Comentarii la Cartea Cântarea Cântărilor
Introducere la Cartea Cântarea Cântărilor
Un loc aparte între cărţile Sfintei Scripturi îl ocupă Cântarea Cântărilor, atribuită, prin tradiţie, regelui Solomon. Biblia Hebraica numeşte cartea Şir haşirim[1]; în Septuaginta cartea apare ca Asma (Ασμα), doar în subtitlu apărând Esma asmaton (Αισμα ασμάτων) (Cântarea cântărilor); Vulgata traduce titlul cărţii prin Canticum Canticorum. Înţelesul acestei denumiri ar fi acela de: Cea mai frumoasă dintre cântări.
Cântarea Cântărilor este un poem liric al cărui subiect e iubirea curată şi sublimă, care nu se poate confunda cu realitatea unei iubiri pământeşti. Prin însăşi denumirea poemului, aceea de Cântarea Cântărilor, se înţelege o cântare ideală, superioară, în care autorul prezintă iubirea desăvârşită: „Graţioasa poveste de iubire dintre regele Solomon şi Sulamita, oacheşa păstoriţă, este una din cele mai vechi pastorale din istoria literaturii universale, păstrând în străvechea ei structură toată prospeţimea şi spontaneitatea mişcării unor suflete care se cheamă, se găsesc, se pierd şi se regăsesc, după înaltele legi nescrise ale dragostei”[2]. „Unică în felul ei, Cântarea Cântărilor este apreciată ca cel mai ales produs al înţelepciunii sacre inspirate sau ca o excepţională scriere poetică mistică, în care este preaslăvit Dumnezeu şi sunt evidenţiate relaţiile umane de adorare, fidelitate şi profundă evlavie faţă de El”[3].
În Cântarea Cântărilor întâlnim un anumit limbaj, imagini, comparaţii şi asemănări mai puţin folosite în celelalte cărţi ale Vechiului Testament. Apoi, personajele poemului, Mirele, mireasa, corul fiicelor din Ierusalim, îi conferă acestuia o anumită unitate; aceasta se desprinde şi din caracterul intern al cărţii, ceea ce exclude părerea unor exegeţi raţionalişti care consideră Cântarea Cântărilor drept o colecţie de cântece populare, de cântări de nuntă. „Într-adevăr, atât după frumuseţea formei sale poetice, a limbii şi expresivităţii literare, cât şi după conţinutul său mistic, Cântarea Cântărilor se distinge între toate celelalte cărţi canonice ale Bibliei. Toţi cercetătorii avizaţi i-au rezervat un statut aparte. Spre exemplu, la vechii evrei, rabi Aquiba, care a trăit în secolul al II-lea după Hristos, raportând Cântarea Cântărilor la celelalte cărţi din grupa Haghiografelor (cea de-a treia grupă din Biblia ebraică, numită Ketuvim), o aşează ca frumuseţe literară şi profunzime a cugetării în fruntea sau chiar mai presus de acelea”[4]. „Unică în felul ei, Cântarea Cântărilor este apreciată ca cel mai ales produs al înţelepciunii sacre inspirate, sau ca o excepţională scriere poetică mistică, în care este proslăvit Dumnezeu şi sunt evidenţiate relaţiile umane de adorare, fidelitate şi profundă evlavie faţă de El”[5]. „Sub raport literar, cartea se prezintă ca un poem al iubirii dintre doi tineri, iar din punct de vedere al structurării cuprinsului ei e de observat absenţa introducerii. Cântarea demarează brusc, fiind vorba, în fapt, de la început şi până la sfârşit, de un dialog cântat între două fiinţe iubite, despărţite una de alta, care, mânate de dor, se caută reciproc, fără odihnă, fiecare descriind în termeni de o deosebită suavitate frumuseţea şi farmecul celeilalte”[6]. „Tinereţea, fecioria, puritatea, nevinovăţia sunt caracteristicile definitorii care se desprind din descrierea chipului celor doi iubiţi. În conexiune cu aceste însuşiri stau şi alte nobile trăsături precum integritatea fizică şi psihică, armonia, frumuseţea şi seninătatea sufletească şi trupească”[7].
Subiectul abordat în poem, complexitatea semnificaţiilor sugerate, nu pot fi înţelese fără o interpretare adecvată, care este o chestiune esenţială pentru stabilirea sensului scrierii. Numeroasele sisteme de interpretare propuse se reduc la trei categorii principale:
a) interpretarea literar-istorică;
b) interpretarea tipică sau prefigurativă;
c) interpretarea tradiţională sau alegorică (mistică).
Punctul de vedere care a prevalat, însă, în interpretarea rabinică şi în cea creştină este acela al alegorismului. Acest poem a fost şi este privit ca o alegorie. Fireşte, una este perspectiva exegeţilor evrei, alta a celor creştini. După evrei, Cântarea Cântărilor exprimă iubirea lui Dumnezeu faţă de poporul ales, iar după creştini, iubirea lui Dumnezeu faţă de Biserica Sa. „Într-adevăr, privit în contextul întreg al Scripturilor, vocabularul poemului este acela al motivelor clasice, cu care se înscrie într-un cod comun. Regele, păstorul, turma, via, Libanul, dar mai cu seamă mirele şi mireasa, sunt vocabule-cheie, sensuri ce se descifrează nu fără oarecare nevoinţă”[8].
Structura poemului ajută în general la desluşirea frumuseţii şi a semnificaţiilor adânci, dacă abordăm o interpretare corectă. „Cele scrise în Cântarea Cântărilor sunt în aparenţă cuvinte prin care se cântă pasiunea mirelui şi a miresei, dar în realitate ele sunt pline de sobrietate şi cumpătare. Să nu primeşti părerea ce-o au mulţi despre Cântarea Cântărilor, să n-o priveşti ca o scriere de puţină valoare şi să nu socoteşti că este o carte erotică şi pasională; dimpotrivă, cuvintele din Cântarea Cântărilor sunt cuvintele miresei lui Hristos, plină de curăţenie”[9].
Pentru cei ce luau Cântarea Cântărilor în înţelesul literal, ca o dragoste între un tânăr, eventual Solomon, şi o tânără (Sulamita), şi învinuiau pe cei ce o tâlcuiau în înţeles duhovnicesc, Sfântul Grigorie de Nyssa spunea: „Deci, dacă foloseşte la ceva şi cuvântul înţeles aşa cum s-a rostit, avem de-a gata ceea ce năzuim. Dar, dacă ceva spus în chip ascuns în cuvinte acoperite şi ghicituri nu-şi arată folosul prin înţelesul nemijlocit, acele cuvinte trebuie tâlcuite, cum ne spune Scriptura, învăţându-ne prin Proverbe ca să înţelegem ceea ce spune, fie ca parabolă, fie ca un cuvânt întunecos, fie ca o sentinţă a înţelepţilor, fie ca o ghicitură”[10].
Vechiul Testament cuprinde relativ numeroase cântări, dar cea mai înaltă dintre acestea, care descrie suprema taină a unirii omului cu Dumnezeu, este Cântarea Cântărilor: „De aceea foloseşte cea mai puternică dintre plăcerile ce se mişcă în om (adică pasiunea dragostei) pentru descrierea, în chip de ghicitură, a dogmelor. Căci prin cele scrise în ea e dus sufletul, ca o mireasă, spre însoţirea netrupească, duhovnicească şi nematerială cu Dumnezeu; fiindcă Dumnezeu, Care vrea ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, arată aici chipul cel mai desăvârşit şi fericit al mântuirii, adică acela al iubirii”[11]. „Chiar şi altfel, pentru cititorii care nu au acceptat dimensiunea alegorică sau mistică a acestei opere, sau pentru cei ce nu au acces la straturile ei sacrale, Cântarea Cântărilor rămâne un imn al iubirii desăvârşite dintre bărbat şi femeie, al cărei corolar este împlinirea, nunta”[12].
