CAPITOLUL 8 – Cugetări felurite. A te bucura de viaţă. Taina lucrurilor. 1: Cine-l cunoaşte pe înţelept? Şi cine cunoaşte deznodământul cuvântului? Înţelepciunea omului îi va lumina faţa, dar omul cu faţa neruşinată va avea parte de ură. Deznodământul: „Grecescul lysis (folosit numai aici în Vechiul Testament) înseamnă, în general, acţiunea de a dezlega (ca [...]
Arhiva pentru noiembrie, 2010
CAPITOLUL 7 – Cugetări felurite. Lucruri de nepătruns. Femeia. 1: Numele bun e mai bun decât untdelemnul bun, şi ziua morţii decât ziua naşterii. „Numele cel bun, înţelepciunea, sobrietatea, răbdarea, ştiinţa, buna chibzuială, sunt lucruri de râvnit pentru om, în schimb uşurătatea, răutatea, prostia, vicleşugul, nebunia, asuprirea, lăcomia îl duc pe om la pierire. Dar [...]
CAPITOLUL 6 – Zădărnicia bogăţiei. Cugetări felurite. 1: Există un rău pe care eu l-am văzut sub soare, şi mare este el asupra oamenilor: 2: Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat bogăţie şi avere şi mărire şi al cărui suflet nu duce lipsă de nimic din toate câte pofteşte, dar pe care Dumnezeu nu-l [...]
CAPITOLUL 5 – Bogăţiile sunt deşertăciune. A te bucura de viaţă. 1: Nu te grăbi în a-ţi deschide gura, iar inima ta să nu fie grabnică în a grăi cuvânt în faţa lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer, iar tu, pe pământ; de aceea cuvintele tale să fie puţine. „Cumpănirea severă a vorbelor este [...]
CAPITOLUL 4 – Asuprirea celor slabi. Moartea e mai bună decât viaţa. Gelozie şi nesaţiu. Nu e bine să fie omul singur. Domniile schimbătoare: deşertăciune. 1: Şi m-am întors şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare; şi iată lacrimile celor asupriţi, şi nu-i nimeni care să-i aline. Putere e-n mâna celor ce [...]
CAPITOLUL 3 – Vremea fiecărui lucru. Ce e bun pentru om. Nu există dreptate. Om şi dobitoc. A te bucura de viaţă. 1: Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi o vreme pentru orice mişcare de sub cer: „Deci nu vom socoti nici ziua, nici vremea, ca pricină a întristării unora şi a veseliei [...]
CAPITOLUL 2 – Zădărnicia a tot ce-i omenesc. 1: Zis-am eu întru inima mea: – Vino acum să te-ncerc în veselie şi să te fac să vezi înlăuntrul binelui! Şi iată că şi aceasta e deşertăciune. „Să te-ncerc: să te pun la probă, să văd dacă aceasta e cumva o cale mai bună”[1]. „Solomon nu [...]
Introducere la Cartea Ecclesiastul Ecclesiastul este prima dintre cele trei scrieri canonice atribuite lui Solomon. Sau, mai exact, e aşezată în prima poziţie în Scriptură, deşi se presupune că, din punct de vedere cronologic vorbind, aceasta ar fi fost ultima ca dată a scrierii, fiind socotită o operă de bătrâneţe a regelui Solomon. Biblia Hebraica [...]
CAPITOLUL 31 – Lauda femeii harnice. 1: Cuvintele mele sunt spuse de Dumnezeu – răspunsul dumnezeiesc al unui rege pe care maica lui l-a învăţat. „Nici o referire la regele înţelept Lemuel, citat în Textul Masoretic: Cuvintele regelui Lemuel. ♦ Grigore al Nyssei citează primul verset pentru a conferi o autoritate nu doar sapienţială, ci [...]
CAPITOLUL 30 – Alte proverbe. „Aici începe secţiunea ce corespunde, în Textul Masoretic, cuvintelor lui Agur”[1]: 1: Pe acestea le spune omul către cei ce se încred în Dumnezeu; eu mă opresc. 2: Fiindcă eu sunt cel mai neînţelept dintre toţi oamenii şi-n mine nu se află înţelepciunea oamenilor. 3: Înţelepciunea m-a învăţat-o Dumnezeu, căci [...]
