irigaţiilor egiptene: fie o roată hi­dra­ulică acţionată prin pedalare, fie şanţuri scobite şi as­tu­pate cu picioarele”[2].

11: ci pământul la care mergi tu să-l moşteneşti e pământ cu munţi şi văi, care se adapă din ploaia cerului,

12: un pământ asupra căruia Domnul, Dumnezeul tău, ve­ghea­ză pururi; ochii Domnului, Dumnezeului tău, sunt asupră-i de la-nceputul anului pân-la sfârşitul anului.

13: Şi va fi că da­că veţi asculta cu luare-aminte toate poruncile pe care ţi le poruncesc eu astăzi: să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, şi să-I slujeşti din toată inima şi din tot sufletul tău,

14: El îi va da pământului tău ploaie la vreme, timpurie şi târzie, şi tu îţi vei aduna grâul şi vinul şi untdelemnul tău,

15a: şi-n ţa­ri­nile tale va da iarbă pentru animalele tale.

„Aşadar, cugetarea la lege aduce sufletelor noastre în­ţe­lepciunea şi echilibrul pentru a putea împlini cele ce le vrea Dumnezeu. Iar dorul după cele făgăduite face uşor de purtat osteneala pentru virtuţi”[3].

15b: Dar dacă vei mânca şi te vei sătura,

16: ia a­minte la tine însuţi ca nu cumva să te-apuce mărinimia, să căl­caţi pe-alături, să slujiţi pe la dumnezei străini şi să vă în­chinaţi lor,

17: să-L aprindeţi pe Domnul asupră-vă cu mânie şi să vă-nchidă cerul ca să nu fie ploaie, şi pământul să nu-şi dea roadele, iar voi să pieriţi degrab de pe pământul cel bun pe care vi l-a dat vouă Domnul.

Nu cumva să te-apuce mărinimia: Literal: să nu ţi se lă­ţească inima. Expresie ironică la adresa celui ce se în­des­tu­lează, uitându-L pe Cel ce i-a dat belşugul şi arătându-şi dis­ponibilitatea pentru un fel de ecumenism avant la lettre. Textul Masoretic, pe lângă faptul că izolează fraza pre­ce­den­tă, legând-o conclusiv de prima parte a versetului 15, fo­lo­seş­te o expresie mai directă: ia seama ca nu cumva să-ţi fie ini­ma înşelată[4].

18: Puneţi dar aceste cuvinte în inima voastră şi‑n sufletul vostru; legaţi-le ca semn la mână şi neclintite să le aveţi înaintea ochilor.

19: Daţi-le ca învăţătură fiilor voştri; vor­beşte-le de ele când şezi acasă, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli.

20: Să le scrieţi pe uşorii caselor voas­tre şi pe porţile voastre,

21: pentru ca zilele voastre şi zilele co­piilor voş­tri în ţara pe care Domnul li s-a jurat părinţilor voş­tri că le-o va da să sporească precum zilele cerului dea­su­pra pă­mân­tului.

22: Şi va fi că dacă-ntru auz veţi auzi toate po­runcile acestea pe care vă poruncesc eu astăzi să le pliniţi: să-L iu­biţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui şi să vă lipiţi de El,

23: atunci Domnul va alunga toate po­poarele acestea de la faţa voastră şi veţi stă­pâni popoare mai mari şi mai puternice decât voi.

24: Tot locul pe care va călca talpa piciorului vostru, al vostru va fi: de la pustie şi de la Li­ban, de la râul cel mare, râul Eufratului, şi pân-la marea cea dinspre apus vor fi hotarele voastre.

25: Nimeni nu va putea să vă stea-mpotrivă; frica de voi şi tre­murul de voi le va pune Domnul, Dumnezeul vostru, pe faţa-ntregului ţinut pe care veţi călca, aşa cum El, Domnul, v-a grăit.

Mutând acestea la războiul cel nevăzut, „Domnul po­run­ceşte să întâmpinăm pe diavolul fără frică şi răceală […]. Căci de nu vei muri de moartea cu trupul de bunăvoie pentru bunătatea lui Dumnezeu, vei muri fără de voie cu sufletul, despărţindu-te de Dumnezeu. Deci cât te priveşte pe tine, nu te îngreuia să primeşti de bunăvoie pătimirile vremelnice pen­tru Dumnezeu, ca să intri în slava Lui”[5]. Prin moartea cu trupul de bunăvoie înţelegem mortificarea ascetică (omo­rârea poftelor), dar şi moartea fizică, ce trebuie acceptată în lupta cu vrăjmaşii dreptei credinţe, atunci când împrejurările o impun.

26: Iată, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem:

27: Binecuvântare, dacă veţi asculta de poruncile Dom­nului, Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc eu astăzi;

28: blestem, dacă nu veţi asculta de poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc eu astăzi, ci vă veţi abate de la calea pe care v-o poruncesc eu astăzi şi veţi merge să slujiţi la dumnezei străini, pe care nu-i ştiţi.

„Binecuvântarea şi blestemul devin efective nu prin ele însele, ci prin opţiunea omului faţă de bine sau rău. Ca şi în cazul primilor oameni în rai, călcarea poruncii lui Dum­nezeu atrage după sine blestemul”[6].

29: Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în ţa­ra spre care te îndrepţi ca s-o iei în stăpânire, binecu­vân­ta­rea o vei pune în muntele Garizim şi blestemul în muntele Ebal.

„Acest verset anunţă instaurarea ceremoniilor rituale prezentate în capitolul 27”[7]. „Funcţia pe care o îndeplinesc cei doi munţi în ceremonie este justificată de orientarea lor: Garizim spre miazăzi, [Ebal] spre miazănoapte”[8].

30: (Iată, nu sunt aceştia dincolo de Iordan, îna­poia drumului dinspre soare-apune, în ţara Canaaneenilor care locuiesc la apus de Ghilgal, aproape de stejarul Mam­vri?).

31: Şi pentru că voi treceţi Iordanul spre a intra să moş­teniţi ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă ca moş­tenire veşnică, s-o stăpâniţi şi să trăiţi într-însa,

32: daţi-vă si­linţa să pliniţi toate poruncile Lui şi toate hotărârile aces­tea pe care vi le pun eu astăzi înainte.

Cu aceste îndemnuri se încheie cea de-a doua cuvân­tare a lui Moise.


[1] BBVA, p. 214

[2] BBVA, p. 214

[3] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în duh şi adevăr, VII

[4] BBVA, p. 215

[5] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, LI

[6] BBVA, p. 215

[7] BBVA, p. 215

[8] SEP 1, p. 566

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s