Comentarii la I Regi – 22

Posted: 28/01/2009 in I Regi
Etichete:, ,

CAPITOLUL 22 – David rătăceşte mai departe. Saul ucide preoţii din Nobe.

 

1: David a plecat de acolo, şi astfel a scăpat. Şi a venit în peştera Adulam. Iar fraţii săi şi toată casa tatălui său au auzit şi s-au coborât acolo la el.

            Peştera Adulam (= dreptatea poporului): „E vorba de o grotă mare şi uscată, aşa cum sunt multe în ţinuturile calcaroase”[1]. Dar, un Adulam e cunoscut şi ca oraş din câmpia lui Iuda.  „(Adulam) figurează ca oraş pe lista cetăţilor din câmpie, din ţinutul lui Iuda. Este probabil Kirbet eş-Şeikh-Madhkur”[2].

2: Şi se adunau la el toţi cei ce erau în nevoie şi toţi datornicii şi toţi cei cu sufletul amărât; iar el era mai-mare peste ei; şi erau cu el ca la patru sute de bărbaţi.

3: De acolo s-a dus David la Miţpa Moabului. Şi a zis către regele Moabului: „Te rog, lasă-i pe tatăl meu şi pe mama mea să stea la tine până ce eu voi şti ce vrea să facă Dumnezeu cu mine”.

            Prin bunica sa, Rut, David era înrudit cu moabiţii (aceasta nu-l va opri, ulterior, să poarte războaie împotriva acestora).

4: Şi a stăruit pe lângă regele Moabului; şi au locuit ei la regele Moabului pe toată durata cât a stat el îngrădit acolo.

5: Dar profetul Gad i-a zis lui David: „Nu sta aici, îngrădit! Du-te şi intră în ţinutul lui Iuda!”  Atunci David a plecat şi a ajuns în cetatea Heret.

            Gad (= fericire), „asemenea unor preoţi, era purtător de cuvânt al lui Dumnezeu”[3]. „Gad este numit profet sau văzător în II Regi 24,11; I Paralipomene 21,9; 29,29; II Paralipomene 29,25. Rolul acestui profet în viaţa lui David este comparabil cu cel al preoţilor Abimelec (22,10) şi Abiatar (23,9-12; 30,7-8): David este călăuzit de poruncile Domnului, transmise prin preot sau prin profet”[4].  Apare aici o problemă: „Dacă (Adulam) se află în Iuda, e greu de explicat cum se stabileşte David tot în ţinutul lui Iuda”[5]. Codex Vaticanus propune Idumeea.

Heret (= ţepos; desiş): pădure – deşi aici se spune că era o cetate; probabil să fi fost în zonă şi o aşezare cu acelaşi nume – în ţinutul lui Iuda.

6: Saul a auzit că David a fost descoperit, ca şi bărbaţii ce se aflau cu el. Saul se afla pe deal, sub ogorul ce se ţinea de Rama, cu suliţa în mână şi cu toţi slujitorii în preajmă.

7: Şi a zis Saul către slujitorii care-i erau în preajmă: „Ascultaţi acum, voi, fii ai lui Veniamin: Oare fiul lui Iesei vă va da într-adevăr ţarine şi vii şi vă va face sutaşi şi căpetenii peste mii?

8: Că voi toţi aţi uneltit împotriva mea şi nimeni n-a fost să-mi sufle la ureche atunci când fiul meu a făcut legământ cu fiul lui Iesei, şi nimănui dintre voi nu i-a păsat de mine, să-mi spună că fiul meu l-a stârnit pe robul meu vrăjmaş împotrivă-mi, aşa cum se vede şi astăzi”.

9: Atunci Doeg Idumeul – cel ce era mai mare peste catârii lui Saul – a răspuns, zicând: „L-am văzut pe fiul lui Iesei venind la Nobe, la preotul Ahimelec, fiul lui Ahituv;

10: iar acela l-a întrebat pe Domnul să-i spună ce e cu el şi i-a dat merinde şi i-a dat chiar sabia lui Goliat Filisteanul”.