„În spiritualitatea românească, această superbă scriere poetică a fost privită şi preţuită ca o operă divino-umană în cuprinsul căreia se află aşternute idei izvorâte din mintea şi simţirea unui geniu poetic, sublimat de lumina harului Duhului Sfânt. Absenţa ei din Biblie ar însemna o incalculabilă sărăcire a conţinutului acesteia. Precum afirmă unul dintre prestigioşii ei traducători, poetul Ioan Alexandru, Cântarea Cântărilor a fost citită şi răscitită şi de scriitorii noştri. Toţi s-au apropiat de ea cu admiraţie şi emoţie. Este suficient să citeşti paginile introductive scrise de preoţii Vasile Radu şi Gala Galaction la ediţia din 1934 a Cântării Cântărilor, sau cele scrise de doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga la traducerea poetului Ioan Alexandru din 1977 spre a înţelege că pentru toţi oamenii de cultură români Cântarea Cântărilor nu este o scriere profană, fie ea şi datorată unui geniu literar, ci este un poem liric inspirat, de o unică frumuseţe. Înţelegerea ei presupune o profundă cunoaştere a spiritualităţii din care a izvorât şi care este cea a Orientului, în cadrul căreia sentimentul religios şi-a găsit expresia lui cea mai veridică în cântare şi poezie. Presupune în egală măsură şi o fină şlefuire a simţului artistic. Doar spiritele de elită sunt în măsură să se înalţe cu cugetul până la adevărata înţelegere a frumuseţii ce se află depozitată în paginile acestei cărţi. Spiritul profan rămâne la suprafaţa înţelegerii lucrurilor. Un astfel de spirit rămâne doar în pridvorul lăcaşului de sfinţenie în care se află ascunsă taina iubirii, a marii iubiri între Dumnezeu şi om, dintre creaţie şi Creatorul ei”[13].
În comentariul nostru ne-am folosit, pentru textul Cântării Cântărilor, de traducerea realizată de Bartolomeu Valeriu Anania, fidelă Septuagintei, comparată cu traducerea lui Ioan Alexandru, aceasta din urmă pornind de la textul ebraic. De câte ori s-a simţit nevoia, am apelat la originalele textului biblic ori, mai rar, la alte ediţii ale Sfintei Scripturi, indicate în Bibliografie.
Comentarii la Cartea Cântarea Cântărilor
CAPITOLUL 1
Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomon:[14]
„Cântarea cântărilor. Ca în poezia veche egipteană, cântările de dragoste poartă un titlu […]. Şir înseamnă poezie legată de cult, însă şi cântare de lume sau odă triumfală sau cânt de biruinţă, precum în Judecători 5, 12. Un astfel de cântec putea fi însoţit de instrumente muzicale, cf. Amos 6, 5. Şir haşirim are înţeles superlativ: cel mai frumos dintre cântece, precum Habeil habalim, cel mai fragil dintre cele fragile. Legătura partitiv genitivală cu înţelesul superlativ a luat din vechime în latină această frumoasă asociere: Canticum Canticorum după care s-a tradus în multe dintre limbile lumii”[15].
Care este (ebr.: aşer l): „care, pronume relativ mai nou, căci forma veche ce apare în tot cursul poemei este şe. Lamed auctoris indică provenienţa, forma de dativ. Cuvânt de cuvânt tradus ar fi: Cel mai cântec dintre cântece care este al lui Solomon. Conform tradiţiei (III Regi 5, 12), Solomon a compus o mie cinci cântări, – o indicaţie în plus asupra originii Cântării cântărilor din epoca atât de înfloritoare cultural a domniei acestui înţelept, harnic şi dăruit rege peste Izrail (între anii 970 – 931 î. Hr.). Titlul a fost adăugat mai târziu”[16]. „De altfel şi titlul complet al cărţii, în Biblia ebraică, ne indică pe Solomon ca autor. Acest titlu sună astfel: Şir Haşirim aşer li Şlomo. Particula li, care se foloseşte pentru cazul genitiv, îl desemnează pe Solomon ca autor al cărţii”[17].
„Grigore cel Mare, Expositio in Canticum Canticorum, 1-5, 9, CCSL[18] 144, 3-8, 12-13, spune că învăţăturile divine sunt îmbrăcate în imaginile lucrurilor la care avem acces. Cântarea Cântărilor reprezintă o astfel de înşiruire de cuvinte care descriu dragostea trupească astfel încât sufletul să acceadă la o dragoste mult mai înaltă”[19].
Solomon cel istoric este numai organul prin care ne vorbeşte Solomon Cel adevărat; Solomon regele este doar chip (tip) al lui Iisus Hristos, Împăratul întregii zidiri: „Un alt Solomon e arătat prin el. Care şi El S-a născut din David după trup, al Cărui nume e pace, Care e adevăratul împărat al lui Israil, Ziditorul templului lui Dumnezeu, Care a îmbrăţişat toată cunoştinţa, a Cărui înţelepciune este fără hotar, a Cărui fiinţă este înţelepciunea şi adevărul şi tot numele şi înţelesul înalt şi vrednic de Dumnezeu”[20]. Orice om e un chip al lui Dumnezeu, dar, între oameni, unii sunt chipuri mai realizate, mai luminoase ale Cuvântului originar şi fundamental, şi sunt create tocmai ca să pregătească, prin sporirea lor în har şi înţelepciune, venirea Fiului ca om: „Mai întâi să pătrundem înţelesul titlului, căci socotesc că nu degeaba s-a atribuit prin titlu lui Solomon, ci ca să înţeleagă cei ce citesc că în cele spuse se cuprinde ceva mare şi dumnezeiesc. Deoarece chiar prin amintirea lui Solomon se trezeşte în fiecare o mare admiraţie pentru înţelepciunea lui”[21].
1: – Sărute-mă cu sărutarea gurii sale!
Alintul tău mai bun e decât vinul
„Sărute-mă cu sărutarea gurii sale! Versul e aidoma cu cel din ediţia 1688. Altfel formulat: Cu sărutarea gurii lui să mă sărute! Origen subliniază că nu e vorba de un optativ, de o simplă dorinţă ( ce bine ar fi dacă m-ar săruta!), ci de un imperativ. Cu alte cuvinte, Biserica virtuală spune: Până când se va mărgini Mirele (Dumnezeu) să-mi trimită sărutările prin intermediari, cum sunt Moise şi profeţii? În realitate, eu vreau să ating în mod nemijlocit buzele Mirelui, ale Celui ce Se pogoară, prin întrupare, ca Fiu al lui Dumnezeu. De altfel, literatura patristică cuprinde şi ideea unui eros divin”[22]. Sărutul (ebr.: naşaq): „rădăcina asiriană nasaku înseamnă a săruta, a atinge, – aici un kal imperfect. Aici vorbeşte fata adresându-se tânărului. Este un dialog între cei doi iubiţi unde intervine din când în când poetul ca a treia persoană”[23]. După Origen, amintit şi mai sus tocmai cu această tâlcuire, înţelesul primului vers al Cântării este următorul: „Până când Se va mărgini Mirele să-mi trimită sărutările numai prin Moise şi prin Profeţi? În realitate, eu vreau să ating buzele Mirelui, că El va veni, va coborî”[24]. O altă tâlcuire a aceluiaşi loc: „Arşiţa dorinţei zilnice, care se mărise în aşteptarea venirii Domnului, (Biserica) voia s-o stingă picătură cu picătură prin sărutarea Lui, să-şi potolească prin acest dar setea. […] Aşadar, numai Biserica are sărutări ca şi o logodnică, fiindcă sărutarea este o chezăşie a nunţii şi un drept al căsătoriei”[25]. „Grigore cel Mare (Expositio 13) nu se depărtează foarte mult de interpretarea lui Origen. Vinul semnifică cunoaşterea Legii şi a Profeţilor. Mireasa, Biserica, este hrănită mai mult prin predicarea întrupării decât prin învăţătura Legii. Lăsaţi-o, deci, să spună: sânii tăi sunt mai buni decât vinul”[26]. „Pentru Theodoret al Cyrului (Interpretatio in Canticum Canticorum; PG[27] 81, 65b-68b), sânii Mirelui Hristos reprezintă izvoare ale învăţăturii, care acum este descoperită apostolilor. Aceştia s-au bucurat de foişorul Mirelui (Marcu 14, 15), de învăţăturile tainice şi mai limpezi, vin mai nobil decât cel al profeţilor”[28].
