Comentarii la Cântarea Cântărilor – 4

CAPITOLUL 4

1: - Vezi tu, iubito, cât eşti de frumoasă?

Frumoasă-mi eşti

cu ochii tăi ca două porumbiţe

sub vălul tău de nuntă,

cu părul tău ca un ciopor de capre

mijind, şerpuitor, pe Galaad;

„În cele de mai [sus], elogiul unei frumuseţi care poate fi uşor convertită şi în mândreţe duhovnicească, menită să atragă iubirea Mirelui ceresc”[1]. „Aici e descrisă mireasa, este admirată frumuseţea ei. Cântarea Cântărilor este singulară în literatura ebraică veche în acest sens. Celelalte cărţi vorbesc despre stări de spirit interioare mai mult. Şi natura e văzută în dinamica sa ordonată de Logos, precum în Psalmi. Aici însă, în Cântarea Cântărilor, biruie descrierea. Este admirată desăvârşita frumuseţe care pentru mire este mireasa. […] Obiectul celui mai curat şi desăvârşit lirism este chipul miresei în care nici o pată nu-i. Toţi comentatorii, de-a lungul veacurilor, au căzut de acord în această privinţă. O mai frumoasă şi transfigurată apariţie a chipului miresei în ochii mirelui în lumea veche este greu, dacă nu imposibil, de găsit. Aici descrierea începe de la ochi. Este admirat părul pe care fecioarele în timpul nunţii aveau voie să-l poarte despletit, ca semn al curăţiei şi fecioriei lor. Părul vălurind ca o turmă de capre trebuie să fie imaginea fecioarei despletite dansând în timpul nunţii. Numai mireasa avea voie să poarte astfel părul în timpul nunţii, ca simbol al curăţiei desăvârşite. Ochii columbei – perle neprihănite. Simbolul columbei este mereu curăţia imaculată, întreagă curată. Ochii şi obrajii transpar în dosul voalului. Dinţii albi desăvârşiţi şi ei în cele două rânduri, cei de sus având jos pe geamănul lor întocmai. Imaginea este de-o mare prospeţime – picăturile de apă sclipind în soare de pe oile albe proaspăt tunse şi, în acest fel, şi mai albe fiind, ce ies din scăldătoare”[2].

„Vălul a reprezentat pentru interpreţii creştini modestia, autostăpânirea şi alte virtuţi. Tertulian a asociat vălul cu smerenia care trebuie să le caracterizeze pe tinerele creştine şi cu supunerea miresei faţă de soţul ei. Pentru unii, ochii îi simbolizează pe învăţătorii Bisericii, care oferă lumină trupului, iar părul, pe creştinii ajunşi la cel mai înalt nivel spiritual, cei mai apropiaţi de Hristos, Capul lor. Aşa cum părul este insensibil, creştinii desăvârşiţi sunt morţi faţă de lume şi plăcerile ei. Părul miresei e comparat cu o turmă de capre, deoarece membrii Bisericii contemplă lucrurile cereşti prin credinţă, iar caprele sunt animale curate şi se hrănesc pe înălţimi. Părul reprezintă o imagine a gândurilor sfinte şi a cuvintelor sufletului curat, mort faţă de trup şi lume, scos din întunericul păcatului, al ignoranţei, adus la adevăr, cunoaştere şi pietate prin cuvântul Evangheliei, descoperit pe muntele Galaad, muntele mărturiei divine (cf. Pope, p. 461). ♦ (…)Apponius (Interpretatio 7.1-34, CCSL 19, 139) afirmă că aceste cuvinte Îl prezintă pe Hristos lăudând frumuseţea Bisericii formate din păgânii care s-au întors de la slujirea zeilor la adevăratul Dumnezeu. Apponius crede că ochii îi reprezintă pe cei care dau învăţătură Bisericii prin puritatea şi simplitatea lor. ♦ Beda Venerabilul (Expositio 2, CCSL 119b 244-245) consideră şi el că ochii se referă la predicatorii Bisericii. Urmând comparaţia cu caprele (cf. Matei 25, 32-33), el afirmă că şi credincioşii păcătuiesc, însă, în ciuda acestui fapt, progresează zilnic spre viaţa veşnică, unde vor fi eliberaţi de orice păcat”[3].

Cu ochii tăi ca două porumbiţe: „Care e mai de cinste între mădularele noastre ca ochii? Prin ei se priveşte lumina, prin ei se recunosc prietenii şi duşmanii, prin ei deosebim ceea ce este al nostru şi ceea ce ne e străin. Ei ne sunt îndreptători şi învăţători în orice lucru şi călăuze înnăscute şi nedespărţite în călătoria nerătăcită. Drept aceea, lauda cea mai desăvârşită a ochilor este să-şi fi format chipul vieţii lor după harul Sfântului Duh. Căci Duhul Sfânt e porumbel”[4].

Cu părul tău ca un ciopor de capre: „Părul capului ce împodobeşte femeia e ruşinea şi neprihănirea ei. Dar se cuvine să mai adăugăm, la cuvântul despre păr, că părul e lipsit de orice simţire vitală. Deci cel ce nu primeşte nici o simţire de cele ce sunt cunoscute în lumea aceasta, neumflându-se de slavă şi cinstire, nici îndurerându-se de ocară şi de necinste, ci rămânând la fel în aceste două stări contrare, e asemenea părului lăudat al miresei”[5].  „Hristos […], văzând în veşmintele albe Biserica Sa, pentru care El Însuşi, precum este scris în cartea proorocului Zaharia, luase veşminte întinate, (văzând încă) şi sufletul ei curat şi spălat prin baia renaşterii, îi spune: Iată, frumoasă eşti, iubita Mea, iată eşti frumoasă, ochii tăi ca ai unei porumbiţe, sub a cărei înfăţişare a pogorât din cer Duhul Sfânt”[6].

2: cu dinţii tăi, o turmă de oi albe

scăldate-n râu nainte de-a fi tunse,

avându-şi toate gemeni câte doi

şi fără rod nici una dintre ele;

„Pentru Augustin (De doctrina christiana 2.11-13; Ennarationes in Psalmos, CCSL 38, 10-11), dinţii îi reprezintă pe învăţătorii prin care credincioşii, intrând în Trupul lui Hristos, Biserica, scapă de erori şi superstiţii. Scăldătoarea se referă la actul botezului, iar gemenii sunt cele două porunci ale iubirii, iubirea de Dumnezeu şi iubirea aproapelui”[7].

Cu dinţii tăi, o turmă de oi albe: „De ce sunt amintiţi în laudă dinţii înaintea buzelor? (Pentru că) cea mai bună ordine în învăţătură este ca mai întâi să înveţi tu însuţi şi apoi să grăieşti. Iar de va spune cineva că învăţăturile sunt mâncările sufletului nu se va abate de la ceea ce se cuvine. Precum, deci, sfărâmând în dinţi hrana trupească, o pregătim pentru măruntaiele noastre, în acelaşi fel se află în suflet o putere care mărunţeşte învăţăturile. Aşadar, socotesc că folosind un chip, Cuvântul numeşte dinţi pe învăţătorii care împărtăşesc învăţăturile cu judecată, făcându-le uşor de primit şi folositoare. Aşadar, cei ce ne subţiază iarba neprelucrată a cuvintelor dumnezeieşti şi ne-o rumegă sunt dinţi ai Bisericii. Tot aşa voieşte aici Scriptura ca cei rânduiţi în Biserică în slujba de dinţi să fie mai întâi tunşi, adică dezbrăcaţi de toată podoaba materială, apoi curăţiţi, prin baia conştiinţei, de toată întinăciunea trupului şi a duhului; pe lângă acestea să urce pururi prin înaintare şi niciodată să nu fie iarăşi traşi în prăpastie. În sfârşit, să fie împodobiţi cu îndoita naştere a bunei rodiri în tot felul de virtuţi şi să nu fie fără rod în nici una din străduinţele cele bune”[8].  „Nu este laudă de rând aceasta. Mai întâi, prin plăcuta comparaţie cu caprele[9] tunse, căci ştim că şi pe înălţimi caprele pasc fără primejdie şi că şi în prăpăstii îşi găsesc hrana cu siguranţă; apoi, când sunt tunse, sunt despovărate de perii de prisos”[10].

3: buzele tale, roşu din fuior

şi graiul tău, frumos;

obrajii tăi, o rodie în două

sub vălul tău de nuntă;

Buzele tale, roşu din fuior; la Ioan Alexandru: Precum o coardă roşu închisă buzele tale: „În ebraică, articolul e folosit şi comparativ. Autorul vorbeşte de o sfoară, coardă purpurie, accentuând în acest fel subţirimea lor[11].  „Nu sensualitatea e pusă în lumină, ci cântarea ca o strună pe un instrument atinsă de puterea cuvântului”[12].

„Pentru Apponius (Expositio 6.9-12), panglica de purpură reprezintă sângele martirilor care colorează buzele Bisericii. Ei apără dinţii, adică pe învăţătorii Bisericii, astfel încât cei care nu-i cred să poată fi aduşi la credinţă prin mărturia martirilor. Glasul Bisericii este frumos datorită puterii martirilor şi interpretării Cuvântului Sfânt de către învăţători. Prin frumuseţea obrajilor trebuie să înţelegem modestia fecioriei şi castitatea. Comparaţia cu o jumătate de rodie demonstrează că fecioria imită lucrările lui Hristos. Apponius face trimitere la 2, 3, unde iubitul este comparat cu un măr între copacii pădurii. Fecioria şi înfrânarea posedă o parte din frumuseţea Mirelui, o jumătate prin care chipul Bisericii este mai strălucitor. În plus, Apponius crede că cei doi obraji ai Bisericii le reprezintă, unul pe Maria, sora lui Moise, celălalt pe Maria, mama lui Iisus, care, prin integritatea lor, au făcut chipul Bisericii frumos şi demn de admiraţie”[13].

„Prin dinţi, adică prin propovăduirea învăţăturilor, grăieşte totodată gura Bisericii. De aceea, mai întâi se tund şi se spală dinţii şi nu rămân sterpi, ci zămislesc gemeni, şi apoi înfloresc buzele în culoarea roşie, când toată Biserica, prin conglăsuirea în bine, se face perechea de buze a unei singure guri şi a unui singur glas. Iar prin culoarea roşie e îndemnată să privească la sângele prin care au fost izbăviţi şi să poarte în gură mărturisirea Celui ce ne-a răscumpărat prin sânge”[14]. „Fiindcă buzele Bisericii propovăduiesc pururi mântuirea prin sângele lui Hristos”[15].

Şi graiul tău, frumos; la Ioan Alexandru: Şi gura graiului tău fermecătoare: „midbareih – nu-i vorba de instrumentul vorbirii, gura, ci de acţiunea ei, cuvântul (dabar), care numeşte aici gura al cărei farmec şi rost este încoronat de rostire, de grai. Este încă o dată accentuată partea spirituală a trupului. Gura este ca un boboc înrourat de trandafir, ca un potir în care sălăşluieşte cuvântul. Frumuseţea miresei vine din această armonie a făpturii ei în care naturaleţea e trecută în spirit. Nu-i vorba, aşadar, de ceva frust, primitiv sensual, ca în mare parte din poezia orientală, ci de un îndelung proces de strunire a cărnii întru nobleţe spirituală. Rafinamentul alcătuitorului acestui cântec e dovedit şi aici – originea cultă a cântării ce finisează fiecare amănunt”[16].

„Stăpânul, primind voinţa nefăţarnică[17], va striga: Iată, frumoasă eşti, iubita mea, iată frumoasă eşti! Dinţii tăi ca turmele tunse! (aceasta din pricina mărturisirii făcute cu bună cunoştinţă), toate cu gemeni, din pricina harului îndoit, adică cel săvârşit din apă şi din Duh, sau a darului vestit prin Vechiul şi Noul Testament”[18].

Obrajii tăi, o rodie în două sub vălul tău de nuntă: „Rodia apare şi în poezia egipteană. Este mărul Orientului, are mulţi sâmburi. Fiecare sâmbure este îmbrăcat într-o membrană roză moale. Unii au socotit că-i vorba de cerul gurii miresei, ca o rodie. Dar e vorba de tâmple, de obraji, ce transpar prin crăpătura voalului. Rodia – malum punicum sau malum granatum – este simbolul rodniciei. Faptul că faţa miresei vorbeşte de rodnicia ei este încă o dată semnul spiritualizării. Imaginea vorbeşte despre ceasul apropierii nunţii, când mireasa îşi ridică voalul ca mirele să-i vadă faţa. Deja voalul e dat puţin la o parte, faţa miresei poate fi văzută puţin, cât o ruptură de rodie. Trebuie amintit că roşul este culoarea-simbol a vieţii în lumea ebraică”[19]. „Prin roşeaţa ce arde în obraz laudă în mod curent neprihănirea, împodobind-o cu ruşinea, prin chipul rodiei”[20].

4: grumazul tău, ca turnul lui David

zidit spre întărire:

de el atârnă paveze o mie,

ca tot atâtea scuturi de viteji;

Grumazul tău, ca turnul lui David: „Despre acest turn al lui David nu se ştie nimic. El nu-i identic cu cel actual. Nu-i vorba neapărat de înălţime, ci de eleganţă şi statornicie. În Talmud e lăudat şi gâtul scurt ca semn al frumuseţii. Prin migdal, turn, se înţelege o cetate a unei dinastii, un fel de burg sau acropolă ca loc de refugiu în vremi de restrişte (Judecători 9, 46). În urma săpăturilor s-a dat în Ghibea de turnul lui Saul, de cetatea lui, mică, însă alcătuită cu grijă şi puternică”[21].

„Honorius din Autun (Expositio in Cantica Canticorum, PL 172, 413A-414A) oferă două interpretări versetului. Conform celei dintâi, gâtul îi reprezintă pe învăţătorii Bisericii. Aşa cum gâtul leagă trupul de cap, aceştia leagă Biserica de Hristos, prin cuvântul şi exemplul lor. După cum turnul are menirea de a-i proteja pe locuitorii cetăţii de duşmani, tot aşa aceste persoane, întărite de puterea lui Hristos, apără Biserica de eretici, păgâni sau creştini falşi. Miile de scuturi sunt nenumăratele argumente din Scripturi sau cele aduse pe calea raţiunii, folosite împotriva adversarilor, iar lănciile vitejilor reprezintă exemplele de suferinţă ale martirilor, precum şi vieţile sfinţilor. A doua interpretare propusă de Honorius din Autun este că turnul lui David este cuvântul lui Dumnezeu, zidit de Hristos pentru a apăra Biserica împotriva duşmanilor Ei. Scuturile sunt învăţăturile Vechiului şi Noului Testament, iar lănciile reprezintă exemplele sfinţilor care-i întăresc pe alţii în lupta lor împotriva păcatelor”[22].

„Numele de grumaz îl poartă cel ce susţine pe sine capul totului, adică acel cap care este Hristos, din care tot trupul se încheagă şi se articulează. Pe lângă aceasta, el este primitor al Duhului, Care face inima noastră înfocată; apoi slujeşte cuvântului, prin glasul bine răsunător. […] Iar prin David, înţelege pe Împăratul, Tatăl Împăratului, Care a alcătuit pe om de la început să fie turn şi nu ruină, iar prin har l-a rezidit pe el iarăşi, întărindu-l cu multe scuturi, ca să nu mai fie uşor de călcat de năvălirile duşmanului”[23].

Zidit spre întărire; la Ioan Alexandru: Clădit în rânduri: „talpiah – din rădăcina lapa, a clădi în ordine, a aşeza ordonat. E vorba poate de podoabele gâtului miresei, atât de bogate în Orient, ordonate precum scuturile pe turnul lui David. Nu asemănarea gâtului cu turnul stă în intenţia autorului, ci asemănarea podoabelor, sensul iarăşi spiritual al statorniciei şi privegherii. Aşa cum stă turnul de veghe, aşa şi mireasa îşi păstrează curăţia şi onoarea, neîntorcând capul încoace şi încolo. Colierul de aur atârnat de către mire la gâtul miresei era semn că a ales-o să-i vină podoabă a casei, era o încoronare a virtuţilor fecioarei păstrată până la vremea nunţii, aşa cum pe turnul cetăţii davidice erau aduse trofeele de biruinţă”[24].

De el atârnă paveze o mie: „şilmi, un cuvânt dificil. Septuaginta îl traduce felurit, aici cu volides; în alte locuri unde apare (Ieremia 51, 11; Iezechiel 27, 11) cu tas faretras. E vorba de trofeele eroilor. Cuvântul apare şi în textele de la Qumran şi înseamnă armă de aruncat, arcuri. O mie de scuturi este o cifră, simbol al plinătăţii. Încă o aluzie la frumuseţea şi curăţia desăvârşită a fetei ce va păşi pragul nunţii”[25].

5: iar sânii tăi, doi pui de căprioară

ce pasc răcoare, gemeni, printre crini.

Iar sânii tăi, doi pui de căprioară: „Amândoi sânii – accentuează contemplarea în amănunt a desăvârşirii creaturii, minimalizând sensualitatea”[26].

„Apponius (Expositio 6.26-34) vede în imaginea sânilor la care se hrăneşte Biserica cele două Testamente, gemene datorită perfectei armonii între ele, Noul Testament fiind împlinirea Vechiului”[27].

În tot omul sunt doi gemeni (pui de căprioară – sau sâni) prin naştere: sufletul şi trupul.  „În fiecare din noi fiind contemplaţi doi oameni, unul trupesc şi văzut, altul spiritual şi nevăzut, geamănă este naşterea fiecăruia, venind în viaţă uniţi între ei. Căci nici sufletul nu există înaintea trupului, nici trupul nu se alcătuieşte înaintea sufletului. Iar hrana lor după fire este curăţia şi buna mireasmă şi toate cele asemenea prin care sporesc virtuţile. Este deci trebuinţă de ochi, pentru buna deosebire care să poată recunoaşte întocmai crinul şi spinul, şi pe cel mântuitor să-l cultive, iar pe cel stricăcios să-l respingă”[28].

6: Nainte de-a se face dimineaţă

şi de-a se pune umbrele pe fugă,

eu voi fugi la muntele de smirnă

şi spre colina din Liban.

La Ioan Alexandru: Vreau să mă duc pe muntele de mir / Şi la dealul de tămâie: „Muntele de mir şi dealul de tămâie – iarăşi locuri ideale unde iubirea îşi caută sălaş. Mirul şi tămâia, ca miresme, ca şi în tot Orientul, sunt hrana spiritului pe care nara tremurândă le inspiră. Aşa cum gurii i se da vin şi pâine bună de sărbători în loc de apă, tot aşa şi nărilor, în loc de aer obişnuit – mireasmă de preţ”[29].

7: Frumoasă eşti, iubito, pe de-a-ntregul

şi-n tine întinare nu se află.

„Versul încheie această desăvârşită poezie în sine, ce ridică mireasa, în urma contemplării ei, în rândul creaturilor curate. Despre nici o fiinţă nu se poate spune mai mult: a fi fără nici o prihană, frumuseţe adevărată. În textul Facerii, după fiecare zi toate sunt socotite bune. Omul este desăvârşit şi frumos, iar acum, în ceasul nunţii, mireasa e podoaba fără pereche a universului. Ceea ce omul este mai ales în ceasul nunţii apare mai limpede în lumină”[30].

„Text important. Prin jertfa lui Hristos, Biserica a devenit Mireasa Lui cea neprihănită, aşa cum fără prihană e trupul Iubitei ce se apropie de Mire”[31].

Ziua simbolizează Duhul Sfânt Care, cu lumina Sa, alungă toate umbrele. Prin moartea lui Hristos, tot cel ce crede poate primi de la El puterea morţii omului vechi, spre a se înveşmânta în omul cel nou, fără de pată: „Căci dacă cei ce s-au născut din Duhul se fac fii ai luminii şi fii ai zilei, ce altceva trebuie să cugetăm pe Duhul Sfânt decât lumină şi ziuă, a cărui suflare fugăreşte umbrele şi deşertăciunea? Pentru că e cu totul necesar ca după ce a răsărit soarele să nu mai rămână umbrele, ci să se retragă şi să se strămute. După ce Cuvântul a făcut lauda acestor mădulare ale Bisericii, în cele următoare îi va lăuda tot trupul când prin moarte va surpa pe cel ce avea stăpânirea morţii (II Corinteni 12, 1) şi Se va înălţa pe Sine iarăşi la propria slavă a dumnezeirii, pe care a avut-o de la început, înainte de a fi lumea. (Arată) taina patimii prin imaginea smirnei, apoi amintind de tămâie, prin care se închipuie dumnezeirea, prin aceasta ne învaţă că Cel ce se împărtăşeşte împreună cu El de smirnă se va împărtăşi, desigur, împreună cu El şi de tămâie. Căci cel ce a pătimit împreună cu El, fără îndoială, se va şi slăvi împreună. Iar cel ce s-a ridicat în slava dumnezeiască se face frumos, ca unul ce s-a eliberat de toată pata”[32].  „Cu turma (caprelor tunse) este comparată Biserica, având ea în sine multe puteri ale sufletelor, care să înlăture prin botez povara păcatelor, care să-I aducă lui Hristos credinţa cea tainică şi harul moral, care să laude crucea lui Iisus Domnul. Prin acestea este frumoasă Biserica şi fără cusur, fiindcă vina a fost îngheţată de apă”[33]. „Urmele frumuseţii sufletului se arată în starea sufletească a omului sfânt. Trebuie, dar, să avem grijă mai dinainte de frumuseţea noastră, pentru ca şi Mirele-Cuvântul privindu-ne să ne spună: Toată eşti frumoasă, iubita mea, şi întinăciune nu este în tine!”[34].

8: O, vino, vino din Liban, mireasă

o, vino din Liban!

Venind, vei trece culmile Amanei,

Senirul şi Hermonul peste piscuri,

De-acolo unde leii-şi au culcuşuri

Şi munţii sunt bârlog de leoparzi.

„Kalah, mireasa, prima oară fecioara e numită astfel. Aceste şase versuri sunt socotite un fragment dintr-o poezie de sine. Ea este în contrast cu caracterul liniştit şi natura blândă în mijlocul căreia s-a desfăşurat până acum Cântarea. Muntele de mir şi dealul de tămâie indică sudul; muntele leoparzilor şi culcuşul leilor – nordul. Mirele îşi caută mireasa ascunsă în acest loc primejdios. Pare a fi vorba de primejdiile vieţii ce ameninţă viaţa miresei, după unii comentatori”[35].

„Tinzând spre Dumnezeu, inima curată a părăsit ţinuturile sălbatice ale patimilor (ale leilor şi leoparzilor), îndreptându-se irezistibil către Mirele Care o cheamă”[36].

Venind, vei trece culmile Amanei: „Septuaginta a înţeles: apo arhis pisteos; în loc de numele muntelui a înţeles emunah, credinţă. Amana, Senir şi Hermonul sunt 3 vârfuri dintr-un masiv ce culminează cu Hermonul (2814 m înălţime)”[37]. Desigur, în acord cu cele spuse până acum, vom vedea şi în aceste înălţimi trepte ale urcuşului duhovnicesc.

„Unele interpretări l-au văzut în persoana [Mirelui] pe Hristos, chemându-i la mântuire pe păgâni, scăpând Biserica din mrejele idolatriei. Libanul reprezintă idolatria păgânilor, iar Senirul şi Hermonul au fost văzute ca semnificând Legea. Mireasa e chemată din vizuina leilor, adică din mâinile persecutorilor evrei şi din munţii leoparzilor, adică din înşelăciunea păgânilor. Faptul că mireasa e chemată de trei ori are o triplă semnificaţie. Mireasa trebuie să fie desăvârşită în gândire, în vorbe şi în fapte; trebuie să vină la Mirele ei prin credinţă, speranţă şi dragoste; să renunţe la puterea diavolului, la lume şi la sine; să vină în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh (cf. Pope, p. 478)”[38].

Sufletul-mireasă e chemat mai sus de credinţa începătoare, la progresul infinit în Dumnezeu: „Iar ceea ce spune este aceasta: Bine Mi-ai urmat în cele de până acum, venind cu Mine în muntele smirnei. Căci te-ai îngropat împreună cu Mine, prin botez, în moarte. Ai venit împreună cu Mine şi pe piscul tămâii (Libanul Învierii). Căci te-ai înălţat la împărtăşirea de dumnezeire, pe care o indică muntele tămâii. Urcă, deci, cu Mine, de pe munţii aceştia pe alţii, înaintând şi înălţându-te prin cunoştinţa lucrătoare. Vino, aşadar, din Liban, întrucât nu mai eşti logodnică, ci mireasă. […] Cuvântul vrea ca noi, fiind schimbăcioşi din fire, să nu ne rostogolim prin schimbare spre rău, ci urmărind necontenit creşterea spre mai bine, să avem schimbarea împreună-lucrătoare în urcuşul la cele mai înalte, ca, prin felul schimbător al firii noastre, să dobândim neschimbarea. De aceea, ca un povăţuitor şi păzitor, a adus în cuget amintirea fiarelor ce ne stăpâneau odinioară, spre şi mai marea înstrăinare a noastră de patimi. Aceasta pentru ca, prin depărtarea de cele rele, să dobândim neclintirea şi neschimbarea în cele bune”[39].  „Coboară din Liban, mireasă, coboară din Liban! Vei trece şi vei veni, de la începutul credinţei, prin aceea că, lăsând lumea, ai trecut la Hristos”[40].

9: Tu inima din mine mi-ai robit-o,

o, sora mea, mireasa mea,

tu inima din mine mi-ai robit-o

cu-o singură privire

şi c-un şirag de la grumazul tău.

Tu inima din mine mi-ai robit-o: „leibab, inima, forma de piel ce apare numai aici, libabtini, greu de lămurit. Înrudirea cu labba – arab, a lega cu funie ceva gol, n-a găsit aderenţi. Pare a spune: Tu ai înviat inima mea, tu ai legat inima mea. Aici nu-i sensul de înfrângere (în latină: vulnerasti), ci de deşteptare la viaţă”[41]. Începând cu acest verset, tot ce e manifestat în mireasă ţine de omul restaurat, care odihneşte în inima Mirelui şi Acesta în el. În iubirea desăvârşită, ochii grăiesc mai multe decât ar face-o gura; iar şiragul grumazului semnifică supunerea miresei faţă de învăţătura lui Hristos: „Căci având sufletul o îndoită lucrare văzătoare, dintre care una priveşte adevărul, iar cealaltă rătăceşte în jurul celor deşarte, dat fiind că numai ochiul curat al miresei este deschis pentru firea binelui, iar celălalt e cu totul nelucrător, prietenii aduc laudă numai unui ochi, singurul prin care priveşte pe Unul. Prin Unu se înţelege Acela care este cunoscut în firea neschimbată şi eternă, Tatăl cel adevărat şi Fiul Unul-Născut şi Duhul Sfânt”[42].

Şi c-un şirag de la grumazul tău: „Îi este de ajuns mirelui să vadă una din perlele ce-i împodobesc gâtul ca să devină fericit. Că-i vorba de o amuletă ce-l poate vrăji pe cel iubit, reminiscenţă mitică, nu s-a adeverit”[43].

„Pentru Theodoret al Cyrului (Interpretatio), ochiul miresei priveşte la tainele şi la lucrurile divine. Podoabele de pe gât se referă la virtutea realizată în viaţa de zi cu zi, deoarece gâtul poartă asupra sa jugul poruncilor divine. ♦ O altă interpretare a gâtului, care uneşte capul cu trupul, este că acesta reprezintă unirea sufletelor cu Hristos, prin convertire (cf. Pope, p. 484)”[44].

10: Şi pieptul tău, ce mândru se făcu,

o, sora mea, mireasa mea,

mai mândru şi mai dulce decât vinul,

aşa cum duhul mirurilor tale

e mai presus de orişice mireasmă.

„Pentru Rupert din Deutz (Libri Commentariorum 3), mirosul mai presus de orice mireasmă reprezintă actele de caritate ale Bisericii. Adevăratele miresme sunt ajutorarea celor aflaţi în nevoi, hrănirea duşmanilor, vizitarea bolnavilor şi a celor din închisori (cf. Matei 25, 35-36). ♦ După alte interpretări, sânii frumoşi de la vin se referă la doctrina Bisericii. Aceştia nu mai dau lapte pentru prunci şi pentru cei slabi în credinţă, ci vinul sfinţilor, adevărata învăţătură, oferită celor maturi în credinţă. ♦ O altă explicaţie propusă: vinul reprezintă sângele lui Hristos cu care Biserica se hrăneşte, umplându-se de dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni (cf. Pope, p. 485)”[45].

Aşa cum duhul mirurilor tale e mai presus de orişice mireasmă: „Cuvântul şi întoarce acum miresei un dar potrivit darului ei. Astfel recunoaşte şi El schimbarea spre mai bine a sânilor ei, săvârşită prin fapte. Pentru că, încetând de a mai fi purtătoare de lapte, izvorăsc, în loc de lapte, vin, prin care se pricinuieşte veselie inimilor mai desăvârşite, care nu mai sunt purtate de vânturile prunciei, ci pot să-şi umple gura de paharul înţelepciunii şi să soarbă cele bune. Când, deci, auzim că mirosul miresei e socotit mai vrednic de primire decât toate miresmele, să învăţăm din acest cuvânt că taina adevărului împărtăşită prin învăţătura evanghelică e singurul miros bine mirositor lui Dumnezeu şi ales dintre toate aromatele Legii, ca unul ce nu mai e acoperit de vreun chip (tip) şi de vreo umbră, ci s-a făcut bine mirositor prin descoperirea adevărului”[46].

11: Ţi-s buzele de fagure prelins,

mireasa mea; sub limbă, miere, lapte;

balsamul ce te-nvăluie din straie

e ca balsamul din Liban.

Ţi-s buzele de fagure prelins: „E vorba de dulceaţa cuvântului ce picură ca mierea de pe buzele iubitei. Însă tot atât de bine semnifică şi neprihănirea sărutului”[47].

Sub limbă, miere, lapte: „Mierea şi laptele sunt atributele tărâmului făgăduinţei. Găsirea iubitei înseamnă găsirea tărâmului făgăduit. Până acum mirele a admirat frumuseţea iubitei, acum îi degustă mireasma frumuseţii”[48].

„Pentru comentatorii creştini, Părinţii Bisericii oferă învăţătură sfântă asemănată cu mierea; de asemenea, lapte pentru copiii în credinţă. Ei picură mierea, nu o toarnă, deoarece distribuie învăţătura astfel încât să poată fi înţeleasă de toţi ascultătorii”[49].

A avea sub limbă ceva înseamnă a avea ceva de spus. Mireasa e gata să ofere tuturor cuvântul înţelepciunii:  „Că ţi-ai pregătit cuvântul pentru ca să aducă auzitorilor nu un folos de un singur fel, ci ca să se potrivească cu puterea celor ce-l primesc, astfel că să folosească şi celor mai desăvârşiţi şi pruncilor; celor desăvârşiţi să fie miere, iar pruncilor, lapte. Acest amestec pregătit din lapte şi miere spune că e aşezat sub limbă, arătând prin aceasta obişnuinţa întrebuinţării celei mai bune a cuvintelor. Căci cel ce ştie să răspundă cum trebuie fiecăruia, având această putere felurită a cuvântului sub limbă, dăruieşte potrivit cu fiecare dintre auzitori ceea ce îi este de trebuinţă în acel timp”[50].  „Lapte a numit Solomon puterea hrănitoare şi crescătoare; iar miere, pe cea curăţitoare a Duhului”[51].

E ca balsamul din Liban: „Din cedrii Libanului se extrăgea un parfum deosebit de preţios”[52]. Aici, miresmele capătă, ca în întreaga Scriptură, de altfel, conotaţii duhovniceşti.

12: Grădină zăvorâtă-mi este

ea, sora mea, mireasa mea,

grădină zăvorâtă, izvor pecetluit.

Grădină zăvorâtă-mi este ea, sora mea, mireasa mea: Omul primordial a fost aşezat într-o grădină, dar una împrejmuită, căci frumuseţea ei nu e accesibilă oricui. În plus, sufletul iubitor de Dumnezeu are două însuşiri: s-a făcut grădină roditoare şi e zăvorât faţă de patimi. „Sfătuieşte să nu se cheltuiască izvorul cugetării noastre pentru cei străini de noi, adică pentru trup şi pentru cele din afară, ci să se întoarcă spre grădina proprie, îngrădind pomii lui Dumnezeu. Iar pomii lui Dumnezeu am învăţat că sunt virtuţile, cu care ocupându-se puterea cugetătoare a sufletului nostru şi necurgând la nimic din cele din afară, se pecetluieşte cu pecetea adevărului întipărindu-se de iubirea faţă de bine”[53].  Grădina împrejmuită este Edenul (sau Rai, sau Paradis): „acolo este, deci, soţia nepătată unde este şi fecioara. Chiar dacă fecioara îşi are semnul neprihănirii sale, totuşi locul amândurora este în rai, pentru ca, împotriva arşiţei trupului şi a căldurii cărnii, să se răcorească sub umbrarul virtuţilor. Aşadar, raiul este în centrul sufletului nostru, împădurit cu plantaţiile celor mai multe şi mai felurite păreri, între care creşte în primul rând pomul vieţii. Dumnezeu, rădăcina evlaviei, este fiinţa vieţii noastre, dacă ne încredinţăm cu toată inima Domnului şi Dumnezeului nostru. Raiul este şi răsadniţa în care se cultivă ştiinţa binelui şi a răului. Căci omul, singur între celelalte vieţuitoare de pe pământ, are ştiinţa binelui şi răului. Mai sunt acolo şi alte felurite plante, ale căror roade sunt virtuţile”[54].   „Prin aceasta vrea să spună că Taina trebuie să rămână pecetluită în tine, să nu fie siluită prin faptele unei vieţi rele şi prin pângărirea curăţiei, să nu trădezi celor ce nu se cuvine, să nu se răspândească la necredincioşi printr-o vorbire precară. Trebuie, aşadar, să fie neadormită paza credinţei sale, pentru ca să păstreze neştirbită plinătatea vieţii şi a tăcerii”[55].  „Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, o grădină închisă şi o fântână pecetluită. Acestea sunt elogiile pe care Hristos le adresează celor care au ajuns pe culmile desăvârşirii la care duce fecioria: le numeşte pe toate, cu un singur cuvânt, miresele (Sale); pentru că se cuvine ca mireasa să se potrivească cu mirele şi să-i poarte numele, la fel şi mireasa lui Hristos se cuvine să fie fără prihană, ca un paradis pecetluit, în care se dezvoltă toate aromele cu parfumuri cereşti şi numai Hristos să vină şi să culeagă aceste (arome) crescute din seminţe netrupeşti”[56].

13: Odraslele ţi-s ca un rai de rodii

cu rod de muguri, nard şi chiparos,

„Nardul era un parfum foarte scump, obţinut dintr-o plantă originară din regiunea himalayană a Indiei […]. Nardul face trimitere la sfinţii umili şi inocenţi care, prin dragostea lor, îi ung pe oamenii răniţi de păcate (Honorius din Autun, Expositio 2). ♦ rodiile îi reprezintă pe apostolii martirizaţi, camforul (ciprul) [chiparos – la Anania], puritatea vieţii spirituale, iar nardul sugerează ungerea lui Hristos înainte de moartea Sa (Ioan 12, 3, cf. Pope, p. 493. ♦ Pentru Honorius din Autun (Expositio 2), livada cu rod îi ilustrează pe sfinţii care aduc roade prin faptele lor bune”[57].

14: cu narduri şi şofran,

cu trestie-n balsam, cu scorţişoară,

cu-aromele lemnoase din Liban,

cu smirnă şi aloe,

cu tot ce-i mai subţire-ntre miresme.

„Trestia îi reprezintă, pentru unii, pe Părinţii Bisericii şi scrierile lor; mirul şi aloea au sugerat pregătirea lui Hristos pentru înmormântare şi necesitatea omului de a lua parte la moartea lui Hristos înainte de a fi părtaş la învierea Lui. Cele mai bune miresme au fost explicate ca fiind darurile Duhului Sfânt sau marile învăţături ale Bisericii (Pope, p. 495)”[58].

Smirnă şi aloe: „Acestea sunt semnele de recunoaştere ale îngropării. În Sfintele Evanghelii stă scris: Femeile au venit la mormânt aducând cu ele miresmele ce le pregătiseră (Luca 24,1); Şi Nicodim a adus o amestecătură de smirnă şi aloe (Ioan 19, 39)”[59].  „Nimeni nu se face părtaş de slava lui Dumnezeu dacă nu s-a făcut, mai întâi, de un chip cu El, în asemănarea morţii. De aceea lauda înşiră în lista aromatelor […] smirna şi aloea şi mirurile de frunte. Căci prin cele dintâi, adică prin smirnă şi aloe, arată împărtăşirea de mormânt”[60].

15: Tu-mi eşti izvorâtoare de grădini,

fântână-mi eşti de apă vie

ce curge, şipotindă, din Liban.

„Versetele 12-15 au fost interpretate ca referindu-se la Biserică, Mireasa lui Hristos, la sufletul sfânt sau, în mod special, la Fecioara Maria (cf. Pope, p. 490). ♦ Honorius din Autun (Expositio 2) crede că această grădină reprezintă imaginea Bisericii, în care cresc feluritele virtuţi ale sfinţilor, diferitele flori care aduc vindecare rănilor pricinuite de păcat. Varietatea florilor ilustrează varietatea celor aleşi: martiri, mărturisitori, fecioare şi alţi credincioşi. Grădinarul este Hristos care-Şi îngrijeşte grădina prin învăţătura Sa. Grădina închisă simbolizează faptul că este ferită de atacurile duşmanilor prin învăţătura predicatorilor. Izvorul reprezintă Sfânta Scriptură prin care Biserica este udată; totodată el reprezintă şi izvorul botezului, închis pentru păgâni, descoperit însă catehumenilor. Pe de altă parte, izvorul Îl reprezintă pe Hristos, sursa vieţii, izvorul Apei Vii, adică a darurilor Duhului Sfânt”[61].

Ce curge, şipotindă, din Liban: „nozlim min-labanon, ce se revarsă din Liban, ca semn al curăţeniei şi prospeţimii lor, expresie superlativă pentru a numi apa cea mai bună, provenind din munţii zăpezilor”[62]. „Cine este izvorul cel pecetluit? Sau cum se tălmăceşte izvorul puţului cu apă vie? Acesta este Mântuitorul despre care S-a scris: La Tine este izvorul vieţii (Psalmi 35, 9)”[63]. Dacă aici cuvintele se aplică miresei, e semn că acela în care S-a sălăşluit Hristos devine însuşi, din puterea Aceluia, izvor de apă vie, în el odrăslind copacii raiului, udaţi de virtuţi şi de insuflarea Duhului Sfânt: „E vădit că cuvântul credinţei, ajungând în cei ce-l primesc, se face rai, sădindu-se, prin auzire, în inimă. De aceea socotesc că cuvântul trimis din gura miresei se face în sufletele auzitorilor rai de rodii, ca să învăţăm, din cele spuse, să nu ne moleşim în viaţa de aici, prin neînfrânare şi dezmierdări, ci să alegem, prin înfrânare, o viaţă aspră”[64].  Raiul acesta lăuntric e încărcat de roade: „În aceste poame se pot afla, zice, şi celelalte aromate, nardul şi şofranul. Buna mireasmă a nardului am cunoscut-o în cuvintele de mai înainte. Deci rămâne să înfăţişăm în cuvântul nostru înţelesul ascuns în chipul şofranului. Spun, deci, cei ce au cunoscut înţelesul acestei flori, că e la mijloc între frig şi căldură şi se fereşte de lipsa de măsură din amândouă părţile. Astfel prin ea ni se dă să cunoaşte, raţiunea virtuţii, printr-un chip, căci toată virtutea se află în mijlocul unor rele, între lipsa binelui şi între prisosinţă. Aşa se spune de bărbăţie şi de dărnicie, că cea dintâi se află între laşitate şi obrăznicie, cea de a doua între zgârcenie şi risipă. […] Deci cuvântul despre şofran descrie o însuşire a virtuţii de a se afla la mijloc”[65].  „De trestie se spune că întrece pe celelalte prin buna mireasmă; de aceea se primeşte de Lege între sfintele aromate. Iar de scorţişoară se spune că împlineşte o lucrare bogată şi de multe feluri, prin puterea ei naturală, din care multe par să întreacă credinţa. […] Se spune că dacă se introduce în gura celui ce doarme, acesta nu e împiedicat să răspundă la întrebările ce i se pun, ci rămâne şi în somn, dar dă şi răspunsuri treze şi articulate în vorbire”[66].  Scorţişoara e gândul ce strânge fierberea pătimaşă: „Astfel, se poate afla că sufletul celor cercaţi şi cu bună socoteală are şi scorţişoară. Căci, când cineva, fierbând din pricina vreunei pofte sau arzând de mânie, stinge patimile cu gândul, sau când aflându-se în somnul vieţii are în gură această scorţişoară trează a gândului, arată în chip nerătăcit şi netulburat înţelesul celor spuse şi se dovedeşte străduindu-se să se facă asemenea îngerilor neadormiţi şi treji”[67].

Fântână-mi eşti de apă vie ce curge, şipotindă, din Liban: E o nouă treaptă la care ajunge sufletul înduhovnicit, făcându-se, din darul lui Dumnezeu, izvor de apă vie.  „Pretutindeni prin apa vie se înţelege firea dumnezeiască. Dar aici mărturia nemincinoasă a Cuvântului declară că însăşi mireasa este fântână de apă vie care-şi are plecarea din Liban. Iar acest lucru e cel mai minunat dintre toate, căci toate fântânile au apa strânsă într-un loc, numai mireasa are în sine apa în răspândire, având şi adâncimea fântânii şi mişcarea neîncetată a râului”[68].

16: – O, scoală-te, tu, vânt de miazănoapte,

Şi vino, tu, zefir de miazăzi,

suflaţi de-a valma prin grădina mea,

şi-n curgere miresmele stârniţi-i!…

Să vină dar iubitul meu,

să intre în grădina lui

şi din dulceaţa roadelor să guste!

„Toate aceste versuri [12-16], la care se adaugă primul din capitolul următor, sunt o descriere şi o degustare a frumuseţii miresei de către mirele ei. Mireasa e asemănată unei grădini, unui paradis (pardes – cuvânt de origine persană), grădină în care cresc tot felul de pomi exotici, în afară de rodiu, care creşte şi în Palestina. Pomii – amintiţi pentru miresmele lor, pentru parfumul şi mirosul lor deosebit”[69].

O, scoală-te, tu, vânt de miazănoapte: „De la izvor, ochii sunt ridicaţi spre cer şi mireasa cheamă vântul peste înmiresmata grădină, să-i reverse miresmele de dragul mirelui. Imaginea este printre cele mai frumoase şi mişcătoare posibile. Vânturile cutremură grădina şi miresmele curg pe pământ. Mirele mănâncă miresmele aşa cum în alte locuri omul e chemat să mănânce cuvântul dulce în gură şi amar apoi. Ţine de această lume densitatea mirosurilor, violentarea adesea a gustului obişnuit”[70].

„Theodoret al Cyrului (Interpretatio) înţelege vântul de nord ca reprezentând puterile răului. Pe de altă parte, sudul este regiunea luminii şi a căldurii. De aceea, chemarea vântului de sud semnifică dorinţa miresei de a fi inundată de harul divin, prin prezenţa Mirelui. ♦ […] Beda Venerabilul (Expositio) interpretează diferit versetul: cele două vânturi reprezintă două feluri de încercări cărora Biserica trebuie să le facă faţă şi care demonstrează măsura virtuţii ei. Vântul de nord semnifică duritatea acestei lumi, pe când cel de sud denotă farmecul ei înşelător”[71].

O, scoală-te, tu, vânt de miazănoapte, şi vino, tu, zefir de miazăzi: Vântul de miazănoapte, de regulă, semnifică îndemnul la rău, iar vântul de miazăzi, adierea Duhului. „Aşa are cel desfrânat vântul de miazănoapte la dreapta sa, suflând prin patimă de ocară. Aşa vântul acesta se face celui lacom vânt al răutăţii. De aceea, mireasa, care a dobândit puterea împotriva patimilor, alungă din jurul său vântul de miazănoapte şi cheamă la sine vântul cel cald şi pururi luminos de miazăzi. […] Pe cine cheamă să mănânce din bunătăţile pregătite? Pe Cel din care sunt toate şi prin Care sunt toate şi în Care sunt toate. Acestuia Îi întinde mireasa masa. Iar masa e grădina plantată cu pomi însufleţiţi. Iar pomii suntem noi, dacă şi noi Îi îmbiem ca hrană mântuirea sufletelor noastre”[72].  „Biserica, păzind înălţimea cereştilor Taine, respinge de la sine furtunile mai grele ale vântului şi cheamă dulceaţa harului primăvăratec; şi ştiind că grădina ei nu se poate să displacă lui Hristos, cheamă pe Mirele Însuşi. Căci are pomi buni şi purtători de roadă, care şi-au înmuiat rădăcinile lor în apele Sfântului Botez şi au rodit cu sămânţă în bunele roade ale unei noi rodiri”[73].

---

[1] BBVA, p. 876

[2] CCIA, p. 60

[3] SEP 4/I, p. 613

[4] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[5] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[6] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VII (35)

[7] SEP 4/I, p. 613

[8] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[9] Sf. Ambrozie înlocuieşte aici oile cu capre şi tâlcuieşte locul în acest context.

[10] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VII (38)

[11] a buzelor.

[12] CCIA, p. 60

[13] SEP 4/I, pp. 613-614. Apropierea celor două Marii poate părea forţată, dar intenţia a fost de a pune în lumină astfel cele două Testamente.

[14] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[15] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, III

[16] CCIA, pp. 60-61

[17] a celui ce voieşte să se unească cu El.

[18] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, III,16

[19] CCIA, p. 61

[20] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[21] CCIA, p. 61

[22] SEP 4/I, p. 614

[23] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[24] CCIA, p. 61

[25] CCIA, pp. 61-62

[26] CCIA, p. 62

[27] SEP 4/I, p. 615

[28] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[29] CCIA, p. 62

[30] CCIA, p. 62

[31] BBVA, p. 877

[32] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[33] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VII (39)

[34] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VI,5

[35] CCIA, p. 62

[36] BBVA, p. 877

[37] CCIA, p. 62

[38] SEP 4/I, p. 616

[39] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VIII

[40] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VII (39)

[41] CCIA, p. 62

[42] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VIII

[43] CCIA, p. 63

[44] SEP 4/I, p. 617

[45] SEP 4/I, p. 617

[46] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[47] CCIA, p. 63

[48] CCIA, p. 63

[49] SEP 4/I, p. 618

[50] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[51] Sf. Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, 21

[52] CCIA, p. 63

[53] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[54] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLV, 6-8

[55] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, IX (55)

[56] Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, VII,1

[57] SEP 4/I, p. 619

[58] SEP 4/I, p. 619

[59] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIV,11

[60] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[61] SEP 4/I, p. 618

[62] CCIA, p. 65

[63] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIV,5

[64] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[65] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[66] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[67] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[68] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IX

[69] CCIA, p. 63

[70] CCIA, p. 65

[71] SEP 4/I, p. 620

[72] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, X

[73] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, IX (56)

Comentarii la Cântarea Cântărilor – 3

CAPITOLUL 3

1: Eu noaptea-n patul meu l-am căutat

pe cel iubit al sufletului meu;

l-am căutat şi nu am dat de el

şi l-am strigat şi nu m-a auzit.

„Ambrozie vede în acest verset imaginea Sinagogii întinsă pe patul Legii mozaice, căutându-L în zadar pe Domnul ei în umbrele tiparelor ceremoniale şi ale profeţiilor ascunse (Pope, p. 416). ♦ Grigore al Elvirei (In Canticum Canticorum 5.5-14, CCSL 69, 208-210) înţelege prin pat inima, iar prin noapte, înţelepciunea timpurilor din urmă. ♦ Rupert din Deutz (In Cantica Canticorum Commentariorum Libri 3, CCCM 26, 57-59) se îndepărtează în mod semnificativ de aceste interpretări, văzând în pasaj o referire alegorică la relaţia dintre Fecioara Maria şi Iisus, fiul ei. Interpretarea sa porneşte de la capitolul 2 din Evanghelia după Ioan, versetul 4, unde Iisus îşi întreabă mama: Ce am a face eu cu tine? Din cauza misiunii pe care Iisus Hristos o avea de îndeplinit, El şi-ar fi neglijat mama. Mai mult, Hristos i-a numit pe cei care fac voia lui Dumnezeu fraţi, surori şi mame (cf. Matei 12, 47-50)”[1]. Am redat această interpretare, cu iz protestant, fără a socoti a fi aici locul unui răspuns. Oricum, putem presupune că, în timpul activităţii Sale pământeşti, apropierea dintre Hristos şi Maica Sa a fost una diminuată, faţă de cea care va urma Înălţării Domnului şi, desigur, Adormirii Maicii Domnului.

Eu noaptea-n patul meu l-am căutat; La Ioan Alexandru: În culcuşul meu în ceasurile nopţii l-am căutat: „Baleilot – pluralul, fiind vorba de noaptea împărţită în ceasuri, ca în Evul Mediu. Egiptenii numeau ziua de dimineaţă până dimineaţă; mesopotamienii – de seara până seara şi o zi era împărţită în 12 beru de câte două ore fiecare. Fiecare beru avea 30 de unităţi de câte patru minute. Noaptea şi ziua erau împărţite în şase străji de câte doi beru fiecare, adică patru ore. În Izrail, mult timp ziua era socotită ca începând de dimineaţă ca în Egipt; noaptea era împărţită în trei străji de câte patru ore fiecare. Folosirea pluralului pentru numirea unui întreg împărţit este frecventă în ebraică. Aceste […] versuri descriu visul miresei. Ceea ce ea visează nu putea fi o realitate în Izrail, unde legea interzicea fetelor ieşirea din casa părinţilor noaptea şi aducerea în casa lor a celui iubit. Fata visează dorinţa inimii ei”[2]. Dar textul Cântării, ca de fiecare dată, depăşeşte înţelesul său imediat: „În Cântarea Cântărilor se spune: Pe patul meu am căutat pe Cel pe Care L-a iubit sufletul meu. Pe ce vreme? Pe patul meu, noaptea, L-am căutat pe Cel pe Care L-a iubit sufletul meu – Maria, spune Scriptura, a venit pe când era încă întuneric (Ioan 20, 1). Pe patul meu L-am căutat, noaptea; L-am căutat şi nu L-am găsit. În Evanghelii Maria spune: Au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus (Ioan 20, 13).Dar îngerii care erau de faţă atunci au îndepărtat neştiinţa ei şi i-au spus: Pentru ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? (Luca 24, 5). Nu numai că a înviat, dar a înviat odată cu El şi pe morţi. Maria n-avea de unde şti asta şi de asta Cântarea Cântărilor spunea în numele ei către îngeri: N-aţi văzut cumva pe Cel pe Care L-a iubit sufletul meu? Puţin m-am depărtat de ei – adică de cei doi îngeri – şi L-am găsit pe Cel pe Care L-a iubit sufletul meu; L-am cuprins şi nu I-am dat drumul”[3].

2: Scula-mă-voi să dau ocol cetăţii;

prin târguri şi pe străzi voi căuta

pe cel iubit al sufletului meu;

l-am căutat şi nu am dat de el

şi l-am strigat şi nu m-a auzit.

„Pentru Grigore al Elvirei (In Canticum Canticorum 5.5-14), cetatea înseamnă Legea mozaică. Piaţa reprezintă Pentateuhul, cele cinci cărţi ale lui Moise, în care sunt cuprinse toate legile lui Dumnezeu. Străzile se referă la cărţile profetice prin care sunt arătate adevăratele căi ale purtării drepte, conducând la Dumnezeu. Aşadar, Biserica trebuie să-L caute pe Dumnezeu prin străzile Scripturilor divine. ♦ Mama lui Iisus Hristos L-a căutat, urmându-L prin oraşele unde Acesta proclama vestea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu (Rupert din Deutz, In Cantica Canticorum Commentariorum Libri 3)”[4].

„Iarăşi învăţăm în acest text din Cântarea Cântărilor dogme mari şi înalte. […] Firea celor ce sunt s-a împărţit după orânduirea de sus în două. O parte este supusă simţurilor şi materială, iar alta cunoscută cu mintea (inteligibilă) şi nematerială. Supusă simţurilor o numim pe cea pe care o cuprindem prin simţire, iar cunoscută cu mintea, pe cea care e mai presus de cunoaşterea prin simţuri. De aceea cea inteligibilă este infinită şi nehotărnicită; iar cealaltă e cuprinsă în nişte margini. Căci toată materia fiind cuprinsă în cantitate şi calitate, dă cunoaşterii ei un volum, o înfăţişare, o suprafaţă şi un chip, iar drept margine cele ce sunt privite în jurul ei, încât cel ce cercetează materia nu mai poate primi în imaginaţie nimic în afară de acestea. Dar firea inteligibilă şi nematerială fiind liberă de o astfel de circumscriere, scapă de hotar, nefiind mărginită de nimic. Firea inteligibilă fiind împărţită, la rândul ei, una este necreată şi făcătoare a celor ce sunt; ea fiind pururi ceea ce este şi totdeauna fiind la fel, e mai presus de orice adaos şi micşorare, nefiind primitoare de bunătăţi. Iar cealaltă fiind adusă la existenţă prin creaţiune, neîncetat priveşte la cauza primă şi se păstrează pururi în bine prin participare la Cel ce o cuprinde şi se creează totdeauna prin sporirea în bunătate, preschimbându-se spre mai bine. Astfel nici în aceasta nu se contemplă vreo margine şi creşterea ei în bine nu e circumscrisă de vreun hotar. Ci totdeauna binele prezent, oricât ar părea că e de mare şi de desăvârşit, e început al unuia mai presus de el şi mai mare. Astfel se adevereşte şi în aceasta cuvântul apostolesc că prin întinderea spre cele din faţă, intrăm în uitarea celor dinainte. Căci ceea ce e găsit necontenit ca un bine mai mare şi mai înalt, atrăgând spre sine dorirea celor ce se împărtăşesc, nu le îngăduie să privească spre cele trecute, alungând, prin gustarea din cele mai bune, amintirea celor mai de jos”[5].

Prin pat se arată comuniunea sufletului-mireasă cu Mirele-Hristos. Hristos odihneşte în sufletul celui ce-L caută plin de iubire, iar acesta odihneşte în Hristos: „Căci după ce m-am învrednicit de cele desăvârşite, odihnindu-mă în înţelegerea celor cunoscute, ca pe un pat, am ajuns în lăuntrul celor nevăzute, părăsind simţurile. Dar, înconjurată de noaptea dumnezeiască, căutând pe Cel ascuns în negură, am simţit iubirea faţă de Cel dorit, totuşi Cel iubit a scăpat cuprinderii cugetărilor mele. Căci L-am căutat pe patul meu, nopţile, ca să cunosc care e fiinţa Lui, de unde începe şi unde sfârşeşte şi în ce îşi are esenţa. Dar nu L-am aflat. L-am chemat pe nume, pe cât îmi era cu putinţă să găsesc un nume pentru Cel nenumit. Dar nu există vreunul care să atingă cu înţelesul lui pe Cel căutat. Atunci am cunoscut că măreţia slavei sfinţeniei Lui nu are margine.  Fiindcă, deci, Scriptura priveşte sufletul ca pe o mireasă, iar Cel iubit de el din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea, se numeşte Mire, e firesc ca ajungând, cum crede, la vârful celor nădăjduite, şi socotind că s-a unit cu Cel dorit, să numească împărtăşirea mai desăvârşită de Cel bun pat, iar timpul întunericului noapte. Iar numele de noapte înseamnă contemplarea celor nevăzute. Iar ajungând în întunericul acesta, află că e aşa de departe de a fi urcat la desăvârşire, cum sunt cei ce n-au atins nici măcar începutul”[6].

Când sufletul se adună în sine din împrăştiere, şi aceasta o dobândeşte mai cu seamă în rugăciune, rugăciunea îi e sporită de rugăciunea duhurilor netrupeşti, dacă rugăciunea sa e o deschidere către absolutul divin: „Scula-mă-voi prin rugăciune mai stăruitoare […], poate Îl voi afla pe Cel ce este în toate cele de aici şi afară de toate, şi mă voi sătura când mi se va arăta slava Lui”[7].  „De aceea se scoală iarăşi şi înconjoară cu mintea firea inteligibilă şi mai presus de lume, pe care o numeşte cetate, în care sunt Începătoriile, Domniile, Tronurile aşezate pe seama Stăpâniilor şi adunarea celor cereşti, pe care o numeşte târg, şi mulţimea necuprinsă de număr, pe care o indică cu numele de piaţă, că doar va afla în ele pe Cel dorit”[8].

3: Au dat de mine paznicii de noapte

acei ce dau târcoale prin cetate.

- Nu l-aţi văzut cumva,

voi, pe iubitul sufletului meu?

„Pentru Grigore al Elvirei (In Canticum Canticorum 5.5-14), cei care păzesc cetatea îi reprezintă pe farisei, conducătorii iudeilor, păzitorii Legii mozaice. ♦ Rupert din Deutz vede în păzitorii cetăţii pe discipolii lui Iisus care trebuiau să păzească cetatea adevăratului Ierusalim (cf. Isaia 62, 6). Aceştia au găsit-o pe mama lui Iisus şi i-au transmis vestea învierii Lui”[9].

4: Doar ce-am trecut de ei

şi pe iubitul sufletului meu

mi l-am aflat

şi l-am ţinut

şi nu l-am mai lăsat

pân-ce l-am dus în casa maicii mele,

în vatra celei ce m-a zămislit.

„Vasile Voiculescu va exclama, la rândul său, în încleştarea unei experienţe mistice: O-ho, Te-am prins, Doamne, nu mai scapi, / Te ţin prizonier… (Prizonierul)”[10].

„Pentru Grigore al Elvirei (In Canticum Canticorum 5.5-14), aici vorbeşte Biserica. Mama Bisericii, în a cărei casă şi cameră trebuie să intrăm, este Ierusalimul ceresc (cf. Galateni 4, 26), care L-a trimis pe Hristos pe pământ. Prin credinţa în Hristos, Dumnezeu intră în camera inimii omului. Condiţia intrării în Ierusalim: a-L avea pe Hristos în inimă şi a fi unit cu El printr-o dragoste care nu poate fi ruptă. ♦ Dragostea Fecioarei Maria pentru Fiul ei, în înţelegerea lui Rupert din Deutz (In Cantica Canticorum Commentariorum Libri 3), constituie un exemplu pentru toate sufletele care-L caută pe Hristos. Îl căutăm pe pat, când în neînsemnata odihnă pe care această viaţă ne-o permite suspinăm după Mântuitorul nostru. Îl căutăm în noapte, deoarece, în ciuda faptului că mintea noastră rămâne trează, ochiul nostru e orbit. A înconjura cetatea înseamnă a ne îndrepta spre Biserica celor aleşi. Cei care păzesc cetatea sunt Părinţii Bisericii, care veghează asupra acesteia şi ne dau învăţătură prin scrierile lor. Mântuitorul nostru, deşi a fost om printre oameni, a depăşit condiţia umană în virtutea divinităţii Sale. Superioritatea Mântuitorului asupra condiţiei umane este ceea ce înţelegem după ce trecem de păzitori, după ce înţelegem că El este mai presus decât profeţii şi apostolii”[11].

Casa maicii mele; la Ioan Alexandru: chilia celei ce m-a născut: „Heder (= cămară; chilie), cel mai intim ungher al casei. Unii cercetători moderni au socotit această poezie mitologică, fiind un cântec cultual vechi despre Iştar care îşi caută soţul Marduk, dispărut – să-l aducă în cămara ei. Cercetările mai noi s-au depărtat de această interpretare. Poezia este o mică bijuterie perfect alcătuită, ce se rostea în timpul celor opt zile ale sărbătorii nunţii, fiind expresia dorinţei miresei de-a deveni mamă, care însemna desăvârşirea femeii în Izrail”[12].

Şi l-am ţinut şi nu l-am mai lăsat: „Să fugim de amăgirea vieţii şi de crezuta ei bucurie, şi să alergăm numai la Mântuitorul sufletelor, Hristos. Pe Acesta să ne grăbim să-L găsim întrucât e de faţă pretutindeni şi, găsindu-L, să-L ţinem, căzând la picioarele Lui şi îmbrăţişându-le cu căldura sufletului”[13].

„Deci a înconjurat cercetând tot soborul îngeresc şi, fiindcă nu a văzut pe Cel căutat în bunurile aflate, a socotit întru sine: oare nu cumva poate fi cuprins de ei Cel iubit de mine?  Şi cum aceia tăceau la această întrebare, prin tăcere arătând că şi pentru ei Cel căutat e necuprins, şi cum ea străbătuse cu străduinţa cugetării toată acea cetate mai presus de lume şi nu văzuse în cele inteligibile şi netrupeşti pe Cel pe care Îl dorea, părăsind tot ce aflase, a cunoscut pe Cel căutat astfel: că e cunoscut numai în a nu fi înţeles ce este şi că toată însuşirea înţeleasă a Lui devine piedică în aflarea Lui pentru cei ce-L caută. De aceea zice: puţin după ce am trecut de ei, lăsând toată creaţiunea şi trecând dincolo de tot ce se cugetă în creaţiune şi părăsind toată calea înţelegerii am aflat prin credinţă pe Cel dorit. Şi nu voi mai lăsa din legătura credinţei pe Cel aflat, până nu va fi în lăuntrul cămării mele. Iar cămara este, desigur, inima care se va face primitoare a sălăşluirii dumnezeieşti, atunci când va reveni la starea aceea în care a fost la început, când a fost plăsmuită de cea care a zămislit-o. Şi, desigur, de va înţelege cineva, prin maică, prima cauză a alcătuirii ei, nu va greşi”[14].

5:  - Fiice ale Ierusalimului, vă conjur

pe-a ţarinii putere şi tărie

să nu-mi treziţi ori să-mi sculaţi iubita

pân-ce ea însăşi va voi!…

Cuvântul către fiicele Ierusalimului e un îndemn, întărit de jurământ, ca să sporească în iubirea faţă de Mire, pentru ca voia Lui să se împlinească, adică toţi oamenii să vină la mântuire şi la cunoştinţa Adevărului: „După acestea, mirată de iubirea Lui de oameni, se adresează iarăşi fiicelor Ierusalimului pe care, în comparaţie cu frumuseţea miresei, asemănată cu crinul, le numise mai înainte mărăcini şi, prin jurarea lor pe puterile din lume, le stârneşte spre aceeaşi măsură a dragostei, ca voia Mirelui să fie lucrătoare şi asupra lor”[15].

6: - Cine-i acel ce din pustiu se-nalţă

ca o coloană fumegândă,

amestec viu de smirnă şi tămâie

din arta făcătorilor de mir?

Cine-i acel? – (mi zot – ebr.): „înţeles neutru, după unii feminin: cine este aceasta, referindu-se la mireasa care e adusă în casa mirelui. Această nouă poezie care încheie acest capitol descrie în versuri pline de toată mireasma vechiului Orient procesiunea nunţii, aducerea miresei însoţită de prietenii mirelui în casa mamei acestuia. Poezia începe cu o întrebare greu de descifrat. Aceasta sau acesta ce se ridică din pustie ca nişte columne de fum. Poate fi el, mirele, sau ea, mireasa. Ca în alte cazuri, poezia poate primi prin neutru ambele semnificaţii. Şi mirele şi mireasa apar din pustie. Interpreţii au văzut aici o simbolică descriere a intrării triburilor iudaice din pustie în Canaan, alţii – aducerea miresei lui Solomon (o prinţesă egipteană) pe Sion. Cercetările din ultima vreme văd aici ecoul poeziei egiptene care descrie alaiul anual de la Theba a comemorării morţilor din valea pustiei, numită: frumoasa sărbătoare Opet, când zeul Amon din Karnak vizita în templul din Luxor pe zeiţa Mut […]. Oricum, poetul de la curtea lui Solomon[16] ştia de aceste procesiuni ale împăcării şi înfrăţirii celor morţi cu cei vii din vechiul Egipt, practicate milenii de-a rândul”[17].

Din pustie (min hamidbar – ebr.): „unii au tradus: din depărtare, din loc străin, iar alegoric: dintre morţi, cine-i cel ce se ridică din mormânt, văzând aici o prefigurare mesianică. Septuaginta: apo tis erimu – din pustie”[18].

Coloana de fum (timrot aşan – ebr.): „apare şi în Ioil 3,3. Este vorba de fumul ce iese din stâlpii de răşină ce ard prelungind tulpinele acestora, aşa cum flacăra lumânării de ceară e una cu trupul subţire al acesteia”[19].

Amestec viu de smirnă şi tămâie / din arta făcătorilor de mir: „Cum se alcătuiesc miresmele aromate avem un întreg capitol în Ieşirea 30, mai ales versetele 34-38. Iar despre norul de fum de smirnă şi tămâie vorbeşte Leviticul 16, 12-13 şi Iezechiel 8, 11”[20].

„Pentru Theodoret al Cyrului (Interpretatio) pustia reprezintă natura umană. Mireasa este asemănată cu o coloană de fum de tămâie deoarece, după cum spune Scriptura (cf. Romani 12, 1; Evrei 13, 15), ea trebuie să I se înfăţişeze lui Dumnezeu ca o jertfă. Smirna şi tămâia au semnificaţii aparte. Ele se referă, prima la umanitatea lui Hristos, smirna fiind folosită ca parfum pentru morţi, a doua la divinitatea Lui. Aşadar, compararea Miresei cu smirna şi tămâia arată că ea îşi mărturiseşte credinţa în moartea Mirelui şi, totodată, în veşnicia Lui. ♦ Ambrozie (De Isaac 5.44-46) consideră că sufletul omului se ridică din pustiul păcatelor asemenea fumului de tămâie care reprezintă rugăciunile pioase ale sfinţilor (cf. Apocalipsa 8, 4). De asemenea, smirna şi tămâia se referă la faptul că sufletul a murit faţă de păcat şi trăieşte pentru Dumnezeu. ♦ Apponius In Cantica Canticorum Expositio 5.25-26, CCSL 19, 126-127) vede în acest verset imaginea Bisericii dintre păgâni, care se ridică la cunoaşterea lui Mesia şi reprezintă un motiv de mirare pentru poporul lui Israel. Locul unde numele lui Hristos nu a fost pronunţat este o pustie. Asemenea lui Israel, ieşit din Egipt prin pustie, în văzul popoarelor, tot aşa poporul lui Israel a privit la Biserica dintre neamuri, ieşind din Egiptul spiritual, urcând spre muntele cunoaşterii lui Dumnezeu, munte care este Hristos. Miresmele sunt faptele bune unite într-o coloană de fum aromată”[21].

Câtă vreme sufletul deţine doar unele dintre virtuţi, există posibilitatea deosebirii lor. Pe măsură, însă, ce a dobândit toate virtuţile şi a sporit în ele, acestea se unesc într-o singură bună mireasmă, într-un întreg al desăvârşirii personale: „Deci faptul că ea suie din pustiu e o mărturisire că ea urcă cu luare aminte şi înfrânare la atâta şi la astfel de înălţime, încât se minunează şi prietenii Mirelui, care tălmăcesc, prin multe pilde, frumuseţea ei, întrucât nu putea fi cuprinsă toată în una singură. Minunile din ea sunt asemănate cu o coloană prin care s-ar arăta multele şi deosebitele feluri de virtuţi. Apoi se întrebuinţează ca icoană a frumuseţii ei fumul mirodeniilor. Şi nici aceasta simplu, ci amestecat din smirnă şi tămâie. Deci cel ce vrea să se închine slujirii lui Dumnezeu va fi tămâie dăruită lui Dumnezeu, dacă s-a făcut mai înainte smirnă, adică dacă şi-a omorât mădularele lui de pe pământ, îngropându-se împreună cu Cel ce a primit moartea noastră”[22].

7: La lectica lui Solomon priviţi:

În jurul său merg şaizeci de viteji,

cei mai viteji din Israel,

„Peisajul pastoral face loc unei procesiuni regale, a lui Solomon, înconjurat de bogăţie şi slavă, asemenea lui Dumnezeu care i Se arată inimii curate în toată splendoarea Sa. Lectica era, în antichitate, un fel de pat sau scaun (tron) purtat, pe două bârne, de mai mulţi oameni. În viziunea biblică, Dumnezeu este Cel ce Se odihneşte (şade) pe heruvimi”[23].   „Pentru Theodoret al Cyrului (Interpretatio), regele Solomon îl reprezintă pe Hristos. După cum Solomon a fost un om al păcii, tot aşa Hristos este pacea noastră. Lectica lui Solomon, adică a Mirelui, simbolizează Cuvântul lui Dumnezeu unit cu Mireasa, dând naştere roadelor spirituale. Cei şaizeci de viteji reprezintă sfinţii Vechiului Legământ. ♦ „Ambrozie (De Isaac 5.44-46) interpretează lectica lui Solomon ca fiind Hristos Însuşi, patul sfinţilor, locul lor de odihnă. ♦ Pentru Rupert din Deutz (Commentariorum Libri 2), lectica lui Solomon este sânul Fecioarei Maria, în care a luat fiinţă, ca om, Hristos. ♦ Alţi comentatori au interpretat patul ca fiind Biserica în care sfinţii se bucură de Principele Păcii. Cei şaizeci de viteji sunt Părinţii apărători ai Bisericii prin predicile lor căutând fericirea cerească prin contemplaţie. Numărul lor e compus din şase, semnificând cele şase zile în care Dumnezeu a creat lumea, şi zece, reprezentând plata dată lucrătorilor credincioşi din vie, adică un dinar (denarius). Pentru unii, lectica reprezintă fie Crucea, fie rugăciunea, fie mormântul în jurul căruia evreii au postat gărzi, fie odihna veşnică a credinciosului în cer (Pope, p. 434)”[24].

Dacă iubirea de frumuseţea trupească moleşeşte (sau chiar paralizează) voinţa, iubirea după frumuseţea spirituală a lui Dumnezeu ţine mintea trează şi voinţa capabilă să alunge orice ispită, ivită din întunericul patimilor: „E firesc ca dragostea de Dumnezeu să se nască din cele contrare poftei trupeşti, încât dacă aceasta e însoţită de moleşeală şi de revărsare moleşitoare, care slăbănogeşte, apoi semnul dragostei de Dumnezeu e bărbăţia înfricoşătoare şi neînfricată. Căci, numai când mânia bărbătească înspăimântă şi pune pe fugă gândul plăcerii, apare frumuseţea curată a sufletului, neîntinată de nici o patimă a poftei trupeşti. Deci în chip neapărat patul de nuntă al Împăratului e înconjurat de ostaşi înarmaţi, a căror pricepere în război şi în ţinerea săbiei pregătite în jurul coapsei pricinuieşte spaimă şi înfricoşare gândurilor întunecate care, în noapte şi pe întuneric, pândesc să săgeteze pe cei drepţi la inimă”[25].  Coapsele pot închipui locul în care se stârnesc ispitele trupeşti. Încingerea săbiei pe coapse e pavăza cuvântului dumnezeiesc împotriva ispitelor. Cuvântul lui Dumnezeu taie ispita, o face neputincioasă (dar nu o anulează!): „Că armătura celor ce înconjoară patul nimiceşte plăcerile murdare se face vădit prin descrierea Scripturii. Căci cu adevărat e propriu celor ce ştiu cum să lupte cu trupul şi cu sângele să aibă sabia legată la coapsă. Şi, desigur, cel familiar cu înţelesurile şi ghiciturile Scripturii află din pomenirea coapsei înţelesul ei şi că sabia este cuvântul. Deci cel ce a încins arma înfricoşătoare, adică sabia neprihănirii, acela este îndrăgit de patul nestricăcios”[26].

8: toţi purtători de săbii

şi iscusiţi în lupte,

cu sabia la coapsă fiecare

temându-se de ce-ar aduce noaptea.

„Interpreţii creştini au privit, în general, sabia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Grigore cel Mare a evidenţiat diferenţa dintre a avea sabia şi a purta o sabie. Cel care nu trăieşte în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu nu poartă această sabie, ci doar o are, cunoaşte Cuvântul, fără a fi pregătit de bătălie, gata să reziste ispitelor (Pope, p. 440)”[27].

9: O lectică regală şi-a făcut

el, Solomon, din cedrul de Liban,

Pentru lectică SEP 4 a tradus cu palanchin: „Theodoret al Cyrului (Interpretatio) crede că palanchinul îi reprezintă pe sfinţii apostoli care au vestit numele lui Hristos popoarelor şi împăraţilor. Urmând comparaţia poporului cu Libanul, este de înţeles de ce apostolii, descendenţi ai lui Israel, sunt asemănaţi cu lemnul de cedru din Liban. ♦ Alţi exegeţi creştini, urmând interpretarea învăţaţilor evrei, care vedeau în acest verset o referire la Templu, au aplicat aceste cuvinte Bisericii. Lemnul de Liban a fost explicat ca reprezentând sfinţenia, adevărul şi perseverenţa sfinţilor. De asemenea, palanchinul a fost înţeles ca imagine a Fecioarei Maria, locul regal al Mântuitorului, curată în trup şi în suflet (Pope, p. 443)”[28].

10: cu stâlpii de argint

şi cu spătarul tot de aur

şi cu scăriţă de porfiră,

cu-alesături ţesute din iubire,

a fetelor Ierusalimului.

„Stâlpii sunt tot imagini ale apostolilor pentru Theodoret al Cyrului (Interpretatio) care ne trimite la Galateni 2, 9, unde Petru, Iacob şi Ioan sunt numiţi stâlpi ai Bisericii. Spătarul simbolizează predicarea Evangheliei în care se găseşte Cuvântul divin. În lumina textului din Psalmi 18, 9-10, pietricelele mozaicului reprezintă poruncile lui Dumnezeu. Totodată, Împărăţia lui Dumnezeu este comparată cu o comoară (cf. Matei 13, 45)”[29].

11: Voi, fete-ale Sionului,

ieşiţi ca să-l vedeţi pe Solomon,

pe regele purtând cununa

cu care maica lui l-a-ncununat

în ziua nunţii sale,

când inima din el s-a veselit!

„Îndemnul ieşiţi înseamnă, pentru Ambrozie (De Isaac 5.44-46), o chemare la a părăsi grijile, gândurile, constrângerile trupeşti şi vanităţile lumeşti pentru dragostea pe care o oferă Regele păcii. Darul de nuntă al lui Hristos este suferinţa şi sângele Său pentru binele nostru”[30].

După Sfântul Chiril al Ierusalimului[31], tronul din lemn este Crucea, stâlpii de argint – arginţii vânzării; învelitoarea de purpură – purpura cu care a fost înveşmântat Mântuitorul de către soldaţi, arătând astfel, chiar dacă nu aceasta o urmăreau, că El este Împăratul întregii zidiri. Aceste apropieri pot fi făcute, deoarece Solomon, ca multe alte personaje vetero-testamentare, este tip al Mântuitorului Hristos, adevăratul Împărat al Păcii. Corelat acest loc cu Matei 27, 27 ş. urm., putem spune că: „Ceea ce fac ostaşii cu Iisus este simbolul unei demnităţi împărăteşti. Îşi bat joc de El, dar îngenunchiază înaintea Lui. Mai nainte de a-L răstigni, ostaşii Îl îmbracă cu porfiră şi îi pun pe cap cunună. Ce importanţă are dacă este cunună de spini? Orice împărat este proclamat de ostaşi. Trebuia ca şi Iisus să fie încununat în chip simbolic de ostaşi. Pentru aceasta Scriptura spune în Cântarea Cântărilor: Ieşiţi şi vedeţi, fiicele Ierusalimului, pe Împăratul Solomon cu cununa cu care l-a încununat mama lui[32]. Şi cununa era o taină: era dezlegarea păcatelor şi anularea sentinţei de condamnare”[33].  Sau „patul (tronul) înseamnă odihna celor ce se mântuiesc”[34].  „Precum aflăm acum, se poate face cineva, după înţelepciunea lui Dumnezeu, şi pat al Lui, clădit nu numai din lemnele Libanului, ci şi din aur, argint, porfiră, pietre, potrivit cu fiecare parte. Şi prin toate se face lucrătoare dragostea Lui. Dar nu toţi primesc în ei lucrarea dragostei, ci numai cel ce se dovedeşte prin viaţă fiică a Ierusalimului de sus, cel liber”[35]. În dogme, Hristos Şi-a coborât capul (înţelegerea) la măsura înţelegerii noastre, prin întrupare: „Prin stâlpii patului trebuie cugetaţi stâlpii Bisericii, al căror argint cu totul curat şi trecut prin foc e Cuvântul. Porfira sunt cei ce s-au ridicat la înălţimea vieţuirii împărăteşti. Căci porfira este semnul deosebit al împăraţilor. Iar căpătâiul pe care Îşi pleacă capul Cel ce a alcătuit patul este aurul dogmelor curate. Iar cele nearătate şi ascunse ale patului se înfrumuseţează cu conştiinţa curată a pietrelor preţioase, care înseamnă dragostea fetelor Ierusalimului”[36].

În ziua nunţii sale: „Baiom simhat libo – în ziua sărbătorii inimii lui – este o expresie fericită ce numeşte ziua nunţii, moment crucial în viaţa omului ce intră din natură în rânduiala vieţii morale. Astfel se încheie cel de-al treilea capitol al cărţii acesteia plină de frumuseţe şi perfecţiune cu fiecare vers”[37]. Hristos va câştiga fecioara (Biserica) într-un mod comparabil cu dobândirea unei coroane ce va da bucurie inimii Sale: „Ieşiţi, deci, zice mireasa către tinere, şi faceţi-vă fiice ale Sionului, ca de pe acest loc de observaţie (căci aşa se tâlcuieşte Sionul) să puteţi privi vederea minunată: pe Mirele purtător de cunună. Iar împletitorul acestei cununi este Iubirea, pe care fie că o va numi cineva maică, fie iubire, nu va greşi. Căci, după cuvântul lui Ioan, Dumnezeu este iubire. Iar despre această cunună, mireasa spune că El se veseleşte, bucurându-se de această podoabă de nuntă”[38].

---

[1] SEP 4/I, p. 606

[2] CCIA, p. 57

[3] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIV,12

[4] SEP 4/I, p. 607

[5] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[6] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[7] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, III,106

[8] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[9] SEP 4/I, p. 607

[10] BBVA, p. 876

[11] SEP 4/I, p. 608

[12] CCIA, p. 57

[13] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, 2

[14] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[15] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[16] Sau, mai degrabă, însuşi Solomon!

[17] CCIA, p. 58

[18] CCIA, p. 58

[19] CCIA, p. 58

[20] CCIA, p. 58

[21] SEP 4/I, p. 609

[22] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[23] BBVA, p. 876

[24] SEP 4/I, pp. 609-610

[25] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[26] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[27] SEP 4/I, p. 610

[28] SEP 4/I, p. 611

[29] SEP 4/I, p. 611

[30] SEP 4/I, pp. 611-612

[31] Catehezele, Omilie la slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, 11-12

[32] Biblia 1914 – citare aproximativă deoarece, ca în multe alte dăţi, s-a urmărit şi actualizarea textului.

[33] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIII, 17

[34] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[35] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

[36] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VI

[37] CCIA, p. 59

[38] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, VII

Comentarii la Cântarea Cântărilor – 2

CAPITOLUL 2

1:   Eu, iată-mă în câmp: sunt floarea lui;

eu, iată-mă în văi: sunt crinul lor.

Eu, iată-mă în câmp: sunt floarea lui; eu, iată-mă în văi: sunt crinul lor: La Ioan Alexandru: Eu sunt o narcisă din Şaron, un crin al văilor. „Fata vorbeşte cu modestie despre sine. Obiectul admiraţiei ei este iubitul. În iubire omul descoperă că nu-şi este sieşi de ajuns, că celălalt este măsură şi frumuseţe pentru măsura proprie. – O narcisă sau o floare a văilor, (adică) o oarecare îşi spune fata că este”[1]. Însă crinul indică „buna mireasmă în sfinţenie”[2] a sufletului ce i-a urmat lui Hristos. Omul e chemat să suie deasupra lumii căzute, prin restaurare; dar aceasta e posibilă numai într-o sinergie cu Dumnezeu: „Acestea le spune mireasa despre sine, zicând: Eu, după ce a venit la patul nostru Mirele, umbrit prin trup, Care Şi-a zidit Sieşi casa, acoperindu-mă cu cedri virtuţilor şi înfrumuseţând acoperişul cu buna mireasmă a chiparoşilor, m-am ivit din câmpul firii ca o floare, deosebindu-mă de celelalte flori prin frumuseţea culorii şi prin buna mireasmă, căci am odrăslit ca un crin din văi. Şi cu adevărat, prin cele tâlcuite de noi înainte, s-a arătat cum a fost cultivat, în cuprinsul întins al firii, sufletul. Căci auzind de câmp, înţelegem întinderea firii omeneşti, pentru destoinicia ei de a primi multe şi nesfârşite înţelesuri, cuvinte şi învăţături. Deci, sufletul, lucrat în chipul amintit de Cel ce cultivă firea noastră, răsare în câmpia firii noastre ca o floare bine mirositoare, strălucitoare şi curată”[3].  Făcându-Se om, prin întrupare, Dumnezeu Fiul Se pogoară (Se smereşte), ca să înalţe omenitatea la măsura dumnezeirii: „Din pricina mea, care eram în văi, a coborât şi El în văi şi, venind acolo, devine un crin al văilor, în locul pomului vieţii, care a fost sădit în paradis de Dumnezeu, devenind astfel floarea întregii câmpii, adică a întregii lumi, a întregului pământ”[4]. Lumea în stare de cădere e închipuită prin locurile joase, prin văi, mai cu seamă în scrisul lui Origen.  „Interpretarea lui Nil al Ancyrei (Commentarium in Canticum Canticorum 1.39-41, SC[5] 403, 234-44) se apropie de cea a lui Origen: câmpia reprezintă poporul Israel, netezit de învăţăturile Legii şi ale Profeţilor, iar văile ilustrează neamurile. ♦ O poziţie diferită este adoptată de Philon al Carpasiei (Expositio in Canticum Canticorum, PG 4060 BC), care consideră că Mireasa este cea care vorbeşte în primul verset, Mirele răspunzându-i în următorul. Floarea câmpiei se referă la profeţii, pe când crinul văilor reprezintă învăţăturile Evangheliilor”[6], pogorâte la noi, ca într-o vale.

2: – Precum e crinul între spini,

aşa-i iubita mea printre codane.

Precum e crinul între spini, aşa-i iubita mea între codane: „Iubitul reia asemănarea miresei cu crinul, dar îl aşază între scaieţi şi, în acest fel, valoarea şi frumuseţea lui sunt puse în adevărata lor lumină. În fabula lui Ioas (IV Regi 14, 9), scaiul este ultima dintre plante ca valoare. În Iov 31,40, scaiul este o buruiană. Iubita este singura floare între neflori. Iubirea o ridică întru unicitate”[7]. „Pentru Augustin (Enarrationes in Psalmos 47, CCSL 38, 545) aceste versete (1-2) nu se referă la Biserica aflată în mijlocul necredincioşilor [cum interpretează Origen[, ci la tensiunile din interiorul Bisericii. Creştinii autentici sunt în opoziţie cu aceia care doar pe baza primirii sacramentelor [Tainelor] se numesc creştini, dar practică o religie formală (cf. II Timotei 3, 5)”[8].

Sufletul dreptcredincios e crin desfătător: „Ţine de sufletul desăvârşit să fie lipsit de griji şi de cel necredincios să se chinuiască cu ele. Căci despre sufletul desăvârşit s-a spus că este un crin în mijlocul mărăcinilor. Aceasta îl arată vieţuind fără griji între cei apăsaţi de multe griji (cf. Matei 6,28)”[9].  „El o compară cu crinul din cauza purităţii, a aromei, a frăgezimii şi a veseliei ce iradiază castitatea”[10].

3: – Precum e măru-n arborii pădurii,

aşa-i iubitul meu între feciori;

la umbra lui dorit-am şi-am şezut

şi roada lui mi-i dulce-n cerul gurii.

Precum e măru-n arborii pădurii  aşa-i iubitul meu între feciori: „Fata reia în paralelă asemănarea. Iubitul este asemenea mărului între copacii pădurii. (Despre) tapuah (măr) s-a socotit că-i vorba de o localitate sau de un alt pom, citric. Însă în vechime mărul era mult mai mult cultivat în Palestina decât mai apoi sau astăzi. Să se observe aici mai multa vorbire iubitoare a miresei”[11]. „Toţi copacii sunt păduri neroditoare în asemănare cu Cuvântul lui Dumnezeu. Înaintea Lui totul e lipsit de rod. Ce se poate numi roditor înaintea Lui? Nici măcar acei pomi care par încovoiaţi sub povara roadelor”[12].  Puterea poftitoare a sufletului poate fi îndreptată nu doar către cele materiale şi pieritoare, ci şi către cele (sau mai ales către cele) dumnezeieşti şi nepieritoare; astfel sufletul sporeşte în asemănarea cu Dumnezeu. Nimic nu e rău în firea noastră sau contrar voinţei divine, dar noi putem întrebuinţa spre rău puterile noastre sufleteşti: „Pădure numeşte de obicei Sfânta Scriptură viaţa materială a oamenilor, înnegrită de felurite chipuri ale patimilor, în care sunt cuibărite şi se ascund fiarele nimicitoare, a căror fire, rămânând nelucrătoare în lumină şi în soare, are putere prin întuneric […]. De aceea vede sufletul curăţit pe Mirele făcut măr între lemnele pădurii, ca lipind de sine toate ramurile sălbatice ale pădurii, să le facă să producă un rod asemănător […]; (Prin) cei asemănaţi cu lemnele pădurii n-am înţeles că sunt arătaţi prietenii Mirelui, ci duşmanii Lui, dar pe care, cu toate că sunt fii ai întunericului şi copii ai mâniei, îi preschimbă, prin împărtăşirea cu rodul Său, în fii ai luminii şi în fii ai zilei. Iar rodul dulce e fără îndoială învăţătura, căci simţurile sufletului se îndulcesc cu adevărat de cuvânt, când umbra mărului ne desparte de arşiţa ispitelor”[13].

La umbra lui dorit-am şi-am şezut: „Este exprimat aici gândul că mirele este ocrotitorul miresei, în umbra lui ea îşi află odihna şi împlinirea”[14].

4: Duceţi-mă-ntr-a vinului cămară

şi dragoste îngrămădiţi deasupră-mi!

Duceţi-mă-ntr-a vinului cămară: „Literal: Duceţi-mă în casa vinului, aceasta fiind o metaforă pentru iatacul intim al regelui. În cazul de faţă, vinul e simbol al beţiei divine”[15]. „Beit haiain (= casa vinului). Mai apare în Ieremia 16, 8; Ecclesiast 7, 2 şi Cartea Esterei 7, 8. După Dalman, este o cameră de cinste în casa din faţă. Poate fi şi o colibă anume ridicată, un cort verde, cu prilejul nunţii, în casa mirelui”[16].  „Theodoret al Cyrului (Interpretatio, PG 81, 90 AD) consideră că expresia casa vinului se referă la teascurile divine. Pornind de la Psalmul 84, 1, el consideră că Bisericile lui Dumnezeu sunt teascuri de vin de unde izvorăşte vinul spiritual, care oferă împlinire sufletelor credincioşilor (cf. Psalmi 36,8). ♦ Nil al Ancyrei (Commentarium in Canticum Canticorum 45) înţelege prin vin Cuvântul lui Dumnezeu, prin urmare casa vinului este Tatăl”[17].

Mireasa „cere să fie adusă în însăşi casa vinului, să vadă ciorchinii striviţi în teascuri şi viţa din care cresc ciorchinii şi pe Cultivatorul viţei adevărate”[18].

Şi dragoste îngrămădiţi deasupră-mi: La Ioan Alexandru: El m-a condus în casa vinului / Şi steagul ei deasupra mea este iubire. Steagul, „deghel, este un cuvânt rar aici; mai apare numai o dată în text, ca semn de câmp, steguleţ. La Qumran, în sulul despre război (IQMV 3), acest cuvânt mai apare cu înţeles militar. Cuvântul aici folosit poate fi o indicaţie că mirele ar fi un luptător. Este însă o presupunere. În poezia veche arabă apare steagul atârnat – gaya – ca semn că acolo-i un loc al vinului. De fapt, această casă a vinului este casa mirelui, este casa iubirii, şi n-are nimic comun cu o casă unde se vinde vin”[19]. Dragoste; iubire: „Ahabah (= iubire), nearticulat, ca un nume propriu. Iubirea aici ca şi în celelalte texte din literatura veche înseamnă iubirea legiuită în căsătorie. Aşa cum frumoasă este femeia care naşte prunci şi-i demnă de iubire, tot aşa întâlnirea între doi tineri nu poate fi vorbită de bine şi luată în cuvânt decât legiuită fiind. Economia cuvântului celor vechi apare şi aici limpede. Ei nu vorbeau decât despre cele care întăresc şi cresc moral şi spiritual peste veacuri. Apoi nunta era atât de adânc preţuită şi sărbătorită că se vorbea despre toate momentele ei ca despre un ritual. Abia prin nuntă omul intra în rânduiala unui popor, i se încredinţau vrednicii şi taine ale patriei şi părinţilor. Pilduitoare este nunta lui Iacob, căruia în drum spre mireasă i se revelează tradiţia părinţilor săi, iar în ceasul când casa lui e plină de prunci, pe umerii lui se pun toate nădăjduirile şi bucuriile poporului său. Acest ceas al nunţii, aducerea miresei în casa vinului, înscrierea ei în seminţia viţei, cum se va spune mai târziu, este cel mai sărbătoresc al lumii vechi semite”[20]. Mireasa spune aici: „Puneţi, deci, peste mine iubirea, ca să dau lui Dumnezeu cât se cuvine, iar faţă de fiecare din ceilalţi să nu mă abat de la măsura cuvenită”[21] pentru că „iubirea este izvorul focului. Cu cât ţâşneşte mai mult, cu atât îl arde mai tare pe cel însetat. Iubirea este statornicia îngerilor; iubirea e înaintarea veacurilor”[22].  Credinciosul trebuie să fie permanent pregătit pentru primirea lui Hristos, „pentru ca sufletul vostru să se umple de vinul bucuriei, de vinul Duhului Sfânt, şi astfel lăsaţi-L pe Mire, Cuvântul, Înţelepciunea şi Adevărul să intre în casa voastră”[23].

5: Cu miruri întăriţi-mă, vă rog

şi arşiţa mi-o răcoriţi cu mere,

că de iubire sunt aprinsă.