            „În sanctuarul din Nob, sabia lui Goliat, capturată de evrei după uciderea acestuia de către David, se păstra în spatele efodului. Acest efod se încredinţa preoţilor şi, cu ajutorul lui, ei consultau voinţa lui Iahve. În privinţa formei şi a dimensiunilor acestui obiect părerile sunt (…) împărţite. Unii cercetători sunt înclinaţi să creadă că efodul, obiect cultual[6], nu era altceva decât o imagine divină, un chip cioplit, ceva asemănător sau chiar identic cu serafimii. Alţii au văzut în efod o reprezentare miniaturală a cortului mărturiei sau a chivotului Legii, o reproducere a imaginii viţelului de aur, o lădiţă sau o cutie care conţinea sorţii sacri. Oricare îi va fi fost forma, efodul se prezintă ca un receptacul al sorţilor sacri, o lădiţă sau cutie care conţinea sorţii sacri”[7].

11: Atunci regele a poruncit să fie chemat Ahimelec, fiul lui Ahituv, şi toţi fiii tatălui său, preoţii ce se aflau la Nobe. Şi au venit cu toţii la rege.

12: Iar Saul a zis: „Ascultă acum, tu, fiu al lui Ahituv!”  Iar acela a zis: „Iată, eu sunt; vorbeşte, stăpâne!”

13: Şi i-a zis Saul: „De ce ai uneltit tu împotriva mea, tu şi fiul lui Iesei, că i-ai dat pâine şi sabie şi L-ai întrebat pe Dumnezeu ce e cu el, ca să-l ridici vrăjmaş împotrivă-mi, aşa cum se vede şi astăzi?”

14: Atunci Ahimelec i-a răspuns regelui, zicând: „Şi cine-ntre toţi slujitorii tăi e credincios ca David şi ginerele regelui şi ascultător a toată porunca ta şi plin de cinste-n casa ta?

15: Oare astăzi am început eu să-L întreb pe Dumnezeu ce e cu el? Nicidecum! Aşadar, să nu-l învinuiască regele pe robul său, şi nici întreaga casă a tatălui meu, de vreme ce robul tău n-a ştiut nimic din toată treaba aceasta, ceva mare sau mic”.

16: Dar regele Saul a zis: „Cu moarte vei muri, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău!”

17: Şi a zis Saul către pedestraşii ce i se aflau în preajmă: „Aduceţi-i şi ucideţi-i pe preoţii Domnului, de vreme ce mâna lor este cu David şi au ştiut că el e fugar şi nu mi-au spus!”  Dar slujitorii regelui n-au vrut să-şi ridice mâinile să cadă pe preoţii Domnului.

18: Atunci regele i-a zis lui Doeg: „Întoarce-te tu şi căsăpeşte-i pe preoţi!”  Iar Doeg Idumeul s-a întors şi i-a omorât în ziua aceea pe preoţii Domnului: trei sute cinci bărbaţi, toţi purtători de efod.

Textul Masoretic are aici optzeci şi cinci de oameni purtând efodul de in.

            Simbolic, „Doeg  (Idumeul) este gândul îngâmfat”[8].

19: El a trecut prin ascuţişul săbiei şi Nobe, cetatea preoţească, deopotrivă bărbat şi femeie şi copil şi sugar şi viţel şi asin şi oaie.