„Alintul tău: În Septuaginta (ca şi în Vulgata): sânii tăi. După cum notează şi Claudel, se pare că e vorba de o eroare de lecţiune a Textului Ebraic. Aşadar, aici (ca şi în 1, 3) e preferabilă o nuanţă a Textului Masoretic. Traducerile după acesta oscilează între iubirea, iubirile, mângâierile”[29]. Fie alintul, sânii ori mângâierile, funcţie de traducere, acestea sunt comparate cu vinul, simbol al bucuriei: „Mai buni sunt sânii tăi decât vinul, înfăţişând din pricina aşezării, prin sân, inima. În acest caz, prin sân am putea înţelege pe drept cuvânt bunele lucrări ale puterii dumnezeieşti pentru noi, prin care Dumnezeu alăptează viaţa fiecăruia, dăruind fiecăruia din cei ce o primesc hrană potrivită; […] Aşa şi toţi ceilalţi, care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o şi mai puternică poftire. Aşa şi acum, sufletul ce se uneşte cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Cu cât se umple mai mult de gustare, cu atât se aprinde mai mult de dorinţă. Fiindcă, deci, cuvintele Mirelui sunt duh şi viaţă, iar cel ce se lipeşte de Duh se face duh şi cel ce se uneşte cu Viaţa se mută de la moarte la viaţă, după cuvântul Domnului, sufletul doreşte să-L vadă, ca să se apropie de Izvorul vieţii duhovniceşti. Iar izvorul este gura Mirelui, de unde ţâşnesc cuvintele vieţii veşnice, care umplu gura care le soarbe”[30].
2: şi e mireasma mirurilor tale
mai dulce decât tot ce e mireasmă.
Numele tău e mir în revărsare;
Fecioarele de-aceea te-au iubit.
Odată cu versetul 2, „a se observa trecerea bruscă de la persoana a treia la persoana a doua; procedeu stilistic obişnuit în poezia ebraică”[31].
Numele tău e mir în revărsare: „De-a lungul întregului poem, miresmele, mirurile, aromele, balsamurile sunt, toate, simboluri ale iubirii”[32]. „Chiar Mântuitorului, fiindcă şi El este împărtăşibil, prin analogie cu mirul, i se spune vărsat (effusus): mir vărsat este numele Tău. Căci după cum mirul care se ţine în vas are o natură mirositoare, dar se opreşte să se răspândească mai devreme, deoarece este închis în vas, dar când vasul va fi deschis trimite departe buna sa mireasmă, tot aşa şi numele binemirositor al lui Hristos, înaintea venirii Lui se revarsă numai în poporul lui Israel, închis oarecum în vasul Iudeii […]. Însă Mântuitorul, strălucind prin trupul Său în tot pământul, […] a răspândit […] cuvântul Său la toată creatura. […] Atunci s-a împlinit expresia : mir vărsat este numele Tău. De altfel, cuvântul vărsare indică marea şi bogata îndestulare a darului”[33]. „Iar mireasma mirurilor dumnezeieşti e mai bună decât orice bună mireasmă a aromatelor. De aceea ni se pare că aici se împărtăşeşte acest înţeles: prin aromate înţelegem virtuţile, ca înţelepciunea, cumpătarea, bărbăţia, chibzuinţa şi cele asemenea, de care slujindu-se fiecare după puterea şi plăcerea sa, dobândeşte o astfel de bună mireasmă: : unul cea prin cumpătare, sau din înţelepciune, altul pe cea din dreptate, sau din bărbăţie, sau alta din virtuţile cugetate. Iar altul poate are în sine o bună mireasmă amestecată din toate aceste aromate. Dar acestea toate la un loc nu se pot asemăna cu virtutea aceea care străbate cerurile, cum a zis Proorocul Avacum: Acoperit-a cerurile virtutea Lui (3, 3)[34]. „Aceasta este înţelepciunea prin sine, virtutea prin sine, adevărul prin sine şi toate de felul acesta. Mireasma mirurilor cereşti pricinuieşte o bucurie ce nu se poate asemăna cu aceste aromate cunoscute de noi”[35]. „Grigore cel Mare recurge la o altă interpretare în Expositio 21: mirul revărsat este Dumnezeirea nevăzută care devine vizibilă prin întrupare. Parfumul revărsat se referă la actul kenotic (dezbrăcarea, golirea de slava divină) al lui Hristos (cf. Filipeni 2, 6-7). Verbul εκκενωθέν folosit de traducătorul grec arată golirea în întregime a recipientului de conţinut”[36].
În iubirea de Dumnezeu îşi află sufletul treapta cea mai înaltă a desăvârşirii: „Din nesfârşita bogăţie a iubirii, Te faci mirosit în chip înţelegător de către cei ce au credinţă sănătoasă şi odihneşti şi prin aceasta în chip minunat pe ai Tăi, iar ei Te slăvesc şi Te laudă”[37]. Iar desăvârşirea în gradul cel mai înalt constă în unirea cu Dumnezeu, prin care se revarsă în noi toate bunătăţile şi toată fericirea: „După cum prin nările nasului percepem în chip simţit mireasma cea bună şi pe cea rea, tot aşa pe linia omului lăuntric există la cel sănătos, când e vorba de organele simţurilor dumnezeieşti, o percepere a bunei miresme a dreptăţii lui Dumnezeu şi a miresmei celei împuţite a păcatelor”[38]. Prin mirosul cel duhovnicesc, primim buna mireasmă a trupului lui Hristos: „Celor cu adevărat sănătoşi la cuget le va ajunge în Biserică buna mireasmă a lui Hristos şi nu vor dori alt miros”[39]. Numele lui Hristos se va vesti în întreaga lume şi pretutindeni va fi preamărit, răspândindu-se precum bunele miresme vărsate pe pământ: „Asemenea unui mir, care împrăştie, de jur împrejur, mirosul său, este răspândit numele lui Hristos. Pe tot pământul se pomeneşte numele lui Iisus, pe tot pământul se vesteşte Mântuitorul meu. […] De aceea te iubesc fecioarele, pentru că îndurarea lui Dumnezeu s-a revărsat întru inimile noastre prin Sfântul Duh”[40]. Fecioarele sunt sufletele integre, neîntinate, ale celor dreptcredincioşi, popoarele luminate de învăţătura Legii celei noi: „Câte suflete reînnoite astăzi Te-au îndrăgit pe Tine, Doamne Iisuse, spunându-Ţi: Trage-ne după Tine, la mireasma veşmintelor Tale alergăm (1, 3), ca să soarbă mireasma învierii?”[41]. Cugetarea lăcomeşte după o cunoaştere tot mai desăvârşită, dar cuvintele sunt incapabile să exprime fiinţa lui Dumnezeu, aceasta rămânându-ne inaccesibilă, dar întrevăzută în manifestările externe ale sale: „Mir vărsat e numele Tău. Prin acest cuvânt socotesc că arată că nu se poate cuprinde în înţelesul unui nume firea cea fără hotar, ci orice putere a gândurilor şi orice înţeles al cuvintelor, chiar dacă ar părea că cuprinde ceva mare şi dumnezeiesc, nu e în stare să atingă însuşi Cuvântul, ci ca din nişte urme şi rămăşiţe cuvântul nostru îşi dă cu socoteala despre Cuvântul, din cele înţelese bănuind prin asemănare pe Cel necuprins. Căci orice nume am cugeta, prin care să facem cunoscut mirul dumnezeirii Sale, nu înfăţişăm prin înţelesul celor spuse însuşi mirul, ci prin numirile despre Dumnezeu înfăţişăm o mică rămăşiţă din aburul bunei miresme dumnezeieşti, aşa cum în vasele din care s-a deşertat mirul, nu se vede, în firea lui, însuşi mirul vărsat din vase, aşa cum este (el), ci din calitatea nu deplin limpede a aburilor rămasă în vase ne facem o oarecare bănuială despre mirul vărsat. Aceasta o învăţăm prin cele spuse: că însuşi mirul dumnezeirii, adică ceea ce este el după fiinţă, e mai presus de orice nume şi înţeles”[42].
3: Ţinându-ne de paşii tăi
vom alerga s-avem în răsuflare
mireasma mirurilor tale.
Mă duse regele-n cămara lui;
ne-om bucura, ne-om veseli de tine;
mai aprig decât vinul îţi vom iubi alintul;
pe drept o fac acei ce te iubesc.
„Regele. Mirele e redat aici ca rege. Versul precedent e la persoana a doua, iar acesta vorbeşte la persoana a treia. Acest schimb de persoane este frecvent în toată Cântarea”[43]. „Heder, cămară întunecată unde cei ce se iubesc pot fi singuri (IV Regi 9, 2)”[44].