La Ioan Alexandru: Întăriţi-mă cu turte de struguri / Împrospătaţi-mă cu mere / Căci eu sunt bolnavă de iubire. „Aşişah (= turte de struguri) sau de strugurei sunt folosite în cult, (dar) sunt şi simboluri ale iubirii. Septuaginta: en miris, în miruri”[24]. „Urmând traducerea latină, Beda Venerabilul (Expositio in Canticum Canticorum, CCSL 119b, 215) vede în simbolul florilor promisiunea virtuţilor, merele semnificând desăvârşirea acestora”[25].

Dumnezeu-Cuvântul întrupat e măr ce desfată, nu doar cu frumuseţea Chipului Său ori cu buna Sa mireasmă, ci şi cu gustul Său, când ni Se dă ca mâncare: „Cel ce voieşte să fie sprijinit în miruri caută să aibă tăria în virtuţi. Căci virtutea e mir, deoarece s-a despărţit de tot mirosul urât al păcatelor. […] Cel ce a odrăslit în pădurea firii noastre, purtat de iubirea de oameni, s-a făcut măr. Căci pe amândouă acestea le putem vedea în fructul acesta din pricina asemănării culorii. Prin culoarea albă (a miezului) se înfăţişează însuşirea trupului, iar roşeaţa care-l colorează pe deasupra mărturiseşte prin înfăţişarea ei că e înrudită cu firea sângelui”[26].

Bolnavă de iubire: „Iubirea ca boală este un topos frecvent şi în vechea poezie egipteană”[27]. „Ne lipim de cele pământeşti, de materie, de lume şi de slava ei; iubim lucrurile văzute, suntem atenţi la preocupările trecătoare (ale) acestei lumi şi ne sunt dragi toate acelea pe care ar trebui să le aruncăm departe de noi, să ne lepădăm de treburile trecătoare ale pământului şi de gândurile stricate ale materiei şi ale pulberii, ca, prin dragoste, să ne lipim numai de Hristos şi să fim răniţi de dragostea cerească numai pentru El şi, printr-o duhovnicească iubire, să fim atraşi numai de El”[28].  „Ocupată întru totul cu cele dumnezeieşti şi sublime, gândirea (discursivă) a unui astfel de suflet (ce a suit la înălţimea tainelor cereşti) se găseşte mereu arzând de o dragoste duhovnicească şi de o dorinţă sublimă pentru înaltele frumuseţi ale slavei şi ale luminii Duhului Sfânt; această gândire este rănită de o dragoste care nu se sfârşeşte faţă de Mirele ceresc şi – ca să zic aşa – o dragoste nepăsătoare faţă de realităţile inferioare, căci ea de-acum înainte păstrează dorinţa stabilă către realităţile superioare şi dumnezeieşti pe care cuvântul (omenesc) nu le poate spune şi care nu poate fi lămurită prin gândire”[29].  Odată ce Cuvântul dumnezeiesc a pătruns în inimile credincioşilor, El întreţine neîncetat în acestea un dor şi o sporire în iubire: „Cât de frumos şi de măreţ este să te îmbolnăveşti de iubire! Numai că unul primeşte săgeţile iubirii trupeşti, pe când altul este bolnav de altă patimă pământească. Cât despre tine, goleşte-ţi deşertăciunile trupului tău şi stai gata să primeşti loviturile săgeţii, ale săgeţii prea frumoase, căci Dumnezeu este arcaşul”[30].  „Arată prin săgeată cuvântul care s-a înfipt adânc în inimă. Iar arcaşul care a trimis săgeata este iubirea, iar iubirea am învăţat din Sfânta Scriptură că e Dumnezeu, Care trimite săgeata Sa aleasă, pe Unul-Născut Fiul Său, în cei ce se mântuiesc. Iar aceasta colorează vârful întreit al acului cu Duhul vieţii, iar acul e credinţa”[31].  „Pe cei ce Te văd pe Tine prin oarecare înţelegere, îi răneşti cu săgeţile mai presus de fire şi de nesuportat ale dragostei Tale. De aceea aleargă în urma Ta, cu o încordare puternică şi neostenită, sufletele celor cărora Te faci văzut, Dumnezeule negrăit, şi încearcă în tot chipul să Te atragă în ele înseşi, biruite şi topite în chip minunat de dorul Tău”[32].  „Fiindcă sufletul care a primit săgeata iubirii nu lasă mintea să se depărteze de plăcerea negrăită şi dumnezeiască. Căci aşa cum mintea, atunci când se alipeşte de simţirea trupului, simte lucrurile de faţă, tot aşa şi atunci când se uneşte în întregime cu Dumnezeu mintea ajunge la desfătarea preafericitei veselii. Inima trupului moare[33] când e rănită de o suferinţă, dar gândirea străpunsă de lancea dragostei dumnezeieşti (theion erotos) face să ţâşnească înţelesurile vieţii şi luminii. Uneori, cufundând mintea în cunoaşterea lui Dumnezeu şi mijlocind prin necunoaştere unirea cu el, iubirea face sufletul să iasă în extaz din toate cele ce sunt, şi în locul unui dialog dulce pune înainte tăcere adâncă, şi slujeşte lui Dumnezeu prin dispoziţia afectivă revărsată spre El. Alteori însă, introducând în contemplaţia celor ce sunt, atrage gândirea prin fericita scânteiere a înţelesurilor. Iar alteori, cercetând variatele moduri ale virtuţilor şi făptuirile celor bune, le împarte ca pe nişte grâu mădularelor trupului. Şi încă, îndulcind mintea cu meditările cuvintelor dumnezeieşti, o îndeamnă la desfătarea din belşug de bucatele tuturor celor zise ca la împărtăşirea din tot pomul din rai (Facerea 2, 16) şi observă măreţia moştenirii celor inteligibile şi dumnezeieşti pusă deoparte pentru ea”[34].

„Ce este lucrul ascuns de toată fiinţa creată? Ce e lumina gândită cu mintea care nu e văzută de nimeni? Şi care e bogăţia cea multă pe care nimeni din lume n-a putut-o găsi sau deţine cu totul? Căci este insesizabilă pentru toţi, de neîncăput pentru lume, dar este şi foarte dorită şi poftită mai presus decât toată lumea, întrucât Dumnezeu Care a alcătuit cele văzute e mai presus de ele, şi de aceea sunt rănit de iubirea Lui, iar întrucât nu mi Se arată, gândul mi se topeşte, mintea şi inima mea ard în flăcări şi suspin. Mă plimb şi ard căutând ici şi acolo şi nicăieri nu-L aflu pe Cel pe care-L îndrăgeşte sufletul meu; mă uit adeseori de jur-împrejur să văd pe Cel dorit de mine şi El, ca Unul nevăzut, nu mi Se arată deloc. Dar când încep să mă tângui deznădăjduind, atunci El, Care vede toate, mi Se arată şi Se uită la mine. Şi sunt lovit de uimire minunându-mă de chipul frumos al frumuseţii Lui şi cum, deschizând cerurile, Creatorul S-a plecat (Faptele Apostolilor 7, 56; Isaia 64, 1) şi mi-a arătat slava Lui negrăită şi străină. Şi cine oare va ajunge mai aproape de El sau cum va fi purtat spre o înălţime nemăsurată? Gândind eu acestea, El Însuşi se găseşte întru mine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale. Împletindu-se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, şi mă satur de iubirea şi frumuseţea Lui, mă umplu de plăcerea şi îndulcirea dumnezeiască, mă împărtăşesc de lumină, mă împărtăşesc şi de slavă, iar faţa mea străluceşte ca şi a Celui dorit de mine (cf. Matei 17, 2) şi toate mădularele mele devin purtătoare de lumină. Ajung atunci mai frumos decât cei frumoşi, mai bogat decât cei bogaţi, mai puternic decât cei puternici, mai mare decât împăraţii, mult mai cinstit decât toate cele văzute, nu numaidecât pământul şi cele de pe pământ, dar şi decât cerul şi toate din cer, avându-l pe Creatorul a toate”[35].  Atunci când eu (omul) am căzut, Tu, Hristoase, „ai străbătut toate cele văzute şi ai coborât acolo unde zăceam eu. Strălucind de îndată, ai alungat întunericul, m-ai trezit cu insuflarea Ta dumnezeiască, m-ai pus pe picioare prin poruncile Tale, m-ai atras cu frumuseţea Ta, m-ai rănit cu iubirea Ta şi m-ai schimbat întreg. Am văzut faţa Ta şi m-am temut, deşi mi Te-ai arătat blajin şi apropiat; dar frumuseţea Ta m-a făcut să-mi ies din mine însumi în uimire, o Treime, Dumnezeul meu!”[36].

6: Cu stânga lui va sta sub capul meu

şi dreapta lui mă va cuprinde.

Cu stânga lui va sta sub capul meu şi dreapta lui mă va cuprinde: „Există şi o îmbrăţişare duhovnicească. Această îmbrăţişare o simt mireasa şi Mirele. […] Cuvântul lui Dumnezeu are o mână dreaptă şi una stângă. Înţelepciunea e multiplă, după varietatea înţelepciunii, dar e una singură în fond”[37].  „Astfel, prin dreapta îi dăruieşte lungime de vieţuire şi ani de viaţă, iar prin stânga bogăţia bunătăţilor veşnice şi slava lui Dumnezeu, de care nu se vor împărtăşi cei ce caută slava lumii”[38].

7:   – Fete ale Ierusalimului, vă conjur

pe-a ţarinii putere şi tărie

să nu-mi treziţi ori să-mi sculaţi iubita

pân-ce ea însăşi va voi!…

La Ioan Alexandru: Vă jur pe voi fiice ale Ierusalimului / Pe gazele ori pe ciutele câmpului / Nu tulburaţi şi nu deşteptaţi / Iubirea până când o să-i placă ei: „Jurământ sacru arhaic pe gazele şi ciute care erau fecioarele zeiţei iubirii. În Izrail se preia se pare acest vechi înţeles. Aici invocarea lor este în vederea ocrotirii iubirii, nu a iniţierii erotice”[39]. În alte locuri, însă, apare şi în versiunea Alexandru jurământul pe ţarină. Reţinem, din traducerea sa, formularea: nu deşteptaţi Iubirea: „Sufletul care s-a ridicat la atâta înălţime, descriindu-le sufletelor ucenice înaintarea spre desăvârşire, nu le dă prin jurământ celor ce îl ascultă siguranţa celor dobândite de ele, ci le conduce, prin aceea că le jură, spre viaţa întru virtute, ca să aibă dragoste neadormită şi trează până atunci, până ce va ajunge la capăt voia Lui cea bună, iar aceasta e ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”[40].  „Cuvântul lui Dumnezeu dormitează în necredincioşi şi în aceia care au nedumeriri în inimă, dar El e treaz în sfinţi. El doarme în aceia care se clatină în furtuni, dar El se trezeşte la strigătul acelora care vor să fie mântuiţi de Mirele trezit”[41].

8: – Un glas?! E glasul celui drag al meu!

El vine, iată-l, peste munţi sărind,

el peste dealuri saltă.

E glasul celui drag al meu: „Textual: e glasul frăţiorului meu. La Iudei, ca şi la Egipteni şi Mesopotamieni, iubitul era numit şi frate sau frăţior, iubita se chema şi soră sau surioară, în semn de curăţie, nevinovăţie, neprihană. Ecourile acestui vechi apelativ pot fi găsite, la noi, în scrisorile pe care tânărul Gala Galaction i le trimitea viitoarei sale soţii”[42].

El vine, iată-l, peste munţi sărind. E o sporire şi în Revelaţia supranaturală, făcută întâi prin prooroci, iar la plinirea vremii, prin Însuşi Fiul întrupat, Cel ce vine sărind peste munţi (Se pogoară în vale, dar rămâne în opoziţie faţă de ea): „Poate prin cele spuse arată de mai înainte iconomia lui Dumnezeu-Cuvântul, descoperită nouă prin Evanghelie, vestită mai înainte prin Prooroci şi dezvăluită prin arătarea Fiului lui Dumnezeu în trup. Căci glasul dumnezeiesc e adeverit de fapte şi Cuvântul lui Dumnezeu e urmat de venirea Lui”[43].    „Iată-L vine. Pe unde vine? Nici într-un caz nu pe văi, nici pe locuri joase. Chiar de-ai fi munte, Cuvântul lui Dumnezeu saltă peste tine, iar dacă nu poţi fi munte ci doar colină, mai puţin decât un munte, El va trece peste tine. […] Recunoaştem în mireasă inima veselă şi desăvârşită, pentru că ea vede mai departe şi contemplă mai repede venirea Cuvântului”[44].

9: Iubitul meu e-asemenea căprioarei,

Un pui de cerb pe muntele Betel.

El stă acolo, iată-l,

în spatele despărţiturii noastre,

pândind pe la ferestre,

adulmecând prin gratii.

„Cerbul (aial) era simbolul iuţimii şi al frumuseţii (Facerea 42, 21; Pilde 5, 19), iar căprioara, simbolul fragilităţii şi al delicateţei. Gazela face parte din aceeaşi familie (Cântarea Cântărilor 2, 9.17; 4, 15; 7, 4)”[45]. „Theodoret al Cyrului (Interpretatio, PG 81, 96C-100A) comentează versetul pornind de la comparaţia Mirelui cu o căprioară/gazelă şi un cerb: căprioara şi-ar trage numele de la vederea pătrunzătoare, iar cerbul se hrăneşte cu şerpi sau alte reptile[46]. Mirele este ca o căprioară datorită vederii sale clare şi pătrunzătoare şi a precunoaşterii lucrurilor viitoare, dar poate fi asemănat şi cu un pui de cerb în virtutea puterii sale de a distruge păcatele, asemănate şerpilor. În concluzie, după Theodoret, textul ne vorbeşte despre zdrobirea idolilor de către Mirele Hristos, deoarece munţii şi dealurile din versetul anterior n-ar fi altceva decât hotarele demonilor peste care Mirele trece distrugându-le prin puterea înţelepciunii şi a miracolelor Sale. ♦ […] Ambrozie (De Isaac 4.32-37, CSEL[47] 32.1.2, 661-664) consideră că acest verset descrie aspiraţia sufletului după Dumnezeu. Dacă prin ferestre Ambrozie înţelege […] profeţii, […] zăbrelele se referă la lucrurile perceptibile ale acestei lumi, care îl împiedică pe om să-L contemple pe Dumnezeu neîntrerupt”[48].

„Pentru că Dumnezeu S-a arătat în trup, Cel ce a venit în lume pentru surparea puterilor vrăjmaşe Se aseamănă, pe de-o parte, cu căprioara, ca unul ce priveşte din ceruri peste pământ şi, pe de altă (parte), cu puiul de cerb, ca unul ce calcă cu săriturile Lui munţii şi dealurile, adică pune sub picioare şi surpă înălţimile viclene ale răutăţii dracilor”[49].  „Poate că, după teorie, Mântuitorul meu este o gazelă şi un cerb după fapte. Care sunt isprăvile Lui? El ucide şerpii, El sugrumă puterile vrăjmaşe”[50]. Exista, la cei vechi, credinţa că cerbul ucide şerpii; Hristos pustieşte puterile Iadului, închipuite prin şarpe.

În spatele despărţiturii noastre: „Literal: în spatele peretelui nostru. Fie că e vorba de un cerc de prieteni ai Iubitului, fie că peretele e făcut de suratele Iubitei, tânărul nu are un acces direct şi imediat la aleasa inimii sale”[51].

Pândind pe la ferestre, adulmecând prin gratii: „Aşa cum atunci când cineva stă noaptea înăuntrul unei case şi uşile ei sunt încuiate din toate părţile, dacă deschide o fereastră şi o fulgerare strălucitoare îl luminează dintr-o dată de jur-împrejur, ochii săi nu suportă fulgerarea ei şi îndată se asigură închizându-şi pleoapele şi retrăgându-se în el însuşi, tot aşa atunci când sufletul e încuiat în cele simţite, dacă se apleacă în afară cu mintea cândva printr-o fereastră, e orbit de fulgerarea arvunei, adică a Duhului Sfânt, nu suportă luminarea acestei lumini insuportabile, mintea îi este lovită de primire şi atunci se retrage întreg în el însuşi fugind sub cele sensibile şi omeneşti ca într-o casă”[52].   „Cuvântul apropie firea omenească de Dumnezeu, urmând o cale continuă. Mai întâi o luminează prin prooroci şi prin poruncile Legii. Astfel, prin ferestre înţelegem pe prooroci, care aduc lumina înăuntru, iar prin îngrădituri, împletirea poruncilor Legii. Prin amândouă pătrunde strălucirea luminii adevărate la cele dinăuntru. După acestea vine luminarea desăvârşită a luminii, când se arată lumina adevărată celor ce şed în întuneric şi în umbră, prin unirea cu firea noastră. Mai întâi, deci, lucirile înţelesurilor prooroceşti şi ale legii luminând sufletul prin ferestrele şi îngrăditurile minţii noastre nasc dorinţa de a vedea Soarele în aer liber. Apoi, Cel dorit vine de fapt”[53].

10:  Iubitul meu răspunde şi îmi zice:

– Ridică-te, iubita mea, şi vino,

frumoasa mea, tu, porumbiţa mea!

„Ambrozie (De Isaac 4.32-37) afirmă că îndemnul îi este adresat omului pentru a se desprinde de plăcerile acestei lumi, de lucrurile perceptibile şi pământeşti care îi îngreunează sufletul (cf. Matei 11, 28). Chemarea Iubitului ceresc reprezintă un îndemn pentru iubita Sa pământească de a se ridica de la nivelul celor tangibile spre cele spirituale”[54].

11: Că, iată, iarna a trecut

şi ploile s-au dus, au încetat

„Ambrozie (De Isaac 4.32-37) spune că expresia iarna a trecut se referă la venirea lui Hristos care schimbă totul, aduce iertarea şi sfârşitul necazurilor”[55].

12: şi florile se-arată pe pământ

şi-i vremea de plivit

şi-auzi cum turtureaua gângureşte

jos, în livada noastră;

„Ambrozie (De Isaac 4.32-37) spune că acolo unde înainte erau spini acum sunt flori, unde era pustiu acum se află o recoltă gata de strâns. Glasul turturelei înseamnă, pentru Ambrozie, castitatea”[56].

13: smochinul odrăsleşte muguri vii,

dau viile în floare şi-n mireasmă;

ridică-te, iubita mea, şi vino,

frumoasa mea, tu, porumbiţa mea,

ridică-te şi vino!

14: Porumba mea, ascunsă-n cuta stâncii,

în taina unui zid cu-ntărituri,

arată-mi faţa ta

şi fă-mă glasul tău să ţi-l aud,

că dulce-i glasul tău

şi faţa ta-i frumoasă!

„Răstimpul iubirii este anotimpul primăverii, când totul este imaculat, proaspăt şi înmiresmat de parfumul florilor”[57]. „Versurile 10-14 alcătuiesc o poezie lirică de sine, poate cea mai frumoasă redare a venirii primăverii din toată literatura veche ebraică. Bucuria deşteptării naturii la viaţă este cuprinsă în amănunt semnificativ, în versuri pline de mireasma prospeţimii. Plecarea ploilor lasă câmpul în floare şi viţa-de-vie gata să-şi înceapă lucrarea. Este vremea cântărilor şi a bucuriei de a fi iarăşi împreună sub bolta cerească, de-a se vedea şi auzi cei ce se iubesc unul pe altul în ocrotitoarea şi înnoitoarea natură”[58]. „Apelul din verset e considerat de Ambrozie (De Isaac 4.32-37) un apel la încrederea în crucea lui Hristos, la credinţă. Crăpătura [cuta – la Anania] stâncii: loc de adăpost pentru sufletul credinciosului. ♦ Pentru Guillaume de St. Thierry (Expositio in Canticum Canticorum 35.160-162, CCCM[59] 87, 160-162), frumuseţea glasului şi a chipului Miresei este expresia conştiinţei solid ancorate în Hristos, a credinţei în El”[60].

Dar  „toate acestea să le înţelegi duhovniceşte. Iarna s-a dus şi vijelia a trecut pentru cei ce au scăpat de tirania spiritelor diavoleşti şi de domnia lor devenită în toate neputincioasă. Căci s-a surpat puterea demonilor în zilele lui Hristos. Iar Soarele strălucitor ne-a răsărit, cum Însuşi Dumnezeu şi Tatăl zice: Şi va răsări vouă Soarele dreptăţii (Maleahi 3, 20) încălzind prin căldura Duhului pe cei îngheţaţi de păcat. Iar prin vii şi prin flori spirituale şi duhovniceşti şi prin spice să înţelegi pe Sfinţi, care se disting în multe chipuri prin evlavia faţă de Dumnezeu şi rodesc fructul de multe feluri al virtuţii. E necesar în sfârşit să se spună pe scurt că primăvara aduce flori şi pregăteşte spre înverzire tot pământul şi împodobeşte cu vlăstare noi livezile şi îndeamnă să se ardă vechile uscături, ca dovezi ale sfidării iernii de nesuportat, scoate la arătare cele bune şi împodobeşte pomii cu frunzele obişnuite şi se pregăteşte cinstirea plugarului stăruitor prin roadele naturii. Ceva asemănător vom afla întâmplându-se şi cu noi. Căci, cei ce eram odinioară uscaţi, pentru păcatul ce ne stăpânea, şi eram lipsiţi de roade ale mântuirii, înverzim în dreptate prin Hristos şi aducem Agricultorului duhurilor rodul proaspăt şi nou prin credinţă”[61].  „(Primăvara) cade prima lună la evrei (nisan), în care cade sărbătoarea Paştelui cel mai dinainte preînchipuitor al Iudeilor, iar acum sărbătoarea Paştelui celui adevărat”[62].  „Acum suflă asupra voastră, care aveţi să fiţi luminaţi, mireasma fericirii! Acum adunaţi florile cele duhovniceşti, ca să împletiţi cununile cereşti! Acum a adiat mireasma cea bună a Sfântului Duh! Acum aţi ajuns la porţile palatului împărătesc! Să dea Dumnezeu ca să fiţi băgaţi înăuntru chiar de Împărat! Acum s-au arătat florile pomilor! Să dea Dumnezeu ca şi rodul să fie desăvârşit!”[63].

La început, mireasa (sau sufletul) aude glasul Mirelui. Acesta o face să se apropie de Cel ce îi grăieşte, după care îi dă puterea să se scoale din zăcerea ei: „Dar nu-ţi ajunge să te scoli (din cădere), zice, ci, pe lângă aceasta, vino, prin înaintarea în cele bune, străbătând drumul virtuţii. […] Şi priveşte spre frumuseţea arhetipică (originară) a modelului, iar frumuseţea privită e porumbiţa. De aceea, apropiindu-se de lumină, (sufletul) se face lumină. Iar în lumină primeşte chipul frumos al porumbiţei, a cărei înfăţişare arată aflarea de faţă a Duhului Sfânt”[64]. Sau, Mirele spune: „Eu am deschis drumul, Eu am sfărâmat legăturile, vino acum la Mine, iubita Mea”[65].  „Între astfel de lanţuri a intrat şi Mântuitorul de dragul celor care se lăsaseră ademeniţi înainte, îi privea printre gratii spunând celor căzuţi în ispită şi în care vede pe mireasa Sa: Scoală-te, draga mea!”[66].

„La rândul Său Domnul, văzând curajul sufletului şi răbdarea lui în vremea ispitelor şi constatând că a ieşit biruitor din încercări, i Se arată întru bunătatea Sa, i Se face El Însuşi vizibil, luminându-l cu lumina Sa cea preastrălucitoare. Apoi Chemându-l la Sine îi zice: Vino în pace, tu, cel mai ispitit al Meu. Iar acesta (sufletul) mergându-i întru întâmpinare Îi zice: pentru ce, Doamne, m-ai părăsit atâta vreme lăsându-mă prada chinurilor şi cumplitelor ocări ale duşmanilor (5, 7)? Când Te căutam, m-au întâlnit străjerii Tăi, care dădeau roată prin cetate, şi mi-au făcut neplăceri (5, 7). Domnul însă, plin de o lumină de nedescris, îi răspunde, dojenindu-l dar şi încurajându-l, prin aceste cuvinte: Ai dreptate! Vino în pace, prietene al Meu, porumbiţa Mea”[67].

Şi-auzi cum turtureaua gângureşte. Hristos „este cu adevărat turtureaua de sus şi prearăsunătoare; de asemenea şi porumbelul atotblând”[68].

„Tămăduind (Dumnezeu) cele trei părţi ale sufletului prin întreitul dar al păcii şi ridicându-l pe acesta la desăvârşirea întreită şi unindu-l cu Sine, îl face întreg feciorelnic şi frumos, învăluindu-l în buna mireasmă a mirului curăţiei. Şi zice către el: Scoală-te şi apropie-te de Mine, frumoasa Mea porumbiţă[69], prin înţelepciunea cu fapta, că, iată, iarna patimilor a trecut; furtuna gândurilor de plăcere s-a dus odată cu ea; florile virtuţilor s-au arătat cu buna mireasmă a cugetărilor în pământul inimii tale. Ridică-te şi vino aproape de Mine, în cunoştinţa contemplării naturale. Vino sub acoperământul şi în întunericul teologiei tainice şi al credinţei tale tare ca piatra, în Mine, Dumnezeul tău”[70].  „Poate chiar dacă n-ar tâlcui Scriptura pe fiecare, ar fi limpede înţelesul fiecăreia din ele, celui ce aude. I-ar fi limpede cum a odrăslit la început firea omenească, până ce era în rai, îngrăşându-se şi înverzind de apa izvorului acela, când, în loc de frunze, înfrumuseţa firea germenele nemuririi. Ar înţelege apoi cum, iarna neascultării uscând rădăcina, floarea s-a scuturat şi s-a topit pe pământ şi omul s-a dezbrăcat de frumuseţea nemuririi, iar iarba virtuţilor s-a uscat, răcindu-se iubirea faţă de Dumnezeu, din pricină că s-a înmulţit nelegiuirea. De aceea, sub puterea vânturilor potrivnice, s-au înălţat în noi feluritele patimi, care pricinuiesc sfărâmările cele rele ale corăbiei sufletului. Dar venind Cel ce a pricinuit primăvara sufletului nostru, Care, când vântul cel rău a ridicat marea, a poruncit vânturilor şi a spus mării: taci, amuţeşte, a readus toate la linişte şi timp senin. Şi iarăşi începe firea noastră să înverzească şi se împodobeşte cu florile proprii. Iar florile vieţii noastre sunt virtuţile, care acum înfloresc, iar la vremea lor îşi dau rodul lor. De aceea zice cuvântul: Iarna a trecut, ploaia s-a dus, s-a retras în sine. Florile s-au arătat pe pământ, vremea plivirii a sosit. Vezi, zice, livada înflorind de virtuţi? Vezi cumpătarea, adică crinul strălucitor şi bine mirositor? Vezi ruşinea, adică trandafirul? Vioreaua, adică buna mireasmă a lui Hristos? Să facem o cunună din ele. Acesta este timpul în care omul trebuie să secere, să se înfrumuseţeze cu cununile împletite din ele. Vremea tăierii a sosit. Aceasta ţi-o mărturiseşte glasul turturelei, adică glasul celui ce strigă în pustie. Căci turtureaua este Ioan. El este înaintemergătorul Primăverii luminoase, care arată oamenilor florile frumoase ale virtuţilor şi le îmbie celor ce vor să le culeagă. Prin ele a arătat floarea cea din rădăcina lui Esei, pe Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii, şi a îndemnat la pocăinţă pentru păcate şi la vieţuire în virtute”[71].  „Că în Hristos e o zidire nouă şi o odrăslire nouă, a timpurilor şi a lucrurilor o arată foarte bine ghicitura primei luni în care se ivesc pe pământ ierburile fragede şi tinere, înmuguresc pomii şi se arată în livezi frumuseţea pestriţă a florilor, în zâmbetul bunei miresme a primăverii, căci a înmugurit din nou ca un pom firea omului cea veştejită de moarte, din pricina neascultării lui Adam şi a păcatului care ne-a tiranizat pe toţi”[72]. Hristos Se aduce pe Sine jertfă pentru păcatele noastre, dar ne include şi pe noi în dăruirea Sa ca jertfă pentru noi: „o turturea este pentru păcat, iar alta pentru ardere de tot. Dar prin amândouă se înţelege Hristos, Care pe de-o parte moare pentru noi, pe de alta Se aduce ardere de tot, spre miros de bună mireasmă, Tatălui, şi iarăşi pe de alta Se predă pe Sine preţ de schimb pentru viaţa tuturor”[73]. Despre jertfe şi tâlcuirea lor mistică s-a vorbit amănunţit în volumul al treilea al acestei serii, Comentarii la Cartea Levitic.  „Înviat din morţi, am domolit furtuna şi am făcut linişte”[74].

„Deci Cuvântul înfăţişează miresei primăvara duhovnicească, iar anotimpul acesta este la hotarul între două anotimpuri, între tristeţea iernii şi împărtăşirea de roduri în timpul verii. De aceea vesteşte limpede că au trecut relele, dar nu se arată încă în chip desăvârşit roadele virtuţii, ci le prevesteşte pentru timpul curent, când va veni vara. Iar acum arată speranţele înflorind prin virtuţi, al căror rod se va arăta la vremea sa. […] De aceea zice iarăşi Cuvântul către cea care s-a ridicat: scoală-te şi către cea care vine: vino, căci nici cel ce s-a ridicat nu va fi scutit de trebuinţa de a se ridica mereu, nici celui ce aleargă spre Domnul nu i se va împuţina mărimea distanţei de străbătut spre Dumnezeu. Căci pururi trebuie să se ridice oamenii şi niciodată nu trebuie să înceteze de a se apropia prin alergare. Pentru că de câte ori zice scoală-te şi vino, de atâtea ori dă putere pentru urcarea spre mai bine”[75].  „Hotărârea dumnezeiască vrea să ne vestească aici că, după iarnă şi după furtunile sufletelor, se apropie secerişul. Smochinul, zice ea (hotărârea dumnezeiască), face smochine, viile sunt în floare şi împrăştie mirosul lor. Ele dau în floare, timpul culesului va veni şi vor fi struguri”[76].

Dacă înainte fecioara era descrisă doar ca având ochi de porumbiţă, acum, aflându-se pe o treaptă mai înaltă a urcuşului duhovnicesc, se învredniceşte a fi numită întreagă porumbiţă şi de a fi chemată de către Mire spre alte înălţimi, superioare: „Sufletul nu se mai sârguieşte acum pentru cele dobândite, ci are dorinţa proprie spre ceea ce este mai bun; vino, zice, tu însăţi, nu cu supărare, sau cu silă, ci prin tine însăţi, întărindu-ţi prin propriile gânduri râvna în bine, nu dusă cu sila. […] Deci, ceea ce se spune este aceasta: dacă te-ai deprins, o, suflete, în lege, dacă ai pus în cugetare razele venite prin ferestrele prooroceşti, nu mai rămâne sub umbra legii. Ci mută-te, de pe zidul învecinat, pe piatră, căci piatra e în legătură cu zidul. Pentru că legea a fost zidul dinainte al credinţei evanghelice şi dogmele lor sunt legate întreolaltă, fiind vecine prin înţelesul lor. […] Iată ce spun acestea: nu-mi mai vorbi prin ghiciturile proorocilor şi ale legii, ci, după puterea vederii mele, arată-mi-Te deschis, ca să ajung în lăuntrul pietrei evanghelice, după ce am părăsit zidul dinainte al legii. Căci, dacă glasul tău venit prin ferestre e aşa de dulce, cu mult mai iubită va fi arătarea feţei Tale”[77].  „Până în ziua de azi se spun asemenea vorbe către Mireasă, însă ea nu va îndrăzni să contemple, faţă către faţă, slava Domnului. Acum, când ea este pregătită şi împodobită, i se zice: Arată-ţi faţa ta. Când ea a învăţat a vorbi – ia aminte, Israele şi ascultă, căci ea are să-ţi spună multe lucruri -, graiul ei a devenit dulce către Mire. Dacă tu vei deschide gura pentru Cuvântul lui Dumnezeu, Mirele îţi va spune: Glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută”[78]. La acestea, şi o precizare istorică: „a numit despicătura pietrei (cuta stâncii) bolta care era atunci înaintea uşii mântuitorului mormânt, care era cioplită în aceeaşi piatră, după cum este aici în Ierusalim obiceiul să se facă bolţi înaintea mormintelor. Această boltă acum nu se mai vede, deoarece pentru construirea frumoasei biserici de acum s-a astupat bolta”[79]. Textul se referă la Mormântul Domnului (pe care, desigur, Solomon nu-l avea în vedere, dar, să nu uităm, cărţile Scripturii au fost alcătuite sub insuflarea Duhului Sfânt, fără ca autorii să fie întotdeauna pe deplin conştienţi de ceea ce scriu).

15: (Ah, prindeţi-ne vulpile,

pe cele mici, care ne strică viile,

căci viile-nfloresc!).

„O singură dată sunt amintite vulpile şi puii lor, simbolul ispitelor şi al vicleşugului, care însă trebuie alungate spre a nu strica via aflată în perioada de înflorire”[80]. „Această strofă e socotită o poezie în sine. Constă într-un strigăt de ocrotire a viilor când acestea sunt în floare, să nu fie distruse de vulpi. Este vorba de o strigare din vremea nunţii, strigare cu dublu înţeles: vulpile sunt peţitorii ce vor să fure mireasa în vremea nunţii. Ele ameninţă fecioria miresei, asemănată cu floarea viţei-de-vie. În Iezechiel 13, 4, falşii profeţi sunt socotiţi vulpi”[81]. „După unii comentatori, acesta ar fi glasul unui părinte sau al unei mame; avertisment asupra pericolului ca puritatea fiicelor lor să fie alterată de vulpi (animale a căror poftă de struguri e binecunoscută). În ordine duhovnicească, ispitele care-i pândesc pe cei curaţi la inimă”[82]. „Augustin (Sermones 164.3( consideră că vulpile îi reprezintă pe ereticii care au dezbinat Biserica lui Dumnezeu (Donatus, Arius [Arie], Mani). Aceştia au încercat să fure Mireasa Domnului, s-au îndepărtat de Biserică şi de adevărul Evangheliilor, comiţând astfel un adulter spiritual. A prinde vulpile înseamnă a-i confrunta pe eretici cu autoritatea Legii lui Dumnezeu, cu mărturia Sfintelor Scripturi”[83].

Vulpile sunt, aşadar, gândurile viclene ce fojgăie în inimi, stricând nu doar rodul, ci şi putinţa de a mai rodi; nevinovate la arătare, spurcă cu uneltirile lor locul în care intră, umplându-l de duhoare şi alungând pe Mirele ceresc: „Toate acele stăpâniri din jurul pământului, cu care au să lupte oamenii, toate acele căpetenii, puteri şi stăpânitori lumeşti ai întunericului, sunt nişte vulpi mici, viclene şi nefericite, privite în asemănare cu puterea omenească. De le veţi birui pe acelea, veţi primi harul vostru. Iar via noastră este firea omenească; ea aduce rod de struguri prin floarea vieţuirii virtuoase”[84].

16:  - Iubitul meu e-al meu, eu sunt a lui.

El turma lui şi-o paşte printre crini.

„Afirmaţia face referire, pentru Nil al Ancyrei (Commentarium 63-67), la unirea dintre Hristos şi Biserică. Aceştia sunt una. Credincioşii participă la această unitate printr-o viaţă virtuoasă”[85].

„Noua poezie de două strofe care încheie capitolul 2 este expresia unirii mirelui cu mireasa. Poezia începe cu strigătul de bucurie al miresei: Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. E asemănat păstorului ce paşte oile între crini. Versurile au două semnificaţii. Întâi, el ca păstor e plecat departe cu oile la păscut, iar când se lasă umbrele el se întoarce şi se întâlneşte cu iubita sa. Cea de-a doua semnificaţie, plecând de la verbul raoh (= a paşte) şi de la simbolul liliacului (crinului), ca farmecele miresei, ar vorbi despre bucuria întâlnirii celor ce se iubesc, mai ales că şoşan (= crinul) este numele mai multor flori”[86].

„Iar acestea înseamnă: am văzut faţă către faţă pe Cel ce este pururi ceea ce este, dar pentru mine a răsărit în chip omenesc din sora mea sinagogă şi întru El mă odihnesc şi mă fac Lui locaş. Căci acesta este Păstorul cel Bun, care nu duce turmele la păşune de iarbă, ci hrăneşte oile cu crini curaţi. E Cel ce nu mai hrăneşte firea noastră cu iarbă, căci iarba e hrana firii necuvântătoare. Dar omul, fiind cuvântător, se hrăneşte cu Cuvântul cel adevărat. Iar, dacă se face cineva duh născut din Duh, nu va mai fi hrănit cu păşune de iarbă, ci hrana lui va fi Duhul, pe care îl închipuie curăţia şi buna mireasmă a crinului”[87]. Hristos este Acela ce adaugă eforturilor noastre spre desăvârşire darurile Sale „pentru că ne dăruieşte pajiştea duhovnicească şi ne îmbată cu undele de sus şi din cer şi ne face roditori şi, pe lângă aceasta, ne lărgeşte într-o mulţime nemăsurată de popoare”[88].

17:  Nainte ca amurgul să adie

şi umbrele pe zare să se-ncline,

întoarce-te, iubite,

şi fii asemeni unui căprior,

tu, pui de cerb al munţilor rotunzi!

Nainte ca amurgul să adie: „Aici e vorba de vântul de seară ce adie după apusul soarelui, împrăştiind miresmele grădinilor. Şi acest vânt are semnificaţie, este vântul de seară din Geneză, a cărui bătaie stârneşte aducerea-aminte”[89]. Dar SEP 4 traduce aici: până ce răsuflă ziua şi se mişcă umbrele: „Nil al Ancyrei (Commentarium 63-67) spune că omul pe pământ este orbit de norul ignoranţei şi consideră că lucrurile acestei lumi durează. De aceea, el are nevoie de lumină pentru a vedea că umbrele lumii prezente sunt trecătoare. Cei care au parte de lumină, pentru care noaptea aproape a trecut, îşi dau seama că viaţa pe pământ e o umbră (cf. Iov 8, 9). Sufletul conştient de faptul că toate lucrurile vin de la Dumnezeu (cf. I Corinteni 8, 5-6) poate să afirme cuvintele versetului 16. Pentru Nil al Ancyrei cele două versete se completează, poartă acelaşi sens. ♦ Ziua la care face referire textul a fost văzută de creştini ca fiind ziua învierii, a revelării slavei veşnice, când umbrele acestei lumi au dispărut. Imperativul întoarce-te! A fost pus în legătură cu întoarcerea păgânilor la Dumnezeu (Pope[90], p. 411). ♦ Nil al Ancyrei crede că aceste cuvinte se referă la coborârea lui Hristos în lăcaşul morţilor pentru a elibera sufletele ţinute prizoniere”[91].

Munţilor rotunzi, tradus în Biblia 1988 munţii ce ne despart, în Biblia 1688 munţii încunjurărilor, iar la Ioan Alexandru munţii Beter:  „Al-harei Bater (= pe munţii Bater). Septuaginta: ori kilomaton. S-a socotit de către unii că Beter este numele unei plante aromatice din India şi Siria. Unii socotesc că-i vorba de o localitate Bettir, lângă Ierusalim. Alţii pleacă de la etimologia rădăcinii batar, a despărţi, ar fi muntele despărţirii, aici: munţii ce ne despart. În cap. 8,14 reapare: munţii de balsam (harei basamim) , iar în 4,6, har hamor, muntele de mir. Gerleman crede că şi muntele Beter este numele unui loc de balsam, ţara smirnei şi tămâiei, ţara Punt – loc ideal ce apare şi în vechea poezie egipteană: Felurite păsări coboară din Punt / Peste Egipt îmbălsămate cu mir sau Când o îmbrăţişez / Şi când braţele ei în jurul meu se întind / E precum în Punt, / E precum mireasma de Aloe.  Aşadar, munţii Beter sunt loc ideal al înmiresmării, de unde pogoară mirele la mireasă, iute ca o gazelă sau un cerb însetat”[92].

Sunt şi înălţimi inverse, înălţări împotriva lui Dumnezeu, dar acestea sunt cufundări, prăpăstii, înălţări mincinoase; ele izvorăsc din mândrie, iar mândria întotdeauna coboară: „Priveşte ca o căprioară, Cel ce vezi gândurile oamenilor, Cel ce citeşti cugetările inimilor!  El strică sămânţa păcatului, nimicind ca un pui de cerb neamul şerpilor. Vezi munţii adânciţi ai vieţii omeneşti, ale căror înălţimi nu sunt vârfuri, ci prăpăstii. Aleargă, deci, cu iuţeală peste munţii adânciţi, căci toată înălţarea împotriva adevărului este prăpastie şi nu munte, o adâncitură şi nu ridicătură”[93].  Urcuşul duhovnicesc nu are capăt, apropierea de Dumnezeu sporeşte în veşnicie, „adică până ce nu ne vom muta de la viaţa de aici, care arată ca într-o oglindă, în ghicitură şi umbrit, Adevărul”[94]. Însă, cum deja am spus-o, şi în viaţa cea de veci vom adânci taina dumnezeirii, fără să ajungem la un capăt al ei (despre urcuşul duhovnicesc s-ar putea spune, eventual, că e legat de viaţa de aici, dar şi acesta are urmări eshatologice).

---

[1] CCIA, p. 52

[2] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IV, 4

[3] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[4] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 5

[5] Sources chretiennes

[6] SEP 4/I, p. 598

[7] CCIA, p. 52

[8] SEP 4/I, pp. 598-599

[9] Nil Ascetul, Cuvânt ascetic, 67

[10] Metodiu de Olimp, Banchetul sau despre castitate, VII, 1

[11] CCIA, p. 52

[12] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 6

[13] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[14] CCIA, p. 52

[15] BBVA, p. 874

[16] CCIA, p. 53

[17] SEP 4/I, p. 600

[18] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[19] CCIA, p. 53

[20] CCIA, p. 53

[21] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[22] Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XXX, 18 -  O notă a traducătorului (Dumitru Stăniloae) completează: „Fără iubire, eternitatea ar fi încremenită. Iubirea este o continuă noutate şi, totuşi, ea e stabilitatea neschimbată. Dar prin iubire înaintăm aici şi ne vom odihni acolo, în viaţa îngerească”.

[23] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 6

[24] CCIA, p. 53

[25] SEP 4/I, p. 600

[26] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV – Mărul închipuie aici trupul şi sângele Mântuitorului, adică Sfânta Euharistie, Taina care-l întăreşte pe cel curăţit prin Botez.

[27] CCIA, p. 53

[28] Sf. Macarie Egipteanul, 21 de Cuvântări despre mântuire, XVIII, E-2

[29] Sf. Macarie Egipteanul, 21 de Cuvântări despre mântuire, V, E-1

[30] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 7

[31] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[32] Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, 92

[33] Boleşte.

[34] Teolipt al Filadelfiei, op. cit., Cuvântul 6, despre isihie şi rugăciune, 5

[35] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XVI

[36] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, XXIV

[37] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 8

[38] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[39] CCIA, p. 53

[40] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV – Chiar dacă nu aceasta rezultă din text, amintim aici că atât Origen, cât şi Sfântul Grigorie de Nyssa au susţinut apocatastaza. Totuşi, în corul patristic, vocile lor rămân oarecum singulare, învăţătura despre mântuirea tuturor nefiind primită de Biserică.

[41] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 8

[42] BBVA, p. 874

[43] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 9

[44] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 9

[45] D. Abrudan şi E. Corniţescu, Arheologie biblică, p. 66

[46] În mai multe locuri din volumele anterioare s-a arătat că aceasta era credinţa celor vechi despre însuşirile cerbului.

[47] Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum

[48] SEP 4/I, p. 601

[49] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[50] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II,10

[51] BBVA, p. 874

[52] Sf. Simeon Noul Teolog, O sută de capitole teologice şi practice, 54

[53] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[54] SEP 4/I, p. 602

[55] SEP 4/I, p. 602

[56] SEP 4/I, p. 603

[57] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 117

[58] CCIA, p. 54

[59] Corpus Christianorum. Continuatio Mediaevalis, 1971, Turnhout, Belgium, Brepols

[60] SEP 4/I, p. 603

[61] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IV, 4

[62] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, XIV, 10

[63] Sf. Chiril al Ierusalimului, Procateheza

[64] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[65] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 11

[66] Origen, Despre rugăciune, XXIX, 9

[67] Sf. Macarie Egipteanul, 21 de Cuvântări despre mântuire, II, D-1

[68] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, VII

[69] Sufletul, în greceşte, e de genul feminin.

[70] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, 150

[71] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[72] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, X

[73] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XV

[74] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 11

[75] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[76] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II,11

[77] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[78] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 12

[79] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, XIV, 9

[80] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 117

[81] CCIA, p. 56

[82] BBVA, p. 875

[83] SEP 4/I, p. 604

[84] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[85] SEP 4/I, p. 604

[86] CCIA, p. 56

[87] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[88] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IV

[89] CCIA, p. 56

[90] Pope, Marvin H., 1977, Song of Songs: A New Translationwith Introduction and Commentary, Anchor Bible, 7C; Garden City, NY: Doubleday.

[91] SEP 4/I, p. 605

[92] CCIA, p. 56

[93] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, V

[94] Calist Catafygiotul, Despre viaţa contemplativă, 35

Comentarii la Cântarea Cântărilor

Comentarii la Cartea Cântarea Cântărilor

Introducere la Cartea Cântarea Cântărilor

Un loc aparte între cărţile Sfintei Scripturi îl ocupă Cântarea Cântărilor, atribuită, prin tradiţie, regelui Solomon. Biblia Hebraica numeşte cartea Şir haşirim[1]; în Septuaginta cartea apare ca Asma (Ασμα), doar în subtitlu apărând Esma asmaton (Αισμα ασμάτων) (Cântarea cântărilor); Vulgata traduce titlul cărţii prin Canticum Canticorum. Înţelesul acestei denumiri ar fi acela de: Cea mai frumoasă dintre cântări.

Cântarea Cântărilor este un poem liric al cărui subiect e iubirea curată şi sublimă, care nu se poate confunda cu realitatea unei iubiri pământeşti. Prin însăşi denumirea poemului, aceea de Cântarea Cântărilor, se înţelege o cântare ideală, superioară, în care autorul prezintă iubirea desăvârşită:  „Graţioasa poveste de iubire dintre regele Solomon şi Sulamita, oacheşa păstoriţă, este una din cele mai vechi pastorale din istoria literaturii universale, păstrând în străvechea ei structură toată prospeţimea şi spontaneitatea mişcării unor suflete care se cheamă, se găsesc, se pierd şi se regăsesc, după înaltele legi nescrise ale dragostei”[2].  „Unică în felul ei, Cântarea Cântărilor este apreciată ca cel mai ales produs al înţelepciunii sacre inspirate sau ca o excepţională scriere poetică mistică, în care este preaslăvit Dumnezeu şi sunt evidenţiate relaţiile umane de adorare, fidelitate şi profundă evlavie faţă de El”[3].

În Cântarea Cântărilor întâlnim un anumit limbaj, imagini, comparaţii şi asemănări mai puţin folosite în celelalte cărţi ale Vechiului Testament. Apoi, personajele poemului, Mirele, mireasa, corul fiicelor din Ierusalim, îi conferă acestuia o anumită unitate; aceasta se desprinde şi din caracterul intern al cărţii, ceea ce exclude părerea unor exegeţi raţionalişti care consideră Cântarea Cântărilor drept o colecţie de cântece populare, de cântări de nuntă. „Într-adevăr, atât după frumuseţea formei sale poetice, a limbii şi expresivităţii literare, cât şi după conţinutul său mistic, Cântarea Cântărilor se distinge între toate celelalte cărţi canonice ale Bibliei. Toţi cercetătorii avizaţi i-au rezervat un statut aparte. Spre exemplu, la vechii evrei, rabi Aquiba, care a trăit în secolul al II-lea după Hristos, raportând Cântarea Cântărilor la celelalte cărţi din grupa Haghiografelor (cea de-a treia grupă din Biblia ebraică, numită Ketuvim), o aşează ca frumuseţe literară şi profunzime a cugetării în fruntea sau chiar mai presus de acelea”[4].  „Unică în felul ei, Cântarea Cântărilor este apreciată ca cel mai ales produs al înţelepciunii sacre inspirate, sau ca o excepţională scriere poetică mistică, în care este proslăvit Dumnezeu şi sunt evidenţiate relaţiile umane de adorare, fidelitate şi profundă evlavie faţă de El”[5].  „Sub raport literar, cartea se prezintă ca un poem al iubirii dintre doi tineri, iar din punct de vedere al structurării cuprinsului ei e de observat absenţa introducerii. Cântarea demarează brusc, fiind vorba, în fapt, de la început şi până la sfârşit, de un dialog cântat între două fiinţe iubite, despărţite una de alta, care, mânate de dor, se caută reciproc, fără odihnă, fiecare descriind în termeni de o deosebită suavitate frumuseţea şi farmecul celeilalte”[6]. „Tinereţea, fecioria, puritatea, nevinovăţia sunt caracteristicile definitorii care se desprind din descrierea chipului celor doi iubiţi. În conexiune cu aceste însuşiri stau şi alte nobile trăsături precum integritatea fizică şi psihică, armonia, frumuseţea şi seninătatea sufletească şi trupească”[7].

Subiectul abordat în poem, complexitatea semnificaţiilor sugerate, nu pot fi înţelese fără o interpretare adecvată, care este o chestiune esenţială pentru stabilirea sensului scrierii. Numeroasele sisteme de interpretare propuse se reduc la trei categorii principale:

a)       interpretarea literar-istorică;

b)      interpretarea  tipică sau prefigurativă;

c)       interpretarea tradiţională sau alegorică (mistică).

Punctul de vedere care a prevalat, însă, în interpretarea rabinică şi în cea creştină este acela al alegorismului. Acest poem a fost şi este privit ca o alegorie. Fireşte, una este perspectiva exegeţilor evrei, alta a celor creştini. După evrei, Cântarea Cântărilor exprimă iubirea lui Dumnezeu faţă de poporul ales, iar după creştini, iubirea lui Dumnezeu faţă de Biserica Sa. „Într-adevăr, privit în contextul întreg al Scripturilor, vocabularul poemului este acela al motivelor clasice, cu care se înscrie într-un cod comun. Regele, păstorul, turma, via, Libanul, dar mai cu seamă mirele şi mireasa, sunt vocabule-cheie, sensuri ce se descifrează nu fără oarecare nevoinţă”[8].

Structura poemului ajută în general la desluşirea frumuseţii şi a semnificaţiilor adânci, dacă abordăm o interpretare corectă. „Cele scrise în Cântarea Cântărilor sunt în aparenţă cuvinte prin care se cântă pasiunea mirelui şi a miresei, dar în realitate ele sunt pline de sobrietate şi cumpătare. Să nu primeşti părerea ce-o au mulţi despre Cântarea Cântărilor, să n-o priveşti ca o scriere de puţină valoare şi să nu socoteşti că este o carte erotică şi pasională; dimpotrivă, cuvintele din Cântarea Cântărilor sunt cuvintele miresei lui Hristos, plină de curăţenie”[9].

Pentru cei ce luau Cântarea Cântărilor în înţelesul literal, ca o dragoste între un tânăr, eventual Solomon, şi o tânără (Sulamita), şi învinuiau pe cei ce o tâlcuiau în înţeles duhovnicesc, Sfântul Grigorie de Nyssa spunea: „Deci, dacă foloseşte la ceva şi cuvântul înţeles aşa cum s-a rostit, avem de-a gata ceea ce năzuim. Dar, dacă ceva spus în chip ascuns în cuvinte acoperite şi ghicituri nu-şi arată folosul prin înţelesul nemijlocit, acele cuvinte trebuie tâlcuite, cum ne spune Scriptura, învăţându-ne prin Proverbe ca să înţelegem ceea ce spune, fie ca parabolă, fie ca un cuvânt întunecos, fie ca o sentinţă a înţelepţilor, fie ca o ghicitură”[10].

Vechiul Testament cuprinde relativ numeroase cântări, dar cea mai înaltă dintre acestea, care descrie suprema taină a unirii omului cu Dumnezeu, este Cântarea Cântărilor: „De aceea foloseşte cea mai puternică dintre plăcerile ce se mişcă în om (adică pasiunea dragostei) pentru descrierea, în chip de ghicitură, a dogmelor. Căci prin cele scrise în ea e dus sufletul, ca o mireasă, spre însoţirea netrupească, duhovnicească şi nematerială cu Dumnezeu; fiindcă Dumnezeu, Care vrea ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, arată aici chipul cel mai desăvârşit şi fericit al mântuirii, adică acela al iubirii”[11].  „Chiar şi altfel, pentru cititorii care nu au acceptat dimensiunea alegorică sau mistică a acestei opere, sau pentru cei ce nu au acces la straturile ei sacrale, Cântarea Cântărilor rămâne un imn al iubirii desăvârşite dintre bărbat şi femeie, al cărei corolar este împlinirea, nunta”[12].

„În spiritualitatea românească, această superbă scriere poetică a fost privită şi preţuită ca o operă divino-umană în cuprinsul căreia se află aşternute idei izvorâte din mintea şi simţirea unui geniu poetic, sublimat de lumina harului Duhului Sfânt. Absenţa ei din Biblie ar însemna o incalculabilă sărăcire a conţinutului acesteia. Precum afirmă unul dintre prestigioşii ei traducători, poetul Ioan Alexandru, Cântarea Cântărilor a fost citită şi răscitită şi de scriitorii noştri. Toţi s-au apropiat de ea cu admiraţie şi emoţie. Este suficient să citeşti paginile introductive scrise de preoţii Vasile Radu şi Gala Galaction la ediţia din 1934 a Cântării Cântărilor, sau cele scrise de doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga la traducerea poetului Ioan Alexandru din 1977 spre a înţelege că pentru toţi oamenii de cultură români Cântarea Cântărilor nu este o scriere profană, fie ea şi datorată unui geniu literar, ci este un poem liric inspirat, de o unică frumuseţe. Înţelegerea ei presupune o profundă cunoaştere a spiritualităţii din care a izvorât şi care este cea a Orientului, în cadrul căreia sentimentul religios şi-a găsit expresia lui cea mai veridică în cântare şi poezie. Presupune în egală măsură şi o fină şlefuire a simţului artistic. Doar spiritele de elită sunt în măsură să se înalţe cu cugetul până la adevărata înţelegere a frumuseţii ce se află depozitată în paginile acestei cărţi. Spiritul profan rămâne la suprafaţa înţelegerii lucrurilor. Un astfel de spirit rămâne doar în pridvorul lăcaşului de sfinţenie în care se află ascunsă taina iubirii, a marii iubiri între Dumnezeu şi om, dintre creaţie şi Creatorul ei”[13].

În comentariul nostru ne-am folosit, pentru textul Cântării Cântărilor, de traducerea realizată de Bartolomeu Valeriu Anania, fidelă Septuagintei, comparată cu traducerea lui Ioan Alexandru, aceasta din urmă pornind de la textul ebraic. De câte ori s-a simţit nevoia, am apelat la originalele textului biblic ori, mai rar, la alte ediţii ale Sfintei Scripturi, indicate în Bibliografie.

Comentarii la Cartea Cântarea Cântărilor

CAPITOLUL 1

Cântarea Cântărilor, care este a lui Solomon:[14]

„Cântarea cântărilor. Ca în poezia veche egipteană, cântările de dragoste poartă un titlu […]. Şir înseamnă poezie legată de cult, însă şi cântare de lume sau odă triumfală sau cânt de biruinţă, precum în Judecători 5, 12. Un astfel de cântec putea fi însoţit de instrumente muzicale, cf. Amos 6, 5. Şir haşirim are înţeles superlativ: cel mai frumos dintre cântece, precum Habeil habalim, cel mai fragil dintre cele fragile. Legătura partitiv genitivală cu înţelesul superlativ a luat din vechime în latină această frumoasă asociere: Canticum Canticorum după care s-a tradus în multe dintre limbile lumii”[15].

Care este (ebr.: aşer l): „care, pronume relativ mai nou, căci forma veche ce apare în tot cursul poemei este şe. Lamed auctoris indică provenienţa, forma de dativ. Cuvânt de cuvânt tradus ar fi: Cel mai cântec dintre cântece care este al lui Solomon. Conform tradiţiei (III Regi 5, 12), Solomon a compus o mie cinci cântări, – o indicaţie în plus asupra originii Cântării cântărilor din epoca atât de înfloritoare cultural a domniei acestui înţelept, harnic şi dăruit rege peste Izrail (între anii 970 – 931 î. Hr.). Titlul a fost adăugat mai târziu”[16].  „De altfel şi titlul complet al cărţii, în Biblia ebraică, ne indică pe Solomon ca autor. Acest titlu sună astfel: Şir Haşirim aşer li Şlomo. Particula li, care se foloseşte pentru cazul genitiv, îl desemnează pe Solomon ca autor al cărţii”[17].

„Grigore cel Mare, Expositio in Canticum Canticorum, 1-5, 9, CCSL[18] 144, 3-8, 12-13, spune că învăţăturile divine sunt îmbrăcate în imaginile lucrurilor la care avem acces. Cântarea Cântărilor reprezintă o astfel de înşiruire de cuvinte care descriu dragostea trupească astfel încât sufletul să acceadă la o dragoste mult mai înaltă”[19].

Solomon cel istoric este numai organul prin care ne vorbeşte Solomon Cel adevărat; Solomon regele este doar chip (tip) al lui Iisus Hristos, Împăratul întregii zidiri: „Un alt Solomon e arătat prin el. Care şi El S-a născut din David după trup, al Cărui nume e pace, Care e adevăratul împărat al lui Israil, Ziditorul templului lui Dumnezeu, Care a îmbrăţişat toată cunoştinţa, a Cărui înţelepciune este fără hotar, a Cărui fiinţă este înţelepciunea şi adevărul şi tot numele şi înţelesul înalt şi vrednic de Dumnezeu”[20].  Orice om e un chip al lui Dumnezeu, dar, între oameni, unii sunt chipuri mai realizate, mai luminoase ale Cuvântului originar şi fundamental, şi sunt create tocmai ca să pregătească, prin sporirea lor în har şi înţelepciune, venirea Fiului ca om: „Mai întâi să pătrundem înţelesul titlului, căci socotesc că nu degeaba s-a atribuit prin titlu lui Solomon, ci ca să înţeleagă cei ce citesc că în cele spuse se cuprinde ceva mare şi dumnezeiesc. Deoarece chiar prin amintirea lui Solomon se trezeşte în fiecare o mare admiraţie pentru înţelepciunea lui”[21].

1: – Sărute-mă cu sărutarea gurii sale!

Alintul tău mai bun e decât vinul

„Sărute-mă cu sărutarea gurii sale! Versul e aidoma cu cel din ediţia 1688. Altfel formulat: Cu sărutarea gurii lui să mă sărute! Origen subliniază că nu e vorba de un optativ, de o simplă dorinţă ( ce bine ar fi dacă m-ar săruta!), ci de un imperativ. Cu alte cuvinte, Biserica virtuală spune: Până când se va mărgini Mirele (Dumnezeu) să-mi trimită sărutările prin intermediari, cum sunt Moise şi profeţii? În realitate, eu vreau să ating în mod nemijlocit buzele Mirelui, ale Celui ce Se pogoară, prin întrupare, ca Fiu al lui Dumnezeu. De altfel, literatura patristică cuprinde şi ideea unui eros divin”[22]. Sărutul (ebr.: naşaq): „rădăcina asiriană nasaku înseamnă a săruta, a atinge, – aici un kal imperfect. Aici vorbeşte fata adresându-se tânărului. Este un dialog între cei doi iubiţi unde intervine din când în când poetul ca a treia persoană”[23]. După Origen, amintit şi mai sus tocmai cu această tâlcuire, înţelesul primului vers al Cântării este următorul: „Până când Se va mărgini Mirele să-mi trimită sărutările numai prin Moise şi prin Profeţi? În realitate, eu vreau să ating buzele Mirelui, că El va veni, va coborî”[24].  O altă tâlcuire a aceluiaşi loc: „Arşiţa dorinţei zilnice, care se mărise în aşteptarea venirii Domnului, (Biserica) voia s-o stingă picătură cu picătură prin sărutarea Lui, să-şi potolească prin acest dar setea. […] Aşadar, numai Biserica are sărutări ca şi o logodnică, fiindcă sărutarea este o chezăşie a nunţii şi un drept al căsătoriei”[25].  „Grigore cel Mare (Expositio 13) nu se depărtează foarte mult de interpretarea lui Origen. Vinul semnifică cunoaşterea Legii şi a Profeţilor. Mireasa, Biserica, este hrănită mai mult prin predicarea întrupării decât prin învăţătura Legii. Lăsaţi-o, deci, să spună: sânii tăi sunt mai buni decât vinul”[26].  „Pentru Theodoret al Cyrului (Interpretatio in Canticum Canticorum; PG[27] 81, 65b-68b), sânii Mirelui Hristos reprezintă izvoare ale învăţăturii, care acum este descoperită apostolilor. Aceştia s-au bucurat de foişorul Mirelui (Marcu 14, 15), de învăţăturile tainice şi mai limpezi, vin mai nobil decât cel al profeţilor”[28].

„Alintul tău: În Septuaginta (ca şi în Vulgata): sânii tăi. După cum notează şi Claudel, se pare că e vorba de o eroare de lecţiune a Textului Ebraic. Aşadar, aici (ca şi în 1, 3) e preferabilă o nuanţă a Textului Masoretic. Traducerile după acesta oscilează între iubirea, iubirile, mângâierile”[29]. Fie alintul, sânii ori mângâierile, funcţie de traducere, acestea sunt comparate cu vinul, simbol al bucuriei: „Mai buni sunt sânii tăi decât vinul, înfăţişând din pricina aşezării, prin sân, inima. În acest caz, prin sân am putea înţelege pe drept cuvânt bunele lucrări ale puterii dumnezeieşti pentru noi, prin care Dumnezeu alăptează viaţa fiecăruia, dăruind fiecăruia din cei ce o primesc hrană potrivită; […] Aşa şi toţi ceilalţi, care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o şi mai puternică poftire. Aşa şi acum, sufletul ce se uneşte cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Cu cât se umple mai mult de gustare, cu atât se aprinde mai mult de dorinţă. Fiindcă, deci, cuvintele Mirelui sunt duh şi viaţă, iar cel ce se lipeşte de Duh se face duh şi cel ce se uneşte cu Viaţa se mută de la moarte la viaţă, după cuvântul Domnului, sufletul doreşte să-L vadă, ca să se apropie de Izvorul vieţii duhovniceşti. Iar izvorul este gura Mirelui, de unde ţâşnesc cuvintele vieţii veşnice, care umplu gura care le soarbe”[30].

2:  şi e mireasma mirurilor tale

mai dulce decât tot ce e mireasmă.

Numele tău e mir în revărsare;

Fecioarele de-aceea te-au iubit.

Odată cu versetul 2, „a se observa trecerea bruscă de la persoana a treia la persoana a doua; procedeu stilistic obişnuit în poezia ebraică”[31].

Numele tău e mir în revărsare: „De-a lungul întregului poem, miresmele, mirurile, aromele, balsamurile sunt, toate, simboluri ale iubirii”[32]. „Chiar Mântuitorului, fiindcă şi El este împărtăşibil, prin analogie cu mirul, i se spune vărsat (effusus): mir vărsat este numele Tău. Căci după cum mirul care se ţine în vas are o natură mirositoare, dar se opreşte să se răspândească mai devreme, deoarece este închis în vas, dar când vasul va fi deschis trimite departe buna sa mireasmă, tot aşa şi numele binemirositor al lui Hristos, înaintea venirii Lui se revarsă numai în poporul lui Israel, închis oarecum în vasul Iudeii […]. Însă Mântuitorul, strălucind prin trupul Său în tot pământul, […] a răspândit […]  cuvântul Său la toată creatura. […] Atunci s-a împlinit expresia : mir vărsat este numele Tău. De altfel, cuvântul vărsare indică marea şi bogata îndestulare a darului”[33].  „Iar mireasma mirurilor dumnezeieşti e mai bună decât orice bună mireasmă a aromatelor. De aceea ni se pare că aici se împărtăşeşte acest înţeles: prin aromate înţelegem virtuţile, ca înţelepciunea, cumpătarea, bărbăţia, chibzuinţa şi cele asemenea, de care slujindu-se fiecare după puterea şi plăcerea sa, dobândeşte o astfel de bună mireasmă: : unul cea prin cumpătare, sau din înţelepciune, altul pe cea din dreptate, sau din bărbăţie, sau alta din virtuţile cugetate. Iar altul poate are în sine o bună mireasmă amestecată din toate aceste aromate. Dar acestea toate la un loc nu se pot asemăna cu virtutea aceea care străbate cerurile, cum a zis Proorocul Avacum: Acoperit-a cerurile virtutea Lui (3, 3)[34].  „Aceasta este înţelepciunea prin sine, virtutea prin sine, adevărul prin sine şi toate de felul acesta. Mireasma mirurilor cereşti pricinuieşte o bucurie ce nu se poate asemăna cu aceste aromate cunoscute de noi”[35].  „Grigore cel Mare recurge la o altă interpretare în Expositio 21: mirul revărsat este Dumnezeirea nevăzută care devine vizibilă prin întrupare. Parfumul revărsat se referă la actul kenotic (dezbrăcarea, golirea de slava divină) al lui Hristos (cf. Filipeni 2, 6-7). Verbul εκκενωθέν folosit de traducătorul grec arată golirea în întregime a recipientului de conţinut”[36].

În iubirea de Dumnezeu îşi află sufletul treapta cea mai înaltă a desăvârşirii: „Din nesfârşita bogăţie a iubirii, Te faci mirosit în chip înţelegător de către cei ce au credinţă sănătoasă şi odihneşti şi prin aceasta în chip minunat pe ai Tăi, iar ei Te slăvesc şi Te laudă”[37]. Iar desăvârşirea în gradul cel mai înalt constă în unirea cu Dumnezeu, prin care se revarsă în noi toate bunătăţile şi toată fericirea: „După cum prin nările nasului percepem în chip simţit mireasma cea bună şi pe cea rea, tot aşa pe linia omului lăuntric există la cel sănătos, când e vorba de organele simţurilor dumnezeieşti, o percepere a bunei miresme a dreptăţii lui Dumnezeu şi a miresmei celei împuţite a păcatelor”[38]. Prin mirosul cel duhovnicesc, primim buna mireasmă a trupului lui Hristos: „Celor cu adevărat sănătoşi la cuget le va ajunge în Biserică buna mireasmă a lui Hristos şi nu vor dori alt miros”[39]. Numele lui Hristos se va vesti în întreaga lume şi pretutindeni va fi preamărit, răspândindu-se precum bunele miresme vărsate pe pământ: „Asemenea unui mir, care împrăştie, de jur împrejur, mirosul său, este răspândit numele lui Hristos. Pe tot pământul se pomeneşte numele lui Iisus, pe tot pământul se vesteşte Mântuitorul meu. […] De aceea te iubesc fecioarele, pentru că îndurarea lui Dumnezeu s-a revărsat întru inimile noastre prin Sfântul Duh”[40]. Fecioarele sunt sufletele integre, neîntinate, ale celor dreptcredincioşi, popoarele luminate de învăţătura Legii celei noi: „Câte suflete reînnoite astăzi Te-au îndrăgit pe Tine, Doamne Iisuse, spunându-Ţi: Trage-ne după Tine, la mireasma veşmintelor Tale alergăm (1, 3), ca să soarbă mireasma învierii?”[41].  Cugetarea lăcomeşte după o cunoaştere tot mai desăvârşită, dar cuvintele sunt incapabile să exprime fiinţa lui Dumnezeu, aceasta rămânându-ne inaccesibilă, dar întrevăzută în manifestările externe ale sale: „Mir vărsat e numele Tău. Prin acest cuvânt socotesc că arată că nu se poate cuprinde în înţelesul unui nume firea cea fără hotar, ci orice putere a gândurilor şi orice înţeles al cuvintelor, chiar dacă ar părea că cuprinde ceva mare şi dumnezeiesc, nu e în stare să atingă însuşi Cuvântul, ci ca din nişte urme şi rămăşiţe cuvântul nostru îşi dă cu socoteala despre Cuvântul, din cele înţelese bănuind prin asemănare pe Cel necuprins. Căci orice nume am cugeta, prin care să facem cunoscut mirul dumnezeirii Sale, nu înfăţişăm prin înţelesul celor spuse însuşi mirul, ci prin numirile despre Dumnezeu înfăţişăm o mică rămăşiţă din aburul bunei miresme dumnezeieşti, aşa cum în vasele din care s-a deşertat mirul, nu se vede, în firea lui, însuşi mirul vărsat din vase, aşa cum este (el), ci din calitatea nu deplin limpede a aburilor rămasă în vase ne facem o oarecare bănuială despre mirul vărsat. Aceasta o învăţăm prin cele spuse: că însuşi mirul dumnezeirii, adică ceea ce este el după fiinţă, e mai presus de orice nume şi înţeles”[42].

3:  Ţinându-ne de paşii tăi

vom alerga s-avem în răsuflare

mireasma mirurilor tale.

Mă duse regele-n cămara lui;

ne-om bucura, ne-om veseli de tine;

mai aprig decât vinul îţi vom iubi alintul;

pe drept o fac acei ce te iubesc.

„Regele. Mirele e redat aici ca rege. Versul precedent e la persoana a doua, iar acesta vorbeşte la persoana a treia. Acest schimb de persoane este frecvent în toată Cântarea”[43]. „Heder, cămară întunecată unde cei ce se iubesc pot fi singuri (IV Regi 9, 2)”[44].

„Mă duse regele-n cămara lui: prefigurare, prin vis şi dorinţă, a spaţiului nupţial. Mirele e asimilat unui rege (şi nu numai prin coroana lui Solomon). În acest sens, a se vedea cununile din Taina Nunţii (dar şi simbolistica din folclorul românesc, aşa cum o găsim, de pildă, în Călin de Eminescu şi Nunta Zamfirei de Coşbuc)”[45]. De observat că doar mireasa intră în cămara regelui; sunt grade ale apropierii de Dumnezeu, doar sufletele ajunse la desăvârşire aflându-se într-o mare intimitate cu Mirele: „Iată ce grăiesc fecioarele, despre care noi ştim că rămân pe dinafară pentru că dragostea lor n-a făcut decât începutul. […] Ea[46] nu zice: El ne-a introdus pe noi, mulţimea, în încăperea Sa; mulţimea a rămas afară şi mireasa intră singură în camera împăratului pentru a zări vistieriile tainice şi ascunse. […] Fecioarele se bucură pentru desăvârşirea miresei. În cele ale virtuţilor nu este pismă. Această iubire e curată, această iubire este fără cusur”[47].

Alergarea fecioarelor în buna mireasmă a Mirelui prefigurează viitoare unire deplină cu El: „Cauza dorinţei de a-L lăuda e simţirea Lui iubitoare […] şi atinge numai pe acela pe care scrierea îl numeşte fecioară. Aceasta ascultă de marea şi prima poruncă a legii, iubind din toată inima şi puterea acea frumuseţe a cărei descriere şi pildă şi ticluire nu o află cugetarea omenească. Aceste fecioare, deci, crescute prin virtute şi prin vârsta lor, ajunse în lăuntrul tainelor cereşti ale cămării de nuntă[48] iubesc frumuseţea Mirelui şi prin iubire Îl întorc spre ele însele”[49].  „Sufletul mai desăvârşit însă, întinzându-se mai cu tărie spre cele dinainte, a ajuns deja la ţintă şi se învredniceşte de comorile din cămară”[50].

Cei ce-L iubesc pe mire trebuie să depăşească perioada prunciei (duhovniceşti), atât de instabilă şi de influenţabilă, dar să nu ajungă nici la bătrâneţea zbârcită a păcatului; curăţia duhovnicească e tinereţe fără bătrâneţe în feciorie neîntinată, aceasta pentru că: „dreptatea este cuget neiscoditor, purtare nemincinoasă, cuvânt neprefăcut şi nepregătit mai înainte. Precum Dumnezeu se numeşte iubire, aşa se numeşte şi dreptate. De aceea spune şi înţeleptul în Cântarea Cântărilor: Dreptatea te-a iubit pe tine (Biblia 1914)”[51]. Iată, aşadar, câteva modalităţi de a ne menţine tinereţea (duhovnicească) în plină frumuseţe şi putere.

4:  Sunt neagră, dar frumoasă,

o, fete ale Ierusalimului,

ca sălaşele lui Chedar, ca perdelele lui Solomon.

„Şahor (negru) este culoarea jalei şi suferinţei. În Plângerile lui Ieremia 4, 7; 5, 10, culoarea morţii este opusă albului şi roşului care sunt semne ale vieţii şi bucuriei. – Faptul că mireasa se numeşte neagră, unii cercetători o socot egipteancă, una din soaţele lui Solomon”[52]. Nu înclinăm spre această din urmă opinie. „Culoarea pielii nu indică o rasă neagră, ci tenul unei tinere care lucrează afară, în arşiţă (vezi mai jos), spre deosebire de fetele Ierusalimului, fiice ale oraşului, cu tenul alb, cele ce se socoteau a fi repere ale frumuseţii, gata să le dispreţuiască pe celelalte. Sensul duhovnicesc pune accentul pe frumuseţea lăuntrică”[53]. Adică, sunt „neagră prin şubrezenia firii omeneşti, frumoasă prin har; neagră deoarece (mă trag) din cei păcătoşi, frumoasă prin taina credinţei”[54]. „Ea a arătat pocăinţă pentru păcate şi convertirea i-a dat frumuseţe. Dar, întrucât ea nu este curată încă de toată tina pământului şi încă nu era spălată în baia mântuirii, i se zice neagră”[55].  Sau, „fiind neagră din pricina păcatului şi unită cu întunericul prin fapte, m-a făcut frumoasă prin iubire, schimbând frumuseţea Sa în urâţenia mea. Căci mutând la Sine întinăciunea păcatelor mele mi-a trecut mie din curăţia Sa, El care cel dintâi m-a făcut, din urâtă, vrednică de iubit şi aşa m-a iubit”[56].

„Chedar, un trib de beduini din pustie. În campania lui Assurbanipal împotriva arabilor este pomenit printre alţi regi supuşi şi regele din Ki-da-ri”[57].  „Chedar: unul dintre urmaşii lui Ismael, fiul lui Avraam şi al egiptencei Agar (vezi Facerea 25, 13). Perdelele lui Solomon ar putea face trimitere la învelitorile cortului mărturiei şi apoi ale templului. Întrucât Solomon înseamnă Pace, poate fi vorba şi de acoperămintele ocrotitoare ale păcii. Potrivit altor lecţiuni, cuvântul nu ar fi Solomon, ci Salma, numele unui alt trib nomad din neamul arabilor”[58]. „La construirea cortului, oamenii foloseau iniţial pielea de capră neagră şi după aceea postavul gros de păr de capră sau alt material rezistent”[59].  „Ieriah înseamnă învelitoare, faţa de pânză ce acoperă cortul (şi care are culoare neagră fiind din păr de capră), dar are înţelesul şi de cort, precum ohel. În Ieşirea, cap. 26 şi 27, se vorbeşte de acoperământul din stofe preţioase al cortului mărturiei. Expresia se referă la cortul lui Solomon. Fata este neagră, de curte aristocratică, ce ţine de curtea regelui. – Pânza cortului era de altfel şi simbolul bolţii cereşti. Cerul era asemuit unui cort desfăcut (Psalmi 103, 3)”[60]. Dumnezeu-Cuvântul Îşi asumă, prin întrupare, şi urâţenia noastră, adică ia asupra Sa păcatele omenirii: „prin împărtăşirea Mirelui, chiar dacă ar fi vreunul sălaş al lui Chedar (întuneric), se face locaş al adevăratului Solomon, adică al Împăratului păcii, Care s-a sălăşluit în el”[61].

5: Nu vă uitaţi la mine cu sunt neagră,

căci soarele m-a ars;

feciorii maicii mele s-au ridicat asupră-mi

şi viile m-au pus să le păzesc;

dar via mea, pe ea, eu n-am păzit-o.

Nu vă uitaţi la mine că sunt neagră: „Apoi adaugă la cele spuse următoarele, prin care dă o întărire de trebuinţă înţelesului celor pe care le învaţă, ca să nu socotească pe Făcătorul cauza chipului întunecos, ci să vadă că libertatea fiecăruia a pus începutul acestui chip: nu vă uitaţi la mine că m-am făcut neagră. Nu am fost aşa prima dată. Nici nu se cuvenea ca, fiind plăsmuită de mâinile luminoase ale lui Dumnezeu, să iau culoarea unui chip întunecos şi negru. Nu am fost aşa, zice: ci m-am făcut pe urmă, căci nu am fost făcută neagră de la fire, ci urâţenia aceasta mi s-a adăugat, soarele schimbând chipul meu strălucitor în negru”[62].

„Feciorii maicii mele pot însemna fraţi vitregi, numai după mamă”[63].

„Fata devine păzitoarea viilor, dar de propria sa vie nu mai poartă grijă. Fecioria asemuită viţei-de-vie este un motiv vechi oriental, de regăsit şi în poezia veche egipteană. Ocupându-se de vii, propria sa vie nu o poate păzi şi din această pricină este arsă de soare. Via (kipos şi hortus) este din vechime simbolul fecioriei”[64]. Mai jos, câteva tâlcuiri ce ne par mai apropiate de duhul scrierii:  „Dar via mea, pe ea eu n-am păzit-o. Via e un simbol al femeii iubite (vezi şi Psalmi 127, 3). Silită de fraţii ei vitregi să se îngrijească de sufletele altora, Iubita şi-a neglijat propriul suflet, ceea ce îl face pe Sfântul Grigorie de Nyssa să definească acest ultim stih drept o plângere deschisă, generată de sentimentul smereniei”[65]. Via poate fi simbol al sufletului omenesc, aşa cum a fost sădit la început, cu menirea să rodească spre vinul bucuriei, pentru Dumnezeu, pentru semeni şi pentru sine însuşi. Nepăzindu-şi omul via curată, duşmanul a sădit în ea buruiana răului, sau cuvintele şi faptele pricinuitoare de otravă, pentru sine dar şi pentru ceilalţi: „După cum am înţeles noi, omul la început a fost făcut nelipsit de vreunul din bunurile dumnezeieşti. Datoria lui era numai să păzească bunurile, nu să le dobândească. Dar uneltirea duşmanilor l-a golit de însuşirile lui, ca pe unul ce n-a păzit sorţul cel bun, ce i-a fost dat prin fire de la Dumnezeu”[66].  Origen tâlcuieşte acest loc astfel: „Prigonitorii Bisericii s-au căit şi vrăjmaşii au revenit la steagul surorii lor şi au propovăduit credinţa pe care ei au încercat s-o nimicească”[67]. Cât priveşte nepăzirea viei proprii, „referă aceasta la toţi acei sfinţi preocupaţi de mântuirea tuturor şi vei vedea că, fără a (păzi) via proprie, nu poţi păzi pe a altora -, precum pentru a câştiga pe alţii (pentru Hristos), El însuşi a consimţit la unele pagube, şi slobod cum era S-a făcut Însuşi rob tuturor, iar ca să-i dobândească şi să-i câştige pe toţi, S-a făcut slab, ca pe cei slabi să-i câştige”[68].

Cel ce sporeşte în dobândirea virtuţilor plânge nu numai pentru că nu le-a păstrat de la început, ci şi pentru că se teme că nu le va putea păstra pe cele redobândite. Iar plânsul acesta ajută şi el la stăruirea în virtuţi şi la sporirea în ele: „Pentru că nu am păzit via, căzând din curăţie, am îmbrăcat înfăţişarea întunecoasă. Pe lângă acestea, acum după ce m-am făcut frumoasă şi luminoasă la chip pentru Dreptul ce m-a iubit, iarăşi privesc cu bănuială la starea mea de propăşire, ca nu cumva să pierd frumuseţea din neştiinţa de a mi-o asigura, odată ce n-am izbutit mai înainte să o păzesc”[69].

6:  Tu, cel iubit al sufletului meu,

o, spune-mi, tu,

în ce păşuni îmi eşti cu turma

şi unde-i faci odihna de amiază?

De ce-aş fi eu cătându-te-n neştire

Pe lângă mieii prietenilor tăi?

„Din lumea viţei-de-vie trecem în cea păstorească. Fata este păstoriţă ce-şi caută iubitul pe câmp unde îşi paşte turma lângă staulele păstorilor. De luat în seamă este faptul că ea îl caută pe băiat”[70].

„Pe o mare întindere a poemului, dialogul iubirii se desfăşoară în mediu pastoral. Iubita îşi doreşte o cale cât mai dreaptă spre Iubitul ei, ferită de rătăciri şi posibile alunecări”[71].

„Învăţaţi fiind de această regină[72] […], să alergăm, să venim la ea, ca feţele noastre să se lumineze. Să o întrebăm, căci nu va fi invidioasă ca să nu ne înveţe vieţuirea ei […]: Unde îţi păstoreşti turma, atotvăzătoare virtute? Unde dormi, veselia sufletului meu? Cine se va urca la cugetarea (meditaţia) Ta?  (Iar ea va răspunde): – Păstoresc în trezvie. Dorm în smerenie. Urcă la mine cel care, ajuns la înălţimea izbânzilor (virtuţii), coboară cu cugetul. Stă în iubirea mea cel atent şi care nu vagabondează mânat de pofte”[73].

SEP 4 traduce uşor diferit, arătând că mireasa îşi caută mirele învăluită (amănunt omis de Anania, probabil din motive prozodice): „Augustin (Sermones 46,33-37, PL[74] 38,289-292), când comentează termenul operta versus aperta, acoperită şi descoperită, nu se referă la textul grecesc, ci la textul latin, dar nu la cel al Vulgatei, unde nu e tradus termenul περιβαλλομένη. Cei faţă de care Biserica Mireasă se arată acoperită sunt ereticii, cei care s-au depărtat de Hristos şi au devenit păstorii cei răi; ei sunt numiţi încă prieteni, falşi însoţitori ai lui Hristos, pentru că îşi păstoresc turma în numele Lui. De aceştia se teme tânăra mireasă şi din această cauză nu vrea să se preumble în apropierea corturilor lor”[75].

Mireasa îşi caută Mirele în momentul maximei lumini, punct culminant al zilei: „nu reţine câtuşi de puţin alte timpuri când păşunează turma; seara, dimineaţa sau la apusul soarelui, caută doar momentul acela când, în măreţia zilei, Îl găseşte pe Mire în plină lumină, în strălucirea ei maiestuoasă”[76].  Când sufletul este unit deplin cu Dumnezeu prin iubire se află în lumină fără umbră, dar neputinţa miresei de a-L cuprinde cu totul pe Mire o face să implore mereu călăuzirea Sa îndreptătoare, spre a o feri de rătăcirile posibile: „iarăşi cheamă prin rugăciuni pe Mire dând Celui dorit ca nume iubirea lăuntrică faţă de El. […] Căci aşa Te numesc, fiindcă numele Tău e mai presus de tot numele şi-i negrăit şi necuprins de toată fire cuvântătoare. […] Arată-mi, aşadar, zice, unde-Ţi paşti turma, ca aflând păşunea mântuitoare, să mănânc hrana cerească, fiindcă cel ce nu o mănâncă nu poate să intre în viaţa cerească, şi alergând la Tine, Izvorul, să sorb din băutura dumnezeiască, pe care Tu o izvorăşti celor ce însetează. […] Fă-mi cunoscut, deci, zice, cum trebuie să mă culc şi care e calea spre odihna de amiază, ca nu cumva, neasigurată de buna Ta călăuzire, necunoştinţa adevărului să mă adauge la turmele străine de turma Ta. Acestea le-a spus îngrijorată de frumuseţea dăruită ei de la Dumnezeu şi dorind să afle cum poate să rămână pururi cu chipul cel bun”[77].  „Unit cu Dumnezeu, sufletul simte o bucurie de negrăit. Aceasta îl face să verse lacrimi de umilinţă, amestecate cu bucurie şi dulceaţă, şi iese afară din simţirea lumii şi aleargă după Mire, strigând cu glasuri negrăite: Înapoia Ta alerg, după mireasma mirului Tău; spune-mi Tu pe Care L-a iubit inima mea, unde-Ţi paşti turma, unde dormi în amiaza vederii curate, ca să nu fiu aruncată de la turmele drepţilor? La Tine sunt luminile tainelor mari!  Şi ducându-l Mirele în cămara vistieriilor Lui ascunse, îl face văzător plin de înţelepciune al raţiunilor zidirii”[78].

7:   - De vrei să faci cam cum te taie capul,

o, tu, cea mai frumoasă-ntre femei,

vezi turmele şi ia-te după ele

şi paşte-ţi tu ieduţele

pe-acolo unde-alături stau ciobanii!…

„Mai exact: Ţine-te de urmele (himaşeih) mielului sau iedului – a vietăţii mici”[79].

„Această replică pare a fi a prietenilor Iubitului, ciobani tolăniţi prin preajmă, care, nu fără o anumită hâtrenie, o avertizează pe fată asupra unui eventual pericol din parte-le”[80].

Suntem datori să ne îngrijim de paza bunurilor sufleteşti, iar nu de cele vremelnice, acestea neţinând, propriu-zis, de noi. Iar păzindu-ne sufletul, căpătăm conştiinţa vremelniciei tuturor celor ce-am adunat împrejurul nostru, însă, mai mult, descoperim minunata legătură a sufletului cu Dumnezeu: „Cel ce nu se cunoaşte pe sine cade din turma oilor şi paşte împreună cu iezii, a căror stare e de-a stânga[81]. Căci Păstorul cel bun a aşezat oile de-a dreapta, iar caprele, despărţindu-le de partea cea bună, le-a pus de-a stânga. Deci aceasta o învăţăm: că trebuie să privim la firea lucrurilor şi să nu ne abatem de la adevăr, păşind pe urmele celor rătăciţi. […] Dar cel ce caută spre ceea ce e propriu firii omeneşti, iar aceasta e raţiunea, va dispreţui obişnuinţa neraţională şi nu va alege ca bine nimic din ceea ce nu aduce sufletului un câştig. Căci nu e limpede judecata cu privire la cele ce sunt de ales din cele ce se văd, până ce nu vom ieşi din viaţă, când vom cunoaşte cui i-am urmat. Deci cel ce nu deosebeşte, din lucrurile înseşi, binele de rău, ci luându-se după urmele celor ce i-au premers, ia obişnuinţa trecută a vieţii drept învăţătoare a vieţii sale, adeseori, fără să ştie, se pomeneşte în timpul judecăţii celei drepte ajungând capră în loc de oaie”[82].  Origen tâlcuieşte acest loc într-un mod oarecum asemănător[83]: „află că dacă nu te cunoşti pe tine însuţi, dacă nesocoteşti măreţia ta şi nu ţii seama de ceea ce sunt Eu, cu un cuvânt, dacă nu şti aceasta, tu cea mai frumoasă între femei, atunci ieşi pe urmele turmelor şi le paşte, nu turmele oilor şi ale mieilor, ci ale caprelor. […] Tu vei fi cel din urmă dintre păstori, care nu stai în mijlocul oilor, ci în mijlocul caprelor. Iar rămânând cu ele, tu nu vei fi cu Mine, adică cu Bunul Păstor”[84].

8:   - Iubita mea, îmi pari ca o sireapă

La carele lui Faraon!

Îmi pari ca o sireapă: „Iubita e asemănată cu o tânără cabalină dintr-o herghelie nobilă, de rasă pură, zburdând într-un alai imperial”[85].  „Sus (cal) apare de circa 130 de ori în Vechiul Testament, dar la feminin o singură dată în acest vers. La egipteni, ca şi la greci, calul era folosit numai la tracţiune la care cu două roţi; la călărit abia în a XXV-a dinastie, în timpul regelui etiopean Pianchi, avem dovezi că ar fi fost folosit. Spre deosebire de bou şi măgar, animale de povară, calul ţine de parada regească, animal domnesc folosit la vânătoare în Egipt. Inscripţia Amenophis al II-lea vorbeşte despre cal, tot aşa poezia veche egipteană:  Ah, de-ai vrea să te grăbeşti / Să-ţi vezi iubita / Precum un cal pe câmpul de luptă. În lirica greacă, fata este asemănată cu calul în poezia lui Alkman şi Anacreon. Ultimul numeşte femeia poli thrikii. În Egipt, calul este admirat pentru iuţeala lui; în Elada şi aici, în textul nostru, este admirată frumuseţea lui, nobleţea sa împărătească. Iată-l pe tânăr într-o veche poezie egipteană: Oh, de-ai veni la mine / Ca un buiestru de-al regelui / De toate iepele ales / Cel mai bun din herghelii”[86].

Un suflet ce, împodobit cu virtuţi, înaintează spre Dumnezeu, e ca o sireapă la carele lui Faraon, căci e plin de putere şi calcă peste ispitele sau piedicile puse în cale de vrăjmaşi: „Şi sufletul care s-a apropiat de Dumnezeu pe drumul virtuţii e asemănat cu călărimea care surpă puterea egipteană[87]. […] Căci nu s-ar fi asemănat cu puterea aceea, care a surpat pornirile rele ale egiptenilor şi prin care s-a eliberat Israel, dacă n-ar fi împlinit el toate acele fapte de izbândă, cele care au surpat Egiptul şi cele care au pregătit calea spre Dumnezeu a celor ce s-au strămutat de la nămolul egiptean la pământul făgăduinţei”[88].  „Trebuie să primim şi noi pe Cuvântul ca pe un călăreţ asupra noastră şi, biruind călărimea egipteană cu carele şi călăreţii ei şi înecând toată puterea lor în apă[89], să ne asemănăm astfel puterii aceleia, scufundând în apă, ca pe o călărime, oastea potrivnică”[90].

9: Ce mândră ţi-i bărbia, precum a turturelei!,

grumazul tău, şirag de nestemate!;

Ce mândră ţi-i bărbia, precum a turturelei: Turtureaua e simbolul neprihănirii, iar grumazul bine cabrat e chip văzut al întoarcerii sufletului spre sine însuşi, sau a unei accentuate conştiinţe de sine: „Cei ce au băgat de seamă lucrurile acestea mărturisesc că această pasăre (turtureaua), după ce se desprinde din însoţirea conjugală, rămâne, pentru timpul de după aceea, străină de însoţire, în aşa fel că în ea se înfăptuieşte prin fire neprihănirea. […] (Iar) asemănarea grumazului cu arcul înfăţişează multe laude ce se potrivesc miresei. Întâi că, prin încovoierea grumazului, calul priveşte la paşii proprii ai picioarelor, iar prin aceasta îşi face drumul neîmpiedicat şi sigur, nelovindu-se de vreo piatră şi necăzând în vreo groapă. Şi nu puţin lucru este pentru bunul nume al sufletului să privească spre el însuşi şi să se sârguiască cu toată hotărârea pe drumul dumnezeiesc, ocolind şi sărind peste toate piedicile, ce se ivesc în drum din partea ispitelor”[91].