            „Crâncena faptă săvârşită de regele Saul, care a căsăpit o întreagă familie sacerdotală, fără să aibă milă de vârsta fragedă sau respect faţă de bătrâni, ca şi nimicirea cetăţii alese de Dumnezeu să fie patria şi şcoala preoţilor şi a proorocilor, îngăduie tuturor să înţeleagă şi să pătrundă firea omenească. Atâta timp cât duc o viaţă domestică şi nu sunt răsfăţaţi de noroc, fiindcă nu pot să-şi asculte înclinarea naturală şi nu cutează să acţioneze după bunul lor plac, oamenii sunt buni şi cumpătaţi şi nu urmăresc altceva decât dreptatea[9], punându-şi tot sufletul şi dându-şi întreaga osteneală. Atunci ei sunt pe deplin convinşi că Dumnezeu ia parte la toate faptele îndeplinite de oameni în timpul vieţii lor şi nu numai că le vede realizările, ci le cunoştea dinainte gândurile, ducând la îndeplinirea acestora. Când însă au dobândit puterea şi cinstirea, ei se leapădă de toate datinile şi obiceiurile proprii, îşi scot masca, aidoma actorilor aflaţi pe scenă, spre a-şi dovedi îndrăzneala, aroganţa şi dispreţul faţă de tradiţiile omeneşti şi divine. Cu toate că ceea ce li s-ar potrivi cel mai mult ar fi să tindă spre evlavie şi dreptate, de vreme ce sunt cei mai expuşi invidiei, întrucât gândurile şi isprăvile lor sunt în atenţia tuturora, ei se poartă atunci în toate privinţele în chip sfidător, ca şi cum Dumnezeu i-ar fi pierdut din vedere, ba chiar se sperie (Dumnezeu) de puterea lor. Dacă se tem, fiindcă au auzit un zvon, dacă urăsc, fiindcă aşa li s-a năzărit, sau, dimpotrivă, iubesc fără rost, li se pare că asta trebuie să fie în mod sigur şi aievea pe placul oamenilor şi al lui Dumnezeu. Dar la viitor nu se gândesc şi cinstesc mai întâi pe cei ce s-au ostenit mult pentru ei, ca mai târziu să-i pizmuiască. Pe bărbatul care a fost înaintat la un rang foarte înalt, după aceea ei nu numai că-l deposedează de tot, ci atentează chiar şi la viaţa lui, atribuindu-i crime atât de mari, încât îţi vine greu să le crezi. Condamnările nu se dau pentru nelegiuiri demne de a fi pedepsite, ci pentru clevetiri şi denunţuri scutite de o cercetare prealabilă, iar ele se abat nu asupra celor care le merită cu prisosinţă, ci asupra celor care nu pot scăpa de moarte. Toate acestea au fost confirmate de către Saul, fiul lui Chiş, primul rege al evreilor după ce s-a încheiat dominaţia aleşilor şi cârmuirea Judecătorilor, cel care a ucis trei sute de preoţi şi de prooroci, apoi le-a distrus din temelii cetatea, lipsind templul Domnului de sacrificatori şi prezicători, fără să le cruţe oraşul de baştină, unde s-ar fi putut forma urmaşii lor”[10].

20: A scăpat însă unul din fiii lui Ahimelec, fiul lui Ahituv; el se numea Abiatar şi a fugit după David.

Abiatar (= tatăl belşugului) va fi pentru multă vreme apropiat lui David, dar, cum se va vedea la locul potrivit, legătura lor avea să se rupă, putând vedea în aceasta şi o urmare a blestemului asupra casei lui Eli (2,27-36).

21: Abiatar i-a spus lui David că Saul îi omorâse pe toţi preoţii Domnului.

22: Şi i-a zis David lui Abiatar: „Încă din ziua aceea, când eram acolo, am ştiut că Doeg Idumeul îi va spune lui Saul! Eu sunt vinovat de moartea oamenilor din casa tatălui tău.

23: Şezi cu mine! Nu te teme, căci oriunde voi căuta eu un loc (de scăpare) pentru viaţa mea, îl voi căuta şi pentru viaţa ta, de vreme ce tu ţi-ai găsit adăpost la mine”.

            „Spre nord-est de Ierusalim, în teritoriul tribului Veniamin, se afla cetatea preoţească Anatot, locul de baştină al arhiereului Abiatar, contemporan cu Saul şi David”[11].


[1] BBVA, p. 335

[2] SEP 2, p. 333

[3] BBVA, p. 335

[4] SEP 2, p. 333

[5] SEP 2, p. 333

[6] Diferit de efodul preoţesc, piesă vestimentară ce acoperea partea corpului de la cingătoare în jos, ca şi de efodul arhieresc, piesă de veşmânt ce se purta peste stihar şi peste meil.

[7] AB, p. 242

[8] Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri, 44

[9] Afirmaţia va fi luată cu rezervele de rigoare, fiind potrivită cazului lui Saul. Nu toţi oamenii ce duc o viaţă domestică sunt buni şi cumpătaţi, atâta doar că răul săvârşit de ei nu poate avea o prea mare extindere.

[10] Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, VI, 12, 7

[11] AB, p. 94

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s