„Mă duse regele-n cămara lui: prefigurare, prin vis şi dorinţă, a spaţiului nupţial. Mirele e asimilat unui rege (şi nu numai prin coroana lui Solomon). În acest sens, a se vedea cununile din Taina Nunţii (dar şi simbolistica din folclorul românesc, aşa cum o găsim, de pildă, în Călin de Eminescu şi Nunta Zamfirei de Coşbuc)”[45]. De observat că doar mireasa intră în cămara regelui; sunt grade ale apropierii de Dumnezeu, doar sufletele ajunse la desăvârşire aflându-se într-o mare intimitate cu Mirele: „Iată ce grăiesc fecioarele, despre care noi ştim că rămân pe dinafară pentru că dragostea lor n-a făcut decât începutul. […] Ea[46] nu zice: El ne-a introdus pe noi, mulţimea, în încăperea Sa; mulţimea a rămas afară şi mireasa intră singură în camera împăratului pentru a zări vistieriile tainice şi ascunse. […] Fecioarele se bucură pentru desăvârşirea miresei. În cele ale virtuţilor nu este pismă. Această iubire e curată, această iubire este fără cusur”[47].
Alergarea fecioarelor în buna mireasmă a Mirelui prefigurează viitoare unire deplină cu El: „Cauza dorinţei de a-L lăuda e simţirea Lui iubitoare […] şi atinge numai pe acela pe care scrierea îl numeşte fecioară. Aceasta ascultă de marea şi prima poruncă a legii, iubind din toată inima şi puterea acea frumuseţe a cărei descriere şi pildă şi ticluire nu o află cugetarea omenească. Aceste fecioare, deci, crescute prin virtute şi prin vârsta lor, ajunse în lăuntrul tainelor cereşti ale cămării de nuntă[48] iubesc frumuseţea Mirelui şi prin iubire Îl întorc spre ele însele”[49]. „Sufletul mai desăvârşit însă, întinzându-se mai cu tărie spre cele dinainte, a ajuns deja la ţintă şi se învredniceşte de comorile din cămară”[50].
Cei ce-L iubesc pe mire trebuie să depăşească perioada prunciei (duhovniceşti), atât de instabilă şi de influenţabilă, dar să nu ajungă nici la bătrâneţea zbârcită a păcatului; curăţia duhovnicească e tinereţe fără bătrâneţe în feciorie neîntinată, aceasta pentru că: „dreptatea este cuget neiscoditor, purtare nemincinoasă, cuvânt neprefăcut şi nepregătit mai înainte. Precum Dumnezeu se numeşte iubire, aşa se numeşte şi dreptate. De aceea spune şi înţeleptul în Cântarea Cântărilor: Dreptatea te-a iubit pe tine (Biblia 1914)”[51]. Iată, aşadar, câteva modalităţi de a ne menţine tinereţea (duhovnicească) în plină frumuseţe şi putere.
4: Sunt neagră, dar frumoasă,
o, fete ale Ierusalimului,
ca sălaşele lui Chedar, ca perdelele lui Solomon.
„Şahor (negru) este culoarea jalei şi suferinţei. În Plângerile lui Ieremia 4, 7; 5, 10, culoarea morţii este opusă albului şi roşului care sunt semne ale vieţii şi bucuriei. – Faptul că mireasa se numeşte neagră, unii cercetători o socot egipteancă, una din soaţele lui Solomon”[52]. Nu înclinăm spre această din urmă opinie. „Culoarea pielii nu indică o rasă neagră, ci tenul unei tinere care lucrează afară, în arşiţă (vezi mai jos), spre deosebire de fetele Ierusalimului, fiice ale oraşului, cu tenul alb, cele ce se socoteau a fi repere ale frumuseţii, gata să le dispreţuiască pe celelalte. Sensul duhovnicesc pune accentul pe frumuseţea lăuntrică”[53]. Adică, sunt „neagră prin şubrezenia firii omeneşti, frumoasă prin har; neagră deoarece (mă trag) din cei păcătoşi, frumoasă prin taina credinţei”[54]. „Ea a arătat pocăinţă pentru păcate şi convertirea i-a dat frumuseţe. Dar, întrucât ea nu este curată încă de toată tina pământului şi încă nu era spălată în baia mântuirii, i se zice neagră”[55]. Sau, „fiind neagră din pricina păcatului şi unită cu întunericul prin fapte, m-a făcut frumoasă prin iubire, schimbând frumuseţea Sa în urâţenia mea. Căci mutând la Sine întinăciunea păcatelor mele mi-a trecut mie din curăţia Sa, El care cel dintâi m-a făcut, din urâtă, vrednică de iubit şi aşa m-a iubit”[56].
„Chedar, un trib de beduini din pustie. În campania lui Assurbanipal împotriva arabilor este pomenit printre alţi regi supuşi şi regele din Ki-da-ri”[57]. „Chedar: unul dintre urmaşii lui Ismael, fiul lui Avraam şi al egiptencei Agar (vezi Facerea 25, 13). Perdelele lui Solomon ar putea face trimitere la învelitorile cortului mărturiei şi apoi ale templului. Întrucât Solomon înseamnă Pace, poate fi vorba şi de acoperămintele ocrotitoare ale păcii. Potrivit altor lecţiuni, cuvântul nu ar fi Solomon, ci Salma, numele unui alt trib nomad din neamul arabilor”[58]. „La construirea cortului, oamenii foloseau iniţial pielea de capră neagră şi după aceea postavul gros de păr de capră sau alt material rezistent”[59]. „Ieriah înseamnă învelitoare, faţa de pânză ce acoperă cortul (şi care are culoare neagră fiind din păr de capră), dar are înţelesul şi de cort, precum ohel. În Ieşirea, cap. 26 şi 27, se vorbeşte de acoperământul din stofe preţioase al cortului mărturiei. Expresia se referă la cortul lui Solomon. Fata este neagră, de curte aristocratică, ce ţine de curtea regelui. – Pânza cortului era de altfel şi simbolul bolţii cereşti. Cerul era asemuit unui cort desfăcut (Psalmi 103, 3)”[60]. Dumnezeu-Cuvântul Îşi asumă, prin întrupare, şi urâţenia noastră, adică ia asupra Sa păcatele omenirii: „prin împărtăşirea Mirelui, chiar dacă ar fi vreunul sălaş al lui Chedar (întuneric), se face locaş al adevăratului Solomon, adică al Împăratului păcii, Care s-a sălăşluit în el”[61].
5: Nu vă uitaţi la mine cu sunt neagră,
căci soarele m-a ars;
feciorii maicii mele s-au ridicat asupră-mi
şi viile m-au pus să le păzesc;
dar via mea, pe ea, eu n-am păzit-o.
Nu vă uitaţi la mine că sunt neagră: „Apoi adaugă la cele spuse următoarele, prin care dă o întărire de trebuinţă înţelesului celor pe care le învaţă, ca să nu socotească pe Făcătorul cauza chipului întunecos, ci să vadă că libertatea fiecăruia a pus începutul acestui chip: nu vă uitaţi la mine că m-am făcut neagră. Nu am fost aşa prima dată. Nici nu se cuvenea ca, fiind plăsmuită de mâinile luminoase ale lui Dumnezeu, să iau culoarea unui chip întunecos şi negru. Nu am fost aşa, zice: ci m-am făcut pe urmă, căci nu am fost făcută neagră de la fire, ci urâţenia aceasta mi s-a adăugat, soarele schimbând chipul meu strălucitor în negru”[62].
„Feciorii maicii mele pot însemna fraţi vitregi, numai după mamă”[63].