10: asemănări de aur îţi vom face,

cu râuri de argint.

Asemănări de aur îţi vom face, cu râuri de argint: Ceea ce cunoaştem noi despre Dumnezeu asemuim aurului. Dar mintea prinde doar o umbră a Lui şi aceasta într-un mod nedeplin, obscur, culegând doar din cele din jurul Lui, încropind un fel de chip al adevărului dintr-un şir de imagini, căci El scapă mereu înţelegerii noastre, asemenea irizărilor metalelor de preţ: „Căci după ce frumuseţea sufletului a fost asemănată cu călărimea, care a nimicit carele egiptenilor, adică cu oastea îngerească, iar Bunul Călăreţ spune că frâul acestei călărimi este curăţia pe care a înfăţişat-o asemănându-i fălcile cu ale turturelelor şi podoaba din jurul grumazului cu lanţul ce străluceşte de virtuţi, unii voiesc şi socotesc să adauge încă ceva la frumuseţea călărimii, împodobind-o cu asemănări de aur, în care ţintuiesc şi curăţia argintului, ca şi mai mult să strălucească frumuseţea podoabei, prin asemănarea strălucirii argintului cu strălucirea aurului. […] Dar se cuvine să nu trecem nebăgat în seamă faptul că nu se dă ca podoabă aurul în sine, ci asemănările aurului. Şi nu argintul însuşi, ci ţintele din materia aceea. Ceea ce ne-a venit în minte privitor la acestea este aceasta: toată învăţătura despre firea negrăită, chiar dacă arată un înţeles dumnezeiesc şi înalt, e o asemănare a aurului, nu aurul însuşi. Căci nu poate fi înfăţişat întocmai Binele mai presus de înţelegere, chiar de e Pavel cel ce a cunoscut în rai cele negrăite. Chiar de a auzit în rai cuvinte nespuse, nepovestite rămân înţelesurile privitoare la Dumnezeu. Căci negrăite zice că sunt înţelesurile acestor cuvinte”[92]. Străduinţa în urcuşul duhovnicesc revarsă asupra miresei darurile nepreţuite ale Mirelui: „El este Acela care va împodobi spiritul tău şi tu vei fi cu adevărat bogată, mireasă desăvârşită, în casa Mirelui”[93]. Ceea ce nu poate cuprinde cugetarea prin înţelesurile înguste şi limitate ale cuvintelor, cuprinde credinţa lucrătoare prin iubire: „Îţi vom face, suflete, care cu dreptate ai fost asemănat cu calul, nişte chipuri şi asemănări ale adevărului. Aceasta este puterea de argint a acestor cuvinte, că ele sunt în formă de scântei, neputând înfăţişa întocmai înţelesul lăuntric. Dar tu, primindu-le pe acestea, te vei face prin credinţă purtător şi locaş Celui ce Se va culca în tine prin sălăşluirea în tine”[94].

11: -  Stă regele culcat în aşteptare?:

din mir de nard eu răspândesc mireasmă.

Stă regele culcat în aşteptare?: din mir de nard eu răspândesc mireasmă. Biblia 1988 are: Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă. În casa lui Simon Leprosul, pe când stătea Împăratul Hristos la masă, a fost uns cu mir (Matei 26,7-13), împlinindu-se cele spuse în Cântarea Cântărilor. Ungerea s-a făcut de către o femeie numită păcătoasă în text, femeie în care mulţi cred a recunoaşte pe Maria Magdalena: „Maria este chipul aceleia despre care se zice: Nardul meu a revărsat mireasmă, căci ea a revărsat mir pe capul Domnului”[95]. Amestecul virtuţilor noastre cu bunătăţile lui Dumnezeu, sesizat de simţirea sufletului, e nardul lui Dumnezeu, născut din iubirea lui Dumnezeu vărsată în sufletul celui ce-L caută: „Şi apropiindu-se şi mai mult de Cel dorit, înainte de a i se arăta ochilor frumuseţea Lui, Îl atinge pe Cel căutat prin simţirea mirosului, primind oarecum prin puterea mirositoare calitatea trupului Lui. Şi zice că a cunoscut mirosul Lui prin buna mireasmă a mirului, cel al cărui nume este nard”[96].  „În Cântarea Cântărilor nardul dă miresei mirosul Mirelui; iar în Evanghelie, buna mireasmă a lui Hristos, care a umplut atunci casa, se face buna mireasmă a întregului trup al Bisericii, în tot pământul şi în toată lumea”[97].  „Ceea ce însemnează că faptele cele bune au miros de bună mireasmă. Dacă, dimpotrivă, păcătuieşti, păcatele vor împrăştia un miros dezgustător”[98].

12: Iubitul meu e săculeţ de smirnă

cu  noaptea stinsă între sânii mei.

Iubitul meu e săculeţ de smirnă cu noaptea stinsă între sânii mei. Biblia 1988: Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei.  „Cine este mai fericit decât acela care are ca oaspete al inimii, între sâni, în pieptul său (pe) Cuvântul lui Dumnezeu?”[99]. Prin virtuţi, sporind în asemănarea noastră cu Dumnezeu, prin faptele cele trupeşti şi sufleteşti deopotrivă, ne dăruim şi altora ca o tămâie binemirositoare, din mireasma revărsată în noi de Dumnezeu: „Iar tu, dacă vezi pe Mântuitorul meu coborând până la cele pământeşti şi smerite, atunci vei înţelege cum dintr-o uriaşă putere şi dintr-o mare măreţie dumnezeiască o mică picătură s-a scurs până la noi”[100].  „Şi mireasma buchetului spune că porneşte din locul în care stă binele ca într-o vistierie. Dar se spune că inima e şi izvorul căldurii din noi, de la ea împărţindu-se, prin artere, căldura în tot corpul. Deci cea care a primit în partea conducătoare a sufletului pe Hristos şi şi-a făcut inima buchet al acestei miresme îşi face toate deprinderile vieţii, ca pe nişte mădulare ale trupului, încălzite de Duhul ce străbate din inimă, nici o fărădelege nerăcind iubirea faţă de Dumnezeu, în nici un mădular al trupului”[101].

13: Mi-i strugure de chiparos iubitul,

în viile din En-Gaddi.

Mi-i strugure de chiparos iubitul, în viile din En-Gaddi. „En-Gaddi (= Izvorul iezilor); oază în apropiere de ţărmul vestic al Mării Moarte”[102].  „En-Ghedi (= izvorul caprelor) este o oază în pustia Iudeii, la apus de Marea Moartă. Pliniu, în Istoria naturală V,17, vorbeşte despre fertilitatea acestui loc unde cresc palmierii, iar Hieronymos vorbeşte despre balsam şi viţa-de-vie. În acest loc au trăit esenienii – după Pliniu şi Iosif Flaviu”[103]. Maturitatea duhovnicească a creştinului este dată de capacitatea de a se jertfi pentru Hristos, iar rodul ei deplin se relevă în a fi mereu în exerciţiul unei vieţuiri jertfitoare: „Aici este (chiparosul) începutul Cuvântului, sămânţa sa, începutul înfloririi cuvântului […]. Dar să vedem, acum, în care ţinut se află acest ciorchine al miresei? În viile din Engadi, ceea ce se tâlcuieşte cu: ochiul ispitei. Ochiul ispitei este viaţa de aici, atâta vreme cât noi stăruim în ispită, întrucât viaţa omului pe pământ este o ispită (Iov 7, 1: o încercare). Câtă vreme trăim în lumea aceasta noi suntem în viile din Engadi, iar, dacă ne învrednicim a fi sădiţi în altă parte, vom fi, prin plugarul nostru, ceea ce vom fi”[104]. Sau: „ Engadi arată locul gras, în care, fiind sădită, via îşi face rodul bine hrănit şi dulce. Căci cei ce s-au îndeletnicit cu geografia spun că ţinutul Engadi e bun pentru îngrăşarea ciorchinilor. Pentru că, aşa cum cel ce îşi are voia în însoţire cu legea Domnului şi toată noaptea şi toată ziua se gândeşte la aceasta, se face pom pururi verde (Psalmi 1, 1 urm.), îngrăşându-se prin curgerile apelor şi dându-şi rodul la vremea cuvenită, tot aşa şi via Mirelui, sădită în Engadi, sau în locul gras, adică în cugetarea adâncă ce e adăpată şi susţinută în creştere de dumnezeieştile învăţături, a rodit acest mugur bogat înflorit, în care vede pe cultivatorul şi îngrijitorul ei. Ce fericită este ţarina aceasta, al cărei rod se aseamănă cu chipul Mirelui!”[105].  Firea omenească, chip al lui Dumnezeu, rămâne permanent participantă la lumina divină, chiar dacă o percepe neclar. Dar participarea noastră la dumnezeiesc, deşi un dat, se cere sporită prin efort personal, de-a lungul întregii vieţi: „Aşadar, via îşi vesteşte rodul său, care nu e încă copt pentru vin, ci aşteaptă plinirea vremii, dar nu e nici cu totul neputincios spre îndulcire, căci, mai înainte decât gustul, veseleşte mirosul sufletului cu aburii nădejdii în aşteptarea bunătăţilor, îndulcind simţurile. Pentru că aşteptarea sigură şi neîndoielnică a harului nădăjduit se face gustare celor ce aşteaptă prin răbdare bunul aşteptat. Aşa este mugurele de chipru (înflorit), mugur ce-şi vesteşte vinul, dar încă nu s-a făcut vin, ci prin floare (iar înflorirea e nădejdea) îşi adevereşte harul viitor”[106].

14:    - Cât de frumoasă eşti, iubita mea,

cât eşti tu de frumoasă, cu ochii tăi porumbi!

„Porumbiţa e o comparaţie frecventă în Cântarea Cântărilor, ca simbol al purităţii şi credincioşiei. Cât despre ochii porumbelului, ei sunt vii, roşiatici, arzători şi curaţi”[107]. „Porumbelul, din pricina murmurului său continuu, este simbol al jeluirii în Isaia 38, 14; Iezechiel 7, 16, sau al nepriceperii în Osea 7, 11. Numai în Cântarea Cântărilor este folosit ca simbol al curăţeniei şi neprihănirii. Dalman spune că ochii limpezi cu desele clipiri amintesc de ochii fecioarei. În reliefurile, tablourile şi pictura egipteană apare ochiul sub formă de pasăre. Arta hieratică egipteană este izvorul acestor versuri, după Gerleman”[108].

E lăudată frumuseţea miresei, dar: „Mai înainte nu erai frumoasă, pentru că te înstrăinaseşi de frumuseţea Modelului şi, prin reaua învecinare cu păcatul, te schimbaseşi spre urâţenie”[109].  Omul se modelează după ceea ce alege în chip liber: „despărţindu-te de părtăşia răului, te-ai apropiat de Mire; iar odată ce te-ai apropiat de frumuseţea neapropiată, te-ai făcut şi tu frumoasă, primind ca o oglindă chipul frumuseţii Mele, căci omenescul se aseamănă cu o oglindă, preschimbându-se după cele alese de el. De vede aur, ia înfăţişarea aurului şi arată prin înfăţişări aceleaşi străluciri ale materiei”[110].

Ochii porumbi sunt ochii blândeţei, curăţiei, păcii şi nevinovăţiei şi străluceşte în ei pecetea vieţii duhovniceşti: „Dacă mireasa este departe de Mire, ea nu e frumoasă, însă devine frumoasă când se apropie să se împreune cu Cuvântul lui Dumnezeu. Şi într-adevăr, Mirele înţelege acum a fi foarte aproape şi a nu se mai depărta. […] Însă, cel care are ochi de porumbel vede just şi merită îndurare. Şi cine vede just, dacă nu cel ce se uită cu o privire neprihănită şi cu ochi curaţi? Dacă înţelegi Legea duhovniceşte, ochii tăi sunt porumbei”[111].

15: - Cât de frumos eşti tu, iubitul meu,

cât eşti tu de plăcut!

Cât de frumos eşti tu, iubitul meu, cât eşti tu de plăcut: Frumosul e identificat cu Cel ce există prin Sine, aşadar cu Cel din veşnicie. Numai frumuseţea Aceluia este netrecătoare: „Căci nu mi se mai pare nimic altceva frumos, ci m-am întors de la toate câte le socoteam mai înainte că sunt între cele frumoase, şi nu mă mai înşeală judecata despre ceea ce este frumos, ca să socotesc că mai e ceva frumos afară de Tine; nu mă mai înşeală lauda omenească, nici slava, nici faima şi puterea omenească. Căci acestea se colorează la suprafaţă cu închipuirea frumosului pentru cei ce privesc spre cele supuse simţurilor, dar nu sunt ceea ce se socotesc”[112].  „Când sufletul făptuitor începe să cunoască, minunându-se, pe Făcător, din măreţia şi frumuseţea făpturilor, şi să se desfăteze de bucuria pricinuită de ele, strigă şi el (acestea) plin de uimire”[113].

16: Ni-i aşternutul umbră şi răcoare;

în casa noastră grinzile-s de cedru

şi podu-n căpriori de chiparos.

„În sfârşit, cadrul în care cei doi iubiţi, mistuiţi de dor unul faţă de altul, se regăsesc mereu este natura trezită la viaţă. Pajiştea de iarbă verde le este aşternut, cedrii le sunt acoperiş, iar chiparoşii adăpost. Lipseşte din acest cadru orice element care ar sugera duritatea, ispita, păcatul”[114]. „Era obiceiul în Orient ca la naşterea unui băiat să se sădească un cedru, iar a unei fete – un chiparos. Când sosea ziua nunţii, cedrul şi chiparosul erau doborâţi şi din ei se făcea baldachinul nupţial. Versul vorbeşte aici despre o nuntă împărătească unde acoperişul casei nu-i din sicomor sau stejar obişnuit, ci din lemn nobil din care Solomon a ridicat Templul şi palatul său în Ierusalim”[115].

Ni-i aşternutul umbră şi răcoare; în casa noastră grinzile-s de cedru şi podu-n căpriori de chiparos.  Prin întrupare, Dumnezeu s-a revelat oamenilor, umbrindu-Şi, astfel, tăria de nesuportat a strălucirii dumnezeieşti (era singurul mijloc în care noi Îl puteam cunoaşte): „Pentru această taină, deci, sufletul fecioară a numit unirea cu Dumnezeu pat. Iar această unire nu putea să se înfăptuiască altfel, fără numai aşa, că Domnul S-a arătat nouă umbrit prin trup. El nu e numai Mire, ci şi ziditor de casă, El însuşi zidindu-ne pe noi drept casă şi dând materia întregii zidiri. Căci pune casei acoperiş, înfrumuseţând opera printr-o materie neputrezitoare. Iar acestea sunt cedrul şi chiparosul, lemne a căror putere e mai tare ca toată pricina de putrezire, nesupunându-se vremii”[116].

Mirele, închipuind pe Hristos, foloseşte la zidirea sa materiale nestricăcioase. Dacă culmea zidirii e omul, cedrul şi chiparosul arată virtuţile, materiale capabile să reziste asaltului ispitelor: „Cercetează, deci, de ce natură sunt arborii aceştia şi înţelege că cedrul nu putrezeşte şi că chiparosul e de un miros foarte plăcut, deci lucrează şi tu pentru a-ţi întări casa ta”[117]. Sfântul Ioan Casian întăreşte: aceste „esenţe de lemn sunt şi plăcut mirositoare şi nesupuse putrezirii şi pot rezista şi stricăciunii aduse de timp şi roaderii cariilor”[118].

---

[1] שיר השירים

[2]Cântarea Cântărilor, traducere din limba ebraică, note şi comentarii de Ioan Alexandru,   (în continuare, abreviat: CCIA), studiu introductiv de Zoe Dumitrescu –Buşulenga, p. 7

[3] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice,  p. 110

[4] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 111

[5] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 110

[6] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 115

[7] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 116

[8] CCIA, studiu introductiv de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, p. 9

[9] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, Omilie la slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, 9

[10] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, Cuvânt înainte către Olimpiada

[11] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 119

[12] BBVA, p. 871

[13] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 126

[14] Subtitlu prezent atât în Biblia Hebraica, cât şi în Septuaginta, în ambele trecut ca versetul 1; absent în Biblia Sacra Vulgata.

[15] CCIA, p. 47

[16] CCIA, p. 47

[17] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 118

[18] Corpus Christianorum. Series Latina, 1953, Turnhout, Belgium, Brepols

[19] SEP 4/I, p. 591

[20] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I

[21] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I

[22] BBVA, p. 872

[23] CCIA, p. 47

[24] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 2

[25] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLI, 14

[26] SEP 4/I, p. 592

[27] Patrologia greacă (ed. J.-P. Migne)

[28] SEP 4/I, p. 593

[29] BBVA, p. 872

[30] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, I

[31] BBVA, p. 872

[32] BBVA, p. 872

[33] Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, I, 11

[34] În Biblia 1988: Slava Lui acoperă cerurile…

[35] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I

[36] SEP 4/I, p. 593

[37] Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 64

[38] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 3

[39] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IX

[40] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 4-5

[41] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VI (29)

[42] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I

[43] CCIA, p. 48

[44] CCIA, p. 48

[45] BBVA, p. 872

[46] Fecioara, una dintre ele, vorbind în numele tuturor.

[47] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I,4

[48] Cum s-a văzut mai sus, nu toţi ajung în cea mai tainică încăpere, în vistieria celor negrăite; însă participă la nuntă.

[49] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I

[50] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, I (desigur, câtă vreme suntem încă în lumea aceasta, nu ni se descoperă deplin acele comori, ci doar pregustăm, uneori, din bunătăţile cereşti).

[51] Sf. Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, XXIV, 16

[52] CCIA, p. 48

[53] BBVA, p. 872

[54] Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, VII (35)

[55] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I,6

[56] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II

[57] CCIA, p. 48

[58] BBVA, p. 872

[59] Dumitru Abrudan şi Emilian Corniţescu, Arheologie biblică, p. 116

[60] CCIA, p. 49

[61] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II

[62] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II

[63] BBVA, p. 873

[64] CCIA, p. 49

[65] BBVA, p. 873

[66] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II

[67] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 7

[68] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 7

[69] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II

[70] CCIA, p. 49

[71] BBVA, p. 873

[72] virtutea

[73] Teolipt al Filadelfiei, Cuvinte duhovniceşti, imne şi scrisori, Cuvântul 2, despre trezvie şi rugăciune, 52-53

[74] Patrologia latină (ed. J.-P. Migne).

[75] SEP 4/I, p. 594

[76] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 8

[77] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II

[78] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, 149

[79] CCIA, p. 49

[80] BBVA, p. 873

[81] Nu întotdeauna se dă în Scriptură caprei (respectiv, iezilor) o conotaţie negativă!

[82] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, II

[83] Desigur, e cunoscut faptul că Origen i-a premers Sfântului Grigorie de Nyssa.

[84] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 9

[85] BBVA, p. 873

[86] CCIA, p. 50

[87] Solomon, de fapt, aseamănă Mireasa cu o sireapă egipteană. Sfântul Grigorie uzează de un mic artificiu, mutând centrul de greutate. Comentariul face aluzie, desigur, la trecerea prin Marea Roşie, descrisă în Cartea Ieşirea.

[88] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[89] E evidentă aluzia la apa Botezului!

[90] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[91] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[92] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[93] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 10

[94] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[95] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, I, 10

[96] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[97] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[98] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 1

[99] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 1

[100] Origen, Omilii la Cartea Cântarea Cântărilor, II, 2

[101] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[102] BBVA, p. 873

[103] CCIA, p. 51

[104] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 2

[105] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[106] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, III

[107] BBVA, p. 873

[108] CCIA, p. 51

[109] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[110] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[111] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 3

[112] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[113] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, III, 208

[114] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 117

[115] CCIA, pp. 51-52

[116] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor, IV

[117] Origen, Omilii la Cântarea Cântărilor, II, 4

[118] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, IX, 3

Comentarii la Ecclesiast

Introducere la Cartea Ecclesiastul

Ecclesiastul este prima dintre cele trei scrieri canonice atribuite lui Solomon. Sau, mai exact, e aşezată în prima poziţie în Scriptură, deşi se presupune că, din punct de vedere cronologic vorbind, aceasta ar fi fost ultima ca dată a scrierii, fiind socotită o operă de bătrâneţe a regelui Solomon.

Biblia Hebraica numeşte Cartea Qohelet[1], Septuaginta o numeşte Ecclisiastis (Εκκλησιαστης), iar Vulgata o intitulează Liber Ecclesiastes. Termenul qohelet ar deriva din substantivul qahal, care are înţelesul de mulţime, adunare, congregaţie, reprezentând echivalentul grecescului Ecclisia. Astfel, Ecclesiastul ar însemna cel ce vorbeşte unei adunări, cel ce vorbeşte înaintea mulţimilor.

Deşi numele lui Solomon nu apare nicăieri în carte, o seamă de indicii au făcut ca scrierea să-i fie atribuită, existând, însă, şi contestatari ai paternităţii acestuia. În ce ne priveşte, pentru simplificare, vom socoti pe Solomon drept autorul scrierii, revenind în comentariul nostru, acolo unde va fi cazul, cu unele precizări asupra problemei autorului cărţii.

Cartea Ecclesiastului a fost controversată atât în mediile iudaice, cât şi în Biserică. Ea a pătruns târziu în canonul Vechiului Testament, iar creştinii au adoptat-o abia într-un sinod ţinut la Iamnia, între anii 90 şi 100. Motivul acestor reţineri se găseşte în pesimismul cu care e impregnată scrierea. Acesta, însă, e contrabalansat de invitaţia la lepădarea celor din lume. Odată cu Noul Testament, şi Ecclesiastul a fost văzut într-o altă lumină, aşa cum socotim că va reieşi din comentariul nostru. Nu dorim a prelungi acest cuvânt introductiv, făcând invitaţia la  descoperirea tâlcurilor ascunse în această scriere aparte.

Comentarii la Cartea Ecclesiastul

CAPITOLUL 1 – Prolog. Nimicnicia celor omeneşti.

1: Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David,

regele lui Israel în Ierusalim.

„Cuvintele: gr. ρήματα: referirea poate fi pusă în legătură cu III Regi 11,41, unde este menţionată o Carte a faptelor/cuvintelor lui Solomon (βιβλίον ριμάτων Σαλωμον); este dificilă însă suprapunerea Cărţii Eclessiastului peste ceea ce pare a fi o cronică a faptelor regelui, chiar dacă ambiguitatea termenului debharim – ρήματα – cuvinte/fapte o îngăduie”[2].

Încă de la început, putem vedea sub chipul Ecclesiastului pe Hristos: „Mai întâi, să luăm spre cercetare titlul cărţii. În toate Bisericile se citesc cărţile lui Moise şi Legea, Proorocii, Psaltirea, toate cărţile istorice, şi tot ce ţine de Testamentul Vechi şi de cel Nou se propovăduieşte în biserici. Cum se face însă că numai această carte este împodobită prin excelenţă cu titlul de Ecclesiast sau carte bisericească? (…) Sau, poate, titlul cărţii are în vedere pe povăţuitorul bisericesc. Căci adevăratul conducător bisericesc care a adunat laolaltă, într-un singur tot, pe cele risipite şi a reunit într-o singură Biserică pe toţi care rătăceau în multe locuri duşi de diferite amăgiri, cine poate fi, dacă nu adevăratul Împărat al lui Israel, Fiul lui Dumnezeu, către Care s-a adresat apostolul Natanail zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel (Ioan 1,49.). Deci, dacă aceste cuvinte sunt ale Împăratului lui Israel şi dacă aceeaşi persoană este şi Fiu al lui Dumnezeu, precum zice Evanghelia, atunci desigur tot El este numit şi Ecclesiast (căpetenia Bisericii). Poate că pe drept cuvânt scoatem înţelesul titlului din acest concept, ca să facem cunoscut că puterea acestor cuvinte constă chiar în Acela care prin Evanghelie a întărit Biserica. Pentru că zice: Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David. Aşa îl numeşte Matei la începutul Evangheliei [pe Hristos] zicând că: Domnul este Fiul lui David (Matei.1,7)”[3].

Putem folosi filosofia omenească, graiul omenesc, arta omenească, adaptându-le exprimării dreptei credinţe: „Trebuie să aducem lui Dumnezeu cele mai frumoase şi cele mai preţioase roade ale vieţii din lume. Aceasta o fac cei ce se apără cu armele înţelepciunii lumeşti şi culeg sfintele şi dumnezeieştile noastre dogme, din strălucirea în cuvinte şi agerimea cunoştinţei şi aduc jertfă cuvântătoare ( raţională ) lui Dumnezeu”[4].

2: Deşertăciunea deşertăciunilor – a zis Ecclesiastul -,

deşertăciunea deşertăciunilor,

toate sunt deşertăciune.

„Deşertăciunea deşertăciunilor: un nominativ-genitiv care exprimă superlativul, excelenţa, culminaţia: compară cu cântarea cântărilor = cea mai frumoasă cântare sau cu veacul veacului = veşnicia. Deşertăciune = zădărnicie, nimicnicie, lipsă de valoare sau de folos”[5].  „Evagrie (Schol ad Ecl., 2) comentează versetul: Cum leacurile devin fără rost (μάταια) după vindecarea deplină, tot aşa raţiunile/principiile (οι λόγοι) veacurilor şi ale lumilor sunt fără rost după cunoaşterea Sfintei Treimi”[6].

„Prin cuvântul deşert se înţelege un lucru fără consistenţă, care-şi are fiinţa doar în pronunţarea cuvântului; iar realitatea care ar trebui să existe sub înţelesul numelui nu există, ci este numai un sunet nearticulat zadarnic şi gol la mijloc.[…] Şi, ca să nu mai arătăm unul câte unul toate lucrurile despre care se poate zice în general că sunt deşarte, vom defini pe scurt înţelesul acestui cu cuvânt: deşertăciunea este sau un cuvânt nesocotit, sau o acţiune prostească, sau un plan neserios, sau, în general, tot ce nu foloseşte la nimic”[7]. „De aceea cred că se îndreaptă şi Solomon spre întreaga fire corporală ca spre un fel de povară, care împiedică vioiciunea cugetului,atunci când zice: deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni”[8].  ,, Înţelepţii noştri pun atât de puţin preţ pe lucrurile sensibile, încât socotesc chiar şi trupurile lor ca pe o deşertăciune oarecare, iar alteori ca deşertăciunea deşertăciunilor după cuvântul Ecclesiastului”[9].

Despre deşertăciune au cugetat în general toţi Sfinţii Părinţi, efortul lor înscriindu-se în explicarea duhovnicească a acestei sintagme: „Înainte de a te apropia de har, faptele tale erau deşertăciunea deşertăciunilor”[10]. „Căci ce poate fi mai deşert decât aceea al cărui sfârşit e putreziciune şi ţărână?”[11]. „Deşertăciune deci este căutarea după bogăţii pieritoare şi nădăjduirea în ele. Deşertăciune, iarăşi este umblarea după onoruri şi ridicarea la înaltele dregătorii. Deşertăciune este urmarea poftelor trupului şi dorinţa după ceea ce mai în urmă trebuie să fie pedepsit cu asprime. Deşertăciune este să doreşti o viaţă lungă şi să nu te îngrijeşti de o viaţă cuvioasă”[12]. „Toate sunt deşertăciune, afară de iubirea de Dumnezeu şi de slujirea numai Lui singur”[13].  O concluzie la acestea: „Căci de fapt, după părerea mea, acest cuvânt cuprinde în el soarta fiecărui suflet: atunci când, după ce s-a dezbrăcat de cele de aici, se va muta la viaţa spre care a nădăjduit. Căci sufletul,fie că a făcut în viaţa aceasta o faptă dintre cele mai bune şi atunci ponegreşte viaţa în care era, nemaipunând preţ pe trecut în comparaţie cu ceea ce a aflat acum, fie că fiind împătimit de materie, sufletul vede pe cele ce nu le-a prevăzut şi află din experienţă că sunt fără rost lucrurile spre care s-a străduit în timpul vieţii. Atunci jelindu-se, va scoate acel strigăt, pe care-l scoatem noi oamenii când ne căim, redând prin vaiete necontenitele noastre strigăte: O, deşertăciunea deşertăciunilor şi toate celelalte”[14].

Să nu uităm că aceste cuvinte au fost scrise înainte de venirea lui Hristos: „Chiar dacă au avut vreo bucurie, drepţii Vechiului Testament n-au putut avea cea mai mare bucurie, căci în vremea lor nu se descoperise încă Împărăţia cerurilor şi nici nu se făcuse cunoscută făgăduinţa bunătăţilor viitoare. Dar acum, când stau în faţa noastră atâtea bunătăţi, când cunoaştem cu toţii care sunt realitatea şi sensul acestei vieţi, spune-mi, te rog, se mai poate întrista cineva, chiar dacă n-are nici o bucurie în viaţa aceasta pământească, şi, în general vorbind, mai poate socoti ca bun ceva din cele ce se întâmplă pe pământ, odată ce cunoaşte bunătăţile cereşti? Poate fi un suflet mai ticălos decât acela care, , în timp ce aşteaptă să se mute nu după multă vreme la cer, caută tihna din lumea aceasta şi veselia pământească, veselie ce nu se deosebeşte întru nimic de umbră? Solomon spune: Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni. Dacă omul care, mai mult decât toţi oamenii. A încercat pe propria-i piele valoarea plăcerilor din lumea aceasta, a vorbit astfel despre plăceri, cu mult mai mult noi trebuie să gândim aşa, noi, care nu avem nimic comun cu pământul, care am fost înscrişi în Cetatea cea de sus şi cărora ni s-a poruncit să locuim cu mintea în cer”[15].  „Vai celor ce se furişează printre bogaţi şi nu doresc slava lui Dumnezeu şi bogăţia Lui şi fie numai împreună cu El, pentru că lumea e deşartă şi toate cele din lume vor fi deşertăciunea deşertăciunilor, toate vor fi deşertăciuni! De aceea vor şi trece, dar Singur Dumnezeu Cel veşnic şi nestricăcios (I Timotei 1,17) va rămâne pururi, şi împreună cu El vor fi şi cei ce-L caută acum, care L-au iubit pe El în locul a toate”[16].

3: Ce-i rămâne omului din toată osteneala lui

cu care se trudeşte sub soare?

„Sub soare: sintagmă frecventă în Ecclesiast, desemnând universul terestru”[17].

4: O generaţie se duce, o generaţie vineri

şi pământul rămâne în veac.

„Aristotel (De caelo II,13-14) consideră pământul stabil şi imobil; afirmând că centrul universului, de care este atras pământul, şi centrul pământului sunt identice, el ajunge la concluzia că pământul este în mod necesar în centru şi imobil. Totuşi, afirmaţia din Ecclesiast nu trebuie luată în sens cosmologic; ea evocă perenitatea pământului în comparaţie cu trecerea generaţiilor”[18].

5: Soarele răsare, soarele apune

şi spre locul său zoreşte

„Drumul continuu, circular, al soarelui este prezent în miturile egiptene: soarele se întoarce de la apus spre răsărit, în timpul nopţii, într-o barcă. În Psalmi 18,5, soarele este imaginat pornind la drum ca un mire şi întorcându-se ca un bărbat puternic, după ce şi-a încheiat viguros călătoria. Descrierea din Ecclesiast este lipsită de manifestările forţei solare, sugerând mai degrabă un astru care ajunge cu efort la capătul drumului, de unde trebuie să pornească din nou”[19].

6: şi de-acolo se ridică mergând spre miazăzi

şi-apoi spre miazănoapte ocoleşte;

de-a roata se roteşte vântul

şi vânt se-ntoarce din rotirea sa.

7: Fluviile curg toate în mare

şi marea nu se umple;

fluvii se-ntorc de unde-au izvorât,

ca de acolo să purceadă iarăşi.

„Versetele 5-7: reprezentare ciclică a fenomenelor naturii, introducând sentimentul că şi omul, solidar cu natura, se repetă pe sine fără să-şi aducă nimic nou”[20].  „Durata extrem de limitată în timp a existenţei individuale, ca şi succesiunea neîntreruptă a generaţiilor umane, raportate la caracterul perpetuu şi neschimbător al spaţiului terestru, la aparenta fixitate a aştrilor şi la ritmicitatea imperturbabilă a fenomenelor naturii, aflată ea însăşi într-o perpetuă reîntinerire fac să se nască în sufletul autorului tristeţea şi deziluzia”[21].

„A numit trudă viaţa în trup, căci prin ea pământeanul nu-şi dă silinţa să câştige nici o faptă bună. Prin vorbele ce folos are omul vrea să spună: Ce rămâne sufletului din truda pentru existenţă a celor ce trăiesc pentru cele văzute? Şi în ce constă viaţa şi ce rămâne neschimbat din cele aparente? Soarele zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi, strălucind şi apoi întunecându-se pe rând şi luminează văzduhul de deasupra noastră, atunci când este deasupra pământului, iar prin apusul său aduce întunericul. Pământul este statornic şi rămâne neschimbat în temelii; ceea ce este fix nu se mişcă iar ceea ce se mişcă nu este fix. Toate apar în tot intervalul de timp fără să intervină nici o schimbare în mersul lor. Marea este ca un vas, care primeşte într-însa apele adunate din toate părţile. Şi nici curgerea apelor nu încetează, nici marea nu-şi ridică nivelul. Ce ţintă pot avea apele, care curg într-un vas care nu se umple niciodată? De ce primeşte marea apele curgătoare, rămânând totuşi la acelaşi nivel, fără să crească prin acest adaos? Ecclesiastul zice astfel pentru că, din aceste stihii în care trăieşte omul, se explică nestatornicia lucrurilor după care alergăm noi. Căci dacă înconjurul larg al soarelui nu are sfârşit şi nici schimbarea pe rând a lumii şi a întunericului nu se opreşte, dacă pământul rămâne ceea ce este în tărie, dacă râurile se ostenesc zadarnic să umple marea cea neumplută din fire, dacă marea primeşte zadarnic în ea curgerea apelor, neprimind în sânul ei surplusul care mereu se varsă în ea, dacă aşa se întâmplă cu stihiile acestea din care este alcătuită firea omenească, atunci se pare că viaţa constă tocmai din aceste elemente. Deci, de ce să ne mirăm dacă un neam se duce şi altul vine, iar drumul acesta se desfăşoară mereu în natură şi face să se succeadă generaţiile de oameni, aşa încât pe cea precedentă o izgoneşte cea care-i urmează şi o înlocuieşte? Aşadar, ce-i strigă Bisericii, prin acestea, cuvântul Ecclesiastului? Că, oamenilor, când veţi privi spre univers veţi cunoaşte firea voastră. Cele ce le observi tu, omule, cu privire la cer şi pământ, ceea ce vezi la soare, ceea ce înţelegi despre mare, să-ţi explice propria ta fire Căci are şi firea noastră, ca şi soarele, un răsărit şi-un apus. Are un singur drum pentru tot, una singură este rotirea călătoriei acestei vieţi. După ce am răsărit prin naştere, iarăşi suntem atraşi în joc spre locul de unde ne tragem. […] Şi acesta este un cerc care se învârteşte neîncetat în aceleaşi elemente. Precum vorbeşte cuvântul despre soare că, răsărind deasupra pământului, înaintează spre regiunile sudice, iar pe sub pământ coboară în partea opusă spre nord şi astfel înaintează mereu şi-şi parcurge drumul făcându-şi circuitul, tot astfel vântul rotindu-se se roteşte mereu. Deci aşa va porni şi duhul tău [c 1="cuvântul," 2="referindu-se" 3="la" 4="o" 5="parte" 6="(adică" 7="la" 8="vânt)," 9="numeşte" 10="întregul" 11="duh" 12="omenesc" language="ăci"][/c]. Duhul va face această mişcare de jur-împrejur, în cerc, după asemănarea vântului. Căci zice: Vântul suflă şi se întoarce prin cercurile sale. Cel ce înţelege toate acestea, să scoată mult folos pentru viaţa sa. […] Cel ce va lua aceasta în consideraţie să-şi petreacă viaţa cu mai multă înţelepciune, dispreţuind situaţia înşelătoare de pe pământ, şi învăţând din cele văzute că rangul înalt nu durează totdeauna, în schimb şi seriile de întâmplări potrivnice sunt schimbătoare. Nimic nu rămâne veşnic în starea în care este acum. Nici tinereţea, nici frumuseţea, nici fala politică. Şi acestea sunt partea acelora, cărora le merge bine în viaţă. Cei cărora viaţa în virtute li se pare anevoioasă, să-şi înveţe sufletul să fie tare, cum este pământul. […] Tu însă, care ai numai puţin de luptat, să nu fii mai neînsufleţit decât pământul, să nu fii mai neînţelept decât lucrurile lipsite de simţire. Tu cel ce iconomiseşti raţiunea cu socoteală şi rânduială pentru viaţa ta, după cum spune Apostolul, rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat (II Timotei 3, 14) cu statornicie de neclintit. Fiindcă şi aceasta este una din poruncile dumnezeieşti: Fiţi statornici şi neclintiţi (I Corinteni15, 53). Cumpătarea să-ţi rămână neschimbată, credinţa tare, dragostea statornică, stăruinţa în tot binele mereu aceeaşi, ca şi când ţărâna din tine ar dura în veci. Iar dacă cineva, întinzându-şi spre lăcomie pofta lui nemăsurată, ar fi nesătul ca marea de câştigurile ce-i curg de pretutindeni, el se va vindeca de boala sa privind spre marea propriu-zisă. Căci marea nu-şi iese din hotarele ei, oricâtă mulţime de ape ar curge în ea. Ea rămâne la acelaşi nivel, ca şi cum n-ar fi primit un   surplus de apă. Tot aşa şi firea omului este oprită în propriile-i măsuri în desfătarea cu bunurile de tot felul. Ea nu poate să-şi mărească pofta de a profita de bunurile sale, pe măsura bunurilor. Şi când afluenţa de bunuri nu încetează, facultatea de a se folosi de ele rămâne în limitele ei. Aşadar, dacă desfătarea nu poate fi mărită dincolo de limitele fireşti, atunci de ce am târî după noi afluenţa de bunuri şi nu luăm niciodată din ele sau din prisosul lor spre a face un bine altora?”[22].

Repetarea ciclică a fenomenelor naturii e dată şi menţinută de Dumnezeu printr-o acţiune de conservare, care are un caracter supranatural: ,,Că şi apele curg datorită poruncii dumnezeieşti, iar marea rămâne împrejmuită de hotarele ei, datorită legii celei dintâi, care spune: Să se adune apele într-o adunare (Facerea 1, 9)”[23].

Omul e singura fiinţă care, aparţinând lumii văzute şi imprimate de raţionalitate, e conştientă de această raţionalitate a ei şi, odată cu aceasta, de sine însăşi: „Deci şi Cuvântul, când este socotit sus, când jos, după vrednicia şi după raţiunea şi modul de comportare al celor ce cultivă virtutea şi se străduiesc după cunoştinţa dumnezeiască”[24].

8: Cuvintele cu toatele-s trudite:

nu va putea să le grăiască omul;

ochiul nu se va-ndestula de ceea ce vede

şi nici urechea de ceea ce aude.

„Ce zbucium vede Ecclesiastul în cuvânt, de vreme ce emiterea sunetului din punct de vedere fizic, nu produce oboseală? […] Dar nu orice vorbă se cuvine să fie concepută ca un cuvânt, ci omul preferând celor văzute virtutea împlinită în faptă, ea să se facă cuvânt spre învăţătura vieţii acesteia,un cuvânt despre cele învăţate. Toate cuvintele de felul acesta sunt obositoare pentru cei care, după ce au fost călăuziţi spre virtute au pus apoi în practică cele învăţate în ei înşişi. Iată ce înseamnă că se cuvine să ne împărtăşim noi mai întâi din roadele pentru care muncim prin virtute, mai mult decât ceilalţi. Sau poate cuvântul vrea să explice şi neputinţa firii cuvântătoare. Căci mintea, trecând dincolo de simţuri, care au fost numite deşertăciune, şi strecurându-se cumva spre contemplarea celor nevăzute, dă cuvântului posibilitatea de a prezenta cele inteligibile. În cazul acesta cuvântul este foarte obositor fiindcă sunetul interpretativ nu află nici un meşteşug pentru redarea celor de nespus. Toată ştiinţa minţii omeneşti este slabă în enunţarea celor neajunse. Iar dacă vorbind despre acestea este osteneală, care covârşeşte putinţa omenească de a vorbi, ce să zicem că vor suferi cei ce vorbesc despre însuşi Cuvântul prin excelenţă sau despre Părintele Său? Într-un fel, toată lauda şi toată vorba mare nu este decât gângăveală şi tăcere în comparaţie cu adevărata importanţă a acestei probleme. Ca să spunem mai cu seamă despre aceasta, că oricât şi-ar pune cineva toate gândurile în mişcare şi n-ar omite nici o idee dumnezeiască, şi dacă ar asemăna vorbirea, oricât de frumoasă ar fi ea, cu importanţa subiectului, cuvântul nici nu există. Căci nu va putea omul să vorbească… Văzul nu fixează imaginea ce se formează în suflet despre obiect, ci privind mereu ca şi când încă nu am vedea ceea ce percepem cu simţul, căci văzul nu poate trece dincolo de culoare şi activitatea lui se reduce la ceea ce se vede din suprafaţa obiectelor existente. De aceea zice: ochiul nu se satură să vadă şi urechea nu se umple de câte aude. Nu-i în firea simţului auditiv ca, după ce a receptat sunetul, să-l împlinească prin cuvântul respectiv. Căci nu se va afla nici un cuvânt care să reproducă în sine cu de-amănuntul obiectul discuţiei. Şi dacă nu poate să-l umple, cum să fie umplut auzul cu auzirea cuvintelor despre obiecte”[25].  „Omul nu poate să cuprindă cu mintea sa, ori să explice prin cuvinte organizarea operei divine. Nu e de ajuns, numai din acestea, să vedem că Dumnezeu, Creatorul tuturor fiinţelor, orânduieşte toate conducându-le spre bine şi, silindu-se să menţină în asemănare cu Sine ceea ce El a chemat la viaţă, elimină răul din hotarul statului Său, prin înlănţuirea inevitabilă a destinului”[26].

Omului i se cere să trăiască în acord cu legile credinţei: „Tu, însă, [bogatul], ţi-ai făcut nesăţios sufletul spre vătămarea oamenilor. Câte-i vede ochiul, atâta pofteşte lacomul; Ochiul nu se va sătura de a vedea, iar iubitorul de arginţi de a lua”[27].  Cuvintele Ecclesiastului pot avea şi sens pozitiv, când lăcomia sădită în noi o întrebuinţăm spre bine: „Urechile voastre s-au deschis acum, pentru auzirea vorbirii despre Dumnezeu, iar Biserica nu-i sătulă niciodată de astfel de auziri adeverind cuvintele Ecclesiastului că nu se satură urechea de a auzi”[28].  „Sârguieşte-te deci de abate inima ta de la îndrăgirea celor văzute şi înalţă-te spre cele nevăzute. Cei ce urmează pofta trupului îşi pângăresc cugetul şi pierd harul lui Dumnezeu”[29].

9: Ceea ce este a mai fost,

ceea ce s-a petrecut se va mai petrece

şi nimic nu-i proaspăt sub soare.

„Aceste mărturii confirmă ambele lucruri deodată: şi că au existat veacuri înainte de această lume şi că tot aşa vor mai exista şi alte veacuri după ce murim noi”[30].  Desigur, lucrarea din care am citat va fi privită cu prudenţă.

„Deci, ce urmăreşte întrebarea? Ca noi, în consecinţă, să ne comparăm cu dânsul prin mijlocirea celor ce am aflat şi să zicem: dacă totul e deşertăciune, e limpede că nimic din toate acestea nu s-au făcut, pentru că nu au consistenţă. Căci ceea ce este deşert, este cu totul ireal. Iar despre ceva ireal, nimeni n-ar socoti că s-a întâmplat. Dacă, deci, toate acestea nu există, spune-mi ce va rămâne în fiinţă după ce s-a întâmplat? Înţelege ce se va întâmpla şi vei pricepe ce s-a întâmplat. În cazul acesta şi eu trebuie să înţeleg prin acest lucru, o, omule! cum vei fi, când te vei ridica prin virtute: dacă vei da sufletului cele mai bune trăsături şi dacă vei fi în toate privinţele fără nici o pată. Dacă vei şterge toată necurăţia întinărilor din firea ta, vrei să ştii cum vei fi atunci când vei fi înfrumuseţat cu toate aceste fapte bune? Şi cu ce podoabă te vei îmbrăca? Dacă ai înţeles acest lucru cu raţiunea ta, vei afla ce s-a întâmplat şi ce trebuie cu adevărat să se întâmple, adică să fii după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Facerea 1, 26). Şi unde este acum această asemănare, voi întreba pe Cel ce ne învaţă aceste cuvinte? Asemănarea a fost odată; şi este nădejde să fie şi în viitor, dar acum nu există. Însă cel care ne învaţă lucruri sublime, ne răspunde totuşi cu acelaşi cuvânt; că de aceea trecutul se numeşte deşertăciune, fiindcă în trecut nu exista această asemănare. Şi ce este? Zice ceea ce a mai fost, aceea se va mai petrece? Nici unul dintre ascultători să nu socotească vorbărie şi petrecere zadarnică de cuvinte distincţia dintre s-a născut şi a fost creat. Căci, pentru fiecare din cele două expresii, cuvântul arată deosebirea dintre suflet şi trup. Sufletul s-a născut, iar trupul a fost creat. Nu fiindcă cele două cuvinte au fiecare alt înţeles s-a folosit cuvântul de această deosebire, spre lămurirea fiecăruia, ci pentru ca să-ţi dea ţie avantajul de a gândi despre fiecare din cele două cuvinte.  Sufletul s-a născut la început şi a fost aşa fel înzestrat ca şi în viitor să se poată prezenta curăţit. Iar trupul a fost făcut, alcătuit de mâinile lui Dumnezeu, în aşa fel încât să învieze la vremea cuvenită. Căci trupul a fost făcut la început întocmai în starea în care îl vei vedea la înviere. Fiindcă învierea nu-i nimic altceva decât revenirea la starea de la început. Apoi la acestea adaugă şi următorul adevăr, zicând că nu există nimic care să nu fi fost de la început. Căci zice: Nimic nou  nu-i sub soare”[31].

