CAPITOLUL 11 – Tot despre dreptate. 1: Cântarele înşelătoare sunt urâciune-n faţa Domnului, dar cumpăna dreaptă Îi e bineplăcută. Conform unui comentariu, aici nu se vorbeşte despre cântarul de mărfuri cel văzut, „ci de însuşi cântarul cuvintelor, care în faţa lui Dumnezeu este osândit îndată, fiindcă arată greutăţi drepte, dar în ascuns strecoară în locul [...]
Arhiva pentru octombrie, 2010
CAPITOLUL 10 – Despre dreptate. „Începe aşa-numita primă colecţie solomoniană (10, 1 – 22, 16). Titlul din Textul Masoretic, Proverbele lui Solomon, lipseşte din Septuaginta. Traducătorul Septuagintei a încercat să dea mai multă coerenţă corpusului de proverbe, destul de neomogen în Textul Masoretic”[1]: 1: Fiul înţelept îşi înveseleşte tatăl, iar fiul nebun îşi întristează mama. [...]
CAPITOLUL 9 – Înţelepciunea cheamă la prietenie. „Epilogul primei părţi. Capitolul 9 constituie concluzia şi încununarea primei colecţii din Proverbe […]. Septuaginta are douăsprezece stihuri în plus faţă de Textul Masoretic […]. Pasajul se încheie în Textul Masoretic printr-o evocare a femeii smintite; în Septuaginta el se încheie, simetric, cu o exhortaţie din partea [...]
CAPITOLUL 8 – Despre adevărata înţelepciune. Fiul lui Dumnezeu. Capitolul 8 reprezintă „Al doilea elogiu şi discurs al Înţelepciunii, care poate fi decupat în următoarele secţiuni: vv. 1-3, prolog; vv. 4-11, Înţelepciunea laudă învăţătura pe care o propune; vv. 12-21, rolul primordial pe care Înţelepciunea îl joacă în această lume; vv. 22-31, locul aparte al [...]
CAPITOLUL 7 – A te feri de desfrânare. Capitolul reprezintă o „scenă pitorească, în care se descrie tehnica de seducere folosită de o soţie adulteră, mult mai periculoasă, în opinia autorului, decât prostituata profesionistă, care nu vrea decât un dumicat de pâine. Adultera însă vrea plăcerea pentru plăcere”[1]: 1: Fiule, păzeşte-mi cuvintele [...]
CAPITOLUL 6 – Împotriva chezăşiei. Îndemn la muncă şi la viaţă curată. 1: Fiule, de te vei pune chezaş pentru prietenul tău, cu vrăjmaşul tău ai bătut palma; „Chezăşia (garanţia, răspunderea pentru cineva) era o veche practică la Evrei (vezi Facerea 43, 9), dar înţeleptul nu o recomandă, din cauză că, foarte adesea, beneficiarul [...]
CAPITOLUL 5 – Fereşte-te de desfrânare, iubeşte curăţia! 1: Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, spre cuvintele mele apleacă-ţi auzul, 2: ca să-ţi păzeşti cugetul bun; eu din priceperea buzelor îţi poruncesc. 3: Nu lua aminte la femeia vicleană; că din buzele femeii desfrânate picură miere care până la o vreme îţi îndulceşte gâtlejul, Femeia [...]
CAPITOLUL 4 – Înţelepciunea împotriva păcatului. 1: Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui părinte şi siliţi-vă să cunoaşteţi cugetarea; 2: că bun dar vă dăruiesc eu vouă, legea mea să n-o lăsaţi deoparte. „După Evagrie, darul bun este Legea (ibid. 41)”[1]. 3: Că şi eu i-am fost tatălui meu fiu ascultător şi drag am fost în [...]
CAPITOLUL 3 – Îndemn la fapte bune. Lauda înţelepciunii. 1: Fiule, rânduielile mele nu le uita, iar inima ta să păzească spusele mele, „Rânduielile: termenul grec tradus astfel este νόμιμον, care desemnează legea ancestrală, cutuma. ♦ Cine nu practică Legea o uită, cine nu trăieşte după cuvintele Domnului le uită (cf. Evagrie, ibid., 27)”[1]. „Orice [...]
CAPITOLUL 2 – Înţelepciunea se descoperă şi se învaţă. Prima secţiune a acestui capitol (1-12): „Cele două căi. Compoziţia cap. 2, după Septuaginta, este originală în raport cu Textul Masoretic. Exclamaţia iniţială şi invocarea fiului (v. 17), fără corespondent în Textul Masoretic, scandează textul. Tema celor două căi este subliniată printr-o dublă personificare: sfatul bun [...]