„Fata devine păzitoarea viilor, dar de propria sa vie nu mai poartă grijă. Fecioria asemuită viţei-de-vie este un motiv vechi oriental, de regăsit şi în poezia veche egipteană. Ocupându-se de vii, propria sa vie nu o poate păzi şi din această pricină este arsă de soare. Via (kipos şi hortus) este din vechime simbolul fecioriei”[64]. Mai jos, câteva tâlcuiri ce ne par mai apropiate de duhul scrierii: „Dar via mea, pe ea eu n-am păzit-o. Via e un simbol al femeii iubite (vezi şi Psalmi 127, 3). Silită de fraţii ei vitregi să se îngrijească de sufletele altora, Iubita şi-a neglijat propriul suflet, ceea ce îl face pe Sfântul Grigorie de Nyssa să definească acest ultim stih drept o plângere deschisă, generată de sentimentul smereniei”[65]. Via poate fi simbol al sufletului omenesc, aşa cum a fost sădit la început, cu menirea să rodească spre vinul bucuriei, pentru Dumnezeu, pentru semeni şi pentru sine însuşi. Nepăzindu-şi omul via curată, duşmanul a sădit în ea buruiana răului, sau cuvintele şi faptele pricinuitoare de otravă, pentru sine dar şi pentru ceilalţi: „După cum am înţeles noi, omul la început a fost făcut nelipsit de vreunul din bunurile dumnezeieşti. Datoria lui era numai să păzească bunurile, nu să le dobândească. Dar uneltirea duşmanilor l-a golit de însuşirile lui, ca pe unul ce n-a păzit sorţul cel bun, ce i-a fost dat prin fire de la Dumnezeu”[66]. Origen tâlcuieşte acest loc astfel: „Prigonitorii Bisericii s-au căit şi vrăjmaşii au revenit la steagul surorii lor şi au propovăduit credinţa pe care ei au încercat s-o nimicească”[67]. Cât priveşte nepăzirea viei proprii, „referă aceasta la toţi acei sfinţi preocupaţi de mântuirea tuturor şi vei vedea că, fără a (păzi) via proprie, nu poţi păzi pe a altora -, precum pentru a câştiga pe alţii (pentru Hristos), El însuşi a consimţit la unele pagube, şi slobod cum era S-a făcut Însuşi rob tuturor, iar ca să-i dobândească şi să-i câştige pe toţi, S-a făcut slab, ca pe cei slabi să-i câştige”[68].
Cel ce sporeşte în dobândirea virtuţilor plânge nu numai pentru că nu le-a păstrat de la început, ci şi pentru că se teme că nu le va putea păstra pe cele redobândite. Iar plânsul acesta ajută şi el la stăruirea în virtuţi şi la sporirea în ele: „Pentru că nu am păzit via, căzând din curăţie, am îmbrăcat înfăţişarea întunecoasă. Pe lângă acestea, acum după ce m-am făcut frumoasă şi luminoasă la chip pentru Dreptul ce m-a iubit, iarăşi privesc cu bănuială la starea mea de propăşire, ca nu cumva să pierd frumuseţea din neştiinţa de a mi-o asigura, odată ce n-am izbutit mai înainte să o păzesc”[69].
6: Tu, cel iubit al sufletului meu,
o, spune-mi, tu,
în ce păşuni îmi eşti cu turma
şi unde-i faci odihna de amiază?
De ce-aş fi eu cătându-te-n neştire
Pe lângă mieii prietenilor tăi?
„Din lumea viţei-de-vie trecem în cea păstorească. Fata este păstoriţă ce-şi caută iubitul pe câmp unde îşi paşte turma lângă staulele păstorilor. De luat în seamă este faptul că ea îl caută pe băiat”[70].
„Pe o mare întindere a poemului, dialogul iubirii se desfăşoară în mediu pastoral. Iubita îşi doreşte o cale cât mai dreaptă spre Iubitul ei, ferită de rătăciri şi posibile alunecări”[71].
„Învăţaţi fiind de această regină[72] […], să alergăm, să venim la ea, ca feţele noastre să se lumineze. Să o întrebăm, căci nu va fi invidioasă ca să nu ne înveţe vieţuirea ei […]: Unde îţi păstoreşti turma, atotvăzătoare virtute? Unde dormi, veselia sufletului meu? Cine se va urca la cugetarea (meditaţia) Ta? (Iar ea va răspunde): – Păstoresc în trezvie. Dorm în smerenie. Urcă la mine cel care, ajuns la înălţimea izbânzilor (virtuţii), coboară cu cugetul. Stă în iubirea mea cel atent şi care nu vagabondează mânat de pofte”[73].
SEP 4 traduce uşor diferit, arătând că mireasa îşi caută mirele învăluită (amănunt omis de Anania, probabil din motive prozodice): „Augustin (Sermones 46,33-37, PL[74] 38,289-292), când comentează termenul operta versus aperta, acoperită şi descoperită, nu se referă la textul grecesc, ci la textul latin, dar nu la cel al Vulgatei, unde nu e tradus termenul περιβαλλομένη. Cei faţă de care Biserica Mireasă se arată acoperită sunt ereticii, cei care s-au depărtat de Hristos şi au devenit păstorii cei răi; ei sunt numiţi încă prieteni, falşi însoţitori ai lui Hristos, pentru că îşi păstoresc turma în numele Lui. De aceştia se teme tânăra mireasă şi din această cauză nu vrea să se preumble în apropierea corturilor lor”[75].
Mireasa îşi caută Mirele în momentul maximei lumini, punct culminant al zilei: „nu reţine câtuşi de puţin alte timpuri când păşunează turma; seara, dimineaţa sau la apusul soarelui, caută doar momentul acela când, în măreţia zilei, Îl găseşte pe Mire în plină lumină, în strălucirea ei maiestuoasă”[76]. Când sufletul este unit deplin cu Dumnezeu prin iubire se află în lumină fără umbră, dar neputinţa miresei de a-L cuprinde cu totul pe Mire o face să implore mereu călăuzirea Sa îndreptătoare, spre a o feri de rătăcirile posibile: „iarăşi cheamă prin rugăciuni pe Mire dând Celui dorit ca nume iubirea lăuntrică faţă de El. […] Căci aşa Te numesc, fiindcă numele Tău e mai presus de tot numele şi-i negrăit şi necuprins de toată fire cuvântătoare. […] Arată-mi, aşadar, zice, unde-Ţi paşti turma, ca aflând păşunea mântuitoare, să mănânc hrana cerească, fiindcă cel ce nu o mănâncă nu poate să intre în viaţa cerească, şi alergând la Tine, Izvorul, să sorb din băutura dumnezeiască, pe care Tu o izvorăşti celor ce însetează. […] Fă-mi cunoscut, deci, zice, cum trebuie să mă culc şi care e calea spre odihna de amiază, ca nu cumva, neasigurată de buna Ta călăuzire, necunoştinţa adevărului să mă adauge la turmele străine de turma Ta. Acestea le-a spus îngrijorată de frumuseţea dăruită ei de la Dumnezeu şi dorind să afle cum poate să rămână pururi cu chipul cel bun”[77]. „Unit cu Dumnezeu, sufletul simte o bucurie de negrăit. Aceasta îl face să verse lacrimi de umilinţă, amestecate cu bucurie şi dulceaţă, şi iese afară din simţirea lumii şi aleargă după Mire, strigând cu glasuri negrăite: Înapoia Ta alerg, după mireasma mirului Tău; spune-mi Tu pe Care L-a iubit inima mea, unde-Ţi paşti turma, unde dormi în amiaza vederii curate, ca să nu fiu aruncată de la turmele drepţilor? La Tine sunt luminile tainelor mari! Şi ducându-l Mirele în cămara vistieriilor Lui ascunse, îl face văzător plin de înţelepciune al raţiunilor zidirii”[78].
7: - De vrei să faci cam cum te taie capul,
o, tu, cea mai frumoasă-ntre femei,
vezi turmele şi ia-te după ele
şi paşte-ţi tu ieduţele
pe-acolo unde-alături stau ciobanii!…
„Mai exact: Ţine-te de urmele (himaşeih) mielului sau iedului – a vietăţii mici”[79].
„Această replică pare a fi a prietenilor Iubitului, ciobani tolăniţi prin preajmă, care, nu fără o anumită hâtrenie, o avertizează pe fată asupra unui eventual pericol din parte-le”[80].
Suntem datori să ne îngrijim de paza bunurilor sufleteşti, iar nu de cele vremelnice, acestea neţinând, propriu-zis, de noi. Iar păzindu-ne sufletul, căpătăm conştiinţa vremelniciei tuturor celor ce-am adunat împrejurul nostru, însă, mai mult, descoperim minunata legătură a sufletului cu Dumnezeu: „Cel ce nu se cunoaşte pe sine cade din turma oilor şi paşte împreună cu iezii, a căror stare e de-a stânga[81]. Căci Păstorul cel bun a aşezat oile de-a dreapta, iar caprele, despărţindu-le de partea cea bună, le-a pus de-a stânga. Deci aceasta o învăţăm: că trebuie să privim la firea lucrurilor şi să nu ne abatem de la adevăr, păşind pe urmele celor rătăciţi. […] Dar cel ce caută spre ceea ce e propriu firii omeneşti, iar aceasta e raţiunea, va dispreţui obişnuinţa neraţională şi nu va alege ca bine nimic din ceea ce nu aduce sufletului un câştig. Căci nu e limpede judecata cu privire la cele ce sunt de ales din cele ce se văd, până ce nu vom ieşi din viaţă, când vom cunoaşte cui i-am urmat. Deci cel ce nu deosebeşte, din lucrurile înseşi, binele de rău, ci luându-se după urmele celor ce i-au premers, ia obişnuinţa trecută a vieţii drept învăţătoare a vieţii sale, adeseori, fără să ştie, se pomeneşte în timpul judecăţii celei drepte ajungând capră în loc de oaie”[82]. Origen tâlcuieşte acest loc într-un mod oarecum asemănător[83]: „află că dacă nu te cunoşti pe tine însuţi, dacă nesocoteşti măreţia ta şi nu ţii seama de ceea ce sunt Eu, cu un cuvânt, dacă nu şti aceasta, tu cea mai frumoasă între femei, atunci ieşi pe urmele turmelor şi le paşte, nu turmele oilor şi ale mieilor, ci ale caprelor. […] Tu vei fi cel din urmă dintre păstori, care nu stai în mijlocul oilor, ci în mijlocul caprelor. Iar rămânând cu ele, tu nu vei fi cu Mine, adică cu Bunul Păstor”[84].
8: - Iubita mea, îmi pari ca o sireapă
La carele lui Faraon!
Îmi pari ca o sireapă: „Iubita e asemănată cu o tânără cabalină dintr-o herghelie nobilă, de rasă pură, zburdând într-un alai imperial”[85]. „Sus (cal) apare de circa 130 de ori în Vechiul Testament, dar la feminin o singură dată în acest vers. La egipteni, ca şi la greci, calul era folosit numai la tracţiune la care cu două roţi; la călărit abia în a XXV-a dinastie, în timpul regelui etiopean Pianchi, avem dovezi că ar fi fost folosit. Spre deosebire de bou şi măgar, animale de povară, calul ţine de parada regească, animal domnesc folosit la vânătoare în Egipt. Inscripţia Amenophis al II-lea vorbeşte despre cal, tot aşa poezia veche egipteană: Ah, de-ai vrea să te grăbeşti / Să-ţi vezi iubita / Precum un cal pe câmpul de luptă. În lirica greacă, fata este asemănată cu calul în poezia lui Alkman şi Anacreon. Ultimul numeşte femeia poli thrikii. În Egipt, calul este admirat pentru iuţeala lui; în Elada şi aici, în textul nostru, este admirată frumuseţea lui, nobleţea sa împărătească. Iată-l pe tânăr într-o veche poezie egipteană: Oh, de-ai veni la mine / Ca un buiestru de-al regelui / De toate iepele ales / Cel mai bun din herghelii”[86].
Un suflet ce, împodobit cu virtuţi, înaintează spre Dumnezeu, e ca o sireapă la carele lui Faraon, căci e plin de putere şi calcă peste ispitele sau piedicile puse în cale de vrăjmaşi: „Şi sufletul care s-a apropiat de Dumnezeu pe drumul virtuţii e asemănat cu călărimea care surpă puterea egipteană[87]. […] Căci nu s-ar fi asemănat cu puterea aceea, care a surpat pornirile rele ale egiptenilor şi prin care s-a eliberat Israel, dacă n-ar fi împlinit el toate acele fapte de izbândă, cele care au surpat Egiptul şi cele care au pregătit calea spre Dumnezeu a celor ce s-au strămutat de la nămolul egiptean la pământul făgăduinţei”[88]. „Trebuie să primim şi noi pe Cuvântul ca pe un călăreţ asupra noastră şi, biruind călărimea egipteană cu carele şi călăreţii ei şi înecând toată puterea lor în apă[89], să ne asemănăm astfel puterii aceleia, scufundând în apă, ca pe o călărime, oastea potrivnică”[90].
9: Ce mândră ţi-i bărbia, precum a turturelei!,
grumazul tău, şirag de nestemate!;
Ce mândră ţi-i bărbia, precum a turturelei: Turtureaua e simbolul neprihănirii, iar grumazul bine cabrat e chip văzut al întoarcerii sufletului spre sine însuşi, sau a unei accentuate conştiinţe de sine: „Cei ce au băgat de seamă lucrurile acestea mărturisesc că această pasăre (turtureaua), după ce se desprinde din însoţirea conjugală, rămâne, pentru timpul de după aceea, străină de însoţire, în aşa fel că în ea se înfăptuieşte prin fire neprihănirea. […] (Iar) asemănarea grumazului cu arcul înfăţişează multe laude ce se potrivesc miresei. Întâi că, prin încovoierea grumazului, calul priveşte la paşii proprii ai picioarelor, iar prin aceasta îşi face drumul neîmpiedicat şi sigur, nelovindu-se de vreo piatră şi necăzând în vreo groapă. Şi nu puţin lucru este pentru bunul nume al sufletului să privească spre el însuşi şi să se sârguiască cu toată hotărârea pe drumul dumnezeiesc, ocolind şi sărind peste toate piedicile, ce se ivesc în drum din partea ispitelor”[91].
10: asemănări de aur îţi vom face,
cu râuri de argint.
Asemănări de aur îţi vom face, cu râuri de argint: Ceea ce cunoaştem noi despre Dumnezeu asemuim aurului. Dar mintea prinde doar o umbră a Lui şi aceasta într-un mod nedeplin, obscur, culegând doar din cele din jurul Lui, încropind un fel de chip al adevărului dintr-un şir de imagini, căci El scapă mereu înţelegerii noastre, asemenea irizărilor metalelor de preţ: „Căci după ce frumuseţea sufletului a fost asemănată cu călărimea, care a nimicit carele egiptenilor, adică cu oastea îngerească, iar Bunul Călăreţ spune că frâul acestei călărimi este curăţia pe care a înfăţişat-o asemănându-i fălcile cu ale turturelelor şi podoaba din jurul grumazului cu lanţul ce străluceşte de virtuţi, unii voiesc şi socotesc să adauge încă ceva la frumuseţea călărimii, împodobind-o cu asemănări de aur, în care ţintuiesc şi curăţia argintului, ca şi mai mult să strălucească frumuseţea podoabei, prin asemănarea strălucirii argintului cu strălucirea aurului. […] Dar se cuvine să nu trecem nebăgat în seamă faptul că nu se dă ca podoabă aurul în sine, ci asemănările aurului. Şi nu argintul însuşi, ci ţintele din materia aceea. Ceea ce ne-a venit în minte privitor la acestea este aceasta: toată învăţătura despre firea negrăită, chiar dacă arată un înţeles dumnezeiesc şi înalt, e o asemănare a aurului, nu aurul însuşi. Căci nu poate fi înfăţişat întocmai Binele mai presus de înţelegere, chiar de e Pavel cel ce a cunoscut în rai cele negrăite. Chiar de a auzit în rai cuvinte nespuse, nepovestite rămân înţelesurile privitoare la Dumnezeu. Căci negrăite zice că sunt înţelesurile acestor cuvinte”[92]. Străduinţa în urcuşul duhovnicesc revarsă asupra miresei darurile nepreţuite ale Mirelui: „El este Acela care va împodobi spiritul tău şi tu vei fi cu adevărat bogată, mireasă desăvârşită, în casa Mirelui”[93]. Ceea ce nu poate cuprinde cugetarea prin înţelesurile înguste şi limitate ale cuvintelor, cuprinde credinţa lucrătoare prin iubire: „Îţi vom face, suflete, care cu dreptate ai fost asemănat cu calul, nişte chipuri şi asemănări ale adevărului. Aceasta este puterea de argint a acestor cuvinte, că ele sunt în formă de scântei, neputând înfăţişa întocmai înţelesul lăuntric. Dar tu, primindu-le pe acestea, te vei face prin credinţă purtător şi locaş Celui ce Se va culca în tine prin sălăşluirea în tine”[94].
11: - Stă regele culcat în aşteptare?:
din mir de nard eu răspândesc mireasmă.
Stă regele culcat în aşteptare?: din mir de nard eu răspândesc mireasmă. Biblia 1988 are: Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă. În casa lui Simon Leprosul, pe când stătea Împăratul Hristos la masă, a fost uns cu mir (Matei 26,7-13), împlinindu-se cele spuse în Cântarea Cântărilor. Ungerea s-a făcut de către o femeie numită păcătoasă în text, femeie în care mulţi cred a recunoaşte pe Maria Magdalena: „Maria este chipul aceleia despre care se zice: Nardul meu a revărsat mireasmă, căci ea a revărsat mir pe capul Domnului”[95]. Amestecul virtuţilor noastre cu bunătăţile lui Dumnezeu, sesizat de simţirea sufletului, e nardul lui Dumnezeu, născut din iubirea lui Dumnezeu vărsată în sufletul celui ce-L caută: „Şi apropiindu-se şi mai mult de Cel dorit, înainte de a i se arăta ochilor frumuseţea Lui, Îl atinge pe Cel căutat prin simţirea mirosului, primind oarecum prin puterea mirositoare calitatea trupului Lui. Şi zice că a cunoscut mirosul Lui prin buna mireasmă a mirului, cel al cărui nume este nard”[96]. „În Cântarea Cântărilor nardul dă miresei mirosul Mirelui; iar în Evanghelie, buna mireasmă a lui Hristos, care a umplut atunci casa, se face buna mireasmă a întregului trup al Bisericii, în tot pământul şi în toată lumea”[97]. „Ceea ce însemnează că faptele cele bune au miros de bună mireasmă. Dacă, dimpotrivă, păcătuieşti, păcatele vor împrăştia un miros dezgustător”[98].
12: Iubitul meu e săculeţ de smirnă
cu noaptea stinsă între sânii mei.
Iubitul meu e săculeţ de smirnă cu noaptea stinsă între sânii mei. Biblia 1988: Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei. „Cine este mai fericit decât acela care are ca oaspete al inimii, între sâni, în pieptul său (pe) Cuvântul lui Dumnezeu?”[99]. Prin virtuţi, sporind în asemănarea noastră cu Dumnezeu, prin faptele cele trupeşti şi sufleteşti deopotrivă, ne dăruim şi altora ca o tămâie binemirositoare, din mireasma revărsată în noi de Dumnezeu: „Iar tu, dacă vezi pe Mântuitorul meu coborând până la cele pământeşti şi smerite, atunci vei înţelege cum dintr-o uriaşă putere şi dintr-o mare măreţie dumnezeiască o mică picătură s-a scurs până la noi”[100]. „Şi mireasma buchetului spune că porneşte din locul în care stă binele ca într-o vistierie. Dar se spune că inima e şi izvorul căldurii din noi, de la ea împărţindu-se, prin artere, căldura în tot corpul. Deci cea care a primit în partea conducătoare a sufletului pe Hristos şi şi-a făcut inima buchet al acestei miresme îşi face toate deprinderile vieţii, ca pe nişte mădulare ale trupului, încălzite de Duhul ce străbate din inimă, nici o fărădelege nerăcind iubirea faţă de Dumnezeu, în nici un mădular al trupului”[101].
13: Mi-i strugure de chiparos iubitul,
în viile din En-Gaddi.
Mi-i strugure de chiparos iubitul, în viile din En-Gaddi. „En-Gaddi (= Izvorul iezilor); oază în apropiere de ţărmul vestic al Mării Moarte”[102]. „En-Ghedi (= izvorul caprelor) este o oază în pustia Iudeii, la apus de Marea Moartă. Pliniu, în Istoria naturală V,17, vorbeşte despre fertilitatea acestui loc unde cresc palmierii, iar Hieronymos vorbeşte despre balsam şi viţa-de-vie. În acest loc au trăit esenienii – după Pliniu şi Iosif Flaviu”[103]. Maturitatea duhovnicească a creştinului este dată de capacitatea de a se jertfi pentru Hristos, iar rodul ei deplin se relevă în a fi mereu în exerciţiul unei vieţuiri jertfitoare: „Aici este (chiparosul) începutul Cuvântului, sămânţa sa, începutul înfloririi cuvântului […]. Dar să vedem, acum, în care ţinut se află acest ciorchine al miresei? În viile din Engadi, ceea ce se tâlcuieşte cu: ochiul ispitei. Ochiul ispitei este viaţa de aici, atâta vreme cât noi stăruim în ispită, întrucât viaţa omului pe pământ este o ispită (Iov 7, 1: o încercare). Câtă vreme trăim în lumea aceasta noi suntem în viile din Engadi, iar, dacă ne învrednicim a fi sădiţi în altă parte, vom fi, prin plugarul nostru, ceea ce vom fi”[104]. Sau: „ Engadi arată locul gras, în care, fiind sădită, via îşi face rodul bine hrănit şi dulce. Căci cei ce s-au îndeletnicit cu geografia spun că ţinutul Engadi e bun pentru îngrăşarea ciorchinilor. Pentru că, aşa cum cel ce îşi are voia în însoţire cu legea Domnului şi toată noaptea şi toată ziua se gândeşte la aceasta, se face pom pururi verde (Psalmi 1, 1 urm.), îngrăşându-se prin curgerile apelor şi dându-şi rodul la vremea cuvenită, tot aşa şi via Mirelui, sădită în Engadi, sau în locul gras, adică în cugetarea adâncă ce e adăpată şi susţinută în creştere de dumnezeieştile învăţături, a rodit acest mugur bogat înflorit, în care vede pe cultivatorul şi îngrijitorul ei. Ce fericită este ţarina aceasta, al cărei rod se aseamănă cu chipul Mirelui!”[105]. Firea omenească, chip al lui Dumnezeu, rămâne permanent participantă la lumina divină, chiar dacă o percepe neclar. Dar participarea noastră la dumnezeiesc, deşi un dat, se cere sporită prin efort personal, de-a lungul întregii vieţi: „Aşadar, via îşi vesteşte rodul său, care nu e încă copt pentru vin, ci aşteaptă plinirea vremii, dar nu e nici cu totul neputincios spre îndulcire, căci, mai înainte decât gustul, veseleşte mirosul sufletului cu aburii nădejdii în aşteptarea bunătăţilor, îndulcind simţurile. Pentru că aşteptarea sigură şi neîndoielnică a harului nădăjduit se face gustare celor ce aşteaptă prin răbdare bunul aşteptat. Aşa este mugurele de chipru (înflorit), mugur ce-şi vesteşte vinul, dar încă nu s-a făcut vin, ci prin floare (iar înflorirea e nădejdea) îşi adevereşte harul viitor”[106].
14: - Cât de frumoasă eşti, iubita mea,
cât eşti tu de frumoasă, cu ochii tăi porumbi!
„Porumbiţa e o comparaţie frecventă în Cântarea Cântărilor, ca simbol al purităţii şi credincioşiei. Cât despre ochii porumbelului, ei sunt vii, roşiatici, arzători şi curaţi”[107]. „Porumbelul, din pricina murmurului său continuu, este simbol al jeluirii în Isaia 38, 14; Iezechiel 7, 16, sau al nepriceperii în Osea 7, 11. Numai în Cântarea Cântărilor este folosit ca simbol al curăţeniei şi neprihănirii. Dalman spune că ochii limpezi cu desele clipiri amintesc de ochii fecioarei. În reliefurile, tablourile şi pictura egipteană apare ochiul sub formă de pasăre. Arta hieratică egipteană este izvorul acestor versuri, după Gerleman”[108].
E lăudată frumuseţea miresei, dar: „Mai înainte nu erai frumoasă, pentru că te înstrăinaseşi de frumuseţea Modelului şi, prin reaua învecinare cu păcatul, te schimbaseşi spre urâţenie”[109]. Omul se modelează după ceea ce alege în chip liber: „despărţindu-te de părtăşia răului, te-ai apropiat de Mire; iar odată ce te-ai apropiat de frumuseţea neapropiată, te-ai făcut şi tu frumoasă, primind ca o oglindă chipul frumuseţii Mele, căci omenescul se aseamănă cu o oglindă, preschimbându-se după cele alese de el. De vede aur, ia înfăţişarea aurului şi arată prin înfăţişări aceleaşi străluciri ale materiei”[110].
Ochii porumbi sunt ochii blândeţei, curăţiei, păcii şi nevinovăţiei şi străluceşte în ei pecetea vieţii duhovniceşti: „Dacă mireasa este departe de Mire, ea nu e frumoasă, însă devine frumoasă când se apropie să se împreune cu Cuvântul lui Dumnezeu. Şi într-adevăr, Mirele înţelege acum a fi foarte aproape şi a nu se mai depărta. […] Însă, cel care are ochi de porumbel vede just şi merită îndurare. Şi cine vede just, dacă nu cel ce se uită cu o privire neprihănită şi cu ochi curaţi? Dacă înţelegi Legea duhovniceşte, ochii tăi sunt porumbei”[111].
15: - Cât de frumos eşti tu, iubitul meu,
cât eşti tu de plăcut!
Cât de frumos eşti tu, iubitul meu, cât eşti tu de plăcut: Frumosul e identificat cu Cel ce există prin Sine, aşadar cu Cel din veşnicie. Numai frumuseţea Aceluia este netrecătoare: „Căci nu mi se mai pare nimic altceva frumos, ci m-am întors de la toate câte le socoteam mai înainte că sunt între cele frumoase, şi nu mă mai înşeală judecata despre ceea ce este frumos, ca să socotesc că mai e ceva frumos afară de Tine; nu mă mai înşeală lauda omenească, nici slava, nici faima şi puterea omenească. Căci acestea se colorează la suprafaţă cu închipuirea frumosului pentru cei ce privesc spre cele supuse simţurilor, dar nu sunt ceea ce se socotesc”[112]. „Când sufletul făptuitor începe să cunoască, minunându-se, pe Făcător, din măreţia şi frumuseţea făpturilor, şi să se desfăteze de bucuria pricinuită de ele, strigă şi el (acestea) plin de uimire”[113].
16: Ni-i aşternutul umbră şi răcoare;
în casa noastră grinzile-s de cedru
şi podu-n căpriori de chiparos.
„În sfârşit, cadrul în care cei doi iubiţi, mistuiţi de dor unul faţă de altul, se regăsesc mereu este natura trezită la viaţă. Pajiştea de iarbă verde le este aşternut, cedrii le sunt acoperiş, iar chiparoşii adăpost. Lipseşte din acest cadru orice element care ar sugera duritatea, ispita, păcatul”[114]. „Era obiceiul în Orient ca la naşterea unui băiat să se sădească un cedru, iar a unei fete – un chiparos. Când sosea ziua nunţii, cedrul şi chiparosul erau doborâţi şi din ei se făcea baldachinul nupţial. Versul vorbeşte aici despre o nuntă împărătească unde acoperişul casei nu-i din sicomor sau stejar obişnuit, ci din lemn nobil din care Solomon a ridicat Templul şi palatul său în Ierusalim”[115].
Ni-i aşternutul umbră şi răcoare; în casa noastră grinzile-s de cedru şi podu-n căpriori de chiparos. Prin întrupare, Dumnezeu s-a revelat oamenilor, umbrindu-Şi, astfel, tăria de nesuportat a strălucirii dumnezeieşti (era singurul mijloc în care noi Îl puteam cunoaşte): „Pentru această taină, deci, sufletul fecioară a numit unirea cu Dumnezeu pat. Iar această unire nu putea să se înfăptuiască altfel, fără numai aşa, că Domnul S-a arătat nouă umbrit prin trup. El nu e numai Mire, ci şi ziditor de casă, El însuşi zidindu-ne pe noi drept casă şi dând materia întregii zidiri. Căci pune casei acoperiş, înfrumuseţând opera printr-o materie neputrezitoare. Iar acestea sunt cedrul şi chiparosul, lemne a căror putere e mai tare ca toată pricina de putrezire, nesupunându-se vremii”[116].
Mirele, închipuind pe Hristos, foloseşte la zidirea sa materiale nestricăcioase. Dacă culmea zidirii e omul, cedrul şi chiparosul arată virtuţile, materiale capabile să reziste asaltului ispitelor: „Cercetează, deci, de ce natură sunt arborii aceştia şi înţelege că cedrul nu putrezeşte şi că chiparosul e de un miros foarte plăcut, deci lucrează şi tu pentru a-ţi întări casa ta”[117]. Sfântul Ioan Casian întăreşte: aceste „esenţe de lemn sunt şi plăcut mirositoare şi nesupuse putrezirii şi pot rezista şi stricăciunii aduse de timp şi roaderii cariilor”[118].
[1] שיר השירים
[2]Cântarea Cântărilor, traducere din limba ebraică, note şi comentarii de Ioan Alexandru, (în continuare, abreviat: CCIA), studiu introductiv de Zoe Dumitrescu –Buşulenga, p. 7
[3] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 110
[4] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 111
[5] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 110
[6] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 115
[7] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 116
[8] CCIA, studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, p. 9
[9] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, Omilie la slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, 9
[10] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, Cuvânt înainte către Olimpiada
[11] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 119
[12] BBVA, p. 871
[13] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 126
[14] Subtitlu prezent atât în Biblia Hebraica, cât şi în Septuaginta, în ambele trecut ca versetul 1; absent în Biblia Sacra Vulgata.
[15] CCIA, p. 47
[16] CCIA, p. 47
[17] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 118
[18] Corpus Christianorum. Series Latina, 1953, Turnhout, Belgium, Brepols
[19] SEP 4/I, p. 591
[20] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I
[21] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I
[22] BBVA, p. 872
[23] CCIA, p. 47
[24] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 2
[25] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLI, 14
[26] SEP 4/I, p. 592
[27] Patrologia greacă (ed. J.-P. Migne)
[28] SEP 4/I, p. 593
[29] BBVA, p. 872
[30] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, I
[31] BBVA, p. 872
[32] BBVA, p. 872
[33] Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, I, 11
[34] În Biblia 1988: Slava Lui acoperă cerurile…
[35] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I
[36] SEP 4/I, p. 593
[37] Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 64
[38] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 3
[39] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IX
[40] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 4-5
[41] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VI (29)
[42] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I
[43] CCIA, p. 48
[44] CCIA, p. 48
[45] BBVA, p. 872
[46] Fecioara, una dintre ele, vorbind în numele tuturor.
[47] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I,4
[48] Cum s-a văzut mai sus, nu toţi ajung în cea mai tainică încăpere, în vistieria celor negrăite; însă participă la nuntă.
[49] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I
[50] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I (desigur, câtă vreme suntem încă în lumea aceasta, nu ni se descoperă deplin acele comori, ci doar pregustăm, uneori, din bunătăţile cereşti).
[51] Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XXIV, 16
[52] CCIA, p. 48
[53] BBVA, p. 872
[54] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VII (35)
[55] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I,6
[56] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II
[57] CCIA, p. 48
[58] BBVA, p. 872
[59] Dumitru Abrudan şi Emilian Corniţescu, Arheologie biblică, p. 116
[60] CCIA, p. 49
[61] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II
[62] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II
[63] BBVA, p. 873
[64] CCIA, p. 49
[65] BBVA, p. 873
[66] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II
[67] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 7
[68] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 7
[69] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II
[70] CCIA, p. 49
[71] BBVA, p. 873
[72] virtutea
[73] Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, imne şi scrisori, Cuvântul 2, despre trezvie şi rugăciune, 52-53
[74] Patrologia latină (ed. J.-P. Migne).
[75] SEP 4/I, p. 594
[76] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 8
[77] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II
[78] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, 149
[79] CCIA, p. 49
[80] BBVA, p. 873
[81] Nu întotdeauna se dă în Scriptură caprei (respectiv, iezilor) o conotaţie negativă!
[82] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II
[83] Desigur, e cunoscut faptul că Origen i-a premers Sfântului Grigorie de Nyssa.
[84] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 9
[85] BBVA, p. 873
[86] CCIA, p. 50
[87] Solomon, de fapt, aseamănă Mireasa cu o sireapă egipteană. Sfântul Grigorie uzează de un mic artificiu, mutând centrul de greutate. Comentariul face aluzie, desigur, la trecerea prin Marea Roşie, descrisă în Cartea Ieşirea.
[88] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[89] E evidentă aluzia la apa Botezului!
[90] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[91] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[92] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[93] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 10
[94] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[95] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 10
[96] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[97] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[98] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 1
[99] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 1
[100] Origen, Omilii la Cartea Cântarea Cântărilor, II, 2
[101] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[102] BBVA, p. 873
[103] CCIA, p. 51
[104] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 2
[105] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[106] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III
[107] BBVA, p. 873
[108] CCIA, p. 51
[109] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV
[110] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV
[111] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 3
[112] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV
[113] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, III, 208
[114] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 117
[115] CCIA, pp. 51-52
[116] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV
[117] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 4
[118] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, IX, 3