O explicaţie referitoare la mişcarea ciclică a lumii: „El menţionează, adică, pe primele şi pe ultimele ca fiind aceleaşi şi ca fiind cu adevărat, iar pe cele de la mijloc şi trecătoare nu le pomeneşte nicidecum în acest loc”[32].

10: De grăieşte cineva, zicând: „Iată ceva nou!”,

iată că acel ceva a fost în alte vremuri,

în cele ce-au fost înaintea noastră.

Pogorârea Domnului nostru Iisus Hristos şi Întruparea Sa răscumpărătoare, care ne-a dat din nou darul Duhului Sfânt, pierdut prin neascultarea lui Adam, este singurul lucru nou sub soare: „Aceasta înseamnă pogorârea şi fiind Dumnezeu desăvârşit, se face om desăvârşit şi săvârşeşte cea mai mare noutate din toate noutăţile, singurul nou sub soare, prin care se arată puterea infinită a lui Dumnezeu”[33].

11: Ce-a fost întâi nu-i nici în amintire,

nici de ce-a fost pe urmă nu-şi vor aduce-aminte

urmaşii de la urmă.

„Rotirile ciclice sunt atât de uniforme, seamănă atât de mult între ele, lipsite de reliefuri şi culori specifice, încât ele se şterg chiar din memoria colectivă; totul va fi uitare”[34]. „Şi soarele, şi luna, şi vântul, şi fluviile îşi urmează implacabil, de mii şi mii de ani, mişcarea lor ciclică, pe când oamenii se perindă într-o succesiune neîntreruptă. Sunt ca valurile ce zi şi noapte se sparg la ţărmul mării. Odată ce ei părăsesc scena istoriei, se şterge şi pomenirea lor…”[35].

„Să nu te miri dacă întâmplările acestea au fost uitate; căci şi prezentul va fi odată acoperit de uitare fiindcă ori de câte ori firea noastră se apleacă spre rău, noi uităm binele; iar când, dimpotrivă, ne hotărâm pentru bine, atunci răul este cufundat în uitare. Socotesc că acesta este înţelesul cuvintelor care sună astfel: Nu există nici o pomenire despre cele ce au fost mai înainte şi nici despre cele ce vor fi pe urmă nu va fi nici o pomenire. Ca şi cum ar zice că pomenirea evenimentelor de după fericirea de la început, prin care întâmplări firea omenească a ajuns la rele, va şterge amintirea celor ce vor urma. Căci după întâmplările din ziua cea de pe urmă (a lumii) nu va mai exista amintirea acelora; adică ziua cea de pe urmă va aduce în firea omului ştergerea amintită despre rău, în Iisus Domnul nostru…”[36].

12: Eu, Ecclesiastul,

am fost rege peste Israel în Ierusalim.

„Cu toată zestrea lui sofianică, celebrul rege al înţelepciunii nu a fost în stare să agonisească ori să ofere un strop de fericire”[37].  Am fost: „Timpul trecut al verbului nu implică faptul că Ecclesiastul ar fi renunţat la tron în vremea când scria acest text; o asemenea interpretare este însă posibilă şi ea a generat o legendă talmudică în care Solomon ar fi fost silit să-i cedeze tronul demonului Asmodeu, care a domnit până când regele, căindu-se, s-a întors”[38].

„Zice: Eu, Ecclesiastul. Iar cine e Ecclesiastul ştim: este Cel ce adună laolaltă cele rătăcite şi risipite şi care face din toate o singură Biserică şi o singură turmă, pentru ca toate să nu ţină decât de glasul iubitor şi făcător de viaţă al Păstorului. Căci El zice: Cuvintele pe care Eu le spun sunt duh şi viaţă (Ioan 6, 63). Acesta se numeşte pe Sine Ecclesiast precum se numeşte: doctor, şi viaţă, şi înviere, şi lumină, şi cale, şi uşă, şi adevăr. El şi-a dat numirile iubirii de oameni. Şi precum cuvântul doctor este familiar bolnavilor şi cuvântul viaţă se va face lucrător asupra celor morţi, când ei vor auzi glasul Fiului Omului şi nu vor mai merge în păşunea morţii ca la început; precum cei ce sunt în morminte caută cuvântul învierii, iar celor din întuneric li se potriveşte cuvântul lumină şi celor rătăciţi cuvântul cale; precum uşă li se potriveşte celor care trebuie să intre, tot aşa numirea de Ecclesiast (Bisericesc) este aleasă pentru cei ce formează Biserica. Aşadar cu noi vorbeşte Ecclesiastul şi deci să ascultăm cuvintele Lui noi, cei ce formăm Biserica. […] Ce zice deci Ecclesiastul? - Eu am fost împărat peste Israel în Ierusalim. Când a fost aceasta? Desigur atunci când: a fost pus împărat peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului (Psalmi, 2, 6). Către Care a zis Dumnezeu: Fiul Meu eşti Tu şi Eu astăzi Te-am născut (Psalmi, 2, 7). Căci pe Cel ce a făcut toate, Părintele veacurilor zice că L-a născut astăzi, pentru că prin acest cuvânt a aşezat numele vremelnic lângă numele naşterii. Cuvântul a arătat aici nu existenţa cea mai înainte de veci, ci existenţa cea în trup, naşterea cea de sub vreme, spre mântuirea oamenilor”[39].

13: Şi inima mi-am pus-o să caute

şi cu-nţelepciune să cerceteze

despre toate câte se petrec sub cer,

că anevoioasă nevoinţă

le-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor,

cu ea să se nevoiască.

„Acestea le expune Ecclesiastul cel nemincinos învăţându-ne, aşa cred eu , taina cea mare a mântuirii, în vederea căreia Dumnezeu S-a arătat în trup. Căci zice:Am pus în inimă ca să cercetez şi să socot cu înţelepciune despre toate câte se fac sub cer. Iată pricina pentru care Domnul a locuit printre oameni în trup, ca să-şi pună inima Sa, să cerceteze cu înţelepciune cele ce se petrec sub cer. […] Ecclesiastul a venit să cerceteze ce anume s-a petrecut sub cer din cele ce nu au fost de la început şi cum a intrat deşertăciunea în lume? […] Deci a venit Ecclesiastul să cerceteze cu înţelepciunea lui ce s-a întâmplat sub soare; ce fel de confuzie s-a făcut între lucrurile de aici de pe pământ, cum ceea ce există a fost robit de ceea ce nu există; cum s-a întărit ceva inconsistent asupra existenţei reale. Şi a văzut că: a dat Dumnezeu fiilor oamenilor un chin rău, ca să se chinuiască între ei. Nu denotă respect faţă de Dumnezeu, precum poate înţelege uşor oricine, să credem că Dumnezeu însuşi a dat oamenilor chinul cel rău. Sau atunci admitem că pricina răului este Dumnezeu. Pentru că, dacă cineva este bun din fire, este şi pricinuitor de bunătăţi, fiindcă tot pomul bun face roadă bună (Matei, 7, 17) şi nici strugurii nu cresc în spini, nici din viţa de vie nu cresc spini.(Luca 6, 45) Aşadar cel bun din fire n-ar  putea să scoată ceva rău din visteriile sale, căci nici omul bun nu grăieşte vorbe rele din prisosul inimii sale bune, ci vorba îi corespunde firii. Deci, cu atât mai mult izvorul bunătăţilor nu poate revărsa din propria sa fire nimic rău? O gândire mai evlavioasă ne dă de înţeles că darul cel bun al lui Dumnezeu, adică libertatea voinţei omeneşti, prin întrebuinţarea ei păcătoasă din partea omului a devenit unealtă spre păcat. Căci liberul arbitru şi neînrobirea este ceva bun din fire, iar pe cel supus jugului necesităţilor nimeni n-ar putea să-l socotească un bun, chiar dacă ar face bine. Ci însăşi pornirea independentă a minţii, alunecând din lipsă de învăţătură spre alegerea răutăţii, a devenit pentru suflet un chin, atunci când, din mişcările cele sublime şi cinstite s-a risipit în cele pătimaşe ale firii lui. Acesta este înţelesul cuvântului a dat, nu fiindcă Dumnezeu ar fi introdus răul în viaţa oamenilor, ci fiindcă omul în neghiobia lui s-a folosit de bunătăţile dăruite de Dumnezeu, ca să slujească relelor. […] Mintea cea limpede nu va susţine că Dumnezeu a unit cu firea omenească ceva nepotrivit. Ci pune vina pe libertatea voinţei omeneşti, oricât ar fi ea un bun, oricât ar fi ea un dar al lui Dumnezeu, dăruit firii. Însă prin prostia omului a devenit o forţă  care ne mână în partea potrivnică”[40].

14: Văzut-am toate lucrurile

care se fac sub soare,

şi, iată, toate sunt deşertăciune

şi vânare de vânt.

„Vânare de vânt: osteneală pe cât de zadarnică pe atât de nesăbuită; nebunie”[41].

„Autorul ţine să ne încredinţeze că spusele sale nu sunt doar reflexii lipsite de sens, ci sunt expresia unei profunde şi minuţioase cercetări a realităţii cotidiene, pentru că, afirmă el, m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile care se fac sub soare. Prin urmare, autorul n-a fost doar un observator neutru, din exterior, al spectacolului vieţii, ci s-a implicat personal în desfăşurarea acestuia…”[42].

„Aşadar, Ecclesiastul a văzut că: toate câte s-au făcut în viaţa cea de sub soare erau deşertăciune, […] a adăugat şi pricina pentru care lucrurile stau astfel: că nu Dumnezeu este cauza acestora, ci libera alegere a înclinării omeneşti, pe care Ecclesiastul a numit-o duh. El acuză acest duh nu fiindcă ar fi existat de la început, căci dacă ar fi existat de la început n-ar fi putut să fie învinuit. Dar, fiind  pervertit, acest duh a ieşit din ordinea prestabilită”[43]. Când omul împlineşte poruncile dumnezeieşti, cu ajutorul harului, dobândeşte şi libertate faţă de patimi şi înfierea Duhului, deosebindu-se de oamenii trăitori în duhul lumii acesteia:  „Fă ca să se întărească întru mine omul duhovnicesc şi inima mea să alunge toată grija cea fără folos şi toată strâmtorarea, să nu fiu tras de tot soiul de pofte după vreun lucru deşert, chiar de preţ, ci să le privesc pe toate ca pe nişte lucruri trecătoare, iar pe mine ca pe cel ce trece tot aşa ca şi ele. Căci nimic nu e statornic sub soare, unde toate sunt deşertăciune şi mâhnire a sufletului”[44].

15: Ceea ce e strâmb nu poate fi îndreptat,

ceea ce lipseşte nu se poate număra.

„De aceea Scriptura îi numeşte pe aceştia oameni strâmbi, pentru că prin exagerare sau prin micşorare se îndepărtează de calea de mijloc. După cum o linie e strâmbă când îşi pierde direcţia ei dreaptă şi este când convexă, când concavă, tot aşa şi o inimă este strâmbă când se înalţă din pricina îngâmfării şi când se înjoseşte din pricina durerilor şi a micşorării sufleteşti”[45].

Darurile harului divin se păstrează şi se înmulţesc prin smerenie şi se pierd prin mândrie, îngâmfare şi trândăvie. Sufletele iubitoare de adevăr şi de Dumnezeu, rănite de dorul cerului şi flămânzind după plinătatea virtuţilor, nu-şi pun încrederea în ele însele, ci cu atât mai mult doresc iluminarea Duhului, cu cât se învrednicesc mai mult de darurile cele duhovniceşti. Cu cât se îmbogăţesc mai mult cu atât se socotesc mai sărace şi tânjesc după cele cereşti: „Căci zice: Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta. Căci perversitatea nu este proprie zidirii rânduite de Dumnezeu, întrucât aşa cum un meşter, care lucrează în meseria sa după propriul lui plan, potriveşte cu dreptarul sau cu sfoara părţile care prin poziţia lor artistică, una faţă de alta, îi desăvârşesc lucrarea, iar dacă vreo parte n-a fost îndreptată cu sfori, dreapta armonie nu primeşte acea parte strâmbă nicidecum, ci trebuie să fie potrivită după direcţia sforii ca să aibă o linie dreaptă, tot aşa se exprimă şi Ecclesiastul că firea cea strâmbată de răutate nu poate să existe într-o fiinţă împodobită cu raţiune dreaptă. Şi mai zice: Ceea ce lipseşte nu se poate număra. Obiceiul scripturistic ne învaţă să înţelegem că a lipsi înseamnă a nu fi de ajuns. […] Aşadar şi aici când zice lipsă cuvântul a arătat faptul de a lipsi; iar ceea ce lipseşte nu poate fi în numărul celor ce sunt. Căci şi ucenicii cât timp erau în număr deplin, erau 12 la număr. Dar după ce a pierit fiul pierzării, numărul a rămas trunchiat, pentru că cel ce lipsea n-a mai fost pus în numărul celor rămaşi. Căci, după ce Iuda a pierit, ucenicii erau şi se numeau cei unsprezece. Deci ceea ce lipseşte nu poate fi numărat. Şi vrei să ştii ce înseamnă acest cuvânt? Că odată, fiecare din noi eram număraţi într-un întreg; căci şi noi alcătuim acea sută sfântă de oi cuvântătoare (Matei 18, 11). De când acea singură oaie s-a rătăcit de la viaţa cea cerească, adică după ce firea noastră a fost sfâşiată şi dusă spre locul acesta amar şi întinat, nu se mai pomeneşte acelaşi număr de oi nerătăcite, rămase în turmă, ci sunt numai 99. Căci ceea ce este deşert nu se poate pune în numărul oilor existente. Ceea ce lipseşte nu va putea fi numărat. Deci a venit (Domnul) să caute şi să mântuiască oaia cea pierdută şi luând-o pe umeri s-o aducă iarăşi la cele care sunt în realitate oi, pe cea care pierit din pricina deşertăciunii lucrurilor fără consistenţă. Pentru ca numărul zidirilor lui Dumnezeu să fie iarăşi reîntregit prin aducerea înapoi a oii celei pierdute la cele care nu fuseseră pierdute”[46].

16: Grăit-am eu în inima mea, zicând:

- Iată, m-am umplut de slavă

şi i-am întrecut în înţelepciune

pe toţi cei de dinaintea mea în Ierusalim

şi inima mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

,,Omul care este destoinic în orice fel de înţelepciune, acela este propriu vorbind gnostic”[47]. Aici, gnosticului i se conferă o treaptă superioară celei a credinţei. Simplul credincios rămâne la acceptarea doctrinei creştine; crede, este convins de ceea ce crede; printr-o pornire spontană, primeşte tot ce-i spune Biserica, se supune canoanelor bisericeşti, întreaga lui viaţă este un act de ascultare şi de îndeplinire a poruncilor. Gnosticul, în schimb, este omul care primeşte adevărurile credinţei prin demonstrarea, clarificarea şi cunoaşterea acestor adevăruri. Gnosticul ştie adâncimea lor şi le descoperă urmele sub învelişul simbolic al cuvintelor dumnezeieştilor Scripturi; viaţa lui e viaţă de libertate, a trecut dincolo de treapta supunerii şi ascultării, este prietenul lui Dumnezeu.

„Acum înţeleg că înţelepciunea ne-a vorbit prin însuşi Solomon cel în trup şi ne-a vorbit despre acele subiecte prin care mai cu seamă putem fi îndemnaţi să dispreţuim acele lucruri după care se străduiesc oamenii. […] Am văzut, zice, în jurul meu măreţia puterii şi fala împărăţiei, adunându-se una peste alta şi nu m-am oprit la prezent, nici n-am socotit că este suficient pentru binele vieţii acesteia ceea ce am obţinut fără osteneală. Ci, mai presus de acestea am pus dobândirea înţelepciunii despre univers. Acest lucru nu este posibil decât numai cu osteneală şi sudori. De aceea, după ce a zis Ecclesiastul: Am grăit eu în inima mea zicând: iată sunt mărit, a şi adăugat: şi am strâns înţelepciune. Căci fala puterii care mi-a revenit automat eu am sporit-o cu adaosul înţelepciunii. Zicând acestea, după părerea mea, că mai cu seamă prin asta trebuie să ne arătăm superioritatea faţă de împăraţii de dinainte şi să avem mai multă înţelepciune. Căci am strâns mai multă înţelepciune decât toţi care au fost înaintea mea în Ierusalim. Şi am înţeles acestea din cele ce se întâmplaseră înaintea mea. Într-adevăr, cine nu ştie că înţelepciunea iubitorilor de osteneală este alcătuită din cunoaşterea câştigată din ostenelile făcute înainte de alţii? De aceea zice: Inima mea a avut din belşug înţelepciune şi cunoaştere”[48].

17: Şi inima mi-am pus-o să cunoască înţelepciunea şi cunoaşterea,

zicerile şi ştiinţa de a pricepe,

şi iată că şi aceasta-i tot vânare de vânt.

„Zicerile = parabolele, proverbele, pildele, aforismele, înţelepciunea concentrată în zicale şi metafore”[49].  Textul Masoretic are, „în loc de zicerile şi ştiinţa de a pricepe:  nebunia şi prostia”[50].

„Cunoaşterea acestor lucruri nu s-a făcut, zice, de la sine, nici fără osteneală, deoarece mi-am dat inima ca să cunoască înţelepciunea şi cunoştinţa, ca şi cum nu le-ar fi putut afla dacă osteneala şi meditaţia altora n-ar fi premers cunoaşterii. Dar mai zice: Cunosc pilde şi ştiinţă, adică priceperea unui obiect prin comparaţie cu alte obiecte cunoscute, şi pe acestea, zice, a aflat-o. Zice: Cunosc pilde şi ştiinţă. Tot aşa şi în Evanghelie, Domnul, învăţând pe ascultătorii Săi, pune sub ochii lor cuvântul despre împărăţie înfăţişând fie un mărgăritar, fie o comoară, fie o nuntă, fie un grăunte, fie un aluat, fie altceva de acest fel. Domnul nu zice că împărăţia ar consta în acestea, ci prin asemănare cu cele ce se înţeleg prin acestea arată ascultătorilor o pildă, un îndemn şi o ghicitură a realităţilor, în vederea perceperii lor. Şi Ecclesiastul mai zice: în acestea mi s-a întâmplat că am ales cu duhul să am belşug de înţelepciune devenind înţelept. Eu n-aş putea să rătăcesc de la cunoaşterea universului nici să mă depărtez de la aflarea lucrurilor folositoare”[51].

18: Fiindcă-n belşugul înţelepciunii e belşug de cunoaştere,

iar sporul cunoaşterii e spor de durere.

„Căci cunoaşterea constă din înţelepciune. Iar cunoaşterea uşurează înţelegerea celor de deasupra noastră. Dar acest lucru foarte puţin ajută la dobândirea celor râvnite de oameni, în schimb cel ce îşi sporeşte cunoştinţa împreună cu învăţătura, acela îşi măreşte şi oboseala. De aceea se zice că: unde este multă înţelepciune este şi multă  amărăciune. Şi un astfel de om care a devenit plăcut este osândit ca deşert”[52].

„Pentru că nu-i mai mare bucuria pentru ştiinţa ce am dobândit-o decât durerea pentru ştiinţa care ne lipseşte. E la fel, după părerea mea, cu ceea ce se întâmplă cu cei smulşi de lângă izvor, când încă li-i sete, sau cu cei care socot că au ceva dar nu-l pot ţine, sau cu cei pe care i-a părăsit îndată lumina de fulger, după ce i-a luminat”[53].

„De aceea sufletul trebuie îmbiat întâi la nevoinţe prin bucuria începătoare, ca apoi să fie mustrat şi probat de către adevărul Duhului Sfânt pentru relele pe care le-a făcut şi pentru împrăştierile de care se mai face vinovat”[54].

---

[1] קהלת

[2] SEP 4/I, p. 526

[3] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, I

[4] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, I

[5] BBVA, p. 849

[6] SEP 4/I, p. 527

[7] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, I

[8] Origen, Despre principii, I, 7,V

[9] Origen, Contra lui Celsus, VII, 50

[10] Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, IV. 8

[11] Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti, II, 8

[12] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, I, 1

[13] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, I, 1

[14] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, I

[15] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necazuri şi biruirea tristeţii, II,12

[16] Sf. Simeon Noul Teolog, Imne, 48

[17] BBVA, p. 849

[18] SEP 4/I, p. 527

[19] SEP 4/I, p. 527

[20] BBVA, p. 849

[21] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 102

[22] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast,,I

[23] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexameron, IV, 3

[24] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele teologice, 131

[25] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, I

[26] Boethius, Mângâierile filosofiei, Proza VI

[27] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, VII, 5

[28] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, XV 1

[29] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, I, 1

[30] Origen, Despre principii, III, 7

[31] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, I

[32] Sf Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 180

[33] Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, III, 1

[34] BBVA, p. 850

[35] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 102

[36] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, I

[37] BBVA, p. 850

[38] SEP 4/I, p. 529

[39] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, II

[40] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, II

[41] BBVA, p. 850

[42] Dumitru Abrudan, Cărţile didactico-poetice, p. 103

[43] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, II

[44] Toma de Kempis, Urmarea lui Hristos, III,27

[45] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, II, 7

[46] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, II

[47] Clement Alexandrinul, Stromate I,58.

[48] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, II

[49] BBVA, p. 850

[50] BBVA, p. 850

[51]Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, II

[52] Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, II

[53] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, LXXV

[54] Diadoh al Foticeii, Cuvânt ascetic în 100 de capete, 60

Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon

Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon

Introducere la Cartea Proverbelor lui Solomon

Cartea Proverbelor lui Solomon este o culegere de maxime şi zicători ale înţelepciunii iudaice. Biblia Hebraica numeşte cartea Mişley[1] sau, mai pe larg, Mişley Şlomo ben David melek Israel[2] (Proverbele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel); cartea e aşezată după Iov. Septuaginta pune cartea după Ode (secţiune proprie versiunii greceşti), numind-o Παροιμίαι sau, cu numele întreg, Παροιμίαι Σαλωμωντος υιου Δαυιδ, ος εβασίλευσεν εν Ισραηλ. Vulgata aşează cartea după Psalmi, ca în Bibliile noastre, numind-o Liber proverbiorum Salomonis; primul verset, însă, dă şi un al doilea nume pentru proverbe, acela de parabole: Parabolae Salomonis filii David regis Israhel. Despre denumirea de parabolă se va vorbi în comentariul nostru.  Traducerile româneşti introduc şi un alt termen, acela de pildă.

Aparţinând genului didactico-poetic, cartea cuprinde un şir de maxime, cugetări ori sentinţe, arareori întâlnindu-se proverbul în accepţia sa obişnuită. De regulă, e vorba despre scurte maxime sub formă de distihuri, sub forma paralelismului sinonimic şi antitetic.  Nu există o ordine sistematică în gruparea proverbelor, chiar dacă sunt şi porţiuni închegate, pe alocuri. Cartea, însă, tratează despre adevărata înţelepciune a vieţii, înţelepciune ce nu poate fi despărţită de revelaţia dumnezeiască.

Cum o arată şi numele cărţii, cele mai multe dintre proverbe îi aparţin regelui Solomon, acestora adăugându-li-se şi ziceri ale altor înţelepţi, unii numiţi, alţii necunoscuţi. Septuaginta simplifică problema, faţă de Textul Masoretic, operând astfel încât toate zicerile să pară ca aparţinând lui Solomon.

Cartea Proverbelor poate fi împărţită în trei secţiuni:

1)      Cuvântări introductive (capitolele 1-9) care fac elogiul înţelepciunii;

2) Prima colecţie de ziceri ale lui Solomon (capitolele 10,1 – 22,16), alcătuită din proverbe propriu-zise, aparţinând lui Solomon, la care se adaugă două culegeri de ziceri ale unor înţelepţi necunoscuţi (22, 17 – 24, 22; 24, 23.24-34); aşadar, partea a II-a a cărţii s-ar întinde între 10, 1 şi 24, 34;

3) A doua colecţie a proverbelor lui Solomon (capitolele 25, 1 – 29, 28), la care se adaugă cuvintele lui Agur (cap. 30), sfaturile adresate regelui Lemuel de către mama sa (31, 1-9) şi cântarea alfabetică în care se face elogiul femeii harnice şi virtuoase (31, 9-31). Cum am spus-o deja, Septuaginta simplifică toate acestea, indicându-l pe Solomon drept autor al întregii cărţi.

Ca şi până acum, intenţia noastră este în primul rând aceea de a prezenta tâlcuirile Sfinţilor Părinţi la textul biblic şi de a descoperi, pe cât posibil, chipul lui Hristos ascuns în scrierile Vechiului Testament. Dar, chiar şi acolo unde ne vom opri la înţelesul imediat, socotim că parcurgerea Cărţii Proverbelor nu va rămâne fără folos.

Comentarii la Cartea Proverbelor lui Solomon

CAPITOLUL 1 – Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.

Înainte de a aborda textul biblic, avem un cuvânt la începutul Proverbelor: „Orice om ştie, chiar cel care cunoaşte puţin această carte, că este greu de prins înţelesul proverbelor; dar nu trebuie să dăm înapoi în faţa acestei greutăţi: ne punem nădejdea în Domnul, Care, prin rugăciunile părintelui nostru, ne va da avânt la deschiderea gurii noastre (Efeseni 6, 19). Ştim că scrierile prea înţeleptului Solomon sunt, de toate, trei: Cartea Proverbelor, Ecclesiastul şi Cântarea Cântărilor. Fiecare dintre ele urmăreşte un scop deosebit, dar toate s-au scris spre folosul oamenilor. Cartea Proverbelor s-a scris pentru înfierarea moravurilor şi îndreptarea viciilor; pe scurt, este o învăţătură pentru viaţă, cuprinzând în ea reguli înţelepte pentru cele ce trebuie făcute. Ecclesiastul atacă problema naturii lucrurilor şi ne descoperă deşertăciunea celor din lumea aceasta, pentru ca să nu socotim vrednice de râvnit cele trecătoare şi nici să irosim strădaniile sufletului nostru cu lucruri deşarte.  În sfârşit, Cântarea Cântărilor ne arată chipul desăvârşirii sufletului: înfăţişează înţelegerea deplină dintre mireasă şi Mire, adică legătura strânsă a sufletului cu Dumnezeu-Cuvântul”[3].

„Prologul. Primele şase versete constituie prologul cărţii: solemnitatea acestuia este marcată, în Septuaginta, prin repetarea particulelor τε… τε καί, imposibil de redat în româneşte fără o alterare stilistică (şi… şi de asemenea)”[4]:

1: Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel:

„Proverbele: în gr. παροιμίαι, de unde ciclul de lecturi numite paremii în [liturgica] bizantină şi neologismul românesc paremiologic. Termenul grecesc îl traduce pe ebraicul mişley (sg. maşal), al cărui prim sens este acela de comparaţie. Aquila îl traduce pe maşal prin παραβολή, parabolă, al cărui sens exact este punere a două lucruri unul lângă altul, prin urmare, compararea lor. Proverbul poate fi considerat mai degrabă un gen literar, spre deosebire de parabolă, la origine, figură de stil. De unde şi opţiunea traducătorului Septuagintei pentru prima variantă. ♦ Pentru Origen, proverbul este o sentinţă care ascunde şi revelează, în acelaşi timp, aparţinând genului ezoteric (Com. Cant. Prol. 3,8). În acelaşi sens, Vasile cel Mare, In Princ. Pr. 2. Evagrie: Proverbul este o sentinţă care desemnează, prin intermediul realităţilor materiale, realităţi spirituale (Schol. Pr. 1)”[5].

„Cuvântul proverb este clasat de învăţaţii elini printre cuvintele populare, printre cuvintele care de obicei se rostesc pe drum. Cuvântul parimia (proverb) este format din două cuvinte: para şi imos, iar cuvântul imos înseamnă drum. De aceea, învăţaţii elini definesc proverbul: un cuvânt comun, întrebuinţat de mulţime, cu putinţa de a fi aplicat de la cazuri singulare la cazuri multiple similare. La noi, creştinii, proverbul este un dicton folositor, exprimat cu oarecare obscuritate, care cuprinde în el însuşi mult folos, iar în adâncul său ascunde mult înţeles.  Proverbele lui Solomon, adică cuvinte sfătuitoare, folositoare în tot cursul vieţii. S-a adăugat şi numele autorului pentru ca, prin celebritatea persoanei, să atragă pe cei ce-i ascultă cuvintele. Că vrednicia de credinţă a învăţătorului face să fie primit cu uşurinţă cuvântul său şi-i face mai atenţi pe cei ce se instruiesc. S-a adăugat şi tatăl, ca să cunoşti că Solomon era înţelept, născut dintr-un tată înţelept şi profet: că din copilărie s-a instruit din cărţile sfinte, că n-a căpătat la sorţi domnia şi nici n-a luat cu forţa o împărăţie ce nu i se cuvenea, ci prin dreapta judecată a tatălui său şi prin voia lui Dumnezeu a luat sceptrele împărăteşti”[6].

2: Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,

pentru a înţelege spusele adânci,

„Învăţătura traduce sensul restrâns al cuvântului paidéia (pedia) care înseamnă, îndeosebi, educarea sau instruirea copiilor, formarea lor prin cultură; aşadar, un sens pedagogic. De altfel, terminologia pedagogică nu va lipsi din Proverbe”[7].  „După Evagrie, infinitivele greceşti redate în româneşte prin spre a cunoaşte; a înţelege etc., ar depinde nu de substantivul proverbele, ci de verbul a domnit. Prin urmare, după el, regatul lui Israel este ştiinţa spirituală care înţelege lucrurile privitoare la Dumnezeu (Schol. Pr. 2-3)”[8].

„Al doilea verset al Cărţii Proverbelor enumeră foloasele acestei cărţi, care sunt şi la câte pot da naştere în sufletele celor care învaţă aceste proverbe. Şi în primul loc din Cartea Proverbelor putem cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura”[9].  „Înţelepciunea este ştiinţa lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti şi cunoaşterea cauzelor lor. Cel ce teologhiseşte bine cunoaşte înţelepciunea”[10].

3: pentru a dezveli învăluirile cuvintelor,

pentru a pricepe dreptatea, adevărul,

şi a-i face judecăţii dreptar,

Învăluirile: SEP 4 a tradus cu întorsătură (gr. στροφή): „termen rar în Septuaginta. Mai apare doar în Înţelepciunea lui Solomon 8, 8 şi Sirah 39, 2, cu acelaşi sens, expresie alambicată, obscură, specifică limbajului ezoteric al celor înţelepţi. Vorbele întoarse sunt menite să protejeze conţinutul parabolelor de curiozitatea profană, ele revelându-şi sensul doar celor iniţiaţi/înţelepţi. ♦ adevărata dreptate [la Anania: dreptatea, adevărul]: Clement Alexandrinul o opune falsei dreptăţi păgâne (Strom. II, 2, 7). Vasile cel Mare (In. Princ. Pr. 2) identifică adevărata dreptate cu Iisus şi interpretează pasajul în lumina faimosului episod al judecăţii lui Solomon din III Regi 3,16 sq.”[11].

„Cum să nu fie vrednici de lăudat cei care vor să înveţe şi cei care pot, după cum spune Solomon (că există şi o altă dreptate, care nu-i după adevăr, aceea învăţată de legile elene şi de ceilalţi filosofi)?”[12].  „Aşadar, pentru a putea ţine piept asalturilor cuvintelor meşteşugite, Cartea Proverbelor ne dăruieşte mare folos. Că cel ce citeşte cu luare aminte Cartea Proverbelor şi ascultă fără lenevire sfaturile ei, înarmat cu experienţa proverbelor, primeşte fără vătămare întorsăturile cuvintelor, nu este nici fermecat de ele şi nici nu se îndepărtează de adevăr”[13].

„Dreptatea este facultatea de a da fiecăruia ce i se cuvine. Şi pentru că acest lucru este greu de realizat atât de cei care, din pricina puţinătăţii minţii lor nu găsesc soluţiile juste de a da fiecăruia ce i se cuvine, cât şi de cei care, din pricina patimilor omeneşti de care sunt stăpâniţi, fac să dispară dreptatea, dispreţuind pe cei săraci şi neţinând de rău pe cei puternici care săvârşesc nedreptate. De aceea, Cartea Proverbelor făgăduieşte să dea ucenicilor săi cunoştinţa adevăratei dreptăţi”[14].  „Să îndrepte judecăţile: nu e vorba aici de judecăţile cele de la tribunale, ci de criteriul de judecată sănătos, care este în noi şi despre care spune că nu trebuie să greşească”[15].

4: pentru a le da celor simpli isteţime

şi celor tineri pricepere şi cugetare;

Cei simpli: „literal: celor lipsiţi de răutate. Aici însă cuvântul akakos are sensul de simplu (necomplicat, ingenuu, naiv, candid)”[16].  Isteţime, „adică însuşirea de a pricepe din experienţă (nu din studiu). Pricepere: „esthesis exprimă facultatea de a percepe în primul rând prin simţuri şi în al doilea rând prin inteligenţă; conştientizare; pricepere. În Ieşirea 28,3 se vorbeşte de un duh al priceperii (pnevmatos estheseos) dăruit de Dumnezeu celor înţelepţi”[17].  SEP 4 a tradus termenul prin discernământ, justificând: „am tradus astfel termenul αισθεσις care în greacă înseamnă în mod curent senzaţie, simţământ. Or, αισθεσις traduce, în Septuaginta, ebr. da’ath – cunoaştere, ştiinţă. Clement Alexandrinul citează alte versete din Proverbe înlocuind termenul γνωσις cu αισθεσις, dovadă că în mintea sa cele două cuvinte erau echivalente. Aquila, Symmachos şi Theodotion traduc aproape tot timpul ebr. da’ath cu gr. γνωσις. Aşadar, subst. αισθεσις face parte din panoplia virtuţilor morale (precum înţelepciunea şi cumpătarea), nefiind un simplu proces fizic sau psihologic. Sensul de discernământ este, în aceste contexte din Proverbe, cel mai verosimil, chiar dacă, în greacă, discernământul se exprimă prin cuvântul διάκρισις”[18].

„Lipsa de răutate sau inocenţa are două sensuri. Înseamnă sau inocenţa dobândită cu ajutorul raţiunii prin înstrăinarea de păcat, printr-o îndelungată luare aminte şi studiere a faptelor bune, tăind din rădăcină viciul, sau înseamnă neexperimentarea viciului, fie din pricina tinereţii, fie din pricină că n-a cunoscut încă viciul”[19].

5: - pe acestea auzindu-le, înţeleptul mai înţelept va fi,

iar cel grijuliu duh de cârmuire va dobândi -

Grijuliu „= atent la ce face; prudent; înţelept; circumspect”[20].  Duh de cârmuire: SEP 4 are arta cârmuirii: „cf. lista harismelor din I Corinteni 12, 28. Vasile cel Mare comentează cuvântul plecând de la o serie de imagini marine (In Princ. Pr. 15-17); pentru Hipolit, cârmaciul este Duhul Sfânt care-l ajută pe cel botezat să pătrundă în tainele înnegurate ale Scripturii (Fr. Pr. 6-7, p. 76)”[21].

Cartea, „prin proverbul de mai sus, nu cheamă pe orice om la conducere, ci pe cel inteligent, căci ce este conducerea decât o ştiinţă a sufletului despre nestatornicia lucrurilor omeneşti cu ajutorul căreia învăţăm cum se cuvine să o traversăm?”[22].  „Cuvintele acestea dau mărturie de marea putere a Cărţii Proverbelor, pentru că înţelepciunea lor depăşeşte înţelepciunea înţelepţilor, iar învăţăturile cuprinse în această carte sunt mai adânci decât învăţăturile înţelepţilor”[23].

6: pentru a cunoaşte vorba cu tâlc şi cuvântul neguros

şi spusele înţelepţilor şi ghicitorile lor:

„Cuvântul nelămurit/obscur [la Anania: neguros] (gr. σκοτεινον λόγον): Aquila şi Theodotion redau termenul ebraic corespunzător (meliţah) prin ερμηνεία, interpretare. Symmachos are πρόβλημα, cu sensul de enigmă”[24].

„În filosofia barbară profeţia este numită şi paremie şi pildă şi enigmă; este numită şi înţelepciune, dar şi ca ceva deosebit de ea; este numită şi învăţătură şi cuvinte de pricepere şi întorsături de cuvinte şi dreptate adevărată şi învăţătură pentru îndreptarea judecăţii şi iscusinţă pentru cei fără răutate, dobândită în urma învăţăturii, şi simţire şi gândire dobândite de cei de curând catehizaţi”[25].  „Cel care este convins că trebuie să asculte de porunci mai înţelept va fi în ce priveşte gnoza. Că cei inspiraţi de Dumnezeu nu rostesc cuvinte false şi nici cei care au legături cu aceştia, nici nu se gândesc să întindă curse, cu care încurcă pe tineri mulţi sofişti, care nu se preocupă de adevăr”[26].

7: Începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu,

iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc;

evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii,

iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura.

Frica de Dumnezeu: „Textual: frica lui Dumnezeu. Acest genitiv însă nu înseamnă câtuşi de puţin că frica ar fi o însuşire a lui Dumnezeu, ci caracterul ei excepţional, superlativ, aşa cum este omul lui Dumnezeu. Despărţind-o de frica obişnuită, comună, care pune sufletul în dezordine, Sf. Grigorie Sinaitul o defineşte drept veselie cu cutremur şi cu multe lacrimi, când harul mângâie sufletul. Monahul Calist şi Monahul Ignatie Xanthopol[27] împart frica de Dumnezeu în două categorii: aceea a începătorilor, ilustrată prin texte din Proverbe 1, 7; Psalmi 33, 11; Sirah 2, 7; 2, 16, dar şi prin spusele Cuviosului Isaac Sirul: frica de Dumnezeu e începutul virtuţii şi rodul credinţei; a doua categorie, a celor cu viaţă duhovnicească îmbunătăţită, este ilustrată de Psalmi 111, 1; 127, 4 şi Proverbe 10, 30, iar Sf. Petru Damaschin o atribuie celor aproape de desăvârşire duhovnicească: ea iubeşte virtutea şi se teme de schimbare. Textul Masoretic: Frica de Dumnezeu este începutul (principiul) cunoaşterii”[28].  „Intelectul percepe lucrurile sensibile prin simţuri; în acelaşi fel, el contemplă ceea ce este inteligibil prin virtuţi (Evagrie, Schol. Pr. 5)”[29].

„Scriptura vorbeşte de punerea în practică a înţelepciunii, care este frică de Dumnezeu şi călăuzitoare spre înţelepciune. Iar dacă legea aduce în suflet frica şi dacă cunoaşterea legii este începutul înţelepciunii, atunci urmează că, dacă n-ar exista lege, n-ar exista înţelept. Deci cei care îndepărtează legea sunt neînţelepţi şi consecinţa este că aceştia trebuie socotiţi oameni fără Dumnezeu. Învăţătura este începutul înţelepciunii”[30].  Unde „este Dumnezeu, acolo este şi frica de Dumnezeu, acolo se află tăria în cinste, siguranţa în toate, căldura sufletului, o grijă mereu trează, o alegere îndelung chibzuită, o vorbire cumpănită, o înaintare într-un loc de cinste bine meritată, supunere religioasă, slujbă cucernică, purtare modestă, Biserica în unire şi toate ale lui Dumnezeu”[31].

„Poartă numele de început şi lucrul din care se face ceva şi care există în el, ca de pildă temelia casei sau carena corabiei, după cum este scris început al înţelepciunii este frica de Domnul; că evlavia este temelia şi fundamentul desăvârşirii”[32].  „Pentru că frica de Domnul este începutul înţelepciunii, de aceea sunt instruiţi prin frică cei care gândesc cele pământeşti. Teama trebuie înţeleasă neapărat ca o îndrumătoare spre buna credinţă, iar dragostea desăvârşeşte pe cei pe care i-a luat şi care fuseseră crescuţi de teama aceea dătătoare de ştiinţă”[33].  „Înţelepciunea curăţeşte mai întâi, cu frica de Dumnezeu, sufletele celor ce vor să se ocupe de ea”[34].  „Dar şi acestui început îi stă altceva înainte. Început al învăţării meseriilor sunt elementele meseriei. Aşadar, element al înţelepciunii este frica de Domnul; dar este ceva anterior acestui început, şi anume starea sufletească a celui care n-a fost încă înţelept şi n-a primit în el frica de Dumnezeu”[35].  „Pentru cei care abia acum se iniţiază în viaţa de pietate, învăţarea prin teama de Dumnezeu este mai folositoare, potrivit sfatului înţeleptului Solomon”[36].  „Să sădim deci în sufletul copilului această înţelepciune şi să i-o întărim, ca să cunoască bine valoarea lucrurilor omeneşti; ce este bogăţia, slava, puterea, ca să ajungă în stare să le dispreţuiască şi să dorească bunurile cele mari”[37].

„Numeşte început frica începătoare. După ea e cea desăvârşită, cea a sfinţilor.. Frica începătoare ţine de alcătuirea noastră. Aceasta păzeşte sufletul, ca şi cunoştinţa, de tot păcatul”[38].  „Temerea de Dumnezeu este îndoită. Una se naşte în noi din ameninţările chinurilor. Aceasta face să se nască în noi, pe rând: înfrânarea, răbdarea, nădejdea în Dumnezeu şi nepătimirea, din care răsare dragostea. Iar cealaltă e împreunată cu dragostea. Ea susţine pururea în suflet sfiala evlaviei, ca nu cumva, pentru îndrăzneala dragostei, să ajungă la nesocotirea lui Dumnezeu”[39].  Conform unei scolii: „Prin frica lui Dumnezeu [Sfântul Maxim] a indicat filosofia activă, arătând sfârşitul prin început. Căci începutul înţelepciunii este frica lui Dumnezeu”[40].  Şi, „precum, când e vorba de cele şapte daruri ale Duhului, dacă nu începe cineva de la frică, nu poate urca la celelalte, aşa şi în fericirile Domnului”[41]. Altfel zis, învăţăturile evanghelice nu abolesc cele din Vechiul Testament, ci le desăvârşesc.

„Cel ce a început de la frica de osândă şi înaintează la curăţia inimii, prin lacrimile pocăinţei, se umple mai întâi de înţelepciune, deoarece temerea este începutul ei, supă cuvântul Scripturii; apoi de înţelegere, după aceea de sfat, prin care îmbrăţişează cu bun sfat cele de folos. Înaintând până aici prin lucrarea poruncilor, se înalţă la cunoştinţa lucrurilor şi primeşte ştirea adevărată despre lucrurile dumnezeieşti şi omeneşti. După aceea, făcându-se întreg locaş al evlaviei, se desăvârşeşte urcându-se în cetăţuia de pe vârf a iubirii. Şi îndată îl primeşte temerea curată a duhului spre a păzi vistieria Împărăţiei cerurilor sălăşluită în sine. Această temere fiind foarte mântuitoare, face pe cel ce s-a înălţat la locul dragostei să fie plin de cutremur şi să susţină lupta, de teamă să nu cadă de la o asemenea înălţime a dragostei lui Dumnezeu şi să fie aruncat iarăşi în temerea înfricoşătoare de chinuri”[42].

Sfântul Grigorie Sinaitul, al cărui cuvânt a fost rezumat la început, distinge mai multe aspecte ale fricii: „trebuie să se ştie că frica dumnezeiască nu are cutremurare, dacă prin cutremurare se înţelege nu frica din bucurie, ci aceea din mânie, sau cea a certării povăţuitoare, ori cea a părăsirii; ci ea e o veselie cu cutremurare care vine din rugăciunea făcută în focul temerii de Dumnezeu. Iar prin frică nu înţeleg aici pe cea cu cutremurarea venită din mânie sau din osânda veşnică, ci pe aceea a înţelepciunii, care se şi numeşte începutul înţelepciunii. Iar frica se împarte în trei (deşi Părinţii Bisericii au împărţit-o în două): cea începătoare, cea desăvârşită şi apoi cea din mânie, care trebuie numită şi cutremurare propriu-zisă, sau tulburare, sau zdrobire”[43].  Pornind de la frica de Dumnezeu, „latura pătimitoare a sufletului nu e mortificată prin deprindere […] ci, înaintată la o lucrare de Dumnezeu iubitoare, agoniseşte străpungerea mântuitoare şi plânsul fericit, care aduce baia iertării, reînnoirea naşterii din Dumnezeu, adică lacrimile pocăinţei”[44].  „Fiindcă unde este frica, acolo e paza poruncilor. Iar unde e paza poruncilor, acolo e curăţirea trupului, a norului care se întinde peste suflet şi nu-l lasă să vadă raza dumnezeiască. Iar unde e curăţia, acolo e luminarea. Iar luminarea este împlinirea dorului pentru cei ce doresc lucrurile cele mai mari sau lucrul cel mai mare sau cele mai presus decât cele mari”[45].

Urmează versetele 8-19, care cuprind prima învăţătură majoră a Proverbelor; aceasta îndeamnă la evitarea răului şi a celor necredincioşi. Ea va fi reluată în primul discurs al Înţelepciunii (vv. 22-33):

8: Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău

şi nu lepăda rânduielile maicii tale;

„Pentru Hipolit, tatăl din acest verset îl simbolizează pe Dumnezeu, iar mama trimite la Înţelepciune (Fr. Pr. 8-9, pp. 76-77). Pentru Origen, învăţătura Tatălui este Scriptura, iar rânduielile mamei desemnează tradiţiile nescrise ale Bisericii (Epit. 1, 46)”[46].

Cartea „îşi îndreaptă cuvintele spre cel ce e încă prunc, potrivind cuvintele cu vârsta lui. […] Vezi din cele spuse tinereţea lui sufletească, cum are încă nevoie de poruncile maicii şi de sfătuirea tatălui”[47].

9: căci cunună de daruri vei primi pe creştet

şi lanţ de aur împrejurul grumazului.

„Colierul trimite la ideea de supunere, fapt speculat şi de Origen: aurul sunt cuvintele dumnezeieşti, dar gâtul se supune, purtând lanţ (Epit. 1, 49). ♦ După cum creştetul şi gâtul desemnează aici intelectul, la fel cununa şi lanţul desemnează ştiinţa (gnoza) (Evagrie, ibid., 7)”[48].

„Cu cât ascultă copilul mai mult de părinţi, cu atât i se făgăduieşte mai mult dobândirea podoabelor copilăriei, pentru râvna ce o are din învăţăturile primite. Iar podoaba copiilor este salba de aur ce străluceşte în jurul braţului şi cununa împletită din nişte flori gingaşe. Şi acestea trebuie înţelese astfel ca înţelesul ghiciturii să ducă spre ceea ce este mai bun”[49].  „De asemenea să ai şi altă podoabă, în jurul grumazului, anume credinţa evlavioasă şi sănătoasă, care înconjură de jur împrejur grumazul sufletului”[50].

„În luptele olimpice, după victorie, cununa nu-i altceva decât frunze de laur, apoi aplauzele şi strigătele mulţimii. Toate acestea se veştejesc şi pier o dată cu lăsarea serii. Cununa pentru virtute şi pentru ostenelile ei, însă, n-are nimic material, nu piere odată cu veacul acesta, ci este veşnică, nemuritoare, trăieşte de-a lungul veacurilor veacurilor. Osteneala pentru virtute este scurtă, pe când răsplata ostenelilor nu are sfârşit, nu se supune timpului, nu se vestejeşte”[51].

10: Fiule, să nu te amăgească necredincioşii,

nici să le faci pe voie,

chiar de te vor ruga, zicând:

11: „Vino cu noi, fă-te cu noi tovarăş-de-drum

şi cu vicleşug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept,

Aici, lângă necredincioşi, „să adăugăm şi pe aceia care, abătându-se prosteşte de la credinţă, aleargă după trup, neprimind cuvintele Sfântului Duh, ci, dând atenţie duhurilor rătăcirii, care se arată în făţărnicia mincinoşilor, a celor cu mintea arsă. Aceştia, lepădând familiaritatea cu Hristos, s-au însoţit într-adevăr cu oameni de alt neam şi au primit sămânţa diavolească, rodind în rătăcire lucrurile rătăcirii şi ale pierzaniei”[52].

12: de viu să-l înghiţim, aşa cum face iadul,

şi amintirea lui de pe pământ s-o stingem;

Iadul: „Hades-ul înseamnă, în greaca clasică, sălaş al morţilor, în sens neutru; la fel şi în cea mai mare parte a Vechiului Testament, traducând ebr. şe’ol. Dar, în Proverbe, sensul acesta neutru lasă locul unui sens ce implică ideea unei pedepsiri a păcătoşilor, fie numai şi prin moarte prematură”[53].

13: să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preţ

şi casele să ni le umplem de pradă;

„Prăzi: termenul grecesc desemnează chiar prada de război. Nuanţa nu-i scapă lui Evagrie, care interpretează versetul în lumina pasajului celebru din Efeseni 6, 10-14, unde credinciosul e îndemnat să se înarmeze cu toată panoplia de arme ale lui Dumnezeu: adevăr, dreptate, evanghelia păcii (Scol. Pr. 9)”[54].

14: partea ta să ne-o pui nouă la mijloc

şi toţi să avem o singură pungă, obştească,

şi-o singură cămară să ne fie”;

Versetele 11-14: „Clement Alexandrinul vede în aceste versete o profeţie privitoare la Patimile lui Iisus (Pedagogul, 1, 94, 2- 95, 1)”[55].

„Aceştia [cei ce vorbesc aici – n. n.] se lasă fără frâu în voia plăcerilor şi caută să convingă şi pe cei din jurul lor să ducă o viaţă plină de plăceri, interpretând în chip ticălos cuvintele acestea ale Scripturii”[56].

15: nu-ţi face din ei tovarăşi de drum,

ci abate-ţi piciorul de la cărările lor;

16: că picioarele lor spre răutate aleargă

şi grabnice sunt spre vărsare de sânge;

17: - că-n zadar se-ntinde laţul când pasărea îl vede -;

„Verset corectat aici după Textul Masoretic”[57].  „Părinţii ignoră v. 16, interpretând pozitiv v. 17, fără să ţină seama de prezenţa, în context, a vărsătorilor de sânge iuţi de picior. Pentru ei, aripile simbolizează capacitatea oricărui om de a se ridica la cer, laţurile fiind pedeapsa pe care Dumnezeu o rezervă celor rămaşi la sol (Ilarie de Poitiers, In Ps. 118, 14, 18; Origen, Despre rugăciune 29, 16)”[58].  „Dacă, deci, nu în zadar se întinde laţul pentru păsări […] şi dacă fără voia Tatălui nici cea mai mică dintre zburătoare nu cade în cursă, atunci să ne rugăm ca să nu săvârşim nimic rău pentru care am merita să fim duşi în ispită, prin judecata dreaptă a lui Dumnezeu”[59].

Comentariile ce urmează, însă, nu interpretează pozitiv versetul, având şi o formă diferită a lui: „Nu lăsa necercetată vina celor neascultători, ci adaugă pricinile şi arată limpede că, după cuvântul din Pilde, nu pe nedrept se întind curse celor înaripate. Căci cei ce aleg să zacă în întuneric, deşi pot fi luminaţi, cum nu-şi hotărăsc ei înşişi suferinţele şi nu merg prin proprie pornire spre pătimirea celor pe care le puteau ocoli dacă ar fi voit să cerceteze drept lucrurile şi ar fi pus cele rele pe al doilea plan faţă de cele bune? Pe lângă, arată că voia omului este liberă de necesitatea lanţurilor şi că prin înclinările ei se poate mişca în amândouă direcţiile, ca să primească cu dreptate lauda pentru cele bune sau pedeapsa pentru cele potrivnice”[60].  „Că zice Scriptura: Că nu pe nedrept se întind laţuri păsărilor; vrea să spună că pe dreptate piere omul, care, cunoscând calea dreptăţii, merge pe calea întunericului”[61].

18: că părtaşii la ucidere îşi pun deoparte răul;

căci răul e al nelegiuitului care dărâmă.

„Legea dată nouă ne porunceşte să evităm adevăratele rele: adulterul, desfrâul, pederastia, ignoranţa, nedreptatea, moartea – nu aceea care desparte sufletul de trup, ci aceea care desparte sufletul de adevăr -; relele acestea şi consecinţele lor sunt cu adevărat cumplite şi înfricoşătoare”[62].

19: Aşa le va merge tuturor celor uniţi în fărădelege,

căci cu necredinţa lor îşi alungă sufletul.

Următorul fragment (1, 20-33) constituie „primul discurs al Înţelepciunii, care, în Septuaginta, se armonizează cu al doilea, din cap. 8. Spre deosebire de Textul Masoretic, unde registrul este acela de strigăt profetic, în Septuaginta intrarea în scenă a Înţelepciunii are o solemnitate regească”[63]:

20: Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul

şi pe uliţe vorbeşte deschis,

„Origen, Ilarie şi Evagrie văd în apariţia Înţelepciunii venirea în lume a Dumnezeului-Treime şi sălăşluirea Acestuia în inima credincioşilor (apropiere etimologică între pieţe [la Anania: uliţe] şi lărgimea inimii, în greacă) (Catena palestiniană la Ps. 118, 32). ♦ vorbeşte răspicat [la Anania: vorbeşte deschis]: literal, aduce îndrăzneală. Termenul παρρησία [parrisia – în continuare, SEP 4 va reda prin parrhesia, formă urmând modului apusean de citire] desemnează: 1) libertatea de vorbire; 2) îndrăzneala cuviincioasă; 3) intimitatea cu divinitatea (în textele religioase). Înţelepciunea vorbeşte cu îndrăzneală, întrucât ea îşi are izvorul în Dumnezeu. În Evanghelia după Ioan, parrhesia este atitudinea lui Iisus în timpul lucrării Sale publice; în epistolele pauline, ea este o trăsătură de caracter a apostolilor şi creştinilor. În Vechiul Testament, parrhesia îi caracterizează în primul rând pe profeţi”[64].

21: pe coamele zidurilor îşi face vestirea,

la porţile celor puternici se aşază

şi la porţile cetăţii cu îndrăznire grăieşte:

Se aşază: SEP 4 a redat prin sălăşluieşte, „gr. παρεδρεύει: verb unic în Septuaginta, îşi găseşte ecou în rugăciunea lui Solomon din Înţelepciune 9,4. În Înţelepciunea întronizată Părinţii recunosc Cuvântul lui Dumnezeu (cf. şi Proverbe 8, 21 sq.)”[65].

„Solomon spune că pretutindeni se vorbeşte de înţelepciune: pe drumuri, în pieţe, în fortăreţele cetăţii. Vorbeşte de porţi, de pieţe şi de ziduri, tocmai pentru a arăta, prin răspântii şi pieţe, strălucirea înţelepciunii, iar prin ziduri, folosul ei; pentru a arăta că înţelepciunea este îndestulătoare pentru întărirea vieţii”[66].

22: - Atâta timp cât nevinovaţii vor ţine de mână dreptatea,

ei nu vor fi ruşinaţi;

dar nemintoşii poftitori de batjocură,

necredincioşi făcându-se, au urât priceperea

23: şi vinovaţi s-au făcut spre mustrare.

Iată, graiul suflării mele clocotitor se face pentru voi

şi am să vă învăţ cuvintele mele.

24: Că am strigat şi nu m-aţi ascultat,

şi v-am întins cuvinte şi nu aţi luat aminte;

V-am întins cuvinte: SEP 4 traduce prin: am tot întins vorba; „Textul Masoretic are am întins mâna, imagine cu rezonanţă profetică (Isaia 65, 2). Ioan Gură de Aur explicitează acest am tot întins vorba: Prin mijlocirea profeţilor, a conştiinţei, prin legile păgâne, prin duşmani, prin prieteni, prin rude şi rugăciuni (Patm., p. 32)”[67].

„Ce este mai demn şi mai drept? N-am auzit, nu suntem auziţi; n-am respectat, nu suntem respectaţi. Cine, mă rog, dintre stăpânii trupeşti este mulţumit să se poarte cu ai săi conform unei astfel de condiţii, încât să dispreţuiască pe servii săi numai atât cât a fost şi el dispreţuit de ei?”[68].

25: ci sfaturile mele le-aţi defăimat

şi mustrările mele nu le-aţi luat în seamă.

Sfaturile mele le-aţi defăimat: SEP 4 are sfaturile mele le-aţi dat deoparte: „literal: (sfaturile mele) le-aţi făcut neimportante, fără autoritate; le-aţi desfiinţat. În Marcu 7, 13 şi Matei 15, 6 evangheliştii pun în gura lui Iisus acelaşi verb, α-κυρόω, atunci când Acesta denunţă abuzurile tradiţiei farisee în detrimentul prescripţiilor Decalogului”[69].

26: De aceea şi eu voi râde la nimicirea voastră

şi mă voi veseli când vă va veni pieirea

27: şi când fără de veste va da peste voi huietul

şi când ca un vifor se va-ntâmpla surparea

sau când vor da peste voi necaz şi împresurare,

sau când cu vuiet veţi pieri.

28: Atunci voi mă veţi chema şi eu nu voi auzi,

cei răi mă vor căuta şi nu vor da de mine;

„Să nu dea Dumnezeu să vină peste mine aceste cuvinte de la dreptul Judecător, Căruia Îi lăudăm în adevăr mila, dar totodată Îi lăudăm şi dreptatea”[70].

29: pentru că ei au urât înţelepciunea,

iar frica de Dumnezeu nu şi-au ales-o,

30: nici la sfaturile mele n-au vrut să ia aminte,

iar mustrările mele le-au batjocorit.

„Septuaginta are un plus faţă de Textul Masoretic: n-au vrut. Evagrie speculează glosa Septuagintei găsind în ea un argument pentru existenţa liberului arbitru. El pune versetul în legătură cu Isaia 1, 19-20 (Schol. Pr. 15)”[71].

31: De aceea mânca-vor ei din roadele purtării lor

şi de necurăţia lor vor fi sătui;

„Ioan Gură de Aur glosează astfel ultima parte a versetului: Vor fi dezgustaţi de propria lor poftă (Patm., p. 35)”[72].

„Dacă cineva e după înfăţişare născut fără de vreme, se zice că acum îşi mănâncă jumătate din cele trupeşti, iar cealaltă jumătate în veacul viitor. Căci fiecare îşi va mânca rodurile căii sale”[73].

32: strâmbătatea făcută pruncilor îi va ucide

şi proba de foc îi va nimici pe cei necuraţi.

„Proba de foc: cercetare amănunţită, exhaustivă, la capătul căreia se rostesc probele zdrobitoare asupra vinovăţiei”[74].  Pruncii: „Didim apropie acest verset de tema celor foarte mici din Matei 18,6 (Epit. 1, 100). ♦ […] Precum copiii mici se află între cei drepţi şi cei nedrepţi, la fel toţi oamenii se află între îngeri şi demoni, fără a fi demoni şi fără a avea nume de îngeri, până la sfârşitul lumii (Evagrie, ibid. 16)”[75].

33: Dar cel ce mă ascultă întru nădejde va sălăşlui

şi fără spaima răului va avea odihnă.

„Va sălăşlui întru nădejde: expresia ebraică şakan betah este foarte răspândită în Biblie, desemnând adăpostul şi liniştea dăruite de Dumnezeu. ♦ Impasibilul, înduhovnicitul, după teoria evagriană, trăieşte în linişte, fără să se teamă de nici un gând rău (cf. Evagrie, ibid., 17)”[76].

Sfat pentru credincioşi, desprins din versetele 23-33: „Învăţaţi-vă să vă supuneţi, lepădând obrăznicia cea mândră şi îngâmfată a limbii voastre. Că e mai bine pentru voi să fiţi găsiţi mici, dar respectaţi, în turma lui Hristos, decât cu o părută vază să fiţi aruncaţi din nădejdea Lui”[77].  „Dacă Domnul a spus că îndepărtarea de rele aduce lipsa de teamă, pe care o lucrează frica de Domnul, atunci teama este bună; iar teama pe care ţi-o dă legea nu numai că este dreaptă, dar e şi bună, pentru că nimiceşte răul”[78].

---

[1] משלי

[2] משלי שלמה בן־דוד מלך ישראל

[3] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 1

[4] Septuaginta 4, tom I, Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, (în continuare, abreviat: SEP 4/I), Colegiul Noua Europă/Polirom, Bucureşti/Iaşi, 2006, p. 401

[5] SEP 4/I, p. 401

[6] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 2

[7] Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (în continuare, abreviat: BBVA), Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (în continuare, abreviat: EIB), Bucureşti, 2001, p. 788

[8] SEP 4/I, p. 401

[9] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 3

[10] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 3

[11] SEP 4/I, p. 401

[12] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 7, 1

[13] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 7

[14] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 8

[15] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 7, 2

[16] BBVA, p. 788

[17] BBVA, p. 788

[18] SEP 4/I, p. 402

[19] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 11

[20] BBVA, p. 788

[21] SEP 4/I, p. 402

[22] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 15

[23] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 14

[24] SEP 4/I, p. 402

[25] Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 130, 1

[26] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 7, 3

[27] Cele 100 de capete, 17

[28] BBVA, p. 788

[29] SEP 4/I, p. 402

[30] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 33, 3

[31] Tertulian, Despre prescripţia contra ereticilor, XLIII, 5

[32] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, I, 5

[33] Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, VII, 6

[34] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 4

[35] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XVI, 1

[36] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, 4

[37] Sf. Ioan Gură de Aur, Despre creşterea copiilor, 86

[38] Ava Dorotei, Felurite învăţături, IV, 3

[39] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, 81

[40] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 48, Scolia 14

[41] Petru Damaschin, Învăţături duhovniceşti, I

[42] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, 89

[43] Sf. Grigorie Sinaitul, Învăţătură cu de-amănuntul despre liniştire şi rugăciune, 6

[44] Sf. Grigorie Palama, Despre rugăciune, 17

[45] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XXII – Autorul citează aici pe Sf. Grigorie Teologul (Oratio 29, 8; PG 36, 344 A), şi continuă: „Spunând acestea, a arătat că sfârşitul fără de sfârşit al oricărei virtuţi este luminarea Duhului; ajungând la aceasta, cel care a atins-o a ajuns la sfârşitul şi la capătul tuturor celor sensibile, şi a găsit începutul cunoaşterii celor duhovniceşti”.

[46] SEP 4/I, p. 403

[47] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor

[48] SEP 4/I, p. 403

[49] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor

[50] Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor

[51] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, XLII, 1

[52] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XII

[53] SEP 4/I, p. 403

[54] SEP 4/I, p. 403

[55] SEP 4/I, p. 403

[56] Clement Alexandrinul, Stromate, III, 105, 2

[57] BBVA, p. 789

[58] SEP 4/I, p. 404

[59] Origen Despre rugăciune, XXIX, 16

[60] Sf. Chiril al Ierusalimului, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, II, 1

[61] Barnaba, Epistola, IV, 4

[62] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 34, 3

[63] SEP 4/I, p. 404

[64] SEP 4/I, pp. 404-405

[65] SEP 4/I, p. 405

[66] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi Cuvântări, XII, 4

[67] SEP 4/I, p. 405

[68] Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, III, 9, 42-43

[69] SEP 4/I, p. 405

[70] Sf. Grigorie de Nazianz, Despre preoţie, CXIII

[71] SEP 4/I, p. 406

[72] SEP 4/I, p. 406

[73] Ioan Carpatiul, Capete de mângâiere, 8

[74] BBVA, p. 790

[75] SEP 4/I, p. 406

[76] SEP 4/I, p. 406

[77] Sf. Clement Romanul, Epistola către Corinteni, LVII, 2

[78] Clement Alexandrinul, Stromate, II, 39, 4

Comentarii la Psalmi – 120

PSALMUL 120 – O cântare a treptelor.

 

            „Unul dintre cei mai cunoscuţi psalmi de încredere totală în ocrotirea lui Dumnezeu”[1].

 

1: Ridicat-am ochii mei la munţi,

de unde-mi va veni mie ajutorul.

„Este specific doar celor desăvârşiţi a spune [acestea]”[2].

2: Ajutorul meu vine de la Domnul,

Cel ce a făcut cerul şi pământul.

„Ioan Gură de Aur interpretează: în exil, evreii nu mai vedeau Templul, dar la cer puteau privi oricând. Tocmai de aceea Dumnezeu i-a dat omului o poziţie verticală, în timp ce toate celelalte animale au o poziţie orizontală: El vrea ca omul să privească spre cer”[3].

3: Nu-ţi va da piciorul spre tremur,

nici va dormita Cel ce te păzeşte.

            „Dacă sufletul se învoieşte cu puterea lui speculativă şi raţională să vegheze, […] atunci el adoarme patimile trupului”[4].

4: Iată, nu va dormita şi nici nu va dormi

Cel care-l păzeşte pe Israel.

5: Domnul te va păzi,

Domnul îţi este acoperământ de-a dreapta ta.

            „Fericitul Augustin: Simbolic, de-a stânga înseamnă bunurile noastre temporare, în timp ce de-a dreapta se referă la bunurile veşnice. De obicei, prin mâna Domnului sau dreapta Domnului se înţelege puterea Domnului, cea care biruie şi mântuieşte. Fiii lui Dumnezeu sunt cei ce stau de-a dreapta Sa. Aşadar, credinţa ta este dreapta ta, adică puterea ce-ţi este dată de a te număra printre fiii lui Dumnezeu”[5].

6: Ziua soarele nu te va arde,

nici luna noaptea.

7: Domnul te va păzi de tot răul,

Domnul îţi va păzi sufletul.

„După Ioan Gură de Aur, Dumnezeu nu numai că ne dă tot ajutorul, dar, cu binefacerile Sale, merge dincolo de ceea ce-I putem cere”[6].

            „Hristos ni S-a făcut ajutor şi acoperământ spre mântuire”[7].

8: Domnul îţi va păzi intrarea şi ieşirea

de acum şi până-n veac.

            „Dacă Domnul va păzi intrarea fricii tale (de El) şi ieşirea iubirii tale, atunci marginea acesteia este cu adevărat fără margini. Înaintând în ea, niciodată nu ajungem la sfârşit, nici în veacul acesta, nici în cel viitor, adăugând lumină la lumină”[8].  Sau Domnul îţi va păzi intrarea şi ieşirea, „adică a mâncărilor şi a cuvintelor, prin înfrânare. Căci cel ce e cu înfrânare la intrarea şi ieşirea mâncărilor şi a cuvintelor scapă de pofta ochilor şi-şi îmblânzeşte mânia care vine din lipsa răsuflării. Căci, înainte de toate, de acestea trebuie să aibă grijă şi să se sârguiască în tot chipul nevoitorul. Fiindcă prin ele se împuterniceşte viaţa lucrătoare şi prin ele se întăreşte cea contemplativă”[9].

---

[1] SEP 4/I, p. 306

[2] Origen, Omilii la Geneză, V, 1

[3] SEP 4/I, p. 306

[4] Sf. Vasile cel Mare, Constituţiile ascetice, II, 2

[5] BBVA, p. 763

[6] SEP 4/I, p. 306

[7] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, V

[8] Sf. Ioan Scărarul, Scara, P II, 38

[9] Ilie Ecdicul, Culegere din sentinţele înţelepţilor, 52

Comentarii la Psalmi – 119

PSALMUL 119 – O cântare a treptelor.

 

            „Psalmii 119-133 se numesc cântări ale celor cincisprezece trepte suitoare ce înconjurau templul iudaic şi pe care, la slujbă, şedeau preoţii şi leviţii, după ranguri. Ei simbolizează tot atâtea trepte ale urcuşului duhovnicesc”[1].  „Cântările treptelor […] sunt cincisprezece psalmi de pelerinaj pe care îi cântau credincioşii veniţi la sărbători, în timpul urcuşului spre Ierusalim, psalmi puşi în legătură şi cu cele cincisprezece trepte aflate la intrarea în Templu, pe care stăteau preoţii şi leviţii la ceremonii. În acest prim psalm, un evreu pios stabilit în mijlocul unei populaţii ostile strigă încrezător către Domnul”[2].

            „Cuvintele introductive: Indicaţie către dirijorul muzicanţilor: shir hamma’lot[3] ([după melodia] cântarea treptelor sau cântarea înălţimilor). Această indicaţie a fost tradusă în Septuaginta: Ωιδη των αναβαθμων (cântarea treptelor), iar după Septuaginta, în Biblia 1688: cîntarea stepenilor. Indicaţia este reluată în următorii 15 psalmi”[4].

 

1: Către Domnul am strigat în necazul meu

şi El m-a auzit.

„După Eusebiu, această primă treaptă arată că urcuşul se desfăşoară prin mijlocul greutăţilor”[5].

2: Doamne, izbăveşte-mi sufletul de buze nedrepte

şi de limbă vicleană!

„Ioan Gură de Aur explică versetul prin Luca 22, 46 (Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită)”[6].

3: Ce ţi se va da

şi ce ţi se va adăuga prin limba vicleană?:

            „După Ilarie şi Augustin, Domnul întreabă cu duioşie: Ce pot să-ţi dau împotriva limbii viclene?”[7].

4: Săgeţile Celui-Tare,

ascuţite în cărbunii pustiului.

            „După Augustin, săgeţile sunt cuvintele dumnezeieşti care străpung inima şi trezesc iubirea”[8].

5: vai mie, că pribegia mea s-a prelungit,

în sălaşele lui Chedar m-am sălăşluit.

            „Chedar, al doilea fiu al lui Ismael (Facerea 25, 13), strămoşul Chedariţilor, trib arab care locuia în pustiuri. (Unii genealogişti arabi duc ascendenţa profetului Mahomed până la Chedar). Prin urmare, cu ce se va alege omul dacă va avea limbă vicleană?: Cu rănile propriei sale izolări de Dumnezeu şi de oameni”[9].  Sălaşele lui Chedar: „prototip al locurilor nefaste”[10].

6: Mult a pribegit sufletul meu.

            „Până când sufletul trece din putere în putere şi din slavă în slavă, adică înaintează din virtute în virtute mai mare şi urcă din cunoştinţă în cunoştinţă mai înaltă, nu încetează de a fi departe de patria sa”[11].

7: Cu cei ce urăsc pacea eram paşnic;

când le grăiam, fără pricină se războiau cu mine.

Omul înduhovnicit e şi făcător de pace, în pofida provocărilor din lume.  „Pentru Ilarie, omul de pace este prin excelenţă Hristos, care împacă cerul şi pământul prin sângele Crucii Lui (cf. Coloseni 1, 20)”[12].

---

[1] BBVA, p. 763

[2] SEP 4/I, p. 305

[3] שיר המעלות

[4] PSALM, p. 397

[5] SEP 4/I, p. 305

[6] SEP 4/I, p. 305

[7] SEP 4/I, p. 305

[8] SEP 4/I, p. 305

[9] BBVA, p. 763

[10] PSALM, p. 397

[11] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele gnostice, 177

[12] SEP 4/I, p. 305

Comentarii la Psalmi – 118

PSALMUL 118 – Aliluia.

 

            „Psalm alfabetic în ebraică – 22 de strofe, câte una pentru fiecare literă a alfabetului; fiecare are opt versete, toate începând cu litera respectivă. Adevărată litanie a Legii lui Dumnezeu. De fapt, termenul care se traduce de obicei cu lege, ebr. torah, înseamnă mai degrabă învăţătură de viaţă: Dumnezeu îl învaţă pe om cum să-şi orânduiască viaţa, purtarea, pentru a fi cu adevărat fericit. Psalmistul, inspirat de profeţi şi de Deuteronom, vorbeşte liber cu Dumnezeu, exprimându-şi diferitele stări sufleteşti legate de păzirea poruncilor, îndreptărilor, hotărârilor etc. – se remarcă bogăţia sinonimică în termenii legaţi de Lege – opt la număr. Părinţii subliniază cu toţii că plinătatea Legii este Hristos, singurul care poate spune: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6)”[1].  „Acesta este nu numai cel mai lung, ci şi cel mai bine construit dintre psalmii didactici. Arhitectura sa cuprinde 22 de strofe a câte 8 stihuri; numărul strofelor reprezintă numărul celor 22 de litere ale alfabetului ebraic; primul cuvânt al fiecărei strofe începe cu litera respectivă. Evident, Septuaginta păstrează structura, nu însă şi canonul alfabetic. Tema generală a psalmului este legea dumnezeiască, în sensul ei cel mai larg: totalitatea învăţăturilor pe care Dumnezeu le-a descoperit şi le-a transmis prin profeţi. De aici, frecvenţa unor cuvinte care gravitează în jurul noţiunii de lege: nelegiuire, fărădelege, mărturie, poruncă, dreptate, îndreptare, făgăduinţă, pricepere, înţelepciune, cuvânt, spusă, judecată, cale…, cuvinte care se repetă şi care uneori acuză redundanţa. Textul însă, ca atare, e o expresie maximă a evlaviei, dar şi a meditaţiei asupra vieţii şi sfârşitului, ceea ce-l făcea pe Pascal să-l aibă la inimă. Psalmul a intrat puternic în cult: face parte din Slujba Înmormântării”[2]. 

 

1: Fericiţi cei fără prihană în cale,

cei ce umblă în legea Domnului!

2: Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturiile;

cu toată inima Îl vor căuta.

            „Mărturiile lui Dumnezeu: cerul, pământul şi toate câte sunt într-însele; cortul mărturiei (Numerii 1, 53), ca expresie a locuirii Domnului printre oameni; toate cuvintele lui Dumnezeu descoperite prin profeţi, precum şi faptele Sale consemnate în Sfintele Scripturi”[3].

3: Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea

n-au umblat în căile Sale.

4: Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit

pentru ca noi să le păzim foarte.

5: O, de s-ar face căile mele drepte

spre paza dreptăţilor Tale!

6: Atunci de-abia nu mă voi ruşina,

când voi căuta spre toate poruncile Tale.

            „Deci, câţi doresc să se învrednicească de înfiere, să aibă nu numai trupul curat, ci şi sufletul”[4], adică să se îndrepteze căile lor.

7: Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii

când voi fi învăţat judecăţile dreptăţii Tale.

„Traducerea întru deschiderea inimii se întemeiază pe substantivul evthiti = direcţie în linie dreaptă, dar şi pe adjectivul/adverbul evthis = fără ocolişuri, franc, deschis. În fapt, aceasta este starea de spirit cu care un creştin trebuie să meargă la Taina Spovedaniei”[5].

8: Îndreptările Tale le voi păzi,

nu mă părăsi în cele din urmă!

            Îndreptările: „Spre deosebire de dikeosis = îndreptăţire, justificare, dikeoma înseamnă îndreptar, călăuză, ghid, criteriu moral. Pluralul acestui substantiv este, în româneşte, îndreptare. Acest plural însă sună identic cu singularul substantivului îndreptare (al cărui plural e îndreptări), care, stricto sensu, îl traduce pe grecescul pedia[6] = educaţie, corecţie, corectare (dar şi pedeapsă). Aşadar, exprimarea adevărată ar fi: Îndreptarele Tale le voi păzi (aici şi în numeroase alte locuri). Numai că pluralul îndreptări (îndreptările) a intrat în limbajul liturgic la o vreme când limba română încă nu-şi diferenţiase asemenea nuanţe. El s-a încetăţenit atât de adânc în rostire şi auz, încât versiunea de faţă preferă să-l păstreze ca atare, până la o nouă vârstă a limbii române. E bine însă să se ştie care este înţelesul său real”[7].

9: Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?:

prin păzirea cuvintelor Tale.

„Ilarie spune că e bine ca omul să ţină Legea din tinereţe, spre a nu ajunge să capete obiceiuri rele. Pentru Origen, tânărul este noul popor chemat de Hristos dintre neamurile păgâne”[8].

10: Eu cu toată inima Te-am căutat,

să nu mă lepezi de la poruncile Tale.

            „Augustin spune că nu e în puterea omului să-şi îndrepte corect paşii – cf. Ieremia 10, 23”[9].

11: Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă,

ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine.

            „Căci aşa cum, dacă cineva va pune într-un vas de aramă sămânţa focului, se va face şi el (vasul) părtaş la căldura cea pusă în vas, aşa şi cel care ţine în suflet şi în inimă cuvântul dumnezeiesc şi ceresc, prin dorinţa spre toată virtutea, se va încălzi prin aceasta”[10].

12: Binecuvântat eşti, Doamne,

învaţă-mă îndreptările Tale.

13: Cu buzele mele am vestit

toate judecăţile gurii Tale.

14: În calea mărturiilor Tale m-am desfătat

tot atât de mult cât în toată bogăţia.

15: La poruncile Tale voi gândi

şi căile Tale le voi înţelege;

16: la îndreptările Tale voi cugeta,

cuvintele Tale nu le voi da uitării.

17: Dă-i răsplată robului Tău,

viază-mă şi-Ţi voi păzi cuvintele.

            „Fericitul Augustin: O răsplată poate fi de patru feluri: 1) rău pentru rău (iadul pentru cei păcătoşi); 2) bine pentru bine (împărăţia cerurilor pentru cei drepţi); 3) bine pentru rău (jertfa lui Hristos şi iertarea de pe cruce); 4) rău pentru bine (Iuda şi complicii săi). În rugăciune nu se poate cere decât răsplata pentru modul al treilea, deoarece nici un om nu se poate socoti pe sine atotbun”[11].

18: Ia-mi vălul de pe ochi

şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.

„Origen: Profetul ştia că Legea e umbra bunurilor viitoare (cf. II Corinteni 3, 18)”[12].

            „Ochii mei vrea să însemne aici cugetul meu. Dar numai în puterea lui Iisus stă să ridice acest văl de pe ei ca să putem contempla cele spuse în Scriptură şi să prindem apoi înţelesul adevărat al celor exprimate acolo în chip învăluit”[13].  „În timpul fiecărei lecturi […] trebuie să ne rugăm Tatălui Cuvântului să împlinească şi în noi ceea ce s-a scris în Psalmi […]. Căci dacă El nu va deschide ochii noştri, cum vom putea vedea toate aceste mari mistere […]?”[14]. Psalmistul „ştia că un văl al neştiinţei stă pe inima celor care citesc şi nu înţeleg cele scrise sub formă alegorică. Vălul este îndepărtat prin darul lui Dumnezeu, când Acesta ia aminte la omul care face tot ce-i stă în putinţă, exersându-şi simţirile ca să deosebească binele de rău, prin rugăciune neîncetată”[15].  Astfel „strigă către Dumnezeu cel acoperit de ceaţa cugetului pământesc. Căci neştiinţa minţii pământeşti, fiind ca o ceaţă şi un întuneric adânc ce acoperă vederea sufletului, îl face pe acesta întunecat şi înnegurat, de nu poate înţelege cele dumnezeieşti şi omeneşti, nefiind în stare să privească spre razele luminii dumnezeieşti”[16].  „Dumnezeu a dat ca ajutor Legea care reaprinde lumina dumnezeiască în noi şi curăţă solzii de pe ochii inimii noastre, înlăturând întunericul vechii cunoştinţe aşezat peste ei. În acestea e descrisă nemulţumirea şi nesimţirea lumii; e înfăţişată necunoscând pe Creatorul ei şi se arată rodul bun al iluminării ei”[17].  „Ai văzut că ochii îi erau acoperiţi? Ai văzut că a strigat lui Dumnezeu să i-i descopere? Acelaşi lucru fă-l şi tu, copilul meu, şi Dumnezeu nu va trece cu vederea chemarea pe care o faci din tot sufletul”[18].

19: Străin sunt eu pe pământ,

poruncile Tale nu mi le ascunde.

20: Sufletul meu de-a pururi a tânjit

să dorească judecăţile Tale.

            „Origen: În mod normal, omul nu doreşte judecăţile lui Dumnezeu, căci se teme de pedeapsă. O astfel de dorinţă rămâne un ideal care poate forma obiectul rugăciunii”[19].  „După Ambrozie, psalmistul pare a spune că dorul după Dumnezeu nu este în puterea noastră, ci este rodul harului”[20].

21: Tu i-ai certat pe cei mândri;

blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.

22: Despresoară-mă de ocară şi defăimare,

că mărturiile Tale le-am păzit;

23: fiindcă mai-marii şezut-au şi grăit-au împotrivă-mi,

dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale;

24: fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea

şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei.

25: Sufletul mi s-a lipit de pământ;

viază-mă, după cuvântul Tău.

            „Sfântul Ilarie: Aici e vorba de sufletul care stă lipit de trupul său şi care, după o grea luptă, se va despărţi prin moarte. De aici, sentimentul omului că e străin pe pământ (v. 19) şi că sufletul, de altă natură decât trupul, trebuie să meargă la Domnul (II Corinteni 5, 8)”[21].

26: Eu mi-am vestit căile, Tu m-ai auzit,

învaţă-mă îndreptările Tale.

            Eu mi-am vestit căile: „Origen şi Ilarie înţeleg: Ţi-am mărturisit păcatele mele”[22].

27: Fă-mă să înţeleg calea îndreptărilor Tale

şi la minunile Tale voi cugeta.

28: Sufletul meu a dormitat de mâhnire,

întăreşte-mă întru cuvintele Tale.

            „Este clar că aceasta se datorează dormitării sufletului şi nesimţirii. Pentru că de sufletul treaz şi stăpân pe sine nu se îndepărtează gândul bun şi grija bineplăcută lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, sufletul observă că nu este lipsit de acestea”[23].  „A spus deci precis că nu trupul, ci sufletul s-a istovit, căci cu adevărat sufletul care a fost rănit de săgeata acestei tulburări [întristării – n. n.], istovindu-se, este îndepărtat de la orice contemplare a virtuţilor şi de la văzul sensurilor spirituale”[24].

29: Calea nedreptăţii îndepărteaz-o de la mine

şi cu legea Ta miluieşte-mă.

30: Eu calea adevărului am ales-o,

judecăţile Tale nu le-am uitat.

Judecăţile dumnezeieşti nu pot fi despărţite de adevăr, ele izvorând de la Adevărul Însuşi şi conducând către El.

31: De mărturiile Tale, Doamne, m-am lipit,

Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine.

32: Pe calea poruncilor Tale am alergat

când Tu inima mi-ai lărgit-o.

„După Ilarie, inima se lărgeşte când locuieşte în ea taina Tatălui şi a Fiului, când Duhul Sfânt se desfată în acest locaş ce-L poate adăposti”[25].

            „Căci s-a lărgit mintea noastră spre înţelepciune, fiindcă s-a sălăşluit şi locuieşte prin Duhul, în sufletele tuturor, Emanuil. Iar aşa devin cei ce sunt în Hristos prin credinţă”[26].  „Alergaţi prin pocăinţă pe calea poruncilor, alergaţi, cât timp e vremea luminării Lui, mai înainte ca noaptea morţii să vă cuprindă (Ioan 9, 4) şi să vă trimită în întunericul cel veşnic”[27].

33: Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale,

şi ne-ncetat o voi păzi.

34: Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta

şi cu toată inima mea o voi păzi.

35: Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale,

că aceasta-i ceea ce mi-am vrut.

„Cărarea e bătătorită, căci Domnul a umblat cel dintâi pe ea şi noi păşim în urma Lui (Ilarie)”[28].

            „Vino, preaslăvite Cuvinte al lui Dumnezeu, şi ne împărtăşeşte, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelişurilor, arată-ne, Hristoase, frumuseţea înţelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă, adică de puterea minţii noastre, şi ne călăuzeşte pe calea poruncilor Tale”[29].

36: Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale,

iar nu spre lăcomie.

            „Dacă închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui (Facerea 8, 21), omul are nevoie de Dumnezeu pentru ca inima lui să se întoarcă spre dreptate, prin luminare de la Duhul Sfânt (Apolinarie de Laodiceea). Pe de altă parte, oprindu-se asupra acestui verset, Pascal (tocmai el, cel pururi însetat de înţelegere!) notează: Nu vă miraţi când vedeţi oameni simpli crezând fără să priceapă; Dumnezeu este Acela care le pleacă inimile spre credinţă”[30].

37: Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea;

în calea Ta viază-mă.

            „Căci deşertăciune cu adevărat este atracţia lumii acesteia şi deşartă plăcerea celor vremelnice, de care se înţelege cu uşurinţă că cel ce şi-a ales să păşească cu adevărat drept se cuvine să se despartă şi să se depărteze, ba să ocolească chiar şi numai privirea lor cu plăcere în gânduri”[31].

38: Pune-i robului Tău în faţă cuvântul Tău

întru teama de Tine.

39: Îndepărtează-mi ocara de care m-am temut,

căci bune sunt judecăţile Tale.

40: Iată, am tânjit după poruncile Tale,

viază-mă întru dreptatea Ta.

            „Pentru Origen, întru dreptatea Ta se înţelege în Fiul Tău”[32].

41: Să vină peste mine mila Ta, Doamne,

mântuirea Ta, după cuvântul Tău,

42: şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc

că am nădăjduit în cuvintele Tale.

43: Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului,

că în judecăţile Tale am nădăjduit.

            „Origen: Cei ce deja au primit cuvântul adevărului riscă să-l piardă dacă, avându-l şi învăţându-i pe alţii, se arată nevrednici de el”[33].

44: Şi legea ta o voi păzi de-a pururi,

în veac şi în veacul veacului.

45: În largul meu am umblat

căutând să-Ţi aflu poruncile.

            „După interpretarea lui Ilarie, Dumnezeul nemărginit are nevoie de un locaş larg; ori de câte ori scrutăm cuvântul divin, îngustimile duhului nostru se dilată ca să înţelegem, iar bietele noastre simţuri se deschid ca să dorim cele dumnezeieşti”[34].

            „Căci ne lărgim şi noi prin credinţă şi iubire, crescând în Hristos”[35].

46: În faţa regilor am vorbit despre mărturiile Tale

şi nu m-am ruşinat.

47: Şi la poruncile Tale am cugetat,

că le-am iubit foarte.

48: Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit

şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut.

„Ridicat-am mâinile mele…: gest de rugăciune. Omul are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a împlini poruncile. Însă Atanasie şi Ilarie văd în ridicarea mâinilor săvârşirea faptelor bune”[36].

49: Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău către robul Tău,

întru care m-ai făcut să nădăjduiesc.

50: Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea,

că rostirea Ta m-a păzit în viaţă.

51: Cei mândri s-au nelegiuit peste măsură,

dar eu de la legea Ta nu m-am abătut.

52: Adusu-mi-am aminte de judecăţile tale cele de demult, Doamne,

şi m-am alinat.

53: Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor

care părăsesc legea Ta.

            „Mâhnirea este după Dumnezeu când cineva s-ar mâhni pentru neglijarea unei porunci a lui Dumnezeu. Iar mâhnirea lumii acesteia este când ceva omenesc şi vrednic lumii ar fi ceea ce ne mâhneşte”[37].  „Plângi pentru păcat! Păcatul este o boală a sufletului. Păcatul este moartea sufletului nemuritor. Păcatul este vrednic de plâns şi de tânguire fără tăcere. Pentru păcat să curgă orice lacrimă, iar suspinul să nu înceteze a ieşi din adâncul inimii”[38].

54: Îndreptările Tale erau cântecele mele

în locu-n care pribegeam.

55: Noaptea mi-am adus aminte de numele Tău, Doamne,

şi legea Ta am păzit-o.

56: Aceasta s-a petrecut cu mine,

că am căutat să aflu îndreptările Tale.

57: Tu eşti partea mea, Doamne,

eu am zis că se cade să-Ţi păzesc legea.

            „Sfântul Ilarie: Puţini sunt oamenii care pot spune că partea (porţia) lor e Dumnezeu. Când Moise a împărţit Ţara Sfântă între triburile lui Israel, leviţii nu şi-au avut parte, din pricină că partea (moştenirea) lor e Însuşi Domnul. În viaţa duhovnicească, Dumnezeu e partea celor ce au renunţat la bucuriile acestei lumi şi-i slujesc numai Domnului”[39].  „Origen interpretează: Cel pentru care Dumnezeu este de ajuns va spune: Partea mea eşti, Doamne”[40].

58: Feţei Tale m-am rugat cu toată inima mea,

miluieşte-mă după cuvântul Tău.

Faţa şi Cuvântul numesc pe Fiul.

59: La căile Tale am cugetat,

picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale.

            „Iată deci că piciorul este luat drept simbol al drumului către fiecare dintre fapte şi lucruri. Căci drumul este oarecum pentru noi de două feluri: noi, fie că obişnuim să săvârşim faptele cele bune totdeauna făcând lucruri din cele mai virtuoase şi astfel ne îndreptăm pe drumul cel curat şi pur închizând comori în inima noastră, fie că mergem pe altă cale prin multe alte feluri de fapte”[41].

60: Gata m-am făcut, şi nu m-am tulburat

că trebuie să-Ţi păzesc poruncile.

            „Răul neaşteptat ne tulbură mai tare şi ne loveşte mai puternic. Dar cele aşteptate şi prevăzute slăbesc în mare parte mai înainte frica, şi ea nu mai are atâta putere asupra celor ce le suportă, mintea gândindu-se de mai înainte la ele şi primindu-le mai înainte ca fiind prezente, cu puterea înţelegerii”[42].

61: Funiile păcătoşilor s-au încâlcit împrejuru-mi,

dar eu legea Ta n-am uitat-o.

            „Prin aceasta se arată, aşadar, că cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, rupând toate ale lumii care sunt socotite ca piedici şi biruindu-le şi ridicându-se peste ele, e stăpânit numai cu dragostea dumnezeiască”[43].

62: La miezul nopţii m-am sculat ca să-Ţi aduc laudă

pentru judecăţile dreptăţii Tale.

            „Psalmul 118 (catisma 17) se citeşte zilnic, în mânăstiri, la slujba numită Miezonoptică”[44].

            „Toată viaţa noastră să fie timp de rugăciune. Dar mai ales, fiindcă trebuie să destindem intensitatea psalmodierii şi a îngenuncherilor cu intervale de repaus, să urmăm orele de rugăciuni care au fost rânduite de cei sfinţi”[45].

63: Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine

şi poruncile Tale le păzesc.

„Într-o apoftegmă a Părinţilor din pustiu se întreabă: Cine spune Părtaş sunt eu?  şi se răspunde: Duhul Sfânt (Pimen, 136, apud Mortari, nota ad loc.). În acelaşi sens, Augustin spune că aici vorbeşte Hristos, pentru că El S-a făcut părtaş cu oamenii”[46].

64: De mila Ta, Doamne, este plin pământul,

învaţă-mă îndreptările Tale.

65: Bunătate ai făcut cu robul Tău,

Doamne, după cuvântul Tău.

66: Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învaţă-mă,

că în poruncile Tale am crezut.

            „Didim cel Orb: Dumnezeu este şi bun şi aspru (Romani 11, 22); bun cu cei ce rămân tari în credinţă, aspru cu cei ce se îndepărtează de ea. Pentru ca psalmistul să înţeleagă mai bine sensul bunătăţii, el nu are alt dascăl decât pe Dumnezeu; pe Acesta Îl roagă să-l înveţe rânduială (disciplină, control de sine), ca virtute morală, şi cunoaştere, ca virtute intelectuală”[47].

            „Noţiunile acestea sunt aşezate în chip progresiv, pentru a arăta rolul de conducător al desăvârşirii, adică al cunoaşterii”[48].

67: Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit;

de aceea Ţi-am păzit cuvântul.

            „Înainte de fapte, se mişcă mintea în greşeli, zămislind plăcerea. Dar până ce păcatul e încă numai în pofte, mintea stă la mijloc, privind spre amândouă părţile şi având libertatea de-a se mişca spre ceea ce voieşte. Ea nu a suferit încă moartea, ci a ajuns foarte vecină cu răul, având boala în pântece”[49].   „Înainte de a pătimi deplin păcatul, greşim prin aprobarea gândurilor păcătoase, preţuindu-le, primindu-le şi făcând prin aceasta loc de intrare Satanei”[50].

68: Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta

învaţă-mă îndreptările Tale.

69: Nedreptatea celor mândri s-a înmulţit împotrivă-mi,

dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.

„Origen înţelege: cu cât un drept se angajează mai mult de partea lui Dumnezeu, cu atât sporesc împotriva lui nedreptăţile celor trufaşi”[51].

70: Inima lor s-a închegat ca laptele,

dar eu întru legea Ta am cugetat.

„Inima sfinţilor e uşoară, inima celor trufaşi e congestionată (Atanasie)”[52].

71: Bine-mi este mie că m-ai smerit,

ca să pot învăţa îndreptările Tale.

            „Sfântul Ioan Hrisostom: Dacă ne gândim bine, gloria lui David a fost mai mare în primejdii decât în viaţa obişnuită a unui rege. Se cade aşadar să acceptăm cu bucurie lecţiile pe care Dumnezeu ni le dă prin aceea că ne smereşte”[53].  „Origen atrage atenţia că, adeseori, în Scriptură, şi mai ales în psalmi, e numit smerire timpul de încercare şi suferinţă”[54].

            „Iar umilindu-mă am dezlegat lanţul greşelii de mai înainte, prin care Adam şi Eva înnodaseră tot şirul celor următoare. De aceea şi Domnul a venit ca un supus, pentru ca să dezlege laţul nesupunerii şi al înşelăciunii omeneşti. Astfel, după cum prin nesupunere a pătruns păcatul, tot aşa prin supunere păcatul a fost dezlegat”[55].

72: Bună-mi este mie legea gurii Tale,

mai mult decât mii de aur şi argint.

73: Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit,

înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale.

            „Pretutindeni foloseşte cuvântul a făcut pentru creaturi, dar nu pentru Fiul”[56].

74: Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli,

că eu în cuvintele Tale am nădăjduit.

75: Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale

şi că întru adevăr m-ai smerit.

76: facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere,

după spusa Ta către robul Tău.

77: Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi,

că legea Ta e cugetarea mea.

78: Să se ruşineze cei mândri, că-ntru nedreptate m-au nedreptăţit,

eu însă la poruncile Tale voi cugeta.

„Atanasie interpretează: Când îi voi vedea ruşinaţi pe cei trufaşi, nu mă voi semeţi, ci voi lua seama la poruncile Tale”[57].

79: Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine

şi cei ce cunosc mărturiile Tale.

80: Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale,

ca nu cumva să fiu ruşinat.

            „Prin aceasta cere să se teamă de ruşine şi să se dezbrace, ca de o haină murdară şi de necinste, cei ce s-au îmbrăcat cu ea, din răutate”[58].  „Voia lui Dumnezeu este curăţia desăvârşită de păcat, eliberarea de patimile ce ne necinstesc şi ajungerea la cel mai înalt grad de virtute. Aceasta echivalează cu purificarea şi sfinţirea inimii, care se realizează prin părtăşia cu Duhul cel desăvârşit şi dumnezeiesc”[59].

81: Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale;

în cuvântul Tău am nădăjduit.

            „Mântuirea: gr. σωτήριον. Părinţii îl referă la Mântuitorul”[60].

82: Ochii mi s-au sleit de dorul cuvântului Tău,

zicând: „Când mă vei alina?”

Mă vei alina sau îmi vei da mângâiere [SEP 4]: gr. παρακαλέω, de unde termenul παράκλητος din Noul Testament, mângâietor: „Domnul nostru Iisus Hristos este primul Paraclet care ni-l face binevoitor pe Tatăl, spune Atanasie. El le făgăduieşte apostolilor alt Paraclet, pe Duhul Sfânt (Ioan 14, 16); acest din urmă sens se va impune în teologie”[61].

83: Că m-am făcut ca un burduf de piele-n brumă,

dar îndreptările Tale nu le-am uitat.

            „Tot mustul poftei trupeşti zvântă-l şi usucă-l cu mâncare puţină, cu băutură puţină şi cu privegheri de toată noaptea”[62].  Altă traducere: m-am făcut ca un foale în ger. „După ce au distrus carnea poftelor desfrânate în întregime, ei întind învelişul mort al omului de dinafară prin tăria duhului. De aceea a adăugat într-adins în ger, fiindcă n-au fost mulţumiţi nicidecum numai cu omorârea inimii, ci au îngheţat chiar zvâcnirile de dinafară şi îmboldirile firii înseşi, aliindu-şi gerul de dinafară al înfrânării, şi astfel n-au mai avut de înfruntat acum, după cuvântul Apostolului, domnia păcatului, nemaipurtând un trup care să se împotrivească duhului”[63].

84: Câte sunt zilele robului Tău?;

când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc?

85: Nelegiuiţii mi-au spus o puzderie de vorbe,

dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne.

86: Toate poruncile Tale sunt adevăr;

pe nedrept m-au prigonit, ajută-mă!

87: Puţin a fost de nu m-au terminat la pământ,

dar eu nu Ţi-am părăsit poruncile.

88: După mila Ta viază-mă

şi voi păzi mărturiile gurii Tale.

89: În veşnicie, Doamne,

Cuvântul Tău rămâne în cer.

            „Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac, neschimbându-Se; şi nici nu e primul sau al doilea faţă de altul, ci este Acelaşi pururea. Căci se cuvine ca, Unul fiind Dumnezeu, Unul să fie şi Chipul Lui şi Unul Cuvântul Lui şi Una Înţelepciunea Lui”[64].

90: În neam şi în neam e adevărul Tău;

Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne.

91: Prin rânduiala Ta rămâne ziua,

că toate lucrurile sunt Ţie slujitoare.

            „Deci Fiul nu e închis în măsurile noastre, potrivit robilor, nici nu e sub jug, ci este în firea dumnezeiască şi supremă şi mai presus de cele făcute”[65].  „Toate sunt roabe Lui, afară de unicul Său Fiu şi de unul Duhul Lui cel Sfânt”[66].  „Primul fel de închinare de adorare este acela de rob: lui Dumnezeu I se închină toate zidirile, ca roabe ale Stăpânului. […] Unii se închină de bună voie, alţii fără de voie. Unii, care cunosc pe Dumnezeu, se închină Lui de bunăvoie, precum cei binecredincioşi. Alţii, deşi cunosc pe Dumnezeu, dar nu vor să-L recunoască, se închină Lui fără de voie, ca demonii. Alţii, care nu cunosc pe Cel prin fire Dumnezeu, se închină fără de voie Aceluia pe care nu-L cunosc”[67].

92: dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare,

atunci aş fi pierit în umilinţa mea.

93: În veac nu voi uita îndreptările Tale,

că într-însele m-ai viat, Doamne.

94: Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă,

că îndreptările Tale le-am căutat.

95: Păcătoşii m-au aşteptat să mă dea pierzării,

dar eu am înţeles mărturiile Tale.

96: Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul,

porunca Ta hotărnicie n-are.

            „Literal: Porunca Ta e un spaţiu nemăsurat de larg. Sfântul Ioan Scărarul tâlcuieşte: Virtutea are marginea nemărginită. Dacă (în urcuşul duhovnicesc) unii lucrători buni înaintează de la puterea făptuirii la puterea vederii, adică la contemplaţie, şi dacă iubirea nu ajunge niciodată la sfârşit, atunci marginea ei, a iubirii, este cu adevărat nemărginită. Înaintând în ea, niciodată nu ajungem la un sfârşit, nici în veacul de acum, nici în cel viitor, adăugând lumină la lumină”[68].  Pentru o mai mare claritate, reluăm începutul acestui citat, cu partea care a lipsit mai sus:  „Unele dintre cele ce se petrec au prin rânduială un început şi un sfârşit, de la Făcătorul. Dar virtutea are marginea nemărginită”[69].  Cuvântul „cred că arată în chip întunecos şi ascuns că învăţătura legii pare foarte îngustă, din pricina neclarităţii literei, dar cu înaintarea timpului în lărgime va avea ca sfârşit taina lui Hristos, adică ziua a opta, sau învierea ce s-a săvârşit în ziua a opta. Căci sfârşitul legii şi al proorocilor este Hristos. Vezi că voinţa de a rămânea după venirea credinţei alipit de Iudei, care n-au  crezut şi grăiesc încă cele ale legii, face pe cineva strâmtorat”[70].

97: O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!;

ea e gândul meu de-a lungu-ntregii zile.

            „El numeşte ziuă tot răstimpul vieţii de aici a fiecăruia”[71].

98: Tu pe deasupra duşmanilor mei m-ai înţelepţit cu poruncile Tale,

că ele ale mele sunt în veac.

99: Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere,

că mărturiile Tale sunt cugetarea mea.

100: Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere,

că poruncile Tale le-am căutat.

101: Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele,

ca să pot eu păzi cuvintele Tale.

102: De la judecăţile Tale nu m-am abătut,

că Tu mi-ai pus o lege.

103: Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!,

mai dulci sunt decât mierea-n gura mea.

            „Cuvântul adevărului este simplu şi îşi are locul cel mai bun în inimile simple şi este cu mult mai dulce ca mierea ostenelii albinelor”[72].

104: Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere,

de aceea urât-am toată calea nedreptăţii.

105: Făclie picioarelor mele este legea Ta,

şi lumină cărărilor mele.

„Ieronim: În noaptea acestei lumi să strălucească în noi lumina Cuvântului lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 5: [Cuvântul] era Lumina cea adevărată…”[73].

            „Făclie a numit legea scrisă, pentru faptul că aceasta, prin combinaţiile meşteşugite ale diferitelor simboale, ghicituri şi tipuri materiale, răspândeşte, înaintea celor ce-şi lărgesc prin fapte paşii sufletului împotriva puterilor vrăjmaşe, lumina care arde răutatea patimilor. Iar lumină a numit legea duhovnicească a harului, pentru faptul că arată simplu, fără simboale sensibile, cărările veşnice, pe care mintea contemplativă, urmându-şi drumul, e dusă spre cel mai înalt dintre bunuri, spre Dumnezeu, nelăsându-şi determinată şi limitată mişcarea cugetării de niciunul dintre lucrurile create. Căci lumina legii harului e neînserată, neavând niciun fel de cunoştinţă care să-i definească razele atotstrălucitoare. Picioare (a numit) drumul întregii vieţi trăite după voia lui Dumnezeu, sau mişcările gândurilor bune din suflet, călăuzite ca de o făclie de lumina din legea scrisă. Iar cărări, chipurile virtuţilor conforme cu legea naturală şi raţiunile cunoştinţei din legea duhovnicească, pe care le dezvăluie prezenţa lui Dumnezeu Cuvântul şi care readuc firea la ea însăşi şi la cauza ei, prin virtute şi cunoştinţă”[74].  „Căci Mântuitorul şi Dumnezeul meu mă izbăveşte de întunericul neştiinţei şi al răutăţii. De aceea a şi fost numit de Scriptură făclie. Pentru că împrăştiind, asemenea unei făclii, negura neştiinţei şi întunericul răutăţii, S-a făcut El însuşi tuturor cale de mântuire, călăuzind prin virtute şi cunoştinţă spre Tatăl pe toţi cei ce voiesc să păşească, prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, pe urmele Lui, ca pe-o cale a dreptăţii”[75].

106: Juratu-m-am şi am hotărât

să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.

107: Umilit am fost peste măsură;

viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău.

108: Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne,

şi învaţă-mă judecăţile Tale.

109: Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale

şi legea Ta n-am uitat-o.

            În mâinile lui Dumnezeu sufletul pururi „va fi, dacă nu este în trup, ci în duh; va fi, dacă nu se mişcă în cele pământeşti. Când se întoarce către cele trupeşti, atunci îl pândesc momelile trupului, atunci este stăpânit de patimi, atunci este ros de îngâmfare, atunci este copleşit de durere”[76].

110: Păcătoşii mi-au întins o cursă,

dar eu de poruncile Tale nu m-am rătăcit.

            Împlinirea poruncilor se face păstrătoare a harului dumnezeiesc.

111: Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci,

că ele sunt bucuria inimii mele.

112: Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale,

pentru ca-n veci să-mi fie răsplătire.

113: Pe călcătorii de lege i-am urât,

dar legea Ta am iubit-o.

114: Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti,

în cuvântul Tău am nădăjduit.

115: Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcătorii de rele,

şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.

116: Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, şi viază-mă,

şi de la aşteptarea mea să nu mă-ndepărtezi în ruşine.

117: Ajută-mă şi mă voi mântui

şi pururi voi cugeta la îndreptările Tale.

118: De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale,

pentru că nedrept este gândul lor lăuntric.

119: Călcători de lege i-am socotit pe toţi păcătoşii pământului;

de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale.

            „Într-adevăr, după cum cel ce tăgăduieşte pe Hristos în prigoane este un fugar de la numele cel preacinstit al Domnului, tot astfel este numit, de către profet, călcător de lege şi cel ce tăgăduieşte adevărul, dreptatea, sfinţenia, nestricăciunea sau altceva dintre cele ce se înţeleg prin virtute, sau care aruncă acestea de la sine în timpul când este stăpânit de patimi, deoarece tăgăduieşte cu fiecare dintre faptele sale cele rele pe Cel ce uneşte întru sine toate virtuţile şi pe Cel al cărui nume îl poartă şi el”[77].

120: Ţintuieşte-mi trupul cu frica de Tine,

că de judecăţile Tale m-am temut.

„Atanasie, Ilarie, Augustin pun în legătură versetul cu Galateni 2, 19 (Cu Hristos împreună sunt răstignit)”[78].

            „Frica, când se iveşte în simţirea sufletului, obişnuieşte să topească şi să mănânce întinăciunea”[79].  „Deci şi noi trebuie să străbatem această viaţă sub acea înfăţişare şi acel chip cu care S-a spânzurat (Hristos) pe lemn pentru noi, ca, străpungând, după cuvântul lui David, trupurile noastre cu frica de Dumnezeu, să avem ţintuite toate vrerile şi dorinţele noastre, care să nu slujească poftei noastre, ci mortificării ei”[80].  „Se cuvine, deci, să pironim pe cruce mădularele păcatului”[81].

121: Făcut-am judecată şi dreptate;

nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptăţesc.

122: Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate;

cei mândri să nu mă năpăstuiască.

123: Ochii mi s-au sleit de dorul mântuirii Tale

şi de dorul cuvântului dreptăţii Tale.

            „Fără-ncetare aşteaptă psalmistul mântuirea care vine de la Dumnezeu, întemeindu-se pe împlinirea unei făgăduinţe. Expresia mi s-au sleit e folosită pentru a arăta intensitatea sentimentului (Teodoret de Cir)”[82].

124: Fă cu robul Tău după mila Ta

şi învaţă-mă îndreptările Tale.

125: Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere

şi voi cunoaşte mărturiile Tale.

126: Vremea este a lucra pentru Domnul,

că ei au risipit legea Ta.

127: De aceea Ţi-am iubit poruncile

mai mult decât aurul şi topazul,

128: De aceea m-am îndreptat spre toate poruncile Tale

şi toată calea cea strâmbă am urât-o.

            „Tot omul, care s-a botezat în numele Treimii dumnezeieşti şi de viaţă făcătoare, trebuie să ţină toate câte a poruncit Domnul. Din această pricină Domnul a împreunat păzirea tuturor poruncilor cu dreapta credinţă, ştiind că nu e cu putinţă să-i aducă omului mântuirea numai una dintre ele, despărţită de celelalte”[83].  „Să luăm din Sfânta Scriptură ajutor şi armă potrivnică pentru fiecare vrăjmaş care vine asupra noastră […] şi împotriva poftei gândurilor de ruşine să punem amintirea morţii, a înfricoşatei Judecăţi şi a chinurilor de nesuportat ale iadului; împotriva trândăviei să punem râvna şi purtarea de grijă; împotriva lăcomiei pântecelui, postul; împotriva iubirii de plăcere, înfrânarea, împotriva băuturii multe, băutura puţină; împotriva aprinderii trupului să punem amintirea focului veşnic şi atenţia continuă şi din tot sufletul la Dumnezeu, unită cu privegherea şi setea. Căci dacă vom face astfel cu fiecare patimă care ne războieşte – ca să nu le spun pe toate şi să lungesc cuvântul – şi vom dobândi virtutea opusă acelei patimi, cu siguranţă vom fi păziţi nevătămaţi şi nerăniţi de vrăjmaşul, pentru că suntem păziţi de aceste virtuţi ca de nişte soldaţi puternici”[84].  „Căci Hristos cere […] îndreptarea sufletului. Pentru aceasta a rânduit celor de sub lege poruncile”[85].

129: Minunate sunt mărturiile Tale,

de aceea sufletul meu le-a cercetat.

            „În ordinea normală, cercetarea e urmată de descoperire, iar aceasta provoacă admiraţia. Aici lucrurile se petrec invers: Psalmistul are mai întâi revelaţia creaţiei (mărturiilor) lui Dumnezeu, aceasta îl umple de uimire, iar uimirea, la rândul ei, îl determină să cerceteze în amănunt ceea ce descoperise global. În fapt, acesta este procesul cunoaşterii prin revelaţie. E un text care anulează aberaţia: crede şi nu cerceta”[86].

130: Dezvăluirea cuvintelor Tale va face lumină

şi pricepere le va da pruncilor.

            Dezvăluirea: „delosis (folosire unică în Cartea Psalmilor): acţiunea de a arăta, de a descoperi, de a face să se înţeleagă, de a interpreta, de a semnifica. Sensul versetului se leagă de cel precedent: lumina globală a revelaţiei (dezvăluirii) duce la studiul şi priceperea amănuntelor”[87].  „Cel care a venit să ducă la plinire Legea şi Profeţii a făcut inteligibile toate spusele lor (Didim din Alexandria)”[88].

131: Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într-însa,

că după poruncile Tale am tânjit.

            „Părinţii (Origen, Ilarie, Augustin) referă suflarea [duhul – la Anania] (gr. πνευμα) la Duhul Sfânt”[89].

132: Caută spre mine şi mă miluieşte

după judecata celor ce iubesc numele Tău.

            „Smerenia şi reaua pătimire slobozesc pe om de tot păcatul. Cea dintâi taie patimile sufletului, cea de-a doua pe ale trupului. Aceasta se arată făcând-o şi fericitul David, când se roagă lui Dumnezeu zicând: Priveşte la smerenia mea şi la osteneala mea şi iartă toate păcatele mele”[90].

133: Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău

şi nici o fărădelege să nu mă stăpânească.

134: Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor

şi voi păzi poruncile Tale.

135: Faţa Ta arat-o peste robul Tău

şi învaţă-mă poruncile Tale.

136: Din ochii mei curs-au izvoare de apă,

fiindcă eu legea Ta n-am păzit-o.

137: Drept eşti, Doamne,

şi drepte sunt judecăţile Tale.

            „Într-adevăr, Dumnezeu este drept şi drepte sunt judecăţile Sale. El va judeca pe fiecare în raport cu bunurile pe care El le-a pus, în mod diferit, în natura umană, fie că sunt bunuri trupeşti sau spirituale, fie că ele constau din cunoaşterea precedentă sau discernământ. Când va judeca pe fiecare va cere roadele virtuţii şi va răsplăti faptele fiecăruia după dreptate”[91].

138: Mărturiile tale le-ai poruncit cu-ntreaga dreptate

şi cu-ntreg adevărul.

139: Râvna pentru Tine m-a mistuit,

că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale.

140: Lămurită-n foc este spusa Ta foarte,

şi robul Tău a iubit-o.

            „Eusebiu de Cezareea: Textul poate fi raportat la focul pe care Hristos l-a adus pe pământ (Luca 12, 49), menit să ardă şi să mistuie toate impurităţile noastre carnale, pentru ca sufletul să rămână curat ca aurul lămurit în foc. Didim cel Orb: Aici poate fi vorba şi de cuvintele Domnului…, curate ca argintul lămurit în foc (Psalmi 11, 6), acel foc al spuselor lui Iisus care-i aprindea pe ucenicii Luca şi Cleopa în drumul spre Emaus şi care i-a făcut să spună după aceea: Oare nu ardea-ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi-n timp ce ne tâlcuia Scripturile? (Luca 24, 32)”[92].  Lămurită-n foc e spusa Ta, „căci toate cuvintele despre dumnezeirea lui (Hristos) sunt fierbinţi şi n-au nimic apos şi răcit”[93].

141: Tânăr sunt eu şi socotit de nimic,

dar îndreptările Tale nu le-am uitat.

142: Dreptatea Ta este dreptate în veac

şi adevăr e legea Ta.

143: Necazuri şi nevoi au dat peste mine;

poruncile Tale sunt cugetarea mea.

144: Drepte sunt în veci mărturiile Tale;

dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu.

145: Strigat-am din toată inima mea: „Auzi-mă, Doamne!;

îndreptările Tale voi căuta să le aflu”.

146: Strigat-am către Tine: „Mântuieşte-mă

şi voi păzi mărturiile Tale!”

147: În puterea nopţii m-am sculat şi am strigat,

în cuvintele Tale am nădăjduit.

            În puterea nopţii traduce pe „aoria = timp nepotrivit, neobişnuit, contrar obiceiului sau regulei. Aşadar, timp de rugăciune în afara tipicului şi în plus faţă de acesta; meditaţie în afara orelor obişnuite. Râvna care sparge rutina”[94].

148: Ochii mi s-au trezit înaintea zorilor

ca să cuget la cuvintele Tale.

            „Trebuie să ne sculăm pentru rugăciune înainte de a se lumina de ziuă, ca să nu ne prindă ziua în somn şi în pat”[95].

149: Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta;

după judecata Ta viază-mă.

150: Cei ce întru fărădelege mă prigonesc s-au apropiat,

dar de legea Ta s-au îndepărtat.

151: Aproape eşti Tu, Doamne,

şi toate poruncile Tale sunt adevăr.

            „Iată, Dumnezeu ne este aproape; dar dacă noi nu facem o mişcare să ne apropiem şi noi de El, nu ne putem bucura de vecinătatea Sa. Cei ce se apropie de Dumnezeu sunt legaţi de El pe potriva dorinţei şi desăvârşirii lor (Tâlcuire atribuită lui Origen)”[96].

152: Dintru-nceput am cunoscut din mărturiile Tale

că pentru veci le-ai întemeiat.

153: Vezi-mi smerenia şi scapă-mă,

că legea Ta n-am uitat-o.

154: Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte;

de dragul cuvântului Tău viază-mă.

155: Departe de păcătoşi e mântuirea,

că ei nu Ţi-au căutat îndreptările.

156: multe sunt îndurările Tale, Doamne;

după judecata Ta viază-mă.

157: Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc,

dar eu de la mărturiile Tale nu m-am abătut.

158: Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuţi,

fiindcă spusele Tale nu le-au păzit.

159: Iată, vezi că Ţi-am iubit poruncile;

Doamne, întru mila Ta viază-mă.

160: Adevăr este începutul cuvintelor Tale

şi toate judecăţile dreptăţii Tale vor dăinui în veci.

161: Fără pricină m-au prigonit puternicii zilei

şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s-a înfricoşat.

„Ilarie, Ieronim şi Augustin văd aici o prevestire a prigoanelor pentru credinţă, trimiţând la Matei 10, 17 sq.”[97].

162: Bucura-mă-voi întru spusele Tale

ca unul ce-a dat peste pradă multă.

163: Urât-am nedreptatea şi am dispreţuit-o,

dar legea Ta am iubit-o.

164: De şapte ori pe zi Te-am lăudat

pentru judecăţile dreptăţii Tale.

            „Pe temeiul acestui stih a fost rânduit ciclul liturgic al Celor Şapte Laude, adică toate slujbele bisericeşti din durata a 24 de ore”[98].  Numărul 7, cum s-a mai spus, simbolizează desăvârşirea, perfecţiunea, plinătatea, dar şi timpul, care trebuie umplut cu Dumnezeu.

            „Toată viaţa noastră să fie un timp de rugăciune. Dar mai ales, fiindcă trebuie să destindem intensitatea psalmodierii şi a îngenuncherilor cu intervale de repaus, să urmăm orele de rugăciuni care au fost rânduite de cei sfinţi”[99].

165: Pace multă au cei ce iubesc legea Ta

şi cărora nu le e piatră de poticnire.

            „Cel ce păzeşte poruncile lui Dumnezeu nu se face piatră de poticneală oamenilor, pentru că nu este sminteală nici în el”[100].  „Cei ce iubesc legea lui Dumnezeu se bucură de multă pace şi nu este sminteală în ei. Fiindcă nu toate câte plac oamenilor plac şi lui Dumnezeu, ci câte par că nu sunt bune sunt foarte bune prin fire, celui ce cunoaşte raţiunile lucrurilor li ale celor ce se petrec în făpturi”[101].  „Prin aceasta face cunoscut tuturor şi vesteşte celor ce doresc mântuirea ca să urmărească, de e cu putinţă, neîncetat şi cu bucurie bunul păcii cu ei înşişi şi cu toţi, alipindu-se cu o iubire prea dumnezeiască şi culminantă de cel mai înalt bine dorit, înlăturând toată sminteala de toate, prin armonia binecredincioasă şi supremă a unora cu alţii”[102]. 

166: Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne,

şi poruncile Tale le-am iubit.

167: Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale

şi le-a iubit foarte.

            „Nu ne vom teme, fireşte, de loviturile care ne vin din afară şi nici o sminteală nu ne va mai fi pricinuită din exterior, cât timp rădăcinile acestora nu se mai află înfipte şi adăpostite chiar înăuntrul nostru”[103].

168: Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale,

că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.

169: Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne,

după spusa Ta dă-mi mie pricepere.

            „Fericitul Augustin: Ştiind cine este cel ce se roagă (adică David), în această rugăciune ne putem recunoaşte şi pe noi înşine, dacă ne străduim s-o facem împreună cu el. Expresia după spusa Ta înseamnă  după făgăduinţa Ta, ceea ce ne trimite la textul din Psalmi 31, 8: Eu te voi înălţa şi eu te voi cârmui”[104].

170: Să intre cererea mea în faţa Ta;

după spusa Ta izbăveşte-mă.

171: Buzele mele să reverse laudă

când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale.

172: Rosti-va limba mea spusele tale,

fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte.

Versetele 169-172: „Augustin vede aici chipul Rugătorului desăvârşit, Hristos”[105].

173: Fie-mi spre mântuire mâna Ta,

că eu poruncile Tale le-am ales.

174: Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne,

şi legea Ta îmi este cugetare.

175: Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda

şi judecăţile Tale îmi vor ajuta.

            „Didim cel Orb: Sufletul meu va fi viu pentru că, amintindu-i eu de judecăţile Tale şi păzindu-le, înlătur moartea care-i urmează păcatului. Nu voi mai păcătui; dimpotrivă, voi săvârşi acele fapte a căror urmare este: Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda, mulţumindu-Ţi pentru viaţa cea veşnică pe care i-ai dăruit-o”[106].

176: Rătăcit-am ca o oaie pierdută;

caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

Cu toţii rătăcim, şi singur Păstorul cel Bun e Acela care ne caută, ne găseşte şi ne adună. Dar, după cum o spune şi Psalmistul, e necesar ca şi noi să dorim să fim găsiţi de El.

---

[1] SEP 4/I, p. 290

[2] BBVA, p. 753

[3] BBVA, p. 753

[4] Sf. Macarie Egipteanul, Epistola

[5] BBVA, p. 754

[6] În citire; transliterat: paideia.

[7] BBVA, p. 754

[8] SEP 4/I, p. 290

[9] SEP 4/I, p. 291

[10] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, X, 2

[11] BBVA, p. 754

[12] SEP 4/I, p. 291

[13] Origen, Convorbirile cu Heraclide

[14] Origen, Omilii la Geneză, XII, 1

[15] Origen, Contra lui Celsus, IV, 50

[16] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, 187

[17] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, I, 9

[18] Sf. Simeon Noul Teolog, Epistole, III

[19] BBVA, p. 754

[20] SEP 4/I, p. 292

[21] BBVA, p. 755

[22] SEP 4/I, p. 292

[23] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 80

[24] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, X, 4

[25] SEP 4/I, p. 293

[26] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, II, 6

[27] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XV

[28] SEP 4/I, p. 293

[29] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 48

[30] BBVA, p. 755

[31] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XVI

[32] SEP 4/I, p. 293

[33] BBVA, p. 756

[34] SEP 4/I, p. 294

[35] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, V

[36] SEP 4/I, p. 294

[37] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mici, 192

[38] Sf. Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, V, 9

[39] BBVA, p. 756

[40] SEP 4/I, p. 295

[41] Sf. Chiril al Alexandriei, Zece Cărţi împotriva lui Iulian Apostatul, IX

[42] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IX

[43] Sf. Simeon Metafrastul, Parafrază la Macarie Egipteanul, 136

[44] BBVA, p. 756

[45] Sf. Vasile cel Mare, Cuvinte ascetice, II, 4

[46] SEP 4/I, p. 295

[47] BBVA, p. 757

[48] Clement Alexandrinul, Stromate, VII, 36, 1

[49] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, XV

[50] Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, IX

[51] SEP 4/I, p. 296

[52] SEP 4/I, p. 296

[53] BBVA, p. 757

[54] SEP 4/I, p. 296

[55] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, LXXIII, 8

[56] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, II, LVII

[57] SEP 4/I, p. 297

[58] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre nevoinţă

[59] Sf. Macarie Egipteanul, Cuvânt despre desăvârşirea în Duh, 2

[60] SEP 4/I, p. 297

[61] SEP 4/I, p. 297

[62] Marcu Ascetul, Epistolă către Nicolae Monahul, 7

[63] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, I, 11

[64] Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, II,XXXVI

[65] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, IV

[66] Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, VIII, 5

[67] Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, III, 28

[68] BBVA, p. 758

[69] Sf. Ioan Scărarul, Scara, P II, 37

[70] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, IX

[71] Teolipt al Filadelfiei, Despre ostenelile vieţii călugăreşti

[72] Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, II

[73] SEP 4/I, p. 299

[74] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 39

[75] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 63

[76] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXIX, 15

[77] Sf. Grigorie de Nyssa, Despre desăvârşire, către monahul Olimpiu

[78] SEP 4/I, p. 300

[79] Sf. Ioan Scărarul, Scara, XXX,11

[80] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, IV

[81] Sf. Macarie Egipteanul, Epistola

[82] BBVA, p. 760

[83] Sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, 2

[84] Sf. Simeon Noul Teolog, Epistole, II

[85] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 37

[86] BBVA, p. 760

[87] BBVA, p. 760

[88] SEP 4/I, p. 301

[89] SEP 4/I, p. 301

[90] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele despre dragoste, 76

[91] Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti, XXIX, 6

[92] BBVA, p. 761

[93] Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Ieşire, II

[94] BBVA, p. 761

[95] Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, II, 37, 5

[96] BBVA, p. 761

[97] SEP 4/I, p. 303

[98] BBVA, p. 762

[99] Sf. Vasile cel Mare, Constituţiile ascetice, II, 2

[100] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, 79

[101] Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă, 152

[102] Sf. Maxim Mărturisitorul, Scrieri despre cele două nevoinţe în Hristos, 8

[103] Sf. Ioan Casian, Aşezămintele mânăstireşti, IX, 8

[104] BBVA, p. 762

[105] SEP 4/I, p. 304

[106] BBVA, p. 762

Comentarii la Psalmi – 117

PSALMUL 117 – Aliluia.

 

            „Psalm liturgic pentru sărbătoarea Corturilor (cf. Ieşirea 23, 14; Neemia 8, 13-18). Procesiunea pelerinilor urcă spre Templu intonând un refren de recunoştinţă (1-4), apoi imnul (5-18); ajunge la porţile Templului reconstruit (19), devenit semn al reînnoirii poporului întors din exil (22-24), preoţii răspund poporului binecuvântându-l (25-27); cu ramuri în mâini, mulţimea pătrunde în sanctuar (27) cu aducere de mulţumire (28-29). Încă din Noul Testament, psalmul a fost văzut ca o profeţie pentru taina lui Hristos, respins şi apoi înălţat în slavă. În toate [liturgicele] creştine e folosit îndeosebi la sărbătoarea Învierii”[1].

 

1: Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun,

că în veac este mila Lui!

            „Îndemnul de a ne mărturisi Domnului, urmat de asigurarea că El este bun şi milostiv, nu trebuie să-l ducă pe creştin la certitudinea mântuirii prin absoluta bunătate a lui Dumnezeu, căci o asemenea certitudine nu există, ci la sentimentul încrederii că Domnul îi ascultă mărturisirea cu bunătate şi milă”[2].

            „Că este bun: Augustin comentează: Aceasta e cea mai mare laudă, căci şi Fiul lui Dumnezeu, când a fost chemat Învăţătorule bun, a răspuns: Unul singur este bun, Dumnezeu (Marcu 10, 17-18)”[3].

2: Să spună dar casa lui Israel că e bun,

că în veac este mila Lui.

3: Să spună dar casa lui Aaron că e bun,

că în veac este mila Lui.

4: Să spună dar toţi cei ce se tem de Domnul că e bun,

că în veac este mila Lui.

            „Ce anume semnifică cele două case (familii spirituale), – a lui Israel şi a lui Aaron – ştim mai limpede din versetul 21 al Psalmului 13: cei ce se tem de Domnul, cei mici împreună cu cei mari”[4].

5: Eu din necaz L-am chemat pe Domnul

şi El m-a auzit întru lărgimea auzului.

6: Domnul este ajutorul meu,

nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.

7: Domnul este ajutorul meu

şi eu de sus mă voi uita la vrăjmaşii mei.

8: Mai bine e să te încrezi în Domnul

decât să te încrezi în om.

9: Mai bine e să nădăjduieşti în Domnul

decât să nădăjduieşti în mai-marii pământului.

Sunt puse faţă în faţă „nădejdea cea bună şi cu dreaptă socoteală şi întru cunoştinţă […], adevărată şi atotînţeleaptă (cu cea) mincinoasă şi rătăcită”[5], care este nădejdea cea lumească.

10: Toate neamurile m-au împresurat,

iar eu în numele Domnului le-am biruit;

11: de jur-împrejur m-au împresurat,

iar eu în numele Domnului le-am înfrânt;

12: m-au împresurat precum albinele un fagure şi s-au aţâţat ca focul între spini,

 iar eu în numele Domnului le-am biruit;

            „Evidenţiind valenţele profetice ale acestui psalm, Fericitul Augustin raportează stihul acesta de mare subtilitate mistică la cei ce L-au batjocorit pe Iisus şi L-au răstignit, neştiind ce fac. Dacă albinele din stup fac miere, fără s-o ştie, prigonitorii Domnului nu-şi dădeau seama că ni-L făceau pe Domnul mai dulce ca oricând, prin însăşi patima Sa. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul (Psalmi 33, 8)”[6].

13: împins am fost şi răsucit să cad,

dar Domnul mi-a sărit în sprijin.

14: Domnul e tăria mea şi cântecul meu

şi El mi S-a făcut mie spre mântuire.

            Slăbiciunea omului singur şi tăria celui sprijinit de Dumnezeu.

15: Glas de bucurie şi mântuire în corturile drepţilor:

„Dreapta Domnului a lucrat putere,

16: dreapta Domnului m-a înălţat,

dreapta Domnului a lucrat putere”.

            Dreapta Domnului este Fiul, prin Care Dumnezeirea zideşte şi mântuieşte. „Din acest text se constată în mod sigur că se vorbeşte despre firea omenească a Domnului, pe care Fiul lui Dumnezeu cel Unul-Născut a binevoit să o asume din Fecioară, deoarece El este dreapta lui Dumnezeu”[7].   Prin întrupare, Dreapta Se face izbăvire lumii căzute: „Şi atunci a prins omenirea care zăcea la pământ şi a izbăvit-o din răutatea de fiară, arătată în viciu şi păcate, a ridicat-o iarăşi prin sfinţire la cinstea împărătească şi la blândeţea virtuţii”[8].

17: Nu voi muri, ci voi fi viu

şi voi povesti lucrurile Domnului.

18: Certând m-a certat Domnul,

dar morţii nu m-a dat.

            „Pentru că certarea Domnului înseamnă scăpare de moarte”[9].  Dar şi certarea venită de la fratele în credinţă rodeşte binele: „Povăţuirea, pe care o facem unii altora, este bună şi foarte folositoare, că ne lipeşte de voinţa lui Dumnezeu”[10].

19: Deschideţi-mi porţile dreptăţii:

prin ele voi intra şi-L voi lăuda pe Domnul.

            „Dintre multele porţi deschise, numai poarta dreptăţii este poarta lui Hristos; toţi care intră prin ea sunt fericiţi şi-şi îndreaptă mersul lor în cuvioşie, în dreptate, săvârşind toate fără tulburare”[11].

20: Aceasta este poarta Domnului,

drepţii vor intra printr-însa.

            „Sfântul Clement Romanul: Dintre multele porţi deschise, numai poarta dreptăţii este poarta lui Hristos; toţi cei ce intră prin ea sunt fericiţi şi-şi îndreaptă mersul în cuvioşie, în dreptate, săvârşind totul fără tulburare. Să fie cineva credincios, să fie puternic în a-şi spune ştiinţa, să fie înţelept în deosebirea cuvintelor, să fie curat în fapte; dar cu atât mai mult se cuvine să fie smerit cu cât pare a fi mai mare! Să caute folosul de obşte: pe al tuturor, iar nu pe al său”[12].  „Poarta Domnului: pentru Origen, este contemplaţia; pentru Chiril al Alexandriei, este Hristos (cf. Ioan 10, 7); pentru Atanasie, este poarta ce duce la contemplarea Domnului”[13].

21: Pe Tine Te voi mărturisi, că Tu m-ai auzit

şi mie mi Te-ai făcut spre mântuire.

22: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii,

aceasta a ajuns în capul unghiului;

            „Unghiul este Biserica, după Scriptură. Fiindcă precum unghiul se face unirea a două ziduri, pe care le împreună într-o legătură indisolubilă, aşa şi Biserica s-a făcut unirea a două popoare, împreunând la un loc pe cei dintre neamuri şi pe cei din Iudei într-o singură învăţătură de credinţă şi strângându-i într-un singur cuget. Iar piatra din capul acestui unghi este Hristos, ca Cel ce e cap al întregului trup”[14].

23: de la Domnul s-a făcut aceasta

şi minunată este în ochii noştri.

            „Versetele 22-23 vor fi citate de Iisus cu referire la Sine Însuşi”[15].

24: Aceasta este ziua pe care Domnul a făcut-o:

să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa!

            Versetul a intrat, de timpuriu, în Slujba Învierii Domnului.

            „Şapte al Vechiului Testament este opt în cel Nou, când Hristos a înviat şi ziua mântuirii celei noi a luminat tuturor. […] În această zi pătrunde în cei păcătoşi strălucirea şi fulgerarea deplinei şi desăvârşitei tăieri împrejur. De aceea şi Vechiul Testament a dat partea sa numărului opt la sărbătorirea tăierii împrejur”[16].  „Aşadar, trebuie să cinstim în noi nu numai ziua pătimirii, ci şi pe a învierii, ca să avem şi ziua amărăciunii şi pe cea a veseliei: într-una să ajunăm, în cealaltă să ne îndestulăm”[17].  „Ziua înseamnă aici harul evanghelic, sau taina Aceluia care a adus acest har şi în care vrea să umblăm noi toţi cu bunăcuviinţă, ca în ziua cunoştinţei şi a adevărului. Căci ziua luminii veşnice este Hristos Însuşi, în care trebuie să vieţuiască toţi cei ce au crezut în El, întru bunăcuviinţa virtuţilor”[18].  „Adică să ne desfătăm la ospăţul cel dumnezeiesc de cunoaşterea dată nouă prin Fiul. Este numit zi Cuvântul Care luminează cele ascunse şi prin Care a venit, la lumină şi naştere, fiecare creatură”[19].

25: O, Doamne, Te rog, mântuieşte!

O, Doamne, Te rog, adu belşug!

26: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului;

pe voi v-am binecuvântat, cei din casa Domnului.

Binecuvântat este „aşadar Fiul în numele Tatălui”[20].

27: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă;

sărbătoare rânduiţi în umbrare

până la coarnele jertfelnicului.

            „Aducând în amintire vechea sărbătoare a Cortului Mărturiei, rânduită de Moise, pasajul acesta nu este altceva decât o metaforă pentru singura Sărbătoare ce trebuie ţinută de întreaga făptură raţională: aceea a Învierii Domnului, prin care Dumnezeu ni S-a arătat ca arvună a propriei noastre învieri (Sfântul Grigorie de Nyssa)”[21].

            „În fiecare din noi, cei credincioşi, are loc Învierea lui Hristos, şi aceasta nu o dată, ci în fiecare ceas, atunci când […] Însuşi Stăpânul Hristos învie întru noi, strălucind şi scânteind cu scânteierile nestricăciunii şi Dumnezeirii. Căci venirea (şi prezenţa) purtătoare de lumină a Duhului ne arată, ca nişte zori, Învierea Domnului, sau mai degrabă ne dă harul de a-L vedea înviind pe El Însuşi. De aceea şi zice: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Deci câtor li Se arată Hristos înviind, li Se arată în chip cu totul duhovnicesc, fiind văzut cu ochii duhovniceşti. Pentru că atunci când vine în noi prin Duhul, ne învie din morţi, ne face vii şi ne dă să-L vedem întreg şi viu întru noi, pe El, Cel nemuritor şi nepieritor; dar nu numai aceasta, ci ne dăruieşte şi harul de a-L cunoaşte limpede ca pe Unul ce împreună-învie şi este împreună-preamărit cu noi (Efeseni 2, 5; Romani 8, 17), precum mărturiseşte toată Scriptura”[22].

28: Dumnezeul meu eşti Tu, Ţie mă voi mărturisi;

Dumnezeul meu eşti Tu, pe Tine Te voi înălţa;

Ţie Îţi voi mulţumi, că Tu m-ai auzit

şi mi Te-ai făcut mie spre mântuire.

„Ioan Gură de Aur interpretează 28a-b: lui Dumnezeu trebuie să I se aducă laudă pentru ceea ce este, pentru slava Lui negrăită, nu doar pentru darurile Lui”[23].

29: Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun,

că în veac este mila Lui!

Afirmarea bunătăţii şi a milei dumnezeieşti (fără a se nega dreptatea!).  Versetul „este identic cu 117, 1, subliniind ideea de bază. Origen ne atrage atenţia că prin această repetare psalmistul ne îndeamnă să medităm adesea la acest cânt”[24].

---

[1] SEP 4/I, p. 287

[2] BBVA, p. 751

[3] SEP 4/I, p. 287

[4] BBVA, p. 751

[5] Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 22

[6] BBVA, p. 752

[7] Didim din Alexandria, Despre Duhul Sfânt, III, 51

[8] Sf. Chiril al Alexandriei, Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr, II

[9] Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, 61, 2

[10] Sf. Clement Romanul, op. cit., LVI, 2

[11] Sf. Clement Romanul, op. cit., XLVIII, 4

[12] BBVA, p. 752

[13] SEP 4/I, p. 288

[14] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 53

[15] BBVA, p. 753

[16] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XLIV, 6

[17] Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, XXIII, 12

[18] Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, 65

[19] Clement Alexandrinul, Stromate, VI, 145, 5-6

[20] Tertulian, Împotriva lui Praxeas, XVII, 1

[21] BBVA, p. 753

[22] Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XIII

[23] SEP 4/I, p. 289

[24] SEP 4/I, p. 